DESPRE MUZEUL HOLOCAUSTULUI ȘI ISTORIEI EVREILOR DIN ROMÂNIA

București, Muzeul de Istorie a Evreilor din România

     Aseară, am aflat că a fost respinsă de către Consiliul Primăriei Capitalei cererea privind acordarea unui anumit spațiu pentru noul muzeu dedicat Holocaustului și istoriei evreilor din România. Știam că în București, pe strada Mămulari, într-o frumoasă sinagogă , se află 

Muzeul de Istorie a Evreilor din România "Șef rabin Dr. Moses Rosen."  M-am întrebat, de ce unii consilieri au refuzat acel spațiul ( se înțelegea că s-a refuzat  înființarea muzeului). Care a fost motivul? Nu au fost de acord ca în centrul Capitalei României să existe un obiectiv turistic, care să se numească Muzeului Holocaustului și Istoriei Evreilor? I-a  deranjat faptul că termenul Holocaust este pus înaintea Istoriei Evreilor? Să știți că pe mine mă deranjează și aș vrea ca să fie inversate cuvintele. Și vă spun de ce. Am văzut la Bratislava și la Praga un Muzeu al Evreilor. Știu că este și unul la Berlin, care nu se numește și al Holocaustului ( germanii, care se fac vinovați de marea tragedie a evreilor, au ridicat doar un monument în Berlin, Memorialul Holocaustului evreilor). Nu știu să existe la Budapesta un muzeu al Holocaustului sau la Varșovia ( acolo este un Muzeu al Evreilor și știm, cei care cunoaștem istorie, că, între anii 1945 și 1948, a fost în Polonia un pogrom serios). Să nu creadă careva că eu sunt de părere cu faptul că dacă alții nu au un muzeu al Holocaustului, să nu-l avem nici noi. Noi îl avem și este în premieră mondială: Muzeul Virtual al Holocaustului din Transilvania de Nord al Universității ,,Babeș-Bolyai" din Cluj, primul muzeu virtual despre Holocaust din lume. Să ne înțelegem. Poporul evreu a fost cel mai oropsit popor, încă din Antichitate. Au cunoscut în Perioada Medievală, în Spania, cea mai cumplită prigoană, iar în Perioada Interbelică au fost exterminați, închiși în lagăre, pentru că erau mai deștepți decât germanii, pentru că dețineau băncile, industria. În România, evreii au contribuit la dezvoltarea economiei, sistemului sanitar și culturii. Nu a fost domeniu în care ei să nu-și fi adus contribuția. Menționez câțiva dintre aceștia: Rosenthal, Constantin Dobrogeanu Gherea, Tudor Vianu, Alexandru Graur, Tristan Tzara, Iser, Maxy, H. Zimcă, Nina Cassian, Gellu Naum, Mihail Sebastian, Lucian Bratu, N. Steinhardt, Solomon Marcus, Sivia Marcovici și mulți alții. Pe mine m-a deranjat, când domnul Ioanid a spus că muzeul va cuprinde și Holocaustul rromilor și al reprezentanților cultelor neoprotestante din perioada lui Antonescu dar nu și Holocaustul românilor din perioada horthystă sau din perioada anilor 50, când zeci de mii de țărani și intelectuali au dispărut în închisorile comuniste. Dacă s-au gândit la rromi, la neoprotestanți, de ce nu s-au gândit și la armeni sau la românii omorâți în propria lor țară? Mă întreb, dacă vor prezenta în acel muzeu și faptele lui Mihai Roller, care ne-a falsificat istoria, ale Anei Pauker, Vasile Luca, Iosif Chișinevschi, Ludowik Weiss, care s-a ocupat de Lotul Canal și care a împușcat 4 țărani la Orhei-Satu Mare, Ștefan Koller, administratorul închisorilor de la Aiud și Văcărești, Alexandra Sidorovici ( soția lui Brucan), care a fost acuzator public în procesele Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gh. Brătianu, Titel Petresu. Noi ne asumăm Holocaustul, deși poporul român nu are nicio vină în pogromul de la Iași. I-am condamnat pe acei criminali, dar ei își asumă faptele staliniștilor trimiși de la Moscova, ca să ne reeduce, să ne distrugă intelectualitatea?. Să respectăm adevărul istoric. În timp ce în Europa anilor revoluțiilor pașoptiste se înființau primele ghetouri, revoluționarii români treceau în Proclamația de la Islaz ,, emanciparea israeliților". La Iași, în anul 1876, s-a înființat primul  teatru profesionist din lume în limba idiș. Noi, românii, nu suntem un popor șovinist. De aceea, evreii plecați în Israel țin legătura cu românii, își învață copiii limba română și-i trimit la studii în România, pentru că aici s-au simțit acasă. Vorbesc limba română mai bine decât ungurii sau germanii care trăiesc în România, decât mulți români plecați în străinătate și care nu-și învață copiii să vorbească limba română.

   Așadar, să fim calmi, să vedem care au fost motivele care au îndemnat-o pe doamna vice-primar al Capitalei să-i îndemne pe unii consilieri ca să voteze contra alocării unui anumit spațiu, pentru muzeu. Pe lângă motivele expuse mai sus: titulatura muzeului și organizarea lui, ar mai putea fi faptul că aici se vrea organizarea unei pinacoteci ( va cuprinde 2.546 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 de lucrări de sculptură, 87 de lucrări de artă decorativă, 2.445 de lucrări de grafică) sau că în acel palat  a funcționat fosta Societate de Asigurări Dacia - România? Proiectul înființării unei Pinacoteci în acest spațiu a fost întocmit înaintea proiectului înființării muzeului. Așa se întâmplă, când domnește haosul în administrație, când se schimbă directorii odată cu preluarea administrației de alt partid.
   Sper ca acest scandal să nu devină european sau mondial și conflictul să nu ne afecteze relațiile cu Israelul, unde încă nu avem un ambasador din grija Președintelui și  să se încheie în beneficiul ambelor părți. 
    Pe curând,
    Earnest