,,Căci un popor este puternic nu prin fortărețele sale. La fel și noi românii am rezistat nu atât datorită cetăților ridicate , și nici chiar Carpaților, Dunării și Mării, ci prin înțelegerea menirii noastre pe pământ, prin conștiința noastră de neam, prin unirea noastră, dar mai ales prin apărarea celor două izvoare ale existnței noastre în secole: NUMELE și CREDINȚA”
( M.Adauge și Al. Furtună, ,,Basarabia și basarabenii”)
 |
Caricatură realizată de francezi: Pacea de la București
Împăratul german stă cu un picior pe un bărbat ( Rusia) și
amenință cu sabia o femeie ( România) să semneze pacea |
În postarea ,,Deznaționalizarea românilor în spațiul lor de origine” , vă spuneam că am să vă prezint pretențiile Ucrainei asupra teritoriilor românești în perioada 1917-1918. De ce doresc să reînvii memoria istoriei? M-au deranjat, ca român patriot, cunoscător al istoriei românilor, dar și a popoarelor, afirmația și măsurile luate de președintele-actor:1. ,,Moldova a aparținut întotdeauna ucrainenilor.” ;
2. măsurile pe care le-a luat privind interzicerea predării limbilor minorităților din Ucraina;
3. măsurile luate împotriva creștinilor ortodocși români, prin interzicerea slujirii în limba română, închiderea/incendierea unor biserici și mai ales prigoana asupra preoților ,,vocali”.
Ce urmărește acest președinte-actor? Simplu: să nu mai existe români în Ucraina, prin ucrainizarea lor. După cum spun cei doi istorici menționați, mai sus, poporul român a rezistat prin nume ( te numești român pentru că vorbești limba română) și prin credință.
După cum știm, în octombrie/noiembrie 1917, în Rusia a izbucnit Marea Revoluție, în contextul Primului Război Mondial, unde Rusia participa alături de Antanta. În aceste condiții, Lenin, care se confrunta în interior cu un război civil, a vrut să creeze o anumită stabilitate: pe de o parte, să nu se confrunte și cu un război național pe de altă parte, Rusia să nu fie ocupată de Puterile Centrale, luând două măsuri:
1. încheierea urgentă a păcii separate cu Puterile Centrale;
2. aplicarea principiului drepturilor la autodeterminare a popoarelor.
Evenimentele, ce privesc subiectul pe care vreau să vi-l prezint, s-au desfășurat cronologic, astfel:
1. Pe 9 aprilie 1917, în ,,Cuvântul Moldovenesc”, se publica Programul Partidului Moldovenesc care prevedea pentru moldovenii de dincolo de Prut dar și pentru cei de dincolo de Nistru ( la acea vreme erau în jur de 800.000 ) să li se acorde drepturi economice, sociale, politice, juridice, administrative, militare, culturale ( limba română în școli și în biserici), iar în art.8 se cerea: ,, Colonizarea, adică așezarea streinilor pe pământul Basarabiei, să se oprească”.
1. Încă din 15 septembrie 1917, Ucraina elaborase un proiect prin care își stabilea granițele cuprinse între guberniile. Kiev, Podolia, Volînia, Holm, Cernigov, Poltava, Ecaterinoslavul și Taurida, fără regiunile nelocuite de ucraineni.
2. Ucraina, înainte de a începe negocierele Rusiei cu Puterile Centrale a trimis telegrame prin care solicita Moldovei să participe la negocierile care se vor desfășura la Brest-Litovsk.
3. Pe 30 noiembrie 1917, se publică în Ruskoe Slovo”, telegrama trimisă de la Kiev, intitulată ,, Federația Mării Negre”, în care se vorbea despre crearea unei Federații a Mării Negre , cu capitala la Odessa în care să intre Ucraina, Crimeea, Moldova, România, Caucazia, , Regiunea Donului.
3. Pe 2 decembrie 1917, Sfatul Țării din Basarabia declară ,,Republica Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Rusești, ca părtașă la aceleași drepturi”
4. La 3 decembrie 1917, încep negocierile pentru armistițiu, la Brest-Litovsk ( pe atunci, localitatea era în Polonia, astăzi este în Belorusia) între Rusia reprezentată de Lev Troțki ( de origine ucraineană) și Puterile Centrale reprezentate de: Richard von Kuhlmann ( Germania), Ottkar Czenim ( Austria), Talat Pasha (Turcia) care au fost întrerupte pe data de 28 decembrie 1917, pentru că Troțki voia pace ,,fără anexări și despăgubiri”.
5. Pe 17 decembrie 1917, Ucraina se declară Republică Sovietică Ucrineană cu sediul la Harkov.
6. Pe 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării declară constituirea Republicii Moldova, în baza dreptului ,,dobândit de revoluție, de a-și hotărî singur soarta.,” arătând că ,, oștile românești nu ne primejduiesc neatârnarea, slobozenia și drepturile câștigate prin revoluție.”
7. Pe 25 ianuarie, Rada Centrală a Ucrainiei se declară Republica Populară Ucraina, cu capitala la Kiev, cu următoarele teritorii: Kiev, Podolia, Volînia,Cernigov,Poltava, Ecaterinoslavu, Herson, Harkov și Taurida fără Crimeea. Observăm că există o diferență, privind teritoriile, între proiectul constituirii Ucrainei și Ucraina constituită.
8. Pe 9. februarie 1918, se încheie la Brest-Litovsk tratatul între Ucraina și Puterile Centrale, prin care acestea recunosc Republica Populară Ucraina, iar Ucraina acceptă protecția Germaniei și a Austriei.
9. Pe 3 martie 1918 se încheie Tratatul de Pace între Rusia și Puterile Centrale. Rusia a renunțat, integral, la pretențiile asupra Finlandei, viitoarelor state baltice (Estonia, Letonia și Lituania), Poloniei, Belarusului și a districtelor turcești Erdehan și Kars, precum și asupra districtului georgian Batumi.
10. Profitând de situația în care se afla România, ca urmare a pierderii unui aliat- Rusia-, prin încheierea păcii de la Brest-Litovsk, Ministrul Afacerilor Străine al Ucrainiei , Goluboviel, trimite o telegramă guvernelor din Germania, Austro- Ungariei, Turcia, Bulgaria și România, prin care arată că ,, Basarabia din punct de vedere etnografic, economic și politic formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucrainei”, și solicită să participe la încheierea păcii între Puterile Centrale și România, ca să discute și să rezolve această problemă.
11. Guvernul Republicii Moldova, aflând despre telegrama menționată, mai sus, trimite o radiogramă către Guvernul Republicii Ucrainene, unde le amintește ucrainenilor, printre altele: ,,Guvernul Republicii Moldovenești socoate, că numai el singur, fără niciun amestec din afară, are dreptul de a reprezenta și apăra interesele de stat ale republicii neatârnate ale Moldovei”.
12. Însă Ucraina nu ia în seamă punctul de vedere al Republicii Moldova , ceea ce va determina Guvernul Republicii șă trimită o Notă Guvernului Republicii Ucrainene, în care arată că Parlamentul, Sfatul Țării protestează asupra faptului că Guvernul, Rada Centrală și poporul ucrainean pretind teritorii din Republica Moldovenească, în special cele din Ținutul Hotinuluiși Cetatea Albă, subliniind că țara lor este independentă, neatârnată și indivizibilă, situată între Nistru, Prut și Marea Neagră și consideră pretențiile Ucrainei ,,o violare neauzită împotriva dreptului de autodeterminare a unui popor care și-a câștigat drepturile cu atâtea sacrificii.” .
13. La 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia declară unirea cu ,,Mama sa România” în hotarele ei între ,,Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria”, ,, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului, ca noroadele singure să-și hotărească soarta lor .”
14. La 20 aprilie 1818, în Rada Centrală, de la Kiev, profesorul Mihai Grișevschi arăta că Basarabia în cursul istoriei sale nu a aparținut Moldovei, iar moldovenii de acolo nu reprezintă decât o minoritate, deși hărțile și statisticile arătau contrariul.
15. Pe 7 mai 1918, se încheie la București Tratatul de Pace între România și Puterile Centrale, prin care Puterile Centrle recunosc unirea Basarabiei cu România, iar România cedează Bulgariei Cadrilaterul, o parte din sudul Dobrogei de Nord și o parte din teritoriile din Munții Carpați.
16. Pe 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei hotărește unirea cu România.
17.Cele două uniri vor fi recunoscute la Tratatul de Pace de la Paris, din anul 1919, aceasta nu înseamnă că Ucraina a renunțat vreodată la pretențiile ei, pe care le va obține odată cu intrarea ei în URSS, prin Tratatul de Pace de la Paris, din anul 1947.
Așadar, mai nuanțat sau mai direct, statul nou constituit Ucraina dorea să-și alipească România și Moldova într-o mare federație sau voia să alipească Moldova la Ucraina, argumentând că moldovenii sunt minoritari (menționez că la unirea Basarabiei cu România ,cu toată colonizarea ei de către Rusia, existau 62/% moldoveni). De aceea, românii din Basarabia cereau în multe acte oficiale ca să se oprească colonizarea cu popoare străine.
În concluzie, vreau să menționez că românilor din teritoriile ocupate de ruși, austrieci, maghiari sau ucraineni li s-au încălcat drepturile naționale, pentru că ei erau singurii băștinași din acele teritorii, dorindu-se de acele puteri, ca românii să fie asimilați, ca să nu se mai spună că teritoriile au fost românești.
Pe curând,
Earnest
Sursa principală, unde puteți găsi integral toate documentele la care am făcut referire și altele este ,,Basarabia și basarabenii” de M. Adauge și Al.Furtună, apărută în anul 1991, la Chișinău
