tag:blogger.com,1999:blog-52309626659371554102024-03-19T05:11:17.631+02:00Earnest, despre onestitateEarnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.comBlogger735125tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-68630296932874869132024-03-18T14:41:00.003+02:002024-03-18T14:41:50.740+02:00BIBLOTECI DISTRUSE<div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #274e13;"> ,,</span><span style="color: #38761d;">Fără biblioteci, nu există civilizație.” <br /></span></b></span><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #38761d;"> (Ray Bradbury)</span></b></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #38761d;"><br /></span></b></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #38761d;"><br /></span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #38761d;"><br /></span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAmpN3H0NcA_msPsKYIeXiV-mjKnhKSaZIozDUOibIsiRFtf4qnkNq0gjXHU_J5RqFsknIVotpuFd8eZV1SUP5-fi4qo4NYgHGZr19r9KoMoDYVTNiQpsiswRN_iYRASZSYin23HpzAgDd-s-yZUuwDvhIs8uS8OoGFEWZzQ1hVSjVOrlln8K7Ffq6SWw/s255/bIBLIOTECA%20cELSIUS.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="198" data-original-width="255" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAmpN3H0NcA_msPsKYIeXiV-mjKnhKSaZIozDUOibIsiRFtf4qnkNq0gjXHU_J5RqFsknIVotpuFd8eZV1SUP5-fi4qo4NYgHGZr19r9KoMoDYVTNiQpsiswRN_iYRASZSYin23HpzAgDd-s-yZUuwDvhIs8uS8OoGFEWZzQ1hVSjVOrlln8K7Ffq6SWw/w200-h155/bIBLIOTECA%20cELSIUS.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #38761d; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Fațada Bibliotecii Celsius din Efes</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><span> Distrugerea bibliotecilor și arderea cărților intenționat ( nu accidental din cauza unui incendiu cutremur, inundație) nu a fost o practică inventată de Inchiziție sau de naziști ori comuniști din diferite motive, unele religioase, altele politice sau ideologice. Practica este mult mai veche, încă din Antichititate.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Am ales, în postarea de astăzi, câteva biblioteci care au fost distruse intenționat.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Despre prima bibliotecă distrusă avem informația la savantul grec din secolul I î.e.n., Alexander </span></span><span style="font-family: inherit;">Polyhistor. Acesta ne relatează că <b><span style="color: #38761d;">Nabonassar Regele Babilonului</span></b>, în anul <b><span style="color: #38761d;">747 î.e.n</span><span style="color: #274e13;">.,</span></b> a dat ordin să se ardă toate cărțile din biblioteca palatului, care cuprindeau istoria și faptele regilor predecesori ai săi, pentru că istoria Babilonului trebuia să înceapă cu el.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> În anul <span style="color: #38761d;"><b>213 î.e.n., </b></span><b><span style="color: #38761d;">Împăratul Chi-hoang </span></b>a ordonat distrugerea tuturor cărților din <b><span style="color: #38761d;">bibliotecilor din Imperiul Chinez, </span></b>cu excepția celor care tratau istoria familiei sale, și a cărților de astronomie și de medicină.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> În anul <b><span style="color: #38761d;">149 î.e.n,</span></b> când <span style="color: #38761d;"><b>Scipio Africanul</b></span> a cucerit <b><span style="color: #38761d;">Cartagina</span></b>, au fost arse toate cărțile <b><span style="color: #38761d;">Bibliotecii</span></b>, păstrând dintre miile de cărți doar cele 28 de tratate de agronomie ale lui Magon, pe care le-a dus la Roma. Mai târziu, acestea au fost traduse în limbile latină și greacă de către Dio Cassius. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Una dintre cele mai renumite biblioteci ale Antichității,<b><span style="color: #38761d;"> Biblioteca din Alexandria, </span></b>a fost distrusă de mai multe ori. Acaesta a fost fondată ce către Ptolomeus Soter în anul 283 î.e.n., și îmbogățită cu cărți de către urmații săi, având 700.000 de volume dintre care, 300.000 erau la filiala sa, Biblioteca Templului Serapis ( zeu vindecator, protector al medicilor). Prima dată a ars accidental, în anul <span style="color: #38761d;"><b>48 î.e.n.,</b></span>de la focul navelor lui Pompei incendiate de către <b><span style="color: #38761d;"> Caesar.</span></b> Unii istorici spun că au fost salvate unele cărți, dintre care o parte au fost duse la Bizanț, Însuși Caesar ar fi ordonat transportarea la Roma a unui număr mare de cărți pe 4 corăbii. Însă o furtună a distrus 3 dintre cele 4 corăbii, iar una dintre ele, nu se știe cum, ar fi ajuns pe o insulă ( după descriere se pare că ar fi fost Britania), unde cărțile au fost îngropate.Nici până astăzi nu a fost descoperit locul respectiv descris în jurnalul de bord. Biblioteca a fost mereu refăcută și distrusă. O altă incendiere a avut loc în perioada conflictelor dintre dintre creștini și păgâni, între anii <b><span style="color: #38761d;">250 și 350.</span></b> În anul <span style="color: #38761d;"><b>391, prin decretul Împăratului Theodosius </b></span>este distrusă nu numai celebra bibliotecă refăcută, ci și <b><span style="color: #38761d;">Biblioteca Templului Serapis.</span></b> Ultima distrugere a fost în anul <b><span style="color: #38761d;">640</span></b>, când Alexandria a fost cucerită de către arabi. <span style="color: #38761d;"><b>Califul Omar</b></span> a decis arderea tuturor cărților care descriu descoperirile, care contraziceau Coranul. Și cum Coranul nu are înscrise descoperiri științifice, ci fapte, au fost arse majoritatea cărților. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> <b><span style="color: #38761d;">Bibliotecile din Roma</span></b> cele din Palatul lui Tiberius și de pe Capitoliu, au fost distruse în timpul incendiilor: cel din anul <b><span style="color: #38761d;">64</span></b> provocat de <b><span style="color: #38761d;">Nero</span></b> , iar celălalt din anul <span style="color: #38761d;"><b>192</b>,</span> în vremea lui Commodus, considerat drept o pedeapsă divină și un semn nefast pentru viitorul Romei.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> <b><span style="color: #38761d;"> Bibliotecile din Efes</span></b> și cărțile din bibliotecile private din Efes au fost arse de mai multe ori. Despre prima ardere a cărților din Efes, în vremea Sfântului Pavel, aflăm din Faptele 19:19. Această acțiune a aparținut celor care au renunțat la religia lor, la magie, vrăjitorie și s-au creștinat. Teologii o justifică considerând-o ,,</span></span><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">proclamare voluntară și plină de bucurie a eliberării de legăturile păcatului și ale lui Satana”. Efesenii au adunat toate cărțile din biblioteci și le-au ars în piață. Se spune, că valoarea lor materială ar fi fost de 50.000 de arginți, iar despre cea culturală să nu mai vorbim. În anul <b><span style="color: #38761d;">250,</span></b> <b><span style="color: #38761d;">Dioclețian </span></b>a poruncit arderea cărților creștine din întreg imperiul. Bineînțeles, din nou au ars cărțile bibliotecilor din Efes. Însă, cea mai mare pierdere a fost prin incendierea <b><span style="color: #38761d;">Bibliotecii Celsius.</span></b> Aceasta era considerată a treia bibliotecă ca importanță prin diversitate și număr de cărți din Lume, din acea perioadă, având 12.000 de titluri. La origine, aceasta a fost o construcție funerară ridicată în anul 117 de către Galius Julius Aquilla, pentru tatăl său, guvernatorul Provinciei Asia, Gaius Julius Celsus Polemanaeus. Aceasta avea ziduri duble pentru a feri manuscrisele de umiditate și pentru a menține o temperatură constantă. Ea a fost distrusă în anul <span style="color: #38761d;"><b>262 de către goți</b></span>, când au invadat Efesul.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">277, Sfântul Grigorie Luminatorul </span></b>( apostolul și primul Episcop al armenilor) a ars cărțile <b><span style="color: #38761d;">bibliotecilor din Armenia</span></b>. Menționez că Armenia a fost primul stat care s-a declarat creștin, în anul 301.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <span style="color: #38761d;"><b>651, </b></span>când <b><span style="color: #38761d;">Persia </span></b>a fost cucerită de către arabi. au fost distruse toate bibliotecile. <b><span style="color: #38761d;">Saad -Abu-Vakkas </span></b>i-a cerut permisiunea lui Omar să transporte cărțile din Biblioteca întemeiată de către Xerxes. cu o vechime de peste 1100 de ani. Acesta i-a răspuns prompt: ,, Aruncă-le în apă!”</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Î<b><span style="color: #38761d;">ntre secolele IX și XII,</span></b> <b><span style="color: #38761d;">normanzii au distrus zeci de biblioteci,</span></b> arzând mii de cărți. Istoricul Orderic Vitalius, pe la 1150, scria că ,, puține opere au scăpat din dibăcia preoților”.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1073, Biblioteca Califilor din Cairo </span></b>a fost distrusă de către <b><span style="color: #38761d;">turci</span></b>. Această biblioteca avea, printre multe cărți de științe, și 1200 de exemplare de tratate de istorie universală scrise de istorici antici și de istorici arabi.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1105</span></b>, francii comandați de <span style="color: #38761d;"><b>Raymond IV,</b></span> comitele de Saint Gilles, au ars <b><span style="color: #38761d;">Biblioteca din Tripoli,</span></b> care avea 3.000.000 de cărți de teologie, istorie, geografie, tradiții, științe. Acesta a ordonat arderea bibliotecii, pentru că un preot franc a găsit în bibliotecă exemplare din Coran și i-a spus comandantului că biblioteca conține ,,cărți diabolice.”<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjswBdvT-mfIYCNc3s_0ImIuxN6wTwpyRdeBmV_vJBuP5GX6Vl0IEmyOskfPUYFOwW84rGt5JUVMKW_okaawyXCefP1YzKYY7CdtKDq_zcPUBh1FiDdsnLCP7U0j_dypHYlypESw-WLsDrq2QDIH8qF5AJ4vqCeMVjtlB5cpzgahalvzQRYOKybmnHITjk/s1000/NALANDA.webp" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="625" data-original-width="1000" height="125" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjswBdvT-mfIYCNc3s_0ImIuxN6wTwpyRdeBmV_vJBuP5GX6Vl0IEmyOskfPUYFOwW84rGt5JUVMKW_okaawyXCefP1YzKYY7CdtKDq_zcPUBh1FiDdsnLCP7U0j_dypHYlypESw-WLsDrq2QDIH8qF5AJ4vqCeMVjtlB5cpzgahalvzQRYOKybmnHITjk/w200-h125/NALANDA.webp" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #38761d; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Biblioteca din Nalanda</b></span></td></tr></tbody></table></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1193,</span></b> a fost distrusă <b><span style="color: #38761d;">Biblioteca Universității din Nalanda </span></b>de musulmanii conduși de </span></span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #38761d;">Bakhtiyar Khilji,</span></b> Această universitate a fost întemeiată în anul 423 în timpul Dinastiei Gupta. Aici, au fost instruiți peste 100.000 de studenți nu numai din India, ci și din China, Persia, Tibet și chiar din Europa Centrală, în domeniile medicină, matematică, astronomie, logică și în principiile budiste. Biblioteca cuprindea 9.000, 000 de cărți. Atunci, au fost omorâți călugări, profesori, pentru a se stârpi budismul. Conform tradiției, se spune că timp de trei luni au fost arse cărțile, iar cerul devenise gri din cauza fumului dens. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1258, </span></b>a fost distrusă <span style="color: #38761d;"><b>Biblioteca din Bagdad</b></span>, cunoscută cu numele Casa Înțelepciunii, în timpul invaziei mongole condusă de </span></span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #38761d;"><b>Hulagu Khan,</b></span> nepotul lui Gingis Khan. Fondatorul acestei biblioteci a fost Al-Manum, fiul lui Harum.al Rashid, în perioada de înflorire a culturii islamice, în secolul al IX-lea. Biblioteca a fost și un important centru de traduceri, fiind aduși aici înțelepți din întregul califat arab, de diferite naționalități . Au fost traduse cărți din limba greacă, latină, persană, chineză, indiană, la început în limba aramaică, apoi în limba latină. În perioada medievală, Bagdadul a devenit cel mai important centru de cultură, economic și comercial din întreaga lume, având o populație de 1.000.000 de locuitori, când în Europa marele orașe nu depășeau 100.000 de locuitori.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> <b><span style="color: #38761d;">Biblioteca Imperială din Constantinopol</span></b> a fost distrusă de mai multe ori Această impresionantă bibliotecă a fost fondată de către Împăratul Constanțiu II, fiul Împăratului Constantin cel Mare.Prima distrugere a făcut-o<span style="color: #38761d;"><b> Împăratul Leon III, </b></span>în anul <span style="color: #38761d;"><b>730.</b></span> El era iconoclast și a ordonat ,într-o noapte să se dea foc bibliotecii, pentru a se răzbuna pe profesorii care îmbogățiseră biblioteca cu cărți și continuau să se închine la icoane, ignorând edictele împăratului date împotriva icoanelor. O altă distrugere a bibliotecii și jefuirea acesteia de obiecte de artă au făcut-o cruciații (<b><span style="color: #38761d;"> Cruciata IV</span></b>), în anul <span style="color: #38761d;"><b>1204</b></span>,când au ocupat Constantinopolul. Ultima incendiere au făcut-o turcii, conduși de către <b><span style="color: #38761d;">Mohamed Cuceritorul,</span></b> în anul <span style="color: #38761d;"><b>1453</b></span>. Cronicile spun că turcii au folosit cărțile la întreținerea focurilor din băile publice.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1526, Soliman Magnificul (</span></b> despre care se știe că a fost om de cultură și nu avea prejudecăți, privind cultura altor națiuni) a poruncit să se distrugă Biblioteca din Buda, întemeiată de Regele Matei Corvin.<b><span style="color: #38761d;"> Biblioteca Corviniana </span></b>cuprindea cea mai mare colecție de documente istorice, cărți de filosofie și de științe din Europa acelor vremuri.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În anul <b><span style="color: #38761d;">1549,</span></b> au fost arse, în Piața Publică, cărțile<b><span style="color: #38761d;"> Bibliotecii din Oxford,</span></b> din ordinul <b><span style="color: #38761d;">Regelui Eduard</span></b> <b><span style="color: #38761d;">IV</span></b>. Cărțile acestei biblioteci, probabil refăcută, au fost arse, după 200 de ani, din nou, din ordinul lui <b><span style="color: #38761d;">Oliver Cromwell</span></b>.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> De asemenea, și <b><span style="color: #38761d;">bibliotecile de la Muntele Athos </span></b>au fost de multe ori devastate. Multe cărți au fost arse în Rusia din ordinul lui Stalin, în Germania din ordinul lui Hitler, în China din ordinul lui Mao. Nici bibliotecile din România nu au fost ,,iertate”, de-a lungul istoriei.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;">Pe curând,</span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;">Earnest</span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;"><b>Sursa principală</b>: Alexandru Papadopol-Calimah, <b>Scrieri vechi pierdute atingătoare ale Daciei</b>, Editura Dacica, București, 2007.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fdfdfd; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><b><span style="font-family: inherit;"> </span></b></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-34096503533527071592024-03-07T17:38:00.001+02:002024-03-08T23:11:00.341+02:00BIBLIA (IX). CÂNTAREA CÂNTĂRILOR<p> </p><div style="text-align: left;"><b>,<span style="color: #cc0000;">,Căt de frumoasă ești și atrăgătoare, prin drăgălășia ta, iubito!<br /> Ca finicul ești de zveltă și sânii tăi par struguri atârnați în vie.</span></b></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #cc0000;"><b> În finic eu m-aș sui-ziceam eu-și de-ale lui crengi m-aș apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, struguri,suflul gurii tale ca mirosul de mere.</b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #cc0000;"><b> Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belșug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.” ( ,,Cântarea Cântărilor”, Capitolul IV, v.7-8)</b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #cc0000;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #cc0000;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: left;"> </div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEkVtq3Qf-DXr8qNQGbKJIpfH1gchMR3S7FPySTVC6GMVm95Ceb41Kt4a00K4-Mb0UmWZacl8OtS6NsuKilmpDa2P8roHLTZtmmksQpPy56j58o_EG62TsuwpFke4HbRbSUBPW_Ige02DqVNUeqhFusVIJPK3L7DZtk9DixGoPTumTAGiB5uShyphenhyphenNzvX80/s304/cc.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="166" data-original-width="304" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEkVtq3Qf-DXr8qNQGbKJIpfH1gchMR3S7FPySTVC6GMVm95Ceb41Kt4a00K4-Mb0UmWZacl8OtS6NsuKilmpDa2P8roHLTZtmmksQpPy56j58o_EG62TsuwpFke4HbRbSUBPW_Ige02DqVNUeqhFusVIJPK3L7DZtk9DixGoPTumTAGiB5uShyphenhyphenNzvX80/s1600/cc.jpg" width="304" /></a></div> De 8 Martie le ofer doamnelor și domnișoarelor ,,Cântarea cântărilor” ( ,,cea mai minunată dintre cântări) , primul poem erotic din literatura universală. M-am întrebat mereu cum de au admis cei care au adunat cărțile sacre în Biblie să includă în Canon această scriere. Este vorba de o cântare de dragoste lumească, atribuită lui Solomon, care exprimă intensitatea dragostei dintre EL și Ea, unde perechea poate fi Solomon și Sulamita, Păstorul și Păstorița, Mirele și Mireasa. Este un cântec de nuntă, dar evreii o cântau și o mai cântă în prima zi de Paști sau în vinerea dinaintea Shabatului. Cei doi iubiți își exprimă dragostea în diferite locuri, dialogând și preamărind frumusețea fizică și morală a iubitei, respectiv a iubitului, fiind secondați de cor- ecou al zicerilor lor- care le aprobă dragostea. Nu toate comparațiile calităților celor doi sunt pe gustul nostru ( ,,părul tău par turme de capre”, ,,gâtul tău e turnul David”, ,,dinții tăi par turme de oi tunse”, ,,cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară”), dar acestea reprezintă realitatea epocii respective a societății iudaice, unde păstorul era unul dintre persoanele cele mai respectate, pentru că avea dibăcia de a găsi locuri, într-un teritoriu arid, unde puteau să pască turmele. Și nu întâmplător, i se spune Mântuitorului Iisus ,,Păstorul cel Bun” și credincioșilor Săi ,,turmă”.</div><div style="text-align: justify;"> Rabinii și Sfinții Părinți au acceptat includerea în Canon a acestui poem, după lungi discuții, folosind metoda alegorică de interpretare, găsind interpretări ciudate, cum este aceea a lui Ambrosie, care afirmă că Sulamita a fost un prototip al Fecioarei Maria. Până la urmă, au acceptat că aceasta nu este o alegorie sau o lucrare tipologică menită să comunice spiritual, ci este o ,,lecție” despre minunățiile dragostei umane, referindu-se la frumusețea și puritatea dragostei maritale. Și tocmai această dragoste i-a dat sfințenia, ceea ce l-a determinat pe teologul reformat E.J Young să afirme: ,,Nu numai că vorbește de puritatea dragostei umane, ci prin includerea ei în Canon, ne amintește de dragostea care este mai pură decât a noastră.” </div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #990000;"><b><span style="background-color: white; font-family: inherit;">,,Cântarea Cântărilor rămâne un imn al iubirii desăvârşite dintre bărbat şi femeie, al cărei corolar este împlinirea, </span><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: inherit;"><span style="box-sizing: border-box;">nunta”. (IPS Bartolomeu Anania)</span></span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #990000;"><b><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: inherit;"><span style="box-sizing: border-box;"><br /></span></span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: inherit;"><span style="box-sizing: border-box;"> Dragele mele doamne și domnișoare, vă doresc o zi frumoasă de 8 Martie și să fiți iubite, respectate tot timpul, nu numai în această zi! Să fiți frumoase spiritual și fizic, iar Dumnezeu să vă apere de răutățile lumii! Să aveți parte de sănătate și împliniri! La mulți ani!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: inherit;"><span style="box-sizing: border-box;"> Vă invit să ascultați cântecul ,,Replici” , versuri de Mihai Eminescu, muzica Eugen Doga, interpreți<br /> Lucky Marinescu și Cornel Constantiniu </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box;"><span style="box-sizing: border-box;">https://www.youtube.com/watch?v=wNtVr6VTbNA</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box;"><span style="box-sizing: border-box;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box;"><span style="box-sizing: border-box;">Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; box-sizing: border-box;"><span style="box-sizing: border-box;">Earnest</span></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-45269001860092694822024-02-29T18:26:00.004+02:002024-02-29T23:17:47.825+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CX).TAHAR BEN JELLOUN, COPILUL DE NISIP. NOAPTEA SACRĂ<div style="text-align: justify;"> <span style="color: red; font-family: inherit;"><b>,, Vorbesc despre singurătatea aleasă, asumată, trăită ca o dorință de libertate, și nu ca o recluziune impusă de familie și clan. Știu, în această țară , o femeie singură este sortită oricărui refuz.Într-o societate morală, bine structurată, nu numai că fiecare este la locul lui, dar nu este de puțin loc pentru acela sau aceea, mai ales aceea, care din propria voință sau din greșeală , din spirit rebel sau din inconștiență trădează ordinea. O femeie singură , celibatară sau divorțată, o fată-mamă este o ființă expusă la orice respingere.” <br /><div style="text-align: right;"><b style="font-family: inherit;">(Tahar Ben Jelloun, ,, Copilul de nisip”)</b></div></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: red; font-family: inherit;"><b>,, Timpul este ceea ce suntem noi. El este chipul nostru în tăcerile noastre, în așteptările noastre. Merităm timpul răbdării și niște zile în care nu se întâmplă nimic.”</b></span></div><div style="text-align: right;"><span style="color: red; font-family: inherit;"><b>(Tahar Ben Jelloun, ,,Noaptea sacră”)</b></span></div><div style="text-align: right;"><span style="color: red; font-family: inherit;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIko8-Z5BDLHjUqe_u3qaD-fn5CW8I1DOERxSi-2o1S-h2n97zKjSdqhrfirp-ZL3U0ho3LFe9oIs1hHY286YuIz8cbtTV8J6IBCpuFlozdgLMYFWtc3LhNPbtYAqX4kRfyzxSlGtAHAK6hRb1rgeZC5H8bF3nlwBxuLvK0o5i3kPqX-4njFvJosgEPMI/s275/taHAR.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIko8-Z5BDLHjUqe_u3qaD-fn5CW8I1DOERxSi-2o1S-h2n97zKjSdqhrfirp-ZL3U0ho3LFe9oIs1hHY286YuIz8cbtTV8J6IBCpuFlozdgLMYFWtc3LhNPbtYAqX4kRfyzxSlGtAHAK6hRb1rgeZC5H8bF3nlwBxuLvK0o5i3kPqX-4njFvJosgEPMI/w200-h133/taHAR.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;">Tahar Ben Jelloun</span></b></td></tr></tbody></table>Din nou, vă recomand o carte pe care am recitit-o în această lună. Mi-am amintit că prin anii 70 ai secolului trecut se traduceau cărți din literatura musulmană. Am citit în acei ani foarte multe nuvele arabe, povestiri și cărți din literatura persană, cărți de istorie a popoarelor musulmane. Printre aceste cărți este trilogia scriitorului și filosofului egiptean (laureat al premiului Nobel,în anul 1988) Naqhib Mahfuz, ,, Bayna el-Qasrein”, publicată în celebra colecție Biblioteca pentru Toți. Dacă veți da, întâmplător, de această carte, vă spun că merită să o citiți. Însă, eu vă recomand ,astăzi, două cărți, care se completează una pe cealaltă, scrise de marocanul Tahar Ben Jelloun, publicată de Editura Univers, în anul 1996. Cred că au fost primele cărți ale acestuia traduse în limba română. În secolul nostru, Editura Nemira a publicat opt cărți scrise de Tahar Ben Jelloun, printre care și pe cele două pe care vi le recomand: ,,Copilul de nisip” și Noapteasacră”.</span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMNmPsDsT5Vo7uK7XPB_0GgtNU4BK1EqzP6JFHiyXnzcyndxQ9u6WMRyiJNhJ6dO_zVs6iFUG9N781k7WqZnOIqkxlSGxPltrfIv9JiaduOVDQ3a4LuitfIiKFYR5-1IprHknkzGAWrtcjXHEvqAoP9w_JTADAtps8FSVI-ne4hKpWzXjZ3EYSzShlXPo/s300/extaz.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="300" height="112" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMNmPsDsT5Vo7uK7XPB_0GgtNU4BK1EqzP6JFHiyXnzcyndxQ9u6WMRyiJNhJ6dO_zVs6iFUG9N781k7WqZnOIqkxlSGxPltrfIv9JiaduOVDQ3a4LuitfIiKFYR5-1IprHknkzGAWrtcjXHEvqAoP9w_JTADAtps8FSVI-ne4hKpWzXjZ3EYSzShlXPo/w200-h112/extaz.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>T</b></span><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>ahar Ben Jelloun, ,,Aceasta este vina în extaz”</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"> </span>Tahar Ben Jelloun s-a născut pe 1 decembrie 1947, la Fez. A studiat filosofia la Universitatea ,,Mohammed V” din Rabat și psihologia la Paris. Doctoratul și l-a dat în psihologie socială. Locuiește la Paris. este membru al Academiei Goncourt din anul 2008. Pentru romanul ,, Noaptea sacră” a obținut premiul Goncourt, în anul 1986. Scrie poezii, proză și cărți de pedagogie: ,,<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">Rasismul, explicat fiicei mele”, </span><span style="background-color: white; text-align: left;">,,</span><span style="background-color: white; text-align: left;">Islamul explicat copiilor”</span><span style="background-color: white; text-align: left;"> și este solicitat pentru intervenții în școli și universități marocane, franceze și europene.</span> A obținut numeroase distincții, printre care și Legiunea de Onoare în Grad de Ofițer.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Cele două romane ne relatează tragedia unei femei, a nouălea copil al unei familii înstărite marocane, care a fost declarată și educată ca băiat. În familia respectivă, se născuseră opt fete, iar conform legislației, acestea puteau moșteni doar o treime din avere, restul revenind rudelor. Pentru a nu-i rămâne averea fratelui său și ca să nu mai fie batjocora rudelor, capul familiei hotărăște, în înțelegere cu moașa, să-și declare al nouălea copil băiat, dându-i numele de Ahmed. Pe patul de moarte, tătăl o dezleagă de această povară.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Romanul deschide multe probleme ale societății islamice marocane în care ,, să fii bărbat este o iluzie și o violență pe care o justifică și o privilegiază”, pe când ,, să fii femeie este o infirmitate naturală cu care se acomodează toată lumea”, în care corupția este la putere, imoralitatea bărbaților este admisă, unde unica preocupare a femeilor este bârfa sexuală. Romanul este lupta femeii care din bărbat redevine femeie, dreptul ei la libertate și adevăr. Timpul și existența sunt teme obsedante ale autorului. Tahar Ben Jelloun crează câteva personaje - perechi ciudate. ca Abbas și mama lui, ca Grăsana și fratele ei, Consulul și scene interesante ca cele din Piața Publică unde povestitorul citește din jurnalul lui Ahmed, unde un vânzător de antichități își expune din valiză obiectele, imaginându-și pentru fiecare o poveste, dansatoarea cu revolta ei feministă. De asemenea, scriitorul, care este și pictor, creează descrieri deosebite. În cele două romane, se îmbină realul cu imaginarul, introducând visul în timpul relatării unei situații, personaje legendare, momente din istoria Marocului, făcându-se referiri la personalități musulmane, dar citându-se și scriitori creștini, fără a li se spune numele.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Când am citit prima dată acest roman, m-a impresionat foarte mult și m-a impresionat și acum, când l-am recitit.<br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Lectură plăcută!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-29427951673617608602024-02-24T19:12:00.003+02:002024-03-10T18:02:20.535+02:00ÎNTRE PUTIN ȘI ZELENSKI<div style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAYBRZMKItPQdpJqJSU_QevOgdPjseA3iYuhQbsls7R-2JkX8wQKMXrUiHgUsGHiwHXAW4t0qrYFpEJ7_ukCfsC0Xi_uXsfa4gCqjoXN-avSuuK0eJUkub-Nx5Kx3f2IXsUCiGCRD78WIcqESNk0sIlF0tMR8-fO30W_n9itAc8gteEU719SxEiO92EyE/s2087/putin.webp" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2087" data-original-width="1566" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAYBRZMKItPQdpJqJSU_QevOgdPjseA3iYuhQbsls7R-2JkX8wQKMXrUiHgUsGHiwHXAW4t0qrYFpEJ7_ukCfsC0Xi_uXsfa4gCqjoXN-avSuuK0eJUkub-Nx5Kx3f2IXsUCiGCRD78WIcqESNk0sIlF0tMR8-fO30W_n9itAc8gteEU719SxEiO92EyE/w150-h200/putin.webp" width="150" /></a></div><b><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: white;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;">,,Voi, tineri ai planetei mele </span></span></b></div></b></div><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><div style="text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Convulsionată de-atâtea arme,</span></b></div></span><span style="font-family: inherit;"><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Sub ochii holbaţi ai armatelor,</span></b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit;">Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor, </b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;">Fără nici o ruşine</span></b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;">În numele singurei religii care ne uneşte,</span></b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;">Credinţa în continuitatea speciei umane,</span></b></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #2b00fe;"><div style="text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Iubiţi-vă,</span></b></div></span><span><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Iubiţi-vă pe </span></b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">tunuri!</span></b></div><div style="text-align: left;"><div style="color: #2b00fe;"><span style="color: #2b00fe;"><span style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Concediaţi tunarii</span></b></span><span style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> </span></b></span></span></div><div style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Şi dezamorsaţi obuzele</span></b></div><div><span><span><div style="color: #2b00fe;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwnVLHOZaa-SmLPBszUGUuwV4r7efsUWwWJIgGJSq5hcfq8spZx_zzMaRTBBM7AUmf_4IxvwSpLmSmuC8s7Byx_RuAQA57mHPrzxWmh-g5KHESahQ4YJSkQo56cU12o33pzHxQvVrm11tYRVu5M7anSf8jp4sD9Sl_qSemMqABFsxJHJ4132EEf6Us7Wg/s264/zel.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="264" data-original-width="191" height="137" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwnVLHOZaa-SmLPBszUGUuwV4r7efsUWwWJIgGJSq5hcfq8spZx_zzMaRTBBM7AUmf_4IxvwSpLmSmuC8s7Byx_RuAQA57mHPrzxWmh-g5KHESahQ4YJSkQo56cU12o33pzHxQvVrm11tYRVu5M7anSf8jp4sD9Sl_qSemMqABFsxJHJ4132EEf6Us7Wg/w99-h137/zel.jpg" width="99" /></a></div><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Şi daţi-ne acest prim şi netrecător</span></b></div><div style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> </span></b><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;">Semn al păcii universale.”</span></b></div><div style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;"> </span></b><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><span style="background-color: white;"> </span></b><b style="font-family: inherit; text-align: center;">(Adrian Păunescu, ,,Iubiți-vă pe tunuri”)</b></div><div style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><br /></b></div><div style="color: #2b00fe;"><b style="font-family: inherit; text-align: center;"><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: center;"> Ucraina, vecina noastră din N. și din S-E, este în război cu Mama Rusia, cu care nu ne învecinăm. Românii- mă refer la popor, nu la cei de la Putere sau la politica oficială a țării- sunt o parte fie putiniști, fie zelenskiști, iar majoritatea sunt neutri. Eu fac parte din majoritate. La început, mulți români entuziaști din motive umanitare sau materiale -au primit pe refugiații ucraineni cu brațele deschise. Între timp, văzând prin orașele lor pe niște tineri ucraineni frumoși și zdraveni, plimbându-se în mașini scumpe ( oare erau de la second hand?) și pe femei cu copiii după ele, muncind prin magazine și urmând cursuri de limba română, și-au pierdut din entuziasmul umanitar și s-au întrebat: Cum au trecut băieții ăștia frumoși și zdraveni frontiera? Cine luptă pentru țara lor: Soții acelor femei muncitoare și sărmane,obișnuiți cu munca, bărbații minorităților naționale? De asemenea, s-au întrebat, când au văzut pe rețelele de comunicare pe bogații Ucrainei, trăind în pace și în liniște prin Occident, Dubai, America Latină, de ce aceștia nu luptă pentru frumoasa lor țară? Nemulțumirea entuziaștilor s-a intensificat, când au aflat că pâinea pe care o mănâncă este din făina obținută din grâul modificat genetic din Ucraina, în timp ce grâul românesc normal mugegăiește pe undeva și când i-au văzut pe fermierii români, protestând cu utilajele după ei pe șoselele țării, arătându-și nemulțumirile și neajunsurile. De fapt, nemulțumirea fermierilor este generală în toate țările producătoare de cereale, din întreaga Europă. La noi, fermierii s-au întors la casele lor, mulțumiți cu puținul pe care l-au primit sau care li s-a promis, pentru că așa este românul: se mulțumește cu puțin. Totuși fermierii francezi, spanioli chiar și cei cehi protestează în continuare. Polonia a închis din nou granițele cu Ucraina, iar Zelenski intervine prin diplomați. Probabil, Polonia va redeschide, pentru o perioadă, granițele, după ce va obține ceva de la U.E, după care le va închide, din nou, așa cum s-a întâmplat data trecută. Joacă tare Polonia. Noi acceptăm totul, sub lozica:,,Trebuie să ajutăm Ucraina!”.De ce? Este cumva Ucraina țară UE sau membră în NATO și eu nu știu?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: center;"> Însă cea mai mare problemă este determinată de belicoșii europeni și de mass media românească, care, zilnic, ne bombardează cu informația privind planul lui Putin de a cuceri Transnistria, Moldova, România, Țările Baltice și chiar Polonia. Trebuie să ne înarmăm, pentru că pericolul este la granița României. Oare cine ar crede că Putin este atât de prost, încât să atace o țară membră NATO, cu care să se lupte Mama Rusia, de una singură. Ce trebuie să înțelegem din toată această zarvă?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: center;"> Lumea trece printr-o mare criză economică, sanitară, energetică, determinată de creșterea demografică, de încălzirea globală. Planeta nu va mai putea hrăni populația și trebuie găsite soluții. S-au găsit două soluții: dezvoltarea industriei de armament, unde statul va finanța pe marii producători și scăderea demografică, care se face nu prin educație sexuală decentă, ci prin declanșarea unor pandemii și a unui AL Treilea Război Mondial. Nu vi se pare curios faptul că în actuala civilizație superioară celei medievale se înmulțesc virușii și bacteriile? Acum, când există tot felul de substanțe antivirale și antibacteriene, când se fac deratizări, dezinfecții, când sunt tot felul de săpunuri, șampoane, geluri, detergenți, dezinfectante, când apa este tratată, există tot mai mulți oameni bolnavi de boli infecțioase, care nu pot fi tratate, iar virușii și bacteriile nu pot fi învinși? Este vorba de vreo teorie a conspirației? Nu știu. Între timp, mass media românească este tot mai belicoasă. Trebuie să fim pregătiți de război, pentru că Rusia este la frontierele noastre:se aud noaptea avioanele militare rusești ( unele au intrat și în zona noastră aeriană). au căzut niște bucăți de drone rusești în teritoriul nostru. Toate aceste vești sunt preluate de la Kiev, iar armata noastră de frontieră nu știe nimic. Radarele nu pot depista aceste situații. Dar nu sunt produse de țările NATO, nu NATO le-a instalat aici? Mai mult, ne sunt prezentate date istorice în care ni se arată de câte ori ne-a ocupat Rusia. Nu numai Rusia ne-a ocupat. Secolul al XVIII-lea a fost al războaielor ruso-austro-turce, care s-au desfășurat pe teritoriul țării noastre. La tratatele de pace, delegațiile boierilor români înaintau memorii prin care cereau neutralitatea teritoriului românesc, cereau chiar unirea Moldovei cu Țara Românească sub protecția Rusiei și Austriei, iar în alte memorii cereau respectarea de către Turcia a prevederilor din capitulații și protecția Rusiei. Au ajuns să spună că Rusia nu a sprijinit unirea Moldovei cu Țara Românenască, numai că Rusia, Franța, Italia și Germania au fost țări care au susținut mișcarea unionistă românească. De asemenea, nu au spus despre Proclamația dată de Prințul Mihail Gorceakov, pe 20 iunie 1853, când a început Războiul Crimeei între Rusia-putere protectoare și Turcia-putere suzerană și oastea condusă de acesta a trecut Prutul. În Proclamație se motiva prezența oștii, ,,care nu este un proiect de cucerire, ci de apărare” și că produsele cumpărate pentru oșteni vor fi plătite la prețul pieții. Și așa a fost. După un an, aceștia au părăsit teritoriul românesc și au venit trupele austriece, care nu și-au motivat în niciun fel prezența Ei au stat pe teritoriul nostru până în anul 1856. Menționăm că Austria nu făcea parte din alianța militară formată din Turcia, Franța și Anglia împotriva Rusiei.Ce voia Austria: să ia și Moldova, Țara Românească de la Turcia? Nu se mulțumea cu Transilvania, Banat și Bucovina?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: center;"> Interesant mi s-a părut în prezentarea respectivă că nu se arăta de câte ori cazacii au prăduit Moldova, de câte ori au ars Iașul sau cum a ars Mănăstirea Putna Timuș Hmelnițki, distrugând pictura murală internă și externă, despre care Ion Neculce ne informează că era </span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">„tot cu aur poleită, mai mult aur decât zugrăvală, și pre dinlăuntru și pre denafară”și că bravul Timuș </span><i style="background-color: white; font-family: sans-serif; font-size: 14px; text-align: left;"> ,,</i><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">s-au osindit Timuș pentru prada și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri ”</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Eu am ascultat interviul lui Putin pe care l-a dat ziaristului american, Carlson. El a recunoscut că Rusia și apoi URSS a luat teritorii românești care nu au fost niciodată ale Rusiei, referindu-se la N.Bucovinei, Ținutul Herței, Basarabia, care, o parte dintre ele se află la Ucraina. Nu a spus că le-ar vrea.L-am auzit , acum vreo doi ani pe Zelenski, spunând că Moldova nu a fost niciodată a României. De ce sunt foarte mulți ucraineni în Bucovina de Nord, în Maramureșul de Nord, în Basarabia? În anul 1940, când au fost luate de la România Nordul Bucovinei, Basarabia, Stalin a dat ordin de strămutarea unui număr mare de ruși, ucraineni, germani, evrei în aceste teritorii și de strămutarea multor familii românești înspre Estul Rusiei, chiar și în Siberia. Românii au fost înghesuiți în vagoane, militarii le-au vărsat apa din sticle și i-au hrănit cu pește foarte sărat. Mulți dintre ei au murit pe drum, trupurile lor fiind aruncate, pe câmp, între două gări. Rareori s-au îndurat și i-au îngropat în gropi comune.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Așadar, atât ucrainenii, cât sovieticii s-au purtat urât cu poporul român. De aceea, noi nu trebuie să-i apărăm doar pe unii și să-i acuzăm de atrocități doar pe ceilalți. Noi trebuie să ne vedem de treburile noastre și să nu-i zgândărim pe ruși. Trebuie să apărăm drepturile românilor din afara frontierelor românești la învășământ în limba națională, la religia creștină ortodoxă. Trebuie să înțelegem că Rusia este mai aproape de noi, că pe teritoriul SUA nu s-a mai purtat un război cu invazia unor trupe străine din anul 1812, între Anglia și SUA. Au avut loc războaie între ei și amerindieni, Războiul de secesiune În rest, au purtat războaie pe teritorii din afara continentului american. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Și acum, o întrebare pentru belicoși: Cred că Al Treilea Război Mondial va opri încălzirea globală, poluarea sau o va acentua?</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Dragii mei cititori onești, astăzi, de Dragobete, vă doresc să vă iubiți cu drag și dacă se poate, nu pe tunuri!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest</span></span></div></span></span></div></div><div style="text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> </span></b></div><div style="text-align: left;"></div></span><span><div style="text-align: left;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> </span></b></div></span></div></span><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><div style="text-align: center;"><b style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><br /><br /> </span></b></div></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><b><br /></b></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><b> </b></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><b><br /></b></span></span></div><div style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-49677114273866597192024-02-16T00:30:00.004+02:002024-02-29T21:04:05.052+02:00DESPRE ORIGINEA DOMNILOR NOȘTRI ȘI AI ALTORA<p> </p><h1 class="post-title" style="background-color: white; box-sizing: border-box; line-height: 27px; margin-bottom: 15px; margin-top: 0px; overflow: hidden; text-align: justify; white-space-collapse: preserve;"><span style="color: #990000; font-family: inherit; font-size: small;">,,A da prea multă importanţă părerii altuia este o greşeală comună, care îşi are originea fie în natura umană, fie în relaţiile omului cu civilizaţia şi societatea din care face parte.” ( Arthur Schopenhauer)</span></h1><div><span style="color: #660000; font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjYY2iMdhIq4Z_MqNMZO_81Y855cU11QgkZvJ79LU1lebEJNClp17x1DO5qve2lj2PNqF1ANBCHyZTFbaJGJD9QOhbpTi_q7Zk71f87L3C21B0C0JpeUBMjeJYjCy0q_0enXd4FPtXsXWWF1tRMfss6thZlvlQO0RfK7pA5jidgfFRnW1AAtEfry3GBew/s600/tetra.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="483" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjYY2iMdhIq4Z_MqNMZO_81Y855cU11QgkZvJ79LU1lebEJNClp17x1DO5qve2lj2PNqF1ANBCHyZTFbaJGJD9QOhbpTi_q7Zk71f87L3C21B0C0JpeUBMjeJYjCy0q_0enXd4FPtXsXWWF1tRMfss6thZlvlQO0RfK7pA5jidgfFRnW1AAtEfry3GBew/w161-h200/tetra.jpg" width="161" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #990000; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Ștefan cel Mare și Sfânt<br />Tetraevanghelul de la Humor</b></span></td></tr></tbody></table><span style="color: #660000; font-family: inherit; font-size: small;"> </span><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Când omul nu are ce face, intră pe diferite site-uri ca să se înfurie. Eu am început să mă înfurii cam de mult timp. Am constatat că acest an a început cu o campanie antiromânească și cu o mare satisfacție a unora care arată că noi, românii, nu am fost în stare să dăm țării un domn de origine română, că marii noștri scriitori și oameni de știință sunt, în general, străini, că dacii erau urmașii sciților, celților, germanilor ( nu s-au hotărât, care dintre ei ne sunt strămoși) și multe alte bazaconii. Marile lor ,,descoperiri”sunt salutate cu entuziasm de cititorii mai puțin informați. Ceea ce ei nu știu este că din Antichitate până în prezent s-au practicat alianțele matrimoniale. Eu cred că domnii noștri erau mai mult români, comparându-i, de exemplu, cu regii englezi, care erau mai puțin englezi și mai mult de alte neamuri. De ce cred acest fapt? Pentru că la noi puteau fi domni și copiii nelegitimi și nu cred că domnii noștri, între două căsătorii sau înflăcărați după o bătălie pe care au câștigat-o, au trecut granița țării și s-ar fi iubit cu vreo moșiereasă văduvă sau cu vreo hangiță ori cu o negustoreasă, toate la fel de înflăcărate.<br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhk00Q6duMkQ0H1FqOrcf28PegqAmANR_OBa4TibiTr39Aom4UE16ipcBw_Nc9v3MHONKcHVT_OYWKKPN9LX5lwWeWYPXD0IXyS3kM4wBJ44ntZA8PTrqBYNButgKv6sqQGayvMP5wSjMD-1xuGkjQiYkVwGgSquun_QBW8KB-VzBwz4vNmHEvhkMylsvk/s300/Arpad_Kepes_Kronika.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="290" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhk00Q6duMkQ0H1FqOrcf28PegqAmANR_OBa4TibiTr39Aom4UE16ipcBw_Nc9v3MHONKcHVT_OYWKKPN9LX5lwWeWYPXD0IXyS3kM4wBJ44ntZA8PTrqBYNButgKv6sqQGayvMP5wSjMD-1xuGkjQiYkVwGgSquun_QBW8KB-VzBwz4vNmHEvhkMylsvk/w193-h200/Arpad_Kepes_Kronika.jpg" width="193" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #990000; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Regele Arpad al Ungariei<br />Cronica pictată de la Viena</b></span></td></tr></tbody></table> Pe mine mă surprinde faptul că englezii sunt îngrijorați de sănătatea Regelui Charles III, nu de sângele lui amestecat: englez ( mai puțin),grec, danez, german, scoțian, belgian și chiar românesc, dacă ne gândim că onorabilul rege și-a găsit printre strămoși pe urmașii lui Vlad Țepeș și pe ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Francezii se laudă cu cele două imperii franceze: numai că primul a fost întemeiat de un german, francul Carol cel Mare, iar al doilea de un corsican de origine italiană, Napoleon Bonaparte. Mai mare îmi este mirarea că nici vecinii noștri maghiari nu sunt îngrijorați că întemeietorul statului lor, Arpad, nu era maghiar, după cum Ștefan cel Sfânt, care i-a creștinat nu era neaoș maghiar. Vă lămuresc eu: Arpad era khazar, de religie iudaică. Khazarii făceau parte din marea familie altaică, din gruparea turanică. Ei au întemeiat un mare imperiu în Asia Centrală, în secolul al IV-lea, care s-a întins spre Est, aproape de granițele locuite de daco-romani și apoi de români. Două împărătese bizantine au fost de origine khazară: Teodora, soția Împăratului Iustinian și Irina (numele khazar era Chichek) căsătorită cu Împăratul Constantin V, tătăl lui Leon IV, supranumit Khazarul. Arpad a fost khaganul (șef religios) al celor trei triburi de khazari-cabari, care a condus cele șapte triburi de ugri albi (ungurii din Atelcuz - neamuri din marea familie uralică, gruparea fino-ungrică), în Panonia. Menționez că neamurile khazare erau fie de religie iudaică, fie de religie islamică. Arpad era de religie iudaică, însuși numele lui este semitic (a existat Regatul Arpad arameic; și astăzi este în Israel o localitate cu numele de Arpad).În ceea ce-l privește pe Ștefan cel Sfânt al Ungariei ( numele lui înainte de botez era Wajk- nume turcic), era nepotul voievodului român, Iuliu/Jula ( în maghiară Gyula), pentru că mama sa era Saraolt, fiica lui Iuliu), El a fost botezat de două ori: întâi în rit ortodox, apoi în rit catolic. Nu este singurul rege,care a avut și sânge românesc, ci și despoții sârbi și regii Bulgariei au avut sânge românesc. De asemenea, și domnițe cu origini românești au fost împărătese bizantine, iar Sultanul Baiazid era fiul Karei-Tamara, fiica lui Ivan Alexandru ( ultimul rege român din Dinastia Asăneștilor, din Bulgaria) și a Sfintei Teofana Basaraba, fiica lui Basarab I. Să reținem un lucru: Basarab nu era cuman, după cum nu erau cumani nici Balica și Dobrotici. Ne-o demonstrează Ștefan Gorovei și Sergiu Iosipescu, folosind multe dovezi istorice, iar la Balica și dovezi lingvistice.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> Mă bucură faptul că marii căutători ai originilor domnilor noștri îl consideră pe Ștefan cel Mare și Sfânt un român neaoș. Atunci, și tatăl său și bunicul său, gospodarul Alexandru cel Bun, erau români adevărați. Au uitat că și Petru Rareș era un român neaoș, domn care i-a îngrijorat mult pe polonezi, maghiari, sași, chiar și pe Magnificul Soliman, pentru că ar fi vrut să unească cele trei Țări Românești. Român a fost și Iancu de Hunedoara numit ,,Lumina Lumii”, iar fiul său, Regele Matei Corvin al Ungarie ( jumătate sânge maghiar) se mândrea cu originea sa romanică. Ceea ce mă amuză este faptul că noi nu ni-l asumăm pe Matei Corvin și nici pe toți despoții sârbi, regi ai Bulgariei ca fiind și români, însă spunem că Ioan Vodă cel Cumplit ( Viteaz) era armean, pentru că Grigore Ureche ne relatează că i se zicea și Armeanul. S-o fi iubit Ștefăniță ( numit Viforul de către Delavrancea) cu vreo armeancă, numai că Azarie, cronicar contemporan cu domnul, se abține să spună acest fapt, el confirmând doar că era strănepotul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Armenii nu și-l revendică, dar unii cronicari polonezi îl vor să fie al lor. Noi îl vrem neapărat să fie armean. Cert este că Mihai Viteazul era neaoș grec, după mamă și după tată. Dar sunt nulți istorici, care consideră că era jumătare român, ca ar fi fost totuși fiul nelegitim al lui Pătrașcu cel Bun, care, fiind bun, s-ar fi iubit cu o negustoreasă grecoaică din Târgul de Floci. Oare un grec adevărat nu ar fi scris măcar un rând în limba greacă și noi nu avem știre de acest fapt? El este domnul celor trei Țări Române, care a introdus în cancelaria domnească limba română. Nu contează originea sa, ci faptul că a fost un român adevărat, după cum, astăzi, mulți neaoși români nu se vor deloc români.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> Mă opresc aici cu exemplele, pentru că știu că postările lungi nu sunt citite. Ceea ce vreau să vă spun este că în trecut oamenii se iubeau fără să aibă prejudecăți etnice. Înțeleptul Solomon, dincolo de faptul că a fost poligam ( din prima căsătorie cu egipteana Naama Amonita s-a născut Roboam, primul rege al Iudeii), s-a iubit cu regina din Saba, avându-l pe Menelik I, care a fost rege al Etiopiei. Dar cine era Sulamita? O iubită imaginară a Înțeleptului Solomon, precum Dulcineea a lui Don Quijote, deși sunt atât de diferite ca simboluri ?!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> Așadar, dragii mei cititori onești, nu vă mai chinuiți să aflați originea domnilor noștri sau a regilor, împăraților, pentru că nu originea lor este importantă, ci ceea ce au făcut pentru țara pe care au condus-o. Nu vă înfuriați ca mine, ci țineți cont de sfatul filosofului Schopenhauer.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> Pe curând, </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">https://www.youtube.com/watch?v=eoZL3hHvJ2g</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">,,Iscălitură de lumină”, Formația Savoy: v</span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">ersuri: <span style="font-family: inherit;">Ion Lotreanu, </span></span></span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">muzica: Marian Nistor</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-71855100864010170772024-02-07T00:43:00.005+02:002024-02-07T00:43:49.800+02:00TĂMĂDUITORI FĂRĂ DE ARGINȚI (I). SFÂNTUL SFINȚIT HARALAMBIE, EPISCOPUL MAGNEZIEI<div style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #800180;"> ,, Cel ce va ține ziua mea și va posti-o, de acela să nu se apropie nicio boală.”</span></b></span></div><span style="font-family: inherit;"><div style="color: #800180; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b>( Sfântul Haralambie)</b></span></div><div style="color: #800180; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIXfx-EWfKCaEv_92p3eUaA8PPvgtvKp2nrPtEApwtCK0LUzqlWif6IPsOLuE2IBvlj-No_9nBdEV_7ZVn_b_NUMwP2aN7wCBwJYluxsSJkft09eNwfk3v9NgvlL6fk_pyQkHZ2lnF0XDT8OUjI52l1xaMUzA9q8UuhyphenhyphenBQq1cT-Z8Kju_A82NTfy7LRbU/s905/sf_haralambiescene.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="905" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIXfx-EWfKCaEv_92p3eUaA8PPvgtvKp2nrPtEApwtCK0LUzqlWif6IPsOLuE2IBvlj-No_9nBdEV_7ZVn_b_NUMwP2aN7wCBwJYluxsSJkft09eNwfk3v9NgvlL6fk_pyQkHZ2lnF0XDT8OUjI52l1xaMUzA9q8UuhyphenhyphenBQq1cT-Z8Kju_A82NTfy7LRbU/s320/sf_haralambiescene.jpg" width="212" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #800180; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Biserica ,,Sfântul Haralambie”, Ploieșt</b></span><span style="color: #800180;">i<br /><span style="font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Icoana Sfântul Haralambie cu imagini din viața sa</b></span></span></td></tr></tbody></table><br />Patriarhia României a decretat ca 2024 să fie Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. De aceea, m-am hotărât, ca pe parcursul acestui an, să vă prezint în postările mele câteva informații despre sfinții tămăduitori fără de arginți.Unii dintre ei au fost medici, alții au fost înzestrați de Dumnezeu cu harul tămăduirii sufletești și trupești.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În ultima zi din luna ianuarie, au fost prăzmuit Sfinții doctori fără de arginți, Chir și Ion, iar în luna februarie sunt prăzmuiți opt sfinți tămăduitori fără de arginți, dintre care doar Sfântul Iulian din Emesa a fost de profesie medic. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>1 februarie</b>: <b><span style="color: #800180;">Sfântul Mucenic Trifon</span></b> ( vindecator și alungător de demoni este și protectorul agricultorilor și a ajutător împotriva invaziilor insectelor) și <b><span style="color: #800180;">Sfântul Petru din Galatia</span></b> <span style="color: #800180;"><b>-Turcia </b></span>( ajutător în bolile de ochi); </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>5 februarie</b>: <b><span style="color: #800180;">Sfânta Muceniță Agata</span></b> (ajutătoarea femeilor bolnave de cancer de sân);</span></div><div style="text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;">6 februarie</b><span style="font-family: inherit;">: </span><b style="font-family: inherit;"><span style="color: #800180;">Sfântul Iulian din Emesa - Siria</span></b><span style="font-family: inherit;"> ( ajutător al bolnavilor de trup și de suflet);</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>7 februarie</b>: <b><span style="color: #800180;">Sfântul Partenie, Episcop al Lampsacului - Asia Mică</span></b> ( ajutător al celor bolnavi de cancer);</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>10 februarie:</b> <b><span style="color: #800180;">Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie</span></b>,<b><span style="color: #800180;"> Episcop al Magneziei-Turcia</span></b> ( apărător de ciumă);</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>11 februarie:</b> </span><b><span style="color: #800180;">Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie,</span></b> <b><span style="color: #800180;">Episcop al Sevastiei- Turcia </span></b>(ajutător în bolile de gât);</div><div style="text-align: justify;"><b>20 februarie:</b> <b><span style="color: #800180;">Sfântul Cuvios Visarion</span></b> ( ajutător al celor posedați de demoni și al slăbănogilor).</div><div style="text-align: justify;"> În postarea de astăzi, vă voi relata despre <b><span style="color: #800180;">Sfântul Haralambie,</span></b> cel mai longeviv tămăduitor, care a trăit 113 ani. Haralambie, în limba greacă, înseamnă ,,strălucire a harului” ( haris=har și lampos=lumină, strălucire). El s-a născut în anul 89 și a murit în anul 202. A suferit persecuțiile din vremea Împăratului Alexandru Severus. A fost preot și apoi episcop în Magnezia din Asia Mică, astăzi, Manisa din Turcia. Despre viața lui și despre patimile pe care le-a suferit puteți afla pe Google. El este unul dintre sfinții prețuiți foarte mult de români, care i-au creat multe legende. De exemplu, o legendă spune că Sfântul ținea ciuma legată în lanț, alta spune că o ținea ascunsă într-o nucă pe care o purta cu el la sân. Uneori, Sfântul îi dădea drumul pentru a mânca rădăcini, ghindă sau pădure tânără, iar când vedea că răutatea din lume se întindea, îi mai dădea drumul și printre oameni. Ciuma era, în viziunea românilor, o babă slabă și mică, care încăpea într-o nucă. La sârbi, din contra, era o babă lungă și slabă, cu sâni lungi și negri, cu picioare de vacă, cal sau de țap și se hrănea cu inima bolnavilor. Dar Sfântul Haralambie a și salvat oamenii de ciumă, de aceea ziua lui din 10 februarie, în calendarul popular, este și Ziua Ciumei. În această zi, se organizau ospețe în drum, ca Baba Ciumă să mănânce pe săturate, să i se facă greață și să plece peste nouă țări și nouă mări. De asemenea, se trasa o brazdă în jurul localității de către fete sau femei dezbrăcate, plugul trebuind să fie tras de doi boi negri fătați de aceeași vacă. Însă aceste obiceiuri au fost înlocuite cu rugăciuni către Sfântul Haralambie în care i se cere protecția. Sunt recunoscute efectul acestor rugăciuni și ajutorul dat de Sfântul Haralambie și în alte situații, ca aceea a locuitorilor din orașul Filiatra, din Grecia. În anul 1943,<span style="font-family: inherit;"> <span style="background-color: white;">Guvernatorul german Kondau a primit ordin de la comandamentul militar german din Trípoli să organizeze incendierea localității Filiatrá. Oameni importanți din oraș urmau să fie uciși, iar 1500 de localnici – arestați, iar orașul trebiua ras de pe fața pământului. Intervenția </span></span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">Arhimandritului Theodoros Kotsákis de la Mitropolia din Trípoli, originar din Filiatrá, nu l-a înduplecat pe Kondau. Patronul spiritual al orașului era Sfântul Haralambie. Arhimandritul le-a cerut locuitorilor din Tripolie și Filatra să se roage Sfântului Haralambie. În noaptea de dinaintea îndeplinirii ordinului, Kondau și comandantul militar care trebuia să execute ordinul au fost vizitați, în somn, de Sfântul Haralambie,sub înfățișarea unui bătrân. care le-a spus să nu execute ordinul, arătându-le blestemele femeilor și ale copiilor celor care urmau să fie executați, Acest vis, care a fost un adevărat coșmar, l-a determinat pe Kondau să revoce ordinul. A</span></span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> doua zi, Kondau însoțit de un grup de subalterni și de doi preoți ortodocși au cercetat toate bisericile din Filiatrá, căutându-l pe bătrân. Într-una dintre ele, a găsit o icoană cu Sfântul care i se arătase în somn, a căzut în genunchi, a izbucnit în plâns și s-a rugat îndelung. După terminarea războiului, în fiecare an, cât timp a trăit, Kondau revenea pe 10 februarie în Grecia ca să-l cinstească pe salvator, care, l-a urma urmei, nu a fost doar salvatorul locuitorilor din </span></span><span style="background-color: white;">Filiatrá, ci și salvatorul său, împiedicându-l de a deveni un criminal de război.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstirea </span><span style="background-color: white; box-sizing: inherit; font-family: inherit;">Sfântul Ştefan </span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">din Meteora. În România, fragmente de moaştele sale se păstrează în biserica Mănăstirii Miclăuşeni din Iaşi, la Mănăstirea Râşca, la Catedrala Episcopală din Galaţi, la bisericile ,,</span><span style="background-color: white; box-sizing: inherit; font-family: inherit;">Sfântul Dumitru”</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">– Poştă, ,,</span><span style="background-color: white; box-sizing: inherit; font-family: inherit;">Sfinţii Arhangheli”</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">– Oţelari, ,,</span><span style="background-color: white; box-sizing: inherit; font-family: inherit;">Sfântul Stelian”</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">– Lucaci din Bucureşti.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> Așadar, deși ciuma a dispărut de pe meleagurile noastre, nu ne împiedică nimeni să ne rugăm Sfântului Haralambie, ca să ne aperi de alte boli. Tot suntem în plină epidemie de gripă. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> Earnest</span></div></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-34802390920909417242024-01-29T14:18:00.002+02:002024-01-29T14:18:44.000+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CIX). ION FERCU, MARIUS MANTA, CUVÂNTUL ȘI CARELE DE FOC<p style="text-align: justify;"> <span style="color: red; font-family: inherit;"><b>,Mă întreb și eu dacă ( acest Ubermensch?!) Cyberborgul va prinde viață, în carnea și oasele lui tehnologice, și va declara război părintelui său, omul. Dacă acest pericol există, va insista ființa umană în truda sa de zămislire/perfecționare a propriului gâde?” ( Ion Fercu)</b></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: red; font-family: inherit;"><b> </b></span></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjljlYJddgq4g_JJ-S5R0HUB9zK8MoFQYd1lirtMg2LUtI0ca9pMMc8Wp8sw-apHX5HwinjbyD93g40huNArZf2hxdK6u2cJ7yC643UofFihMvl5Y3RxfFl_v0DAaWhwMNr9_MQ3I6qCDKL9-u2M_izv19uxX83obntPBvj48vibnAAmVSdQBnuqUw3xgw/s267/carte.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="267" data-original-width="189" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjljlYJddgq4g_JJ-S5R0HUB9zK8MoFQYd1lirtMg2LUtI0ca9pMMc8Wp8sw-apHX5HwinjbyD93g40huNArZf2hxdK6u2cJ7yC643UofFihMvl5Y3RxfFl_v0DAaWhwMNr9_MQ3I6qCDKL9-u2M_izv19uxX83obntPBvj48vibnAAmVSdQBnuqUw3xgw/w178-h251/carte.jpg" width="178" /></a></div> <span style="font-family: inherit;">Întotdeauna, când citesc o carte, indiferent cărui gen îi aparține, vreau să găsesc, prin gândurile, ideile transmise de autor, dezlegarea semnificației titlului. <br /> Așadar, mi-am zis: Cuvântul scris sau vorbit, prin viu grai sau prin gest, este cel mai important mijloc prin care comunicăm. Simplu: cei doi autori, vor să comunice cu cititorii,prin întrebări și răspunsuri. Profesorul de limba și literatura română și de limba și literatura engleză, Marius Manta, pune 30 de întrebări profesorului de filosofie și de toate științele sociale, Ion Fercu. Îndrăznesc să cred că cei doi autori, pe care îi cunosc foarte bine, îmi pun și mie aceste întrebări sau altui cititor îndrăzneț, care s-ar încumeta să citească această carte. Știu prea bine cât de ,,răutăcios sau sadic” poate fi domnul Fercu când vrea să ne chinuie mintea și spiritul în descifrarea propriei noastre neputințe pentru a ne înțelege sau a înțelegerii ceea ce ne transmit cei mai profunzi sau mai deștepți ca noi și cât de profund și iscoditor poate fi domnul Manta, în timiditatea sa. În același timp, m-am întrebat: de ce și la ce care de foc, dumnealor se referă?Carele cu care se plimbau pe cer, ziua, Ra, iar noaptea, Horus sau carele Sfântului Ilie, cel pe care însuși Dumnezeu l-a primit cu foc. în două situații, conform zicerilor din Biblie ( 1 Împ.18.58 și 2 Împ.1:10,12)? Oricum, nu are importanță, pentru că în orice situație focul ceresc sau cel terestru are aceeași simbolistică: lumina și iluminarea spiritului, a minții, gloria lui Dumnezeu, prezența Lui protectoare, judecata Lui cea dreaptă sau mânia Lui împotriva păcatului.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Ca urmare a curiozității mele, după Sărbători, m-am hotărât să citesc cartea. Recunosc că mi-au trebuit cam patru săptămâni ca s-o citesc. Nu este o carte pentru toți, dar este una pentru cei care au un dram de cultură și pentru cei ce vor să învețe ca să cunoască, trezându-le curiozitatea să citească, măcar, o carte a unuia dintre cei la care autorii fac referire.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Deci, cartea este un sincretism de idei ale unor filosofi, sociologi, psihanaliști, scriitori, muzicieni, teologi, artiști plastici și este foarte bine structurată. Citind-o, intri în labirintul cunoașterii, începând cu cunoașterea propriilor noastre arhetipuri, întrebându-ne: oare unde voi ajunge, căutând ieșirea? Eu am intrat în labirint și m-am împotmolit, m-am rătăcit de multe ori, am meditat, m-am certat cu mine și cu unii dintre toți cei citați de către cei doi autori. În momentele mele de răgaz, am stat la o cafea cu dragii mei <span style="background-color: white; text-align: left;">Kierkegaard, Eminescu, Slavici, Blaga, Eliade, Culianu, l-am sfidat pe Nietzsche ( nu pot să-mi explic starea mea psihică față de acest filosof, care îmi provoacă alergie: mă mănâncă pielea ori de câte ori încerc să-l citesc), m-am certat cu Cioran, chiar și cu Dostoievski și Steinbeck, care-mi sunt dragi. Uneori- când eram pierdut în toate provocările, privind existența, libertatea, viitorul, fericirea, suferința, minciuna, adevărul, imaginarul, miturile și religiile, care toate au aceeași temă: existența noastră și menirea pe care o avem în această viață, exilul pe care conștient sau inconștient ni-l provocăm, binele și răul din noi, morala, imensitatea Universului- mă uitam, din labirintul meu, spre Cer ca să văd carele de foc, care, poate, se vor îndura de mine și mă vor duce spre ieșire Am reușit, în cele din urmă, să ajung la ieșire, acolo unde carele de foc trebuiau să mă ducă: la urcușul către lumină.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> În concluzie, domnii Fercu și Manta, prin provocările domniilor lor, mi-au deslușit titlul cărții, pentru care le mulțumesc. M-au determinat să-mi amintesc multe idei pe care, demult, le învățasem și pe care le-am lăsat adormite în subconștient, să-mi amintesc de unele personaje din romanele pe care le-am citit, m-au provocat ca să caut și să citesc ceea ce n-am citit, cum ar fi ,,Fabula existențială”de Ștefan Afloarei, ,, Despre demnitatea omului” de Piccolo Mirandola, ,,Enciclopedia sufletului” de Viktor Erofeev,</span></span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> ,,Eichmann la Ierusalim . Raport asupra banalității răului.” de Hanah Arendt. Le mulțumesc, pentru că în aceste vremuri pe care le trăim, când suntem mereu ,,amenințați”cu războaie, foamete, sărăcie, schimbări climatice, crime, violuri, răsturnarea valorilor morale, m-au determinat ca să mă detașez și să reflectez la marile probleme, la care va trebui să răspund la Judecata de Apoi!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Vă recomand, cititorii mei onești, să citiți cu răbdare această carte, care a apărut la Editura Eikon, București, 2023, finalizată de cei doi autori în ziua de Înălțarea Domnului- Ziua Eroilor, 25 mai 2023. Cred că nu întâmplător, domnii Fercu și Manta au ținut să menționeze acest fapt.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">Vă pun link-ul ,, Vasiliscul și Aspida” inspirat de poezia lui Șerban Foarța și Andrei Ujică,</span> <span style="background-color: white; text-align: left;">din volumul ,,Cantafabule”- Phoenix. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Am ales acest cântec din ,,Cantafabule” ( album pe care domnul Manta îi place să-l asculte), pentru că întotdeauna mi-a fost frică de Vasilisc. Se spune că la Sfântul Gheorghe, șerpii ies din pământ la șuieratul Vasiliscului. În acea zi, eu nu voiam să ies din casă de frică că mă voi întâlni cu de Vasiliscul.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br />https://www.youtube.com/watch?v=65Yf_1GYxw0</span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-89439757747907463622024-01-21T19:38:00.001+02:002024-01-21T19:38:36.902+02:00MONUMENTE UITATE (XIX). BUSTUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA DE LA MĂRĂȘEȘTI<p style="text-align: center;"><b><span style="color: #cc0000; font-family: inherit;">,, A percepe este mai important decât a şti.” ( Alexandru Ioan Cuza)</span></b></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-weight: bold;"><span style="color: #cc0000;"> </span><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #cc0000;"> </span> </span></span><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMkUNWLIIyUrLoOSQtVlI-xdKjdjueCACoCv0HMrVrwr2X9wZSwihxXhyphenhyphenF1AsubHHeOgYrkinDNYlrcSwq4e9oraegK5SteVJXvieWggN7IjQPs5mcdmLph_CMkuZpq6AS-_8wKBcglKfiSLthMlchrxQqK2nDl25UuXaCzd5eDkwdpjOls5Lm10_0iPg/s619/bustul-lui-alexandru-ioan-cuza-din-marasesti-judetul-vrancea.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="413" data-original-width="619" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMkUNWLIIyUrLoOSQtVlI-xdKjdjueCACoCv0HMrVrwr2X9wZSwihxXhyphenhyphenF1AsubHHeOgYrkinDNYlrcSwq4e9oraegK5SteVJXvieWggN7IjQPs5mcdmLph_CMkuZpq6AS-_8wKBcglKfiSLthMlchrxQqK2nDl25UuXaCzd5eDkwdpjOls5Lm10_0iPg/s320/bustul-lui-alexandru-ioan-cuza-din-marasesti-judetul-vrancea.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #cc0000; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Mărășești,<br />Alexandru Ioan Cuza (1908), sculptor T. Vidale</b></span></td></tr></tbody></table>Anul acesta, pe 24 ianuarie, se împlinesc 165 de ani, de când, la București, a fost ales domn al Țării Românești, domnul ales în Moldova, Alexandru Ioan Cuza. Prin acest act, românii au pus Puterile în fața faptului împlinit, realizând Unirea celor două Țări Românești. Domnul Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale, care au avut un caracter atotcuprinzător, a consolidat Unirea și a deschis calea spre modernizarea societății românești. Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cei mai iubiți conducători, mai ales de țărani, pe care i-a eliberat din șerbie și pe care i-a împroprietărit. <br /></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Din dragoste și respect pentru domnul care i-a emancipat, 40 de țărani , printre care și Vasile Măgdălinoiu, împreună cu primarul Niță Vasiliu, au hotărât, în ședința Comitetului Comunal, din 15 mai 1903, să ridice. la Mărășești. o statuie-bust lui Alexandru Ioan Cuza, al doilea monument din țară în cinstea acestuia ( primul este bustul pe care Doamna Elena Cuza l-a comandat la Paris și pe care l-a donat, în anul 1882, unei școli primare din orașul Galați).<br /> Ce legătură a existat între țăranii din Mărășești și Alexandru Ioan Cuza? Se știe că drumul de la Iași la București trecea prin Mărășești, pe actuala stradă, Alexandru Ioan Cuza. Pe 5 februarie 1859, diligența cu Alexandru Ioan Cuza, în prima lui călătorie ca domn de la Iași la București, a poposit 5 zile la moșia boierului ( culmea! antiunionist) Costin Catargi, unde a locuit în palatul său ( urme ale acestuia și ale acareturilor se pot vedea în parcul orașului, pe care îl va deține, mai târziu, Negropontes, un adevărat Mecena al zonei). Cu această ocazie, țăranii i-au organizat sărbători obștești, cu caracter patriotic, unde Domnul le-a promis împroprietărirea. Probabil, legat de acest eveniment au hotărât cei 40 de țărani să-i ridice un monument. Primarul cu comitetul au ținut neapărat să o înștiințeze pe Doamna Elena Cuza că au luat această hotărâre. Aceasta, le-a răspuns, într-o scrisoare din data de 20 ianuarie 1905, printre care le spunea: ,,"Domnule Preşedinte, La primirea scrisorii dumneavoastră
şi a
procesului verbal făcut de dumneavoastră
şi locuitorii din comuna Mărăşeşti, sufletul meu a fost cuprins de o adîncă mângâiere,
văzînd că poporul român nu dă uitării pe binefăcătorul lor. Primiţi, Domnule
Preşedinte, atît dumneavoastră, cât şi toţi locuitorii iscăliţi în
acest proces verbal, simţirile mele de recunoştinţă" Scrisoarea se încheia cu rugămintea, ca aceasta să nu se facă publică, cât timp ea este în viață, ceea ce ne face să credem, că distinsa și discreta Doamnă se temea încă de atitudinea nefavorabilă a autorităților față de cum a rămas domnul în memoria porului român. Monumentul a fost realizat cu banii dați de cei 40 de țărani și din subscripție, reușindu-se să se strângă 3000 de lei, însă toate cheltuielile se ridicau la 5000 de lei: <span style="line-height: 107%; text-align: left;">3,750 a costat bustul de bronz, realizat de cunoscutul sculptor de monumente funerare, Temistocle Vidale ( el a realizat, în anul 1923, Monumentul Eroilor de la Măneciu), cu pedestalul de </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">marmură </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">de Grecia, iar restul banilor au fost pentru </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">inscripţie, </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">facerea unui grilaj în jurul bustului </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">şi </span><span style="line-height: 107%; text-align: left;">alte cheltuieli. Cei 2000 de lei au fost dați de comună ( 600 de lei) și de județ (1400 de lei). </span><span style="text-align: left;">Pe frontispiciul monumentului este </span><span style="text-align: left;">următoarea inscripţie:</span><span style="text-align: left;"> "Lui </span><span style="text-align: left;">Vodă-Cuza.
</span><span style="text-align: left;">Primul
Domn al românilor </span><span style="text-align: left;">şi părintele </span><span style="text-align: left;">poporului. </span><span style="text-align: left;">Ţărăni</span><span style="text-align: left;">mea din
</span><span style="text-align: left;">judeţul </span><span style="text-align: left;">Putna. </span><span style="text-align: left;">Recunoştinţă eternă." </span><span style="text-align: left;">Pe partea </span><span style="text-align: left;">stângă
</span><span style="text-align: left;">a
soclului: ,,Unirea Principatelor. Secularizarea averilor </span><span style="text-align: left;">mănăstireşti. </span><span style="text-align: left;">împroprie</span><span style="text-align: left;">tărirea </span>clăcaşilor. Chemarea poporului la viaţă
publică". De asemenea, sunt inscripționate câteva versuri de Vasile Alecsandri: ,,<span style="text-align: left;">Sunt
nume destinate/</span><span style="text-align: left;">Ca
numele </span><span style="text-align: left;">tău </span><span style="text-align: left;">mare/</span><span style="text-align: left;">Să
</span><span style="text-align: left;">stea neclintite/</span><span style="text-align: left;">Pe-a
timpului hotare/</span><span style="text-align: left;">Şi veşnic să răspândă/</span><span style="text-align: left;">O </span><span style="text-align: left;">Jalnică
lumină/</span><span style="text-align: left;">Pe
seculii ce-n </span><span style="text-align: left;">umbră/</span>Trecând li se închina".</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Pe data de 29 septembrie 1908, monumentul a fost inaugurat. La inaugurare au participat delegații din Panciu, Adjud, Odobești, Tecuci și din Bacău. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Fără a consulta autoritățile, cei 40 de țărani au invitat-o pe Doamna Elena Cuza. Răspunsul acesteia a fost, următorul;<span style="text-align: justify;">"Am primit
scrisoarea </span><span style="text-align: justify;">dumneavoastră şi </span><span style="text-align: justify;">cetind-o am plâns
cu lacrimi de recu</span><span style="text-align: justify;">noştinţă</span><span style="text-align: justify;"> pentru. frumoasa </span><span style="text-align: justify;">Dumneavoastră dovadă </span><span style="text-align: justify;">de </span><span style="text-align: justify;">recunoştinţă,
adusă </span><span style="text-align: justify;">memoriei
scumpului meu </span><span style="text-align: justify;">soţ şi </span><span style="text-align: justify;">bunului DOMN ROMÂN - .care </span><span style="text-align: justify;">şi-a </span><span style="text-align: justify;">iubit
</span><span style="text-align: justify;">ţara şi </span><span style="text-align: justify;">poporul român mai presus de orice
pe lume ... </span><span style="text-align: justify;">Aș </span><span style="text-align: justify;">dori ca întreaga
Românie </span><span style="text-align: justify;">să </span><span style="text-align: justify;">se </span><span style="text-align: justify;">pilduiască
</span><span style="text-align: justify;">de </span><span style="text-align: justify;">măreaţa </span><span style="text-align: justify;">dumnea</span><span style="text-align: justify;">voastră faptă. </span><span style="text-align: justify;">Eu aş </span><span style="text-align: justify;">fi fost </span><span style="text-align: justify;">fericită să mă găsesc </span><span style="text-align: justify;">în mijlocul </span><span style="text-align: justify;">dumneavoastră
</span><span style="text-align: justify;">la </span><span style="text-align: justify;">această frumoasă şi patriotică </span><span style="text-align: justify;">serbare, </span><span style="text-align: justify;">însă </span><span style="text-align: justify;">vârsta
mea </span><span style="text-align: justify;">înaintată </span><span style="text-align: justify;">· </span><span style="text-align: justify;">şi</span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">slăbită </span><span style="text-align: justify;">de
povara anilor nu-mi mai permit </span><span style="text-align: justify;">să-mi </span><span style="text-align: justify;">pot procura </span><span style="text-align: justify;">această</span><span style="text-align: justify;">
mare fericire."</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"> Monumentul nu este uitat de locuitorii orașului sau de cei din județ. Însă el nu este cunoscut de cetățenii românii,care vin să viziteze Mausoleul și să le aducă un omagiu de recunoștință eroilor înmormântați acolo. De aceea ,măcar din curiozitate, intrați în Mărășești și opriți-vă o clipă la statuia-bust a Domnului Alexandru Ioan Cuza. În oraș, mai puteți vedea alte două monumente,la care se adaugă și Monumentul ,,Pe aici nu se trece” de pe drumul E85 </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><b>Surse:</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;">Gh.Popa, <b>Unul din primele monumente ridicate lui Cuza la Mărășești</b> ,în Hierasus, Botoșani, V,1983-8 (1), p. 479-486;</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><b>Monografia orașului Mărășești, ,,Carea de Aur</b>”, 2004.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;">Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;">Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=vXLE2dGxiOA</span></div><span style="font-family: inherit;"> </span></div></div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none;"><span style="font-family: inherit;"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"> <br /></span><br /></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-14299089414362470902024-01-16T21:25:00.002+02:002024-01-18T10:27:44.391+02:00ROMÂNCE CELEBRE (XIII) ECATERINA TEODOROIU ( 1894-1917)<p style="text-align: justify;"><b><span style="color: #2b00fe;"><br /> <span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> ,,</span><span style="border: 0px; font-feature-settings: inherit; font-kerning: inherit; font-optical-sizing: inherit; font-stretch: inherit; font-variant: inherit; font-variation-settings: inherit; line-height: inherit; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"></span></span></span></b></p><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifnbeUNyhGNPhXd-Ktp_kN89auTT-eIOuEZtaycMkVKYaCF6sNYkG_OEo8f1wYnq3vceKek7FJgtDS6mIolfcOiItrcVnqH3qGviMdDXAIt8Fm9vohWlbKMFvQwiSqB8_T8aS6VRg_tD-l0ARt2prYKSqz1835Fy1f5urQkSRY7F_nvCUjBE9VX_nsFz4/s890/et.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="890" data-original-width="653" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifnbeUNyhGNPhXd-Ktp_kN89auTT-eIOuEZtaycMkVKYaCF6sNYkG_OEo8f1wYnq3vceKek7FJgtDS6mIolfcOiItrcVnqH3qGviMdDXAIt8Fm9vohWlbKMFvQwiSqB8_T8aS6VRg_tD-l0ARt2prYKSqz1835Fy1f5urQkSRY7F_nvCUjBE9VX_nsFz4/w147-h200/et.jpg" width="147" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Ecaterina Teodoroiu<br />la 17 ani</b></span></td></tr></tbody></table><b><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #2b00fe;"><span style="font-family: inherit;"><span style="border: 0px; font-feature-settings: inherit; font-kerning: inherit; font-optical-sizing: inherit; font-stretch: inherit; font-variant: inherit; font-variation-settings: inherit; line-height: inherit; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">...Tatăl meu era prizonier, iar doi din cei trei fraţi ai mei morţi în luptă. N-am plâns, dar am simţit în suflet atâta ură şi-atâta dor să fac ceva de seamă; o sete de sânge, de moarte, că m-am speriat singură de schimbarea ce s-a făcut în mine... Nu mai eram copilă, vream să lupt, să pot urma, să fiu alături de ostaşi..., şi să răzbun pe ai mei şi ţara. […] Am întâlnit, retrăgându-se cu trupele, pe ultimul meu frate; ne-am îmbrăţişat fără să ne spunem un cuvânt, doar o lacrimă îmi umezea ochii, pe care n-am şters-o, căci îmi era ruşine să mă vadă plângând. El a plecat în jos, eu înspre casa unei prietene, spre a o lua să mergem împreună. La podul Jiului însă, văd patrule germane observând poziţiile alor noştri; n-aveam nicio armă să trag în ei, dar am fugit înapoi strigând după ajutor; ei au tras o salvă după mine fără să mă atingă. Se-ncinge o luptă între gardiştii oraşului şi ei – eu căram muniţii – , sosind şi un grup de soldaţi, patrulele inamice au fost respinse peste munte, iar noaptea a fost linişte. A doua zi […], moare şi ultimul meu frate”. (fragment din ,,Memoriile de război” de Ecaterina Teodoroiu pe care le-a început să le scrie la redacția revistei ,,Viitorul țării” și care au fost publicate în ,,Istoria presei militare” de Dan Gîju, Editura Biblioteca, 2012) </span></span></span></b></div></b><p></p><div style="border: 0px; font-feature-settings: inherit; font-kerning: inherit; font-optical-sizing: inherit; font-stretch: inherit; font-variant-alternates: inherit; font-variant-east-asian: inherit; font-variant-numeric: inherit; font-variant-position: inherit; font-variation-settings: inherit; line-height: 20px; margin: 0px 0px 30px; padding: 0px; text-align: left; vertical-align: baseline;"><div style="text-align: justify;"><span style="border: 0px; font-feature-settings: inherit; font-kerning: inherit; font-optical-sizing: inherit; font-stretch: inherit; font-variant: inherit; font-variation-settings: inherit; line-height: inherit; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"><b style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 15px;"><span style="background-color: white;"><span style="color: #2b00fe;"> </span> </span></b><span style="background-color: white; font-family: inherit;">Ecaterina Teodoroiu, pe numele ei adevărat, Cătălina Vasile Toderoiu,<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOx-D2Y9JlzqWbHzuPX4oJMwfbn7iLGnpc9nDahmq8PYXk4rdp2yXAUPdvp5MpFSLy9h_c2OVNNtPNdP8UuLDBEvkW2bkXy7zLY_5QhuJKiJBXp4z1E5zP6Vggfvvytj6FjS6DyIXKwmTpMEdmf3CgfjoshU1rIgDfseifNo03Ad_nx2CJu-3ylzMmEa0/s262/casa.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="192" data-original-width="262" height="147" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOx-D2Y9JlzqWbHzuPX4oJMwfbn7iLGnpc9nDahmq8PYXk4rdp2yXAUPdvp5MpFSLy9h_c2OVNNtPNdP8UuLDBEvkW2bkXy7zLY_5QhuJKiJBXp4z1E5zP6Vggfvvytj6FjS6DyIXKwmTpMEdmf3CgfjoshU1rIgDfseifNo03Ad_nx2CJu-3ylzMmEa0/w200-h147/casa.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Târgu Jiu,<br />Casa Memorială</b></span></td></tr></tbody></table><br /> s-a născut pe 15 ianuarie 1894 ( ieri s-au împlinit 130 de ani de la nașterea sa),în satul Vădeni ( astăzi este în componența municipiului Târgu Jiu) și a murit pe 22 august 1917, în luptele de pe Dealul Secului, din sectorul pârâului Zăbrăuți,conducând un pluton al Regimentului 43/39 al Companiei a VII-a. Ecaterina Teodoroiu este a treia româncă, care a condus o oaste, după Doamna Chiajna și Panaghia Roșu, despre care am scris pe acest blog, pe postările Românce celebre ( În prima postare am scris despre Doamna Chiajna,iar în postarea șapte, intutulată Revoluționarele pașoptiste, am scris despre Palaghia Roșu). Palaghia și Cătălina erau învățătoare și s-au dovedit femei curajoase ,luptând pentru apărarea patriei. Cătălina a fost cercetaș, asistentă sanitară, soldat, fiind în cele din urmă comandanta unui pluton. Despre dânsa s-a scris mult, i s-au ridicat monumente, i s-a făcut un film artistic în anul 1979, în regia lui Dinu Cocea, unde artista </span></span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">Stela Furcovici<span style="font-variant-caps: inherit; font-variant-ligatures: inherit;"> a interpretat rolul Cătălinei, filme documentare (primul a fost realizat în anul 1930), pe care le puteți urmări pe YouTube, piese de teatru ( una scrisă de Nicolae Tăutu, alta de Vasile Chiriță),iar poeții Anișoara Iordache, Silviu Bacuiani, Nicolae Petrescu Redi, Radu Dan Alexandru i-au scris poezii. </span><span style="letter-spacing: 0.3px;">Asociația Cadrelor Militare Femei î</span><span style="letter-spacing: 0.3px;">n Rezervă și Retragere, Cercetașii României îi poartă numele.</span></span></div><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; letter-spacing: 0.3px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;"><span style="letter-spacing: 0.3px;"> </span>Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept Casă Memorială „Ecaterina Teodoroiu.”</div><div style="text-align: justify;"> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0Rc1lvtJUKPjF8R6I7cf6cAmJDobl8YwdvLvfs2T_GYS0CMxsNEDzoOimMadQegPm1VUQK6LIhAEVm-KlqrOLYBwaC7k4e7ePEJIUtZwsvQwz7X1UeUyS-iObRKszo2-fxw_hWcZvG6qezd_p7CXD4s3hZVLZTrXRzUyGa6EakDdMhnhLz3i_W1SyjGI/s275/mausoleu.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0Rc1lvtJUKPjF8R6I7cf6cAmJDobl8YwdvLvfs2T_GYS0CMxsNEDzoOimMadQegPm1VUQK6LIhAEVm-KlqrOLYBwaC7k4e7ePEJIUtZwsvQwz7X1UeUyS-iObRKszo2-fxw_hWcZvG6qezd_p7CXD4s3hZVLZTrXRzUyGa6EakDdMhnhLz3i_W1SyjGI/w200-h133/mausoleu.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Târgu Jiu<br />Mausoleul ,Ecaterina Teodoroiu</b></span></td></tr></tbody></table><br /> Dintre monumentele dedicate Ecaterinei Teodoroiu, cele mai impresionante sunt Mausoleul din Târgu Jiu și Monumentul ,,Biruinței” de la Tișița, pe care localnicii îl numesc ,,Pe aici, nu se trece!”</div></span><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-variant-caps: inherit; font-variant-ligatures: inherit;"> Mausoleul Ecaterina Teodoroiu a fost ridicat</span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> în 1936, din inițiativa Ligii Femeilor din Gorj, fiind opera sculptoriței Milița Pătrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși Are o înălțime de 2,10 m., are forma de sarcofag, este realizat din travertin italian și este așezat pe un postament cu trei trepte. Exteriorul este decorat cu basoreliefuri, care înfățișează evenimente din viața eroinei. Aici, au fost depuse în anul 1936, osemintele Ecaterinei Teodoroiu, care fusese înmormântată la Fitionești, județul Vrancea.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Monumentul ,,Biruinței”, a fost ridicat în anul 1934, din inițiativa și cu banii ziaristului Sextil Pușcariu, la Tișița, județul Vrancea. Monumentul este realizat din bronz, are o înălțime de 2,50 m.și o reprezintă pa Ecaterina Todoroiu cu sabia în mână, ridicată deasupra capului.<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzCN-TuIVR9FEABrzP2bv72glOynI6uJMR5EvY2hCr9Qr-_ZIS6Uj5CDekhJ4LzpdontAQa5arliYzTy8xzSE8zCE2efjztjJQSgeO4fj2bblaEyfv6MV_2EqZySkWB_MjoTT3fIglSfvxhzmwcS7oAmqYGWzsUGnMct57tLMtGGON8vXXZ8nkcIVAPSE/s2592/Ansamblul_statuar_al_Victoriei_de_la_Tisita__1917___plan_apropiat.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2592" data-original-width="1936" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzCN-TuIVR9FEABrzP2bv72glOynI6uJMR5EvY2hCr9Qr-_ZIS6Uj5CDekhJ4LzpdontAQa5arliYzTy8xzSE8zCE2efjztjJQSgeO4fj2bblaEyfv6MV_2EqZySkWB_MjoTT3fIglSfvxhzmwcS7oAmqYGWzsUGnMct57tLMtGGON8vXXZ8nkcIVAPSE/w149-h200/Ansamblul_statuar_al_Victoriei_de_la_Tisita__1917___plan_apropiat.jpg" width="149" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Tișița<br />Pe aici, nu se trece!<br /></b></span><br /><br /></td></tr></tbody></table><br /> Autorul acestui monument este cunoscutul sculptor Oscar Han, Monumentul se vede în toată splendoarea lui pe E85, la intersecția cu șoselele care vin dinspre Galați, la Est, cu aceea dinspre Panciu, la Vest. În anul 1994, a fost ridicat, pe Aleea Personalităților din fața Mausoleului de la Mărășești bustul Ecaterinei Teodoroiu, realizat din bronz de sculptorul Florin Musta.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Menționez că majoritatea monumentelor ridicate în cinstea Ecaterinei Teodoroiu au fost realizate în perioada interbelică. Așa știau strămoșii noștri să-și cinstească eroii!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> </span></span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Din 1 decembrie 2021, a fost pusă în circulație bancnota de 20 de lei cu chipul ei. Din păcate, această bancnotă nu prea este în circulație. Unde o fi dispărut?</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest</span></span></div></span><span style="font-family: inherit;"><b><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: white;"> </b></div></b></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-44120657841921200872024-01-14T16:34:00.000+02:002024-01-14T16:34:23.633+02:00VAI DE CULTURA ROMÂNĂ !<p style="text-align: center;"><span style="background-color: #fcff01;"><span style="font-family: inherit;"><b>,,<span style="text-align: justify;">Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.” ( Mihai Eminescu)</span></b></span></span></p><p><br /></p><p style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU9cAxS7JYXOupd0sEFvkx88P-JjlY5o01Ota0aZlmGuLWvA4jW1EmoMBzHnvdTsJRJR3h3jGkD4eoGYjUiJzIcRKQr1N9GoTmFkibKMGJvDoBH3ckMqnhD3-CTYUL223XowdVUvFPfKXgVwy82RZAKsb3J2rYobjcZusBDCO-K4u4CMITAcwdIYFZwr4/s275/me.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU9cAxS7JYXOupd0sEFvkx88P-JjlY5o01Ota0aZlmGuLWvA4jW1EmoMBzHnvdTsJRJR3h3jGkD4eoGYjUiJzIcRKQr1N9GoTmFkibKMGJvDoBH3ckMqnhD3-CTYUL223XowdVUvFPfKXgVwy82RZAKsb3J2rYobjcZusBDCO-K4u4CMITAcwdIYFZwr4/s1600/me.jpg" width="275" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: x-small;"><b style="background-color: #fcff01;">Onești, Mihai Eminescu <br />Sculptor: Eremia Grigorescu</b></span></td></tr></tbody></table></p><div style="text-align: justify;"> Legea 238/2010 a declarat 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale, dată aleasă legat de ziua în care s-a născut poetul național Mihai Eminescu, care spunea : <b><span style="color: #fcff01;">,</span><span style="background-color: #fcff01;">, <span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Fiecare literatură naţională formează focarul spiritual naţional, unde concurg toate razele din toate direcţiunile vieţii spirituale, ea arată nivelul vieţii publice spirituale.”<br /></span></span></span></b><span style="color: white;"><span style="background-color: white;"> e<br /></span></span><b style="background-color: white;"> </b><span style="background-color: white;"> Nu putem să nu legăm cultura română de limba română. Tot Mihai Eminescu spunea, refrindu-se la Grecia Antică, ceea ce este valabil pentru orice cultură, deci și pentru cultura română, că aceasta:</span><span style="background-color: #fcff01;"> <b>,<span style="font-family: Source Sans Pro, sans-serif;">,</span></b><span style="font-family: inherit;"><b>n-ar fi ajuns nicicând la dezvoltarea ei cea mare, dacă limba ei nu s-ar fi dezvoltat cu toate nuanţele dictate de natură şi împrejurări şi dacă această dezvoltare a limbii nu era paralelă cu dezvoltarea chiar a spiritului latin.”</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> Cred că am început acest mileniu și acest secol prost, privind limba și cultura română. Tot mai mulți politicieni, ziariști pocesc limba română, începând cu punerea greșită a accentului pe numele persoanelor, pe localități și pe substantive comune, încât îmi trebuie câteva secunde ca șă înțeleg la ce localitate se referă sau ce cuvânt este acela pe care l-au rostit din vârful limbii. Cât despre istoria țării, despre acea universală, despre așezarea unei localități nici nu mai îndrăznesc să vorbesc, pentru că este mare jale. Dau doar un exemplu: o reporteriță transmitea de la Oravița și spunea că este în județul Mehedinți, pe burtieră scria județul Hunedoara, numai că orașul se află în județul Caraș-Severin. La următoarea transmisie, a revenit, spunând că se află în județul Caransebeș, care este un oraș din județul cu pricina, nu județ.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> Cele mai frumoase expresii sunt cele care se vor ,,mijloace de stil”, ca : ,, temparatura s-a prăbușit”, ,,vine publicitatea peste noi”, iar uneori suntem îndemnați să ascultăm/vedem știrea următoare cu interjecția ,,haide să” sau ,,hai să”. Am scris de multe ori că Președintele nostru are un fix cu folosirea termenului televizor în loc de televiziune, dar nu este singurul. Un fost Ministru al Justiției ne spunea că el a ,,ieșit de multe ori pe televizor și am arătat pericolul acestor prevederi”. Dar despre logica primului om în stat din propozițiile următoare, ce părere aveți? ,,În privința intrării României în Spațiul Schengen s-au făcut mici progrese. Austria nu va vota intrarea României în Spațiul Schengen.” Zâna de la Justitie ne anunța foarte grav că un anumit infractor ,,a fost adus de avion, după șaisprezece ani de fugit.”. O știristă ne dădea această informație: ,,Au fost descoperite treptele unde Iisus Hristos a vindecat orbul în Noul Testament,” iar alta relata:, Un șofer băut a adormit în mașina răsturnată după accident.”Eu nu am înțeles știrea: șoferul a adormit pentru că era beat și mașina s-a răsturnat sau că a adormit, liniștit, după ce mașina s-a răsturnat. Nu are importanță. Important este că șoferul băut a crezut că are tot dreptul să-și conducă mașina,ca să ajungă acasă. ,,Un tânăr a refuzat să oprească la semnalul polițistului. Poliția a pornit în urmărirea acesteia” Cine era vinovat, tânărul sau mașina? Nu contează. Poliția și-a făcut treaba și de data aceasta. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> Cele mai mari greșeli sunt făcute de reporteri, moderatori, privind verbele a cheltui , a trebui, pe care nu știu să le conjuge la indicativ prezent și la toate verbele, pe care nu știu cum se conjugă la timpul conjuctiv prezent sau la diateza reflexivă. Unii nu știu să acorde adjectivele demonstrative acesta, aceasta cu substantivul: ,,acest garduri”, ,, acest primă fază”, ,,acestă precizare”, ,,acestea măsură” sunt cele mai frecvente, la care se adaugă și folosirea incorectă a verbului a corobora și a adverbului decât și faimoasele aibe și țigare.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> De asemenea, sunt aduși la televiziuni pseudoistorici, care spun gogomănii, privind creștinismul, denigrează faptele istorice ale înaintașilor noștri, fiind lipsiți de respect față de toți cei care au făcut ceva pentru menținerea ființei naționale a poporului nostru. Personalitățile culturale valoroase sunt ignorate și sunt promovați impostorii. Interpreții de muzică populară nou creată poartă costume naționale, adevărate kitsch-uri, multe cu influențe ucrainene. Există foarte multă ură și dispreț pentru tot ce este valoros în cultura română.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> Eu sper în revenirea la normal, la programe școlare coerente și la profesori cu dragoste de profesia lor și cu dorința de a le arăta elevilor cum să deosebească o valoare de nonvaloare.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Șă trăiască și să înflorească cultura română, iar limba română să rămână așa cum o carecteriza Mihai Eminescu :,</span><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: #fcff01;">,</b></span></span><span style="background-color: #fcff01; color: #404040;"><span style="font-family: inherit;"><b>Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medii şi curate.”</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"> Pe curând,</div><div style="text-align: justify;"> Earnest</div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=cx6nJq_GhlE</div><p></p>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-16417977779764983062023-12-31T20:49:00.001+02:002023-12-31T20:49:46.393+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CVIII).SIMONA ANTONESCU, CHIAJNA DIN CASA MUȘATINILOR<p style="text-align: justify;"><b><span style="color: red; font-family: inherit;"> ,, Atunci când ieși din curtea plină de căpitani și de oaste purtând făclii aprinse în mâini, Chiajna simți că nu mai are margini. Trupul său nu se termina acolo unde simțea pe piele răcoarea nopții de octombrie, ci cuprindea și Curtea Domnească aflată în fierbere, cerul cu stelele, întinzându-se până în taberele unde o aștepta oastea. Mersul său scotea aceleași sunete ca mersul bărbaților. Teaca sabiei se lovea ușor de carâmbul cizmei, pintenii zornăiau, cămașa de zale ploua mărunt în fiecare mișcare a ei. O plăcere. O mare bucurie. O dreptate întârziată, tocmai din această pricină mai dulce.” ( Simona Antonescu, Chiajna, în ,,Chiajna din Casa Mușatinilor”) </span></b></p><p style="text-align: justify;"><b><span style="color: red; font-family: inherit;"><br /></span></b></p><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjRGRh8hugmKtZUpDYZwYeeyeJlVGSY3jPt8CfLQx7fx34yqEuiSmvbko3O80ZXJnpBDIgGZSsb0ibE-3fqHClorHv0L4TUFhWKn779nmdTcxOpOcPpgTjcuY56d1kAUOaS-OheadtOnMFOnG4djuzi3JWv_eOEXEfBa6PIc7fJ5jueVlqx7_PRAs8WGA/s225/simona.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjRGRh8hugmKtZUpDYZwYeeyeJlVGSY3jPt8CfLQx7fx34yqEuiSmvbko3O80ZXJnpBDIgGZSsb0ibE-3fqHClorHv0L4TUFhWKn779nmdTcxOpOcPpgTjcuY56d1kAUOaS-OheadtOnMFOnG4djuzi3JWv_eOEXEfBa6PIc7fJ5jueVlqx7_PRAs8WGA/s1600/simona.jpg" width="225" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Simona Antonescu (n. 1969, Galați</b></span>)</td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><span style="color: red; font-weight: bold;"> <br /> </span><span>Simona Antonescu este absolventă a Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din București. În interviurile sale, ne relatează că a fost pasionată de literatură, că a scris poezii din copilărie, că era membră a cenaclului literar din școală, că a dorit dintotdeauna să fie scriitoare sau ziaristă. S-a hotărât să scrie , pentru public, după ce băiatul ei a terminat liceul. Astfel, în anul 2015 a debutat cu romanul ,,Fotograful Curții Regale”, câștigător al Premiului de Debut al Editurii Carta Românească/Polirom și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România și finalist la Festival du Premier Roman de Chambery. De atunci până în prezent, Simona Antonescu a publicat cinci romane și, începând cu anul 2018, a publicat la Editura Nemira seria de cărți ,,Istoria povestită copiilor”( ,,Decebal”, ,,Litovoi”, ,,Menumorut”, ,,Mircea cel Bătrân”, ,,Vlad Țepeș”, ,,Iancu de Hunedoara”, ,,Regina Maria”, ,,Mihai I” )<br /></span></span><span style="font-family: inherit;"><span> Romanul ,, Chiajna din Casa Mușatinilor” a apărut la Editura Polirom, în toamna acestui an.Este un roman istoric, scris în stilul lui Mihail Sadoveanu, cu multe descrieri de personaje cu gândurile și cu frământările lor, descrieri de natură, de evenimente, reușind să ne aducă în atmosfera primei părți a secolului al XVI-lea din Suceava, București și Istanbul. Uneori, scriitoarea este alături de personaje, participând ca observator al timpurilor respective. </span></span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGMTmkp8gb9qfQp67mdM020qJFXLRRCnRu60971xwNTCLysfoDcb-Gfp3-CsZ495iZHnkmoEC0L20NCPujJspNmCzdhFotsmfUFo-qdIbmwgDqELKOjsecyNX_jBKgyKVF9vEivoLEhsObmeEhfkg5IHumvBWlMmX31FAHygPlyB_yHVpOa8h1WwAAkWg/s276/curtea%20veche%20tablou%20votiv.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="276" data-original-width="183" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGMTmkp8gb9qfQp67mdM020qJFXLRRCnRu60971xwNTCLysfoDcb-Gfp3-CsZ495iZHnkmoEC0L20NCPujJspNmCzdhFotsmfUFo-qdIbmwgDqELKOjsecyNX_jBKgyKVF9vEivoLEhsObmeEhfkg5IHumvBWlMmX31FAHygPlyB_yHVpOa8h1WwAAkWg/s1600/curtea%20veche%20tablou%20votiv.jpg" width="183" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Doamna Chiajna și Domnul Mircea Ciobanu<br />Tablou votiv, Biserica Domnească,<br />Curtea Veche, București</b></span></td></tr></tbody></table></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Doamna Chiajna a Simonei Antonescu este diferită de Doamna Chiajna a lui Alexandru Odobescu. Scriitoarea o prezintă din copilărie, urmărind evoluția personalității ei ca fiică de domn și soție de domn, implicată în viața culturală și politică, înțeleaptă, curajoasă și instruită în tainele diplomației.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> De asemenea, pe lângă persoane reale, în roman ne apar personaje fictive, care demonstrează imaginația scriitoarei. Însă, eu consider că atunci, când descrii, ca scriitor, un eveniment istoric, trebuie să relatezi exact evenimentul respectiv, pentru că necunoscătorii cred că așa s-a întâmplat. De exemplu, Simona Antonescu ne descrie fuga Doamnei Elena și a copiilor în cetatea Ciceului, așa cum și-a imaginat-o, pentru că nu există documente, care descriu traseul fugarilor. Dar, există documente despre viața lor în cetate. Astfel, pârcălabul cetății nu era Manase, ci Simion Dracșin, care nu era deloc fidel lui Petru Rareș. El împreună cu Portarul Sucevei Mihu, cu boierul Trotușanu (personaje pe care scriitoarea le numește cu numele lor real) și cu Episcopul Atanasie de Vad- episcop moldovean pentru domeniile moldovene din Transilvania și care își datorau slujbele lui Petru Rareș, unelteau în taină, moartea domnului. Ciceul nu a fost atacat de Zapolya pe tot timpul iernii , locuitorii nu au suferit de foame, iar Petru Rareș nu a intrat în depresie. Zapolya le-a poruncit tezaurarului său , Gheorghe Martinuzzi, și Voievodului Transilvaniei, Emeric Balassa, să asedieze Ciceul. Aceștia și-au asezat tabara la câțiva kilometri de Ciceu, după care s-au îndreptat spre cetate. Petru Rareș, înțelept și diplomat cum era, a negociat cu ei, a dat Ciceul și Cetatea de Baltă lui Zapolya, și-a păstrat cetățile Bistrița și Rodna, el si familia sa rămânând la Ciceu, unde a găsit în beciurile cetății mulți bani ( documentele spun că ar fi cheltuit în Transilvania vreo 200.000 de florini, că locuitorii îi trimiteau în dar produse și că-l respectau. De asemenea, după ce-și recăpătă tronul, Petru Rareș nu reușește să-și aducă familia imediat de la Ciceu , după cum se spune în roman, ci după vreo trei luni, în urma unor negocieri, prin Regele Poloniei. Un lucru pe care mai vreau să-l precizez: în biserici, la slujbele religioase nu era permis ca domnul ,dregătorii sau orice altă persoană să poarte arme. Mircea Ciobanu a intrat înarmat la propria nuntă ( exceptând câteva tablouri votive din bisericile din Țara Hațegului, unde cnezii sunt reprezentați cu sabia la brâu, în nicio biserică ortodoxă ctitorii nu sunt reprezentați, purtând arme). De asemenea, răpirea Marinei, după nuntă, a fost pusă la cale de însuși Doamna Chiajna, ea nu a fost răpită de Paleologul, care nici nu venise să o pețească, iar Petru cel Tânăr nu a murit în închisoare la Istanbul, ci a murit în urma unei boli.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> În rest, cartea, deși conține multe pagini (746 e pagini), este atractivă și merită citită.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Lectură plăcută!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Dragii mei cititori onești, vă doresc un An Nou îmbelșugat, care să vă aducă sănătate și bucurii. Să fie pace în Lume și între oameni bunăvoire!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> Earnest</span></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-5480480750158844122023-12-16T19:00:00.003+02:002023-12-17T16:21:06.770+02:00E BINE DE ȘTIUT (VII). MOLDOVA ÎN VREMEA LUI PETRU RAREȘ <div style="text-align: justify;"><span style="text-align: start;">,<span style="color: #990000; font-family: inherit;"><b>,Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”<br /></b></span></span><span style="text-align: start;"><span style="color: #990000; font-family: inherit;"><b> </b></span></span><b style="color: #990000; text-align: left;">(Nicolae Densușianu)</b><b style="color: #990000; font-family: inherit; text-align: start;"> </b></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: start;"><span style="font-family: inherit;"><b><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="color: #990000; float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI-WcxuYwuqa8uLVPDwm0AQEWQnYMEnvh07erDILgBaLMNcSdHdbR1Ap-uTr0zszhT6fM6SnYneiwH5nmr66sOcu_3W0VKsYyYE_-sjdKWYziJfx2qiLP6mW2DJDLIAgCY4iwLOSneF_-4XKShq0cIzcr01pTxbDSskj6gp-hNpfgN-FkyZZ3VGAL8b1g/s900/petru-rares.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="675" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI-WcxuYwuqa8uLVPDwm0AQEWQnYMEnvh07erDILgBaLMNcSdHdbR1Ap-uTr0zszhT6fM6SnYneiwH5nmr66sOcu_3W0VKsYyYE_-sjdKWYziJfx2qiLP6mW2DJDLIAgCY4iwLOSneF_-4XKShq0cIzcr01pTxbDSskj6gp-hNpfgN-FkyZZ3VGAL8b1g/w150-h200/petru-rares.jpg" width="150" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #990000; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Petru Rareș<br />( 1527- 1538),(1541-1546) </b></span></td></tr></tbody></table><br /><span style="color: #990000;"> </span><span style="font-family: inherit;"> </span></b></span></span><span style="font-family: inherit;">Din nou, mă văd silit să dau niște răspunsuri unor istorici, care vor neapărat să ne arate că strămoșii noștri (dacii și apoi românii) au fost niște primitivi, care nu au creat nimic. Printre acești istorici, care sunt clienți ai televiziunilor, este și <span style="background-color: white;"><span>Andrei Pogăciaş. Printre multe alte minuni, ,,celebrul istoric” ne spune că dacii nu cunoșteau scrierea ( din păcate îl dezamăgesc cu informația că dacii aveau o scriere formată din litere și hieroglife, pe care au înlocuit-o cu alfabetul grecesc, apoi cu cel latin), că erau niște primitivi sălbatici, că nu a existat civilizația dacică ( dau doar un exemplu: Iordanes, citându-l pe Dio Chrysostomos, relata că dacii erau superiori celorlalte popoare, egali aproape cu grecii și ,,</span></span><span style="text-align: left;"><span><span style="background-color: #f1f1f1;"> niște </span><span style="background-color: white;">oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice când mai aveau puțin răgaz de războaie. Puteai să-i vezi pe unul cercetând poziția cerului, pe altul văzând eclipsele soarelui și cum, prin rotația cerului, soarele vrând sa atingă regiunea orientală este dus înapoi spre regiunea occidentală …” Nu mai trebuie să amintesc descoperirile arheologice, privind sistemul de fortificație, tezaurele de aur și de argint etc) Surprinzător este faptul că acest istoric are susținători, care îl roagă să mai vină pe la televiziuni, ca să-i învețe pe românași istoria adevărată. În ceea ce privește Epoca Medievală, el ne povestește cu multă siguranță că românii nu au avut arme și armuri ( ce să facă oștenii români cu armura, când ei se luptau cu turcii, care nu aveau armuri, care se mișcau repede și nu respectau ,,regula jocului”?) De asemenea, ne spune că în Evul Mediu, nu existau orașe în spațiul românesc, că românii nu aveau conștiință națională. Bineînțeles că nu aveau, căci niciun popor în Evul Mediu nu avea conștiință națională, ci conștiință de neam.</span></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Așadar, am ales câteva fragmente din doi istorici contemporani lui Petru Rareș, care-l contrazic pe</span><span style="background-color: #f1f1f1;"> ,</span><span style="background-color: white;">,destoinicul” nostru istoric.</span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Georg Reicherstorffer ( 1495-1554), umanist sas, diplomat la Curtea lui Ferdinand I, autor al cărții ,, Chorographia Moldovei”, trimis de acesta ca sol la Petru Rareș, scria printre altele , următoarele:</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">,,Moldova este plină de belșug, de toate bogățiile” , nu lipsea ,, nimic din cele ce ar putea fi de trebuință oamenilor:pământul câmpiilor este foarte darnic în toate cele trebuitoare nevoilor zilnice și hranei, țara fiind cu mult cea mai bogată în locuri de arătură, vii și vite precum și în lacuri și heleștee cu tot felul de pești aleși”; ,,munții înalți și frumoși, acoperiți cu păduri bogate și frumoase ascund mine de aur, argint și sare”. Apoi, el enumeră 16 <b><span style="color: #990000;">,,cetăți și orașe”</span></b>, arătînd că mai sunt și altele unde se desfășoară o intensă viață economică, unde locuiesc alături de români și sași, secui, maghiari, e vrei cu religii diferite, adăugând ,,fără ca din cauza deosebirilor de rituri și dogme să se certe între ei” (tragem concluzia, din cele arătate, că românii cultivau pământul, creșteau animale, construiau cetăți- căci nu s-or fi ridicat singure-, aveau orașe unde se desfășura o activitate economică intensă, că se ocupau cu mineritul, pentru că minele nu stăteau la suprafață sau în subteran, ca să le vadă sasul și orice călător, fără a fi exploatate.)</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Despre populația Moldovei , umanistul sas spune că sunt români , care ,,sunt de o seminție italică, ce se trage, </span><b style="background-color: white;"><span><span style="color: #990000;">după cum zic ei</span>,</span></b><span style="background-color: white;"> din vechii romani” ( deci aveau conștiință de neam).</span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Cronicarul polonez Martin Bielski ( 1495-1675) scria despre armata lui Petru Rareș, următoarele:</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">,, Puștile lor sunt bune, care le putuse verifica bătaia la Obertyn, dar cam grele.” Petru Rareș avea o artilerie ușoară alcătuită din tunuri mici, de fier ,,montate câte șase sau câte opt, la un loc, pe două roticele ușoare, încât nimic nu poate fi mai trebuincios pentru infanterie, pe care le duce după sine, oriunde merge, le întoarce precum vrea și, înconjurându-se cu ele în marș, nu se teme nici de un atac de cavalerie.” Artileria grea era formată din ,, tunuri de câmp - camprestrales- destul de rudimentare ca fabricație, dar eficiente, cărora li s-au adăugat , prin victoria de la Feldioara, vreo 48-50 de tunuri mari de bronz, pentru asedii -murales-, care până atunci lipsiseră armatei moldovene”.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Așa că, eu îl sfătuiesc pe acest istoric să mai citească și să nu mai emită păreri, care tulbură minților celor care nu cunosc istorie și cred ceea ce li se spune.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #111111; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-16813566322582312812023-12-11T23:09:00.001+02:002023-12-11T23:09:49.564+02:00MONUMENTE UITATE (XVIII).SINAGOGA DIN LEMN DIN PIATRA NEAMȚ<div style="text-align: center;"><b><span style="color: red;"> ,,Simplitatea este cea mai mare sofistificare.”<br /></span></b><b><span style="color: red;"> (Leonardo da Vinci)</span></b></div><p style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPUXSZwZWxk4opHh2-jdrklPqggYkRIr58Ey8NB_YNxK6Y5J8ikYpxiAa22s9wu9rLyYIdtyIEw73CZdaAF79HJoSiScaUvkp1Z6RJbKSbtbCQI5jBeUnZa46JDdnD_3RwsTjFiTeBTlE4k1CU7gXuE4RzFFpqbA94iE8KF2xYJ5YuFtyY_KdxTXG1V38/s259/download.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPUXSZwZWxk4opHh2-jdrklPqggYkRIr58Ey8NB_YNxK6Y5J8ikYpxiAa22s9wu9rLyYIdtyIEw73CZdaAF79HJoSiScaUvkp1Z6RJbKSbtbCQI5jBeUnZa46JDdnD_3RwsTjFiTeBTlE4k1CU7gXuE4RzFFpqbA94iE8KF2xYJ5YuFtyY_KdxTXG1V38/w200-h150/download.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Sinagoga de lemn din Piatra Neam</b></span><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>ț</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"> Sinagoga ,,Baal Sem Tov”din Piatra Neamț este singura sinagogă construită din lemn din Estul Europei. Am trecut-o la postările ,,Monumente uitate” pentru că, deși a fost reabilitată, trecută pe lista monumentelor și în circuitul turistic, puțini știu despre existența ei, exceptând o parte dintre israeliții din România și dintre locuitorii din județul Neamț.<br /></span><span style="font-family: inherit;"> Sinagoga ,,Baal Sem Tov” a fost ridicată pe locul unei alte sinagogi de piatră ( secolul al XVI-lea), în baza hrisovului din 19 aprilie 1766 semnat de domnul Grigore III Ghica, nefericitul domn,care a fost mazilit</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwbdMUgsznRd5vzFFClLdskxRKdOSyeNXTGVQ1_HcP1u-9HLTWp1twZ-r3MjEMQW6qXhDB9wy_sEm_DbeQQ0ly5JLYoQfX7isJK4i18Fvv7VI2zyigWmjZIjAFoMFdN8H1fLMRZ-0Zt0hsdKXAxkUFglblU7I4RUIjoV4Jf00wFP24O9M_NjHjk8Knrbg/s400/Chivotul%20cu%20sulurile%20de%20Tora.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="300" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwbdMUgsznRd5vzFFClLdskxRKdOSyeNXTGVQ1_HcP1u-9HLTWp1twZ-r3MjEMQW6qXhDB9wy_sEm_DbeQQ0ly5JLYoQfX7isJK4i18Fvv7VI2zyigWmjZIjAFoMFdN8H1fLMRZ-0Zt0hsdKXAxkUFglblU7I4RUIjoV4Jf00wFP24O9M_NjHjk8Knrbg/w150-h216/Chivotul%20cu%20sulurile%20de%20Tora.jpg" width="150" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Urna Sfântă unde se păstrează<br /></b></span><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Tora</b></span></div></td></tr></tbody></table>și apoi decapitat, pentru că a protestat împotriva cedării Imperiului Habsburgic a Bucovinei de către Imperiul Otoman, încălcându-se capitulațiile care prevedeau, printre altele, că Imperiul Otoman nu vor înstrăina teritoriile românești ( menționăm că mazilirea lui a fost cerută de către Imperiul Habsburgic). Sinagoga poartă numele lui Baal Sem Tov, (,,cel cu nume bun”),</span>cognomen al lui Israel ben Eliezer,<span style="font-family: inherit;"> întemeietorul hasidismului (acest curent a apărut în comunitatea israeliților din Polonia, în urma pogromului înfăptuit de către hatmanul Bogdan Hmelnițki, prin care se se îndemna ca israeliții să se unească în jurul unui lider spiritual învățat, numit țadic, care să-i învețe sensul lumii și să-i conducă spre scânteile divine), pentru că se spune că acesta ar fi trăit într-o perioada în Munțiii Ceahlău și că în ziua de Sabath cobora ca să se roage în această sinagogă.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Sinagoga are o înălțime de cinci metri, este construită pe o temelie înaltă de piatră, din bârne groase de brad, învelită în interior și în exterior cu taban. Forma de navă a acesteia și tehnica de îmbinare a bârnelor ne arată că la ridicarea ei au contribuit meșterii care au construit bisericile din lemn de pe Valea Bistriței. Intrarea în sinagogă se face, coborând pe trepte , într-o galerie cu două etaje, la nord, unde stăteau bărbații și cu un singur etaj, la vest, destinat femeilor, având, de asemenea, o galerie mai mică, la sud, pentru copii.În fostul balcon al femeilor este amenajat un muzeu, unde sunt expuse, printre alte obiecte, următoarele vestigii de cult: </span><span style="background-color: white; font-family: "Nunito Sans", sans-serif; font-size: 14px;"> </span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">o perdea cu șapte triunghiuri și cu inscripţii cusute din anul 1767, Urna Sfântă -Aron ha Kodeș-sculptată în lemn masiv de </span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Şaraga Iţchok ben Moische, dispusă în trei etaje, fiecare nivel, fiind aşezat pe coloane rotunde acoperite cu bronz şi argint, </span><span style="background-color: white;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOzo0w8u3bNX1ok14qzkrL6G8g-CxIPT-2LPG4Bev170r7odltXkk55_teflPvKCK7IiNNhTF3L1OyN2ovvT1WppX173OVnFhzGWu6oexjX9UgSocCne9CmygnhsbeadZ7q32DMtIpoJqChDHBFjnmSa5XKw7sokpAnKVKhJdfyLpAHuhQo1jcaY97w0w/s300/Bima%20pupitrude%20unde%20se%20cite%C8%99te%20Tora.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="300" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOzo0w8u3bNX1ok14qzkrL6G8g-CxIPT-2LPG4Bev170r7odltXkk55_teflPvKCK7IiNNhTF3L1OyN2ovvT1WppX173OVnFhzGWu6oexjX9UgSocCne9CmygnhsbeadZ7q32DMtIpoJqChDHBFjnmSa5XKw7sokpAnKVKhJdfyLpAHuhQo1jcaY97w0w/w200-h150/Bima%20pupitrude%20unde%20se%20cite%C8%99te%20Tora.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Bima cu pupitrul de unde se citește Tora</b></span></td></tr></tbody></table>datând din anul 1835, suluri de Tora, ( în perioada interbelică existau paisprezece Tora), vase rituale, cărţi de rugăciune și alte obiecte ritualice. Altarul este suflat cu aur și are o vechime de 250 de ani.Tradiția spune că israeliții din Piatra Neamț l-ar fi ascuns în sinagogă pe Petru Rareș, care era urmărit de turci.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Menționăm că această sinagogă este situată foarte aproape de ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Biserica ,,Sfântul Ioan”, nerespectându-se distanța impusă de canoanele bisericești, aceea de 150 de stânjeni ( 300 m.), care trebuia să o despartă de o biserică creștină. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Închei această postare cu unul dintre aforismele, aparținând lui Baal Sem Tov, afișate în muzeu: <b><span style="color: red;">,,Nu contează câte porunci îndeplinești, ci în ce spirit le îndeplinești”.</span></b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Pe curând, </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-26073218784956989602023-12-03T18:28:00.002+02:002023-12-03T18:28:54.440+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (VIII). OUL LUI BRÂMCUȘI DIN CRAIOVA<div style="text-align: center;"><div style="text-align: center;"> ,,<span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b>Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.”</b></span></span></div><span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b> </b></span></span><span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b>( Constantin Brâncuși)</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimZPv8ANuq7oa-yf5k7R4Yfng_J2q7dQQhNY0Zhvpwt039RgMtIGMEKN9_0oG70r43ODq2LOwWvOeH0Y-FPcEr3IRL2agrveQX9BcH8l4Zz7BrUf7CUS3a6O5Xf40saudKkET-Ar8vYjy3x61CFbx3GTbjeYBDhKsPRthx_9Ti1s1S2JeAwiM4SlUEDQs/s281/ou2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="180" data-original-width="281" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimZPv8ANuq7oa-yf5k7R4Yfng_J2q7dQQhNY0Zhvpwt039RgMtIGMEKN9_0oG70r43ODq2LOwWvOeH0Y-FPcEr3IRL2agrveQX9BcH8l4Zz7BrUf7CUS3a6O5Xf40saudKkET-Ar8vYjy3x61CFbx3GTbjeYBDhKsPRthx_9Ti1s1S2JeAwiM4SlUEDQs/s1600/ou2.jpg" width="281" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Craiova, Muzeul de Artă și<br />Oul lui Brâncuși/Prisma ,, Brâncuși”</b></span></td></tr></tbody></table> <span style="font-family: inherit;"> A început ,,Sezonul Târgului de Crăciun”. Marile orașe se întrec în organizarea unor târguri deosebite.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Românii ,,cu stare” se grăbesc să meargă și în acest an la Viena, căci așa ,,dă bine”. Am văzut, și în acest an, că Olguța Vasilescu a organizat, din nou, un târg deosebit la Craiova și speră să urce în clasamentul târgurilor ( anul trecut a fost pe locul III). De aceea, mi-am propus să vă invit la acest târg, pentru că se ajunge mai repede ca la Viena, costă mai puțin, pentru a vă bucura că și în România se poate. În optimismul meu, m-am gândit că dacă tot ajungeți la Craiova ( care este un oraș foarte frumos; eu am fost de trei ori și vă spun că merită să-l vedeți), mergeți și la ,,Oul lui Brâncuși”, un muzeu dedicat marelui sculptor oltean.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> După cum v-am promis, când am început cu postările, privind recomandarea unui muzeu, vă prezint muzee unice fie prin tematică, fie prin ingeniozitatea realizării sau a construcției clădirii.</span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrVZvw8UI-L77BZFxPCm9-DWdWTuEz0dkunadpO19bFPJpLqMOqH3a8ZyZTz4ehrJGXH1guJhmJhfEcviOaMHSKGPQJIcfaaZXXXYb5H-6Oa5F4eO9pFaxzTkLq4wUBkg2igQwSgc_psl0Zw5OROsg98Pnzu_9khf9OImcmkE3qlpQZ7gEBHfPXBtnE4A/s2048/Centrul-Constantin-Brancusi-din-Craiova-inaugurare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="922" data-original-width="2048" height="144" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrVZvw8UI-L77BZFxPCm9-DWdWTuEz0dkunadpO19bFPJpLqMOqH3a8ZyZTz4ehrJGXH1guJhmJhfEcviOaMHSKGPQJIcfaaZXXXYb5H-6Oa5F4eO9pFaxzTkLq4wUBkg2igQwSgc_psl0Zw5OROsg98Pnzu_9khf9OImcmkE3qlpQZ7gEBHfPXBtnE4A/s320/Centrul-Constantin-Brancusi-din-Craiova-inaugurare.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;">Oul lui Brâncuși, Sală de expoziție</span></b></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"> ,,Oul lui Brâncuși” sau Pavilionul /Prisma ,,Brâncuși” este amplasat în curtea Muzeului de Artă ( Palatul ,,Jean Mihail”). este o construcție unică în lume. Proiectul acestei construcții aparține arhitectului Dorin Ștefan pe care l-a prezentat Consiliului Județean Dolj, în anul 2014, iar construcția acestuia a început în anul 2015 și s-a finalizat în anul 2022. Construcția a costat 250.000 de lei din fonduri europene.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Arhitectul Dorin Ștefan, ne relatează într-un interviu că ideea acestei construcții i-a venit chiar de la Brâncuși. Prin anii 30 ai secolului trecut, Maharajahul <span style="background-color: white;">Yeshwant Rao Holkar II </span><span style="text-align: left;">a fost în atelierul lui Brâncuși </span><span style="text-align: left;">din Paris și a cumpărat “Pasărea în văzduh”, propunându-i sculptorului să-i ridice în India un templu, în amintirea soției sale, realizat din marmură și având forma unui cub. Brâncuși ar fi dorit ca acesta să fie Oul Ancestral. El a făcut împreună cu inginerul Georgescu schițe ( care se păstrează), reprezentând un ovoid uriaș. Arhitectul Dorin Ștefan a dorit să realizeze, în memoria sculptorului, acest ovoid uriaș, care să reprezinte ,,ascensiunea omului spre Univers”. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"> Clădirea este formată din două părți: una de suprafață, care reprezintă o performanță tehnică și una subterană, care este muzeul propriu-zis. Partea de suprafață are o înălțime de 12,6 m., este realizată din bucăți de sticlă prinse cu un silicon special ( gros=5 cm, L=12 m., l=3m.), pe o structură tot din sticlă, așezată pe arcuri speciale, pentru a face față unui eventual cutremur, mișcându-se fără a cădea, indiferent de magnitudine. Subsolul se întinde pe o suprafață de 1200 m.p., este din beton și are ateliere de discurs și de creație, săli de spectacole, de conferințe, de proiecție și de expoziție. În clădire se intră prin subsol și de acolo cu un lift de sticlă de o persoană ( ieși din întuneric în lumină și poate te gândești la ascensiune, ne propune arhitectul) se urcă în clădirea de sticlă </span><span style="background-color: white;">în interiorul căreia se vede reprodusă la scară mare celebra operă „Măiastra“ și , de asemenea,</span><span style="text-align: left;"> întreaga panoramă a orașului.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"> Poate v-am convins, cu această sumară descriere, să vizitați acest muzeu, când sunteți în trecere prin Craiova, dacă nu vă duceți la Târgul de Crăciun.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"> Pe curând,</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"> Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: left;">https://www.youtube.com/watch?v=cEgXa6_slY4</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-48390204226366636742023-11-30T17:37:00.006+02:002023-11-30T17:44:40.350+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CVII). DE FAPT, DOUĂ<div style="text-align: justify;"><span style="color: #b45f06;"> <span style="font-family: inherit;"><b>,,Cunoașterea e într-adevăr un cuțit cu două tăișuri, dar un cuțit fără mîner pentru cel care-l folosește...” <br /> ( Marget, în ,,Acum, în noiembrie” de Josephine Johnson)</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #b45f06; font-family: inherit;"><b>,, Ne naștem cu ursite diferite.Nu toți au norocul să se nască dobitoci.”</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #b45f06; font-family: inherit;"><b> ( Fedora, în ,,Mireasa ascunsă” de Giovani Arpino)</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #783f04; font-family: inherit;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBMpQfBnaurhVUzoPwJJna4lIxDz7WxyCdw135kr79863NZkk65SINufQ0qCiKN1GE_Ytsr-ptU2aYYkNRCx1XEsOBWegcUOvKUCvrbcSOTmccCU09LbNoKhZDiNvW6FYSPuiLWgXJWLtPiRz5YO9D1ZAOrfIadCr1WyuGJhbIlpRhPGz8GfPUUqhXdmE/s250/j.j.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="color: #b45f06;"><img border="0" data-original-height="250" data-original-width="188" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBMpQfBnaurhVUzoPwJJna4lIxDz7WxyCdw135kr79863NZkk65SINufQ0qCiKN1GE_Ytsr-ptU2aYYkNRCx1XEsOBWegcUOvKUCvrbcSOTmccCU09LbNoKhZDiNvW6FYSPuiLWgXJWLtPiRz5YO9D1ZAOrfIadCr1WyuGJhbIlpRhPGz8GfPUUqhXdmE/s1600/j.j.jpg" width="188" /></span></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #b45f06; font-family: inherit; font-size: x-small;">Josephine Johnson ( 1910-1990)</span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #783f04;"> </b>Este ultima zi de noiembrie, când îl prăzmuim pe Sfântul Apostol Andrei, primul misionar al creștinismului din spațiul locuit de daci. Am scris pe acest blog despre Sfântul Andrei, despre dovezile activității sale misionare pe teritoriul Daciei, despre obiceiurile pe care le mai practicăm în ajunul sau în această zi.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Așadar, astăzi, am să vă recomand două cărți pe care le-am recitit în această lună, în care autorii ne vorbesc despre viață și despre credința care ne ajută să supraviețuim. Ceea ce deosebește cele două cărți este epoca desfășurării acțiunii și atitudinea personajelor față de realitate.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> ,,Acum, în noiembrie” este primul roman al scriitoarei americane Josephine Johnson ( 1910-1990), pentru care a câștigat, în anul 1935, Premiul Pulitzer pentru ficțiune ( este, până în prezent, cea mai tânără câștigătoare a acestui premiu).Cartea am primit-o cadou, în anii studenției, pe 28 XI 1976, de la verișoara mea, care venise la Iași ca să mă viziteze. Romanul apăruse în același an, la Editura Univers-Colecția Globus, în traducerea lui Sorin Titel și Teodor Hinek Nu știu dacă s-a mai reeditat. Când am citit acest roman, mi-am amintit de ,,Fructele mâniei” de John Steinbeck, pentru că acțiunea celor două romane se aseamănă. În romanul pe care vi-l recomand, autoarea ne prezintă o familie din S.U.A., din perioada interbelică, care s-a ridicat din clasa de jos în clasa mijlocie, care s-a trezit falimentară și a fost nevoită să se întoarcă la rădăcini, la ferma pe care o moștenise de la părinți, dar pe care o ipotecase. Timp de zece ani au muncit din greu, pentru a-și plăti ipoteca, impozitele, luptându-se cu seceta, cu incendiul, dar nereușind să nu mai fie datori la bănci. Însă, niciodată nu și-au pierdut speranța, pentru că întotdeauna au crezut că la anul va fi unul mai bun, că Dumnezeu nu-i va părăsi niciodată.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhheLe3cyHbF2K5cOviB-_nrEcRd9L8iPFgSlDGj0pKuOTTYlLAkvdHsgxztirWhZiwfJzbu1N556zwGaqI6rUOsl3anmZBqDeWrqJBqXcLuSal5SvOmMx76kMt__udPZ_AnycVyJP0RHaRsv_oYodxgr2Z0jbK_RHezz-iOl4H91EdJccHk7CYl86CbME/s1024/arpino1.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="682" data-original-width="1024" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhheLe3cyHbF2K5cOviB-_nrEcRd9L8iPFgSlDGj0pKuOTTYlLAkvdHsgxztirWhZiwfJzbu1N556zwGaqI6rUOsl3anmZBqDeWrqJBqXcLuSal5SvOmMx76kMt__udPZ_AnycVyJP0RHaRsv_oYodxgr2Z0jbK_RHezz-iOl4H91EdJccHk7CYl86CbME/w320-h213/arpino1.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #b45f06; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Giovani Arpino (1927-1987)</b></span></td></tr></tbody></table> ,,Mireasa ascunsă” de Giovani Arpino a fost publicat tot de Editura Univers -Colecția Globus, în anul 1987, tradus de Smaranda Bratu Stati. Acest roman l-am cumpărat de la Librăria ,,Vasile Alecsandri”, împreună cu Dan. Noi citiserăm alt roman al celebrului scriitor italian, și anume, ,, La umbra colinelor” pentru care primise Premiul Strega. Mult mai târziu, am aflat că două dintre romanele sale au fost ecranizate, realizându-se cunoscutele filme celebre: ,, Divorț italian” după romanul ,, O crimă de onoare” și ,,Parfum cu miros de femeie” după romanul ,, Întunericul și mierea.” În romanul pe care vi-l recomand, scriitorul creează situații comice, dar și situații tragice în acțiunile pe care le intreprinde Paola, pentru a găsi o mireasă pentru fiul ei, Mario, prins în ,,febra” pasiunii pentru munca sa de creator de muzică pentru filme documentare și pentru jocurile pe calculator. În paralel cu aventurile Paolei, autorul ne prezintă Italia anilor 70 ai secolului trecut, când generația tânără, începuse să ,, se strice”, să nu mai muncească, să consume droguri,să migreze, în timp ce în Italia veneau tot mai mulți migranți ca să muncească, (asemănătoare realității zilelor noastre din România), generație descrisă de prietena Paolei, învățătoarea Giulia, astfel: ,,Cine-i mai cunoaște pe copiii de astăzi? Rătăcesc printre idei ca puricii prin părul câinilor.” Am râs cu lacrimi la multe situații comice create de autor, de aceea vă recomand să recitiți sau sa citiți această carte, care este una optimistă. Dacă prima carte pe care v-am recomandat-o ne îndeamnă la reflecție ca să găsim soluții, dacă ne prezintă frământările Margetei, a doua carte ne lămurește simplu, că puterea dragostei salvează oamenii. Trebuie să vă spun că autorul ne informează că toate relatările din romanul său sunt întâmplări adevărate. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Lectură plăcută”<br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Să ne amintim cel mai frumos moment din filmul ,, Parfum cu miros de femeie”.</span></div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=F2zTd_YwTvo</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-7418280348957373632023-11-24T00:56:00.002+02:002023-11-26T15:17:43.300+02:00CINE A ÎNTEMEIAT ORAȘUL KIEV?<div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #38761d;"><span style="font-family: inherit;"> ,,D</span></span></b><b><span style="color: #38761d;">e-a lungul malurilor Niprului, t</span></b><b><span style="color: #38761d;"><span style="font-family: inherit;">oată perioada anului are farmecul ei : primăvara, Kievul se împodobește cu flori albe de castan, vara copacii verzi ne oferă umbra lor pe străzi și prin piețe, toamna dă aură parcurilor prin tonuri aurite, și iarna țese peste oraș dantele de țurțuri.”</span></span></b></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #38761d;"><span style="font-family: inherit;"> ( H. Leviski, Kiev- Petit guide)</span></span></b></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #38761d;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></b></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhViix7dJXpDJDYci-VntuMqCZ2KXzL_R04t-in8x023HJnJWcJawkWDaiB_EKFMwTGl3ryTMhnW3RLVShk1RXonEk80jUTnHE3Q0cdLIQGOPF_j-ETHWe4BS2ldkm_X9fpzNTjOXd28VDyg9JChsUJsKplho4ItsW-cH3Ke6Om5CMnLSafk_zuq1_Gt0s/s276/lavra.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="276" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhViix7dJXpDJDYci-VntuMqCZ2KXzL_R04t-in8x023HJnJWcJawkWDaiB_EKFMwTGl3ryTMhnW3RLVShk1RXonEk80jUTnHE3Q0cdLIQGOPF_j-ETHWe4BS2ldkm_X9fpzNTjOXd28VDyg9JChsUJsKplho4ItsW-cH3Ke6Om5CMnLSafk_zuq1_Gt0s/w200-h133/lavra.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #38761d; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b><span style="background-color: white; text-align: start;">Lavra Pecerska</span><span style="background-color: white; text-align: start;">,<br />1051</span></b></span></td></tr></tbody></table><span style="color: #38761d;"><b> </b></span> În septembrie 1981, am vizitat Kievul. Era un oraș frumos și curat. Era numit orașul castanilor și al parcurilor. Pe vremea aceea, erau 66 de parcuri și 170 de piețe. Se spunea că în Kiev sunt 20 m.p. de verdeață pentru fiecare locuitor. De exemplu, Parcul Central de Cultură și Odihnă se întinde pe o suprafață de 260 de hectare.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;"> Au trecut de atunci 31 de ani și acum mărețul oraș se află nu numai în război cu Moscova, ci și într-unul cu Biserica Ortodoxă, cu minoritățile, cu istoria. Istoria a constituit dintotdeauna în politică un mijloc de manipulare, uneori pozitivă, alteori negativă. Am aflat de curând că se rescrie Istoria Ucrainei, că Rusia Kieveană a fost de fapt Ucraina Kieveană, că românii le-au furat teritorii, printre care și Moldova. De aceea, m-am hotărât să scriu cine a întemeiat Kievul, conform informațiilor din cronici, cercetărilor lingviștilor și din rezultatele săpăturilor arheologice ( apropo de săpăturile arheologice: prin anii primei decade a acestui secol, s-a realizat o colaborare între istoricii români și cei ucraineni, privind efectuarea unor săpături arheologice în siturile arheologice neolitice ale Culturii Ariușd-Cucuteni-Tripolie și surpriză!: au fost descoperite, până la stratul neolitic, așezări dacice!).</span></span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJ2WgqKrJrW1bLrEXUJJlbCPVWEgtCY6XtCvEjajHpx4yCkFN0kfgRK3rlOzBbQ6EcihrQXPWCW01VxxRHJLzQ0Ey5p9yVdOTKUWxr6LMinUYWjAI3Dph7D90sNsD64r-cV7JcTQlBDaV0xjW1_XimogQcX-G58bgyJ5LHz-IoS9HQ0o6aJwnOB4hmrls/s612/bh.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="408" data-original-width="612" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJ2WgqKrJrW1bLrEXUJJlbCPVWEgtCY6XtCvEjajHpx4yCkFN0kfgRK3rlOzBbQ6EcihrQXPWCW01VxxRHJLzQ0Ey5p9yVdOTKUWxr6LMinUYWjAI3Dph7D90sNsD64r-cV7JcTQlBDaV0xjW1_XimogQcX-G58bgyJ5LHz-IoS9HQ0o6aJwnOB4hmrls/w200-h133/bh.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #38761d; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Bogdan Hmelnițki</b></span></td></tr></tbody></table></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">1. Ucrainenii și rușii sunt popoare slave (indo-europeni, ramura satem), din grupul slavilor orientali alături de bieloruși. Celelalte neamuri slave sunt grupate astfel: grupul occidental ( polonii, slovacii, cehii, sorabii din Germania de Est, cașubii din Nordul Poloniei) și grupul slavilor meridionali ( bulgarii, sârbo-croații, slovenii, macedonienii). Slavii ( slav înseamnă ,,glorios”) au venit din partea nordică a Euroasiei, așezându-se în secolul I în teritoriul cuprins între Carpați. Nipru, Marea Neagră. În această perioadă, latinii îi numeau venedi/veneti ( nume preluat de germani), iar în secolul al VI-lea apăreau în istoriile bizantine cu numele de veneti,sclaveni, sclavi) Deci, nu întâlnim numele popoarelor amintite , mai sus, pentru că în abia în secolul al IX-lea a început diferențierea acestora în cadrul slavilor, punctul culminant al procesului de formare definitivă a popoarelor și a limbilor naționale a fost secolul al XIV-lea. Din slava veche s-a format limba slavonă ca limbă de cultură religioasă și administrativă.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">2. Cronica lui Nestor numește toate triburile slave, până la formarea popoarelor de origine slavă, răspândirea lor și satele,orașele pe care le-au întemeiat.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">3. Începând cu Epoca Modernă, se constată interesul istoricilor, privind întemeierea orașului Kiev, elaborându-se două teorii: </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">a. teoria normandă, conform căreia Kievul este un oraș întemeiat de normanzi pe drumul comercial de la varegi la greci, că denumirea de rus vine de la routsi , varegii care au negociat cu bizantinii, și că numele primilor cnezi sunt de origine scandinavă: Oleg=Helgi, Igor-Ingvar;</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">b. teoria antinormandă, conform căreia Kievul a fost întemeiat de localnici, că denumirea de rus vine de la râul Ros, că orașul Kiev a fost întemeiat în secolul al VI-lea înainte de venirea varegilor, fapt constatat și arheologic, că varegii constituiau o minoritate militară așazată la marginea orașelor în tabere militare, care a fost asimilată de slavi. Este clară elaborarea teoriei mormande, din motive politice, știind faptul că Suedia a urmărit cucerirea nu numai a Poloniei, ci și a Rusiei.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">4. Atât istoricii ruși, cât și cei ucraineni sunt adepții teoriei antinormande, dar fiecare susține că poporul lor a întemeiat Kievul, dezbaterile devenind mai incisive, după desprinderea Ucrainei din URSS.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">5.Cel mai important izvor istoric este Cronica lui Nestor, numai că istoricii ucraineni spun că aceasta a fost modificată la Moscova de cnezii ruși, în secolele XIV-XV . Nestor numește următoarele triburi din Regiunea Niprului: krivicii, polianii, drevlenii, arătând că <b><span style="color: #38761d;">polianii au întemeiat Kievul , care ,,sunt numiți acum ruși.” </span></b>Drevlenii sunt ucrainenii, care erau supuși rușilor în vremea lui Igor, care îi achitau un tribut. Ucrainenii spun că polianii sunt de fapt, ucrainenii. Cronica ne relatează că Igor a fost omorât cu cruzime de către drevleni, după care aceștia au vrut să încheie o alianță matrimonială cu văduva Olga, trimițând la Kiev cei ,,mai aleși bărbați”, pentru a o peți pe fiica sa. Olga le-a dat pețitorilor foc în baie, apoi s-a hotărât să se ducă la drevleni cu tot alaiul, ca să organizeze un ospăț funerar. La ospăț și în timpul serbării dată în memoria lui Igor, Olga i-a îmbătat cu mied fiert pe drevleni, iar drujina sa ( detașamentul militar care a însoțit-o) a omorât 5000 de drevleni beți, răzbunând astfel moartea lui Igor.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">6. Kievul a fost întemeiat în secolul al VI-lea, conform unei legende menționată în Cronica lui Nestor, de către trei frați: Kii, Ștșek și Khoriv care si-au stabilit reședințele, fiecare pe câte o colină, pe care le-au unit într-un oraș, numindu-l Kiyv, de la fratele cel mare Kii. Rezultatele săpăturilor arheologice confirmă acest fapt, iar studiul unor scrieri bizantine arată că în anul 530, Kii a fost la Constantinopol, la Împăratul Iustinian.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span style="font-family: inherit;">7. Nestor ne relatează că în anul 862, Kievul era condus de doi frați, Askold și Dir, care au atacat Constantinopolul. Ei au fost omorâți de către Oleg, cneazul de la Novgorod. Acesta a unit cele două orașe, constituind Rusia unică, Rusia Kieveană. El a numit oraș</span></span><span style="font-family: inherit;">ul Kiev ,,<b><span style="color: #38761d;">mama orașelor rusești, centrul ținuturilor rusești”</span></b>. Din nou se pune întrebarea: cine erau rușii? Varegii , rușii actuali sau ucrainenii? Numai că,suntem în secolul al IX-lea, când începuse procesul de formare a popoarelor de origine slavă, iar lingviștii spun că la Kiev se scriau documentele în dialectul rușilor, nu în cel ucrainean, </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">8. Statul Rusia Kieveană era organizat în cnezate, conduse de un cneaz. Cneazul cel Mare era cel de la Kiev. În timpul luptelor cu mongolii și cu germanii, puterea Kievului a scăzut, instaurându-se stăpânirea mongolă între anii 1240 și 1480. În această perioadă, alte orașe au devenit puternice, Cneazul cel Mare fiind cel din Vladimir, apoi cel din Moscova. Datorită așezării sale favorabile, departe de atacurile vecinilor, Moscova a devenit un loc de atracție pentru ruși, care s-au deplasat spre ținuturile stăpânite de aceasta. Moscova a fost întemeiată în anul 1135 de către Iuri Dolgoruki, fiul lui Vladimir Monomahul cneazul de Kiev, care a întemeiat orașul Vladimir. Cnezatul lui Dolgoruki era independent și își avea reședința la Suzdal.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">9. Unirea cnezatelor în jurul Moscovei a început în timpul lui Dmitri Donskoi și s-a finalizat în vremea cneazului Vasili III, care a domnit la Moscova între anii 1505 și 1533, iar fiul său, Ivan IV, numit cel Groaznic , în anul 1546, și-a luat titlul de țar ( cezar).</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">10. Ucrainenii- cei de la frontieră, cazacii-oamenii liberi nu aveau un stat. Ei locuiau în regiunea Zaporojie, având reședința la </span><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> </span><span style="background-color: white; text-align: left;">Siciul Zaporojean care era amplasat pe o insulă în mijlocul </span><span style="background-color: white; text-align: left;"> Niprului. Ei, ca și Kievul, se aflau sub stăpânirea Uniunii Statale Polono- Lituniană. Bogdan Hmelnițki i-a răsculat pe cazaci împotriva acestei uniuni, obținând o victorie la Korsun, după care a intrat triumfător în Kiev, în anul 1648, </span><span style="background-color: white; text-align: left;">unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... i<b><span style="color: #38761d;">lustrul cârmuitor al rușinilor</span></b>”. Însă, neputând face față unui eventual alt război cu polonezii și lituanienii, Bogdan Hmelnițki a încheiat cu Țarul Alexei I al Rusiei ,Tratatul de la Pereiaslav, în anul 1654, prin care se unea cu Rusia.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> În concluzie, susținem că orașul Kiev a fost întemeiat de ruși, luând ca argumente cinci relatări din această expunere:</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">- Nestor ne informează că întemeietorii Kievului se numeau poliani, nu ruși, deci nu puteau fi varegii, pentru că , după teoria normandă, aceștia se numeau routsi și nici ucraineni, pentru că Nestor ne spune că în vremea lui (secolul al -XII-lea) polianii se numeau ruși;</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> - dialectul documentelor din aceea perioadă este apropiat de cel rusesc;</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">- Oleg numește Kievul </span></span>,,mama orașelor rusești, centrul ținuturilor rusești”.</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">- kievenii l-au numit pe hatmanul ucrainean Bogdan Hmelnițki ,,cârmuitor al rușilor”, adică al locuitorilor din Kiev.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">- Kievul a avut pentru prima oară un conducător ucrainean, abia în anul 1648.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> Nu pot să închei această lungă expunere, fără să nu vă relatez un fragment din descrierea imensei statui a lui Bogdan Hmelnițki din Kiev, ridicată în anul 1888, după un proiect al sculptorului M. Mikeșin și al arhitectului V, Nikolaiev; ,,Bogdan Hmelnițki cu bastonul său de hatman indică nordul, coasta Moscovei. ,,<b><span style="color: #38761d;">Acest gest energic simbolizează dorința statului ucrainean de a se alia în vecii vecilor cu poporul rus în cadrul unui Stat unic”</span></b>. Curat murdar, coane Zelenski!</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> Pe curând, </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> Earnest</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> <b>Surse:</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">Antoneta Olteanu, Civilizația rusă- Perioada Veche și Modernă, Editura Paideia, București, </span></span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">1998</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">Tamara Kondratieva, Vechea Rusie, Editura Corint, București, 2000</span></div><div style="text-align: justify;">H. Leviski, Kiev- Petit guide, Editions Mistetstvo, Kiev, 1980</div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-32021750542671391012023-11-15T02:47:00.001+02:002023-11-15T16:46:29.930+02:00ISTORIE CORECTĂ: ISRAELIȚII ȘI ARABII<div style="text-align: left;"><div style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;"><b style="color: red;">,,Îi voi sădi în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău.” </b></span><b style="color: red; font-family: inherit; text-align: justify;">(Ieremia 32.41)</b></div><span style="font-family: inherit;"><div style="color: red; font-weight: bold; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;">,, Acest popor s-o trecut. A primit ce și-a agonisit și voi veți primi ce vă veți agonisi.;însă voi nu veți fi întrebați de ceea ce au făcut ei.” (Coranul, Sura II, versetele 128 și 135)</b></div><div style="color: red; font-weight: bold; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="color: red; font-weight: bold; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2LM20vzB-arc0gmuaBBkZtmb6LZJ-v2GcXsnh1JvokfwEIV6FghIEAKwtBugVUxBT29s7fCtsAT_LbU7xchv-Fr_WZcePzoYC-dcoxKZEWufxe009TDCEqEOOhB9OPjiD-WJN6SqBU32fkYzSn47e3xOfH-lkTOwEHGEoFs7tXkYJtdf4w3V98MWvCAY/s300/yahve.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="300" height="112" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2LM20vzB-arc0gmuaBBkZtmb6LZJ-v2GcXsnh1JvokfwEIV6FghIEAKwtBugVUxBT29s7fCtsAT_LbU7xchv-Fr_WZcePzoYC-dcoxKZEWufxe009TDCEqEOOhB9OPjiD-WJN6SqBU32fkYzSn47e3xOfH-lkTOwEHGEoFs7tXkYJtdf4w3V98MWvCAY/w200-h112/yahve.jpg" width="200" /></a></div><span style="font-family: inherit;"> Principalele izvoare istorice pentru cele două popoare sunt Biblia și Coranul, care ne relatează originea evreilor și a arabilor. Însă există multe alte izvoare istorice, care au ca subiect momente din istoria lor ca ,,Scrisorile de la Amarna” ( secolul XIV î.e.n), ,,Analele lui Salmanasar III” ( secolul IX î.e.n.), ,,Istoria Egiptului” de Manethon ( secolul III î.e.n.), inscripțiile asiriene, egiptene, sumeriene etc, istorii grecești, bizantine, la care se adaugă și cercetările arheologice și lingvistice.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Ambele popoare fac parte din neamul semit al afro-asiaticilor ( urmașii fiilor lui Noe), iar cărțile lor sfinte îl revendică ca strămoș pe Avraam: israeliții sunt urmașii celor douăsprezece seminții ale lui Israel numele dat de Dumnezeu lui Iacov, nepotul lui Avraam ( el era fiul lui Isaac, fiul cel mic al lui Avraam cu soția sa Sara), iar arabii sunt urmașii lui Ismael ( fiul cel mare al lui Avraam zămislit cu roaba egipteană a Sarei, Agar, cu consimțământul Sarei, care descoperise că era stearpă). Conform celor două cărți, cele două popoare au venit din nord, din Ur, orașul lui Avraam. În Biblie se spune că Dumnezeu a hotărât ca urmașii lui Isaac să stăpânească ,,Țara promisă”și înmulțirea urmașilor lui Avraam, pe ramura lui Isaac În Biblie, sunt relatate mai multe legăminte între Dumnezeu și poporul ales: Legământul cu Noe, Legământul patriarhal cu Avraam, Legământul cu Moise de la Sinai, Legământul cu David, Legământul din Noul Testament. Legămintele nu conțin doar promisiunile lui Dumnezeu, ci și interdicțile pentru poporul ales. În baza Legământului cu Avraam , căruia i s-a promis teritoriul care se întinde de la Eufrat spre sud-est ( Canaan),</span> acesta, după moartea tătălui său, <span style="font-family: inherit;"> s-a mutat la Mamre, lângă Hebron. El a trăit în bună pace cu canaaniții și amoriții ( urmașii lui Canaan, fiul lui Ham și nepotul lui Noe), cu egiptenii, a încheiat relații comerciale cu hitiții ( Geneza 11-23). Cele douăsprezece seminții ale lui Israel au ocupat teritoriul de o parte și alta al Iordanului, exceptând Filistenia, denumită actual Fâșia Gaza. Coranul spune că Avraam a fost trimis la Mekka, unde împreună cu Ismael a ridicat locul de închinăciune, Kaaba, unde , în interiorul ei numit Makam Ibrahim, se păstrează urma piciorului lui Avraam ( Sura II,versetele 118-121). Ambele popoare, israeliții și arabii, au folosit la început, în scrierile lor, limba și scrierea aramaică.</span></div></span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Până la Mohammed, cele două popoare nu s-au urât. Triburile arabe ocupau Peninsula Arabia: unele erau nomade, altele erau sedentare. În Biblie sunt pomenite în nordul peninsulei urmașii lui Avraam, triburile Chetura și Agar ( Geneza 25). Din inscripțiile asiriene rezultă că ei făceau comerț cu popoarele din Mesopotamia. În sudul peninsulei s-au stabilit urmașii lui Cuș -urmași ai lui Ham, Ioctan - urmași ai lui Sem ( Geneza 10). Aici, au format două state Yemen și Saba. care au cunoscut o mare înflorire economică, determinată de comerțul cu mirodenii pe care-l făceau cu Egiptul și cu Etiopia În secolul IV î.e.n., la sud și est de Iordan, s-a întemeiat Regatul Nabateenilor (ei erau urmași ai lui Nabaiot, fiul lui Ismael), cu capitala la Petra. Aceștia</span> și-au însușit limba aramaică. Orașul Petra <span style="font-family: inherit;">a fost prosper până la instaurarea stăpânirii romane. Un alt trib arab, care și-a însușit limba aramaică, declarând-o oficială, s-a stabilit în secolul I î.e.n., în Palmyra. După cum am arătat, mai sus, israeliții au avut relații pașnice cu arabii. Pe vremea lui Ezechia, unele triburi din nordul Arabiei au luptat ca mercenari pentru a apăra Ierusalimul împotriva lui Șenașerib. Mulți israeliți, de-a lungul secolelor, s-au stabilit în Arabia. Mohammed i-a găsit la Iathrid ( Medina), alături de semințiile arabe Aus și Charadj, pe care, în mare parte, israeliții îi convinseseră să adopte iudaismul.</span></div><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXXgL39FJZH_8fdU43KWirFnPpKOnWuwC3KT16ftR6ZR6FC29msgynKE_yqu5fDrc-s_TBUfF3bkuqs5nCjah0rk55HOtI_7ZEwLYsaHcjVFu2PBe11w3oLJF5UdiIoqMXMNjsgUMRFIC5vf2agWzeRgmnAI0ZncWeQH9Twb_0P3pZ5BuVvS9IFlcf1H0/s225/allah.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXXgL39FJZH_8fdU43KWirFnPpKOnWuwC3KT16ftR6ZR6FC29msgynKE_yqu5fDrc-s_TBUfF3bkuqs5nCjah0rk55HOtI_7ZEwLYsaHcjVFu2PBe11w3oLJF5UdiIoqMXMNjsgUMRFIC5vf2agWzeRgmnAI0ZncWeQH9Twb_0P3pZ5BuVvS9IFlcf1H0/w200-h180/allah.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Numele lui Allah înscris<br /> în semiluna în creștere</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"> În Coran, sunt multe versete în care se îndeamnă la ură și la nimicirea creștinilor și ,,jidovilor”, cum sunt numiți israeliții. Ura este determinată de faptul că aceștia nu au vrut să treacă la islamism. Mai mult, israeliții din Medina s-au dovedit a fi trădători. După ce s-au aliat cu Mohammed în fuga de la Mekka și i-au promis neutralitatea, și după ce l-au recunoscut ca profet după victoria de la Bedr, după înfrângerea de la Ohod s-au aliat cu Abu -Sofian. În anul 5 al Hegjrei, Mohammed a pornit împotriva lor, le-a cucerit fortăreața de lângă Medina și i-a alungat de acolo. A început prima pribegie din Arabia spre Siria, Chaibar și Hira </span>( Sura LIX, toate versetele)<span style="font-family: inherit;"> A doua pribegie a fost în vremea califului Omar, care i-a alungat din Chaibar și din toată Arabia. Mai mult, Mohamed le-au interzis israeliților și creștinilor, în anul 9 de la Hegjra să intre în Mekka și această interdicție este și acum în vigoare (Sura IX, versetul 28).</span></div></span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Se spune că Mohammed nu cunoștea Scriptura. El auzise ,,ceva” despre Vechiul și Noul Testament de israeliți și de la creștini. Acuzat se mekkani că a inventat Coranul, el spune adesea în versete că acestea i-au fost transmise : ,, Și Coranul acesta nu poate fi născocit fără de Dumnezeu, ci este o adeverire a celor premergătoare și o tâlcuire a Scripturii-nu este îndoială în el- din partea Domnului veacurilor”( Sura X, versetul 28) De exemplu, eu mă îndoiesc că </span><span style="font-family: inherit;">,,S-a apropiat ora și s-a despicat luna” ( Sura LV, verset1), când la cererea </span><span style="font-family: inherit;">necredincioșilor Mohammed a făcut o minune, despicând luna, lăsând să treacă jumătate prin mâneca sa! Asta da, gogomănie! Și este semiluna simbolul islamului! Într-adevăr, semiluna crește, devine rotudă, întreagă, dar apoi Luna descrește, ca puterea musulmanilor și a credinței lor. Interesant este că unii traducători susțin că verbul ,,a apropia” din versetul citat este la viitor, adică ,,se va apropia ora” . Putem interpreta în orice fel: fie că islamismul va pierde din influență, fie că va crește prin întregirea Lunei, prin ieșirea celeilalte părți din mâneca lui Mohamed. Numai că nicăieri nu scrie că acea jumătate a întregit Luna despicată. Aici, se vede clar că au existat modificări în versete. Cine putea crede că un pământean poate despica un satelit și că jumătate din el va trece prin mâneca sa? Copiștii și-au bătut joc de un simbol, dându-i puteri supranaturale lui Mohammed!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Mohammed îi face necredincioși pe creștini, pentru că ei zic că ,, Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei! ” ( Sura V, versetul 12), iar evreii sunt necredincioși pentru că nu au respectat legământul și pentru că nu-l recunosc pe Mohammed ca trimis al lui Dumnezeu, ca să-i aducă în dreapta credință. În multe sure se revine cu această justificare a legitimității lui Mohammed, în special în surele unde se vorbește despre viața de apoi, despre judecată, despre întâlnirea cu toți profeții, unde, bineînțeles, cel mai cinstit dintre toți profeții este Mohammed.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În concluzie, necredincioșii trebuie pedepsiți. Sunt versete care nu relatează doar pedeapsa divină la Judecată, ci și pedeapsa pământească : ,, Omorâți-i, unde-i găsiți și goniți-i de acolo...”, ,, Și luptați împotriva lor, până nu va fi ispită, iar dacă vor înceta, nu țineți dușmănie, ci numai față de cei nelegiuiți”( Sura II, versetele 87, 88). Ceea ce musulmanii nu au respectat din versetele acestei sure sunt sfaturile : ,, nu luptați împotriva lor lângă templu sfânt” ( nu nu mai că nu au luptat, dar au și omorât în unul dintre templele sfinte; să ne amintim de uciderea lui Abdullah, căci este cea mai cunoscută crimă) sau îndemnul: ,, Luptați-vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi, însă nu începeți cu nedreptul, pentru că <span style="color: red;"><b>Dumnezeu nu-i iubește pe cei nedrepți</b></span>!”( Versetul 186). </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Mă întreb, dacă adepții Hamas cunosc acest verset. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Ceea ce pe mine mă intrigă este faptul că se poate crede că Dumnezeu, după ce l-a trimis pe fiul său Iisus ca să ne mântuiască, îndemnânu-ne la iubirea aproapelui indiferent de neam și credință, după 600 de ani se răzgândește și-i transmite unui pământean să îndemne la ură și să ucidă pe cei care nu cred în vorbele lui și nu-l recunosc ca mesagerul Său. Adică, Dumnezeu avea nevoie de un călău pământean, pentru a-i pedepsi pe necredincioși? Aici, cred că au intervenit foarte mult urmașii lui Mohammed în modificarea Coranului, în scrierile Sunna bazată pe Hadith, pentru a-și justifica războaiele. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Earnest<br /><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">n </span></div></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-31359824789177322082023-11-07T01:58:00.002+02:002023-11-09T14:16:44.042+02:00ISTORIE CORECTĂ: IERUSALIM<div style="text-align: left;"><div style="text-align: justify;"><span style="color: #2b00fe;"> </span><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b>,,Și poporul lui Moise este un neam care cârmuiește cu dreptate și face ceea ce este de cuviință.”</b></span></div><div style="color: #2b00fe; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;"> (Coranul, Sura VII-Sura Zidurilor-, versetul 159) </b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="color: #2b00fe; text-align: justify;"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih5dDhaYMitvkTvfA91ndokMnU2cltXJT18ZRjXflxJozvw_Hfc5rYblGE3SyeHm2XnnCqSNtDvTPYeQOi4mZY3sthB5oVTOKSkcvLttwYPPRK6H4nzBeMy52y42lMdG9Lm6kVWs8w-YqIg2OHj05WE_Hh8aHvtjR22SHPhmM5qwFmewTavySls1ftug4/s300/Muntele%20Templului.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="300" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih5dDhaYMitvkTvfA91ndokMnU2cltXJT18ZRjXflxJozvw_Hfc5rYblGE3SyeHm2XnnCqSNtDvTPYeQOi4mZY3sthB5oVTOKSkcvLttwYPPRK6H4nzBeMy52y42lMdG9Lm6kVWs8w-YqIg2OHj05WE_Hh8aHvtjR22SHPhmM5qwFmewTavySls1ftug4/s1600/Muntele%20Templului.jpg" width="300" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Muntele Templului</b></span></td></tr></tbody></table>M-am gândit să scriu despre Ierusalim, deși găsiți pe GOOGLE informații suficiente. Eu vreau să dau un răspuns în această postare celor care spun că este dreptul palestinienilor să ,,stăpânească” acest oraș, pentru că le aparține, luând în considerare argumentele ideologiei HAMAS:</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">1. Este locul unde Avraam (Abraham/ Ibrahim) a vrut să-l sacrifice, la cerința lui Dumnezeu, pe fiul său mai mare, Ismaael (Ismail). În Biblie, se spune că Dumnezeu i-a cerut să-l ucidă pe fiul cel mai mic, pe Isaac;</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">2. Este locul unde în anul </span><span style="background-color: white;">615, ziua de 27 a lunii radjad,</span><span style="font-family: inherit;"> Al Buraq (animal fantastic) l-a dus pe Mohammed ( Muhammad), la porunca Arhanghelui Gabriel (</span><span style="font-family: inherit;"> Îngerul Jibril), la Moscheea cea mai Îndepărtată, adică la moscheea de pe Muntele Templului, din Ierusalim, de unde </span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> </span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">Profetul</span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> a urcat</span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> </span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">în mai multe ceruri pentru a-i întâlni mai întâi pe profeții anteriori și apoi pe Dumnezeu (Allah);</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> De acea, zilele acestea, am recitit Coranul, ca să găsesc sura și versetele care ne relatează argumentele palestinienilor.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> <b><span style="color: #2b00fe;">Trebuie să menționez, că Ierusalimul este orașul sacru a trei mari religii monoteiste:iudaismul, creștinismul și islamismul, fapt garantat de Declarația de Independență a Țării lui Israel din 14 mai 1948: ,,El va asigura protecția tuturor locurilor sfinte ale tuturor religiilor”. În anul 1981, Ierusalimul a fost proclamat de Knesset (Parlament) capitala oficială a Israelului, unde se află sediile Președintelui, Parlamentului și Guvernului. Populația Ierusalimului este de 801.000 de locuitori ( statistica din anul 2012), dintre care 497.000 sunt evrei, 281.000 sunt musulmani ( unii sunt arabi cu cetățenie israeliană, alții sunt arabi cu cetățenie iordaniană) și 14.000 sunt creștini (ei reprezintă vreo treizeci de confesiuni, printre dânșii se găsesc atât arabi, cât și evrei). </span></b></span></span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b>"Cetatea Veche" (sau „Orașul Vechi”) este împărțită după o tradiție seculară, în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” (deși armenii sunt și ei creștini) și musulmană.</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #2b00fe;"> </span><span style="font-family: inherit;"> </span></b><span style="font-family: inherit;"><b>Cine a întemeiat Ierusalimul și vechimea orașului?</b></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><b> </b>Ierusalimul apare menționat prima dată în Textele egiptene , în mileniul II î. e.n. cu numele de Rushalimum și reapare în Scrisorile de la el Amarna în secolul al XIV-lea, când era condus de Regele Abd Khiba ( atunci era sub suzeranitatea Egiptului). Pe vremea lui Avraam era condus de Melhisedec, care era Preot al Dumnezeului Prea Înalt ( Ps.76:2) , fiind menționat cu numele de Salem. Când israeliții au intrat în Canaan au găsit Ierusalimul în mâinile unui trib semitic, iebusiții, conduși de Regele Adoni Țedec. A rămas în mâinile iebusiților și s-a numit Iebus. Atât Iuda, cât și Benianim au făcut pace cu iebusiții. În vremea lui David, care își avea reședința la Hebron, cetatea a fost cucerită de israeliți ( apare cu numele de Sion), iar David și-a ridicat aici un palat, a adus chivotul și a început construirea Templului, pe care l-a terminat Solomon, conform informațiilor din Biblie. Descoperirile arheologice arată că această așezare exista din Epoca Neolitică, fiind locuită și în Epoca Bronzului, Epoca Fierului, fără întrerupere, până în prezent. Deocamdată, nu au fost descoperite ruinele Templului lui Solomon, care a fost distrus de către Nabucodonosor, în anul 587 î.e.n. Zorobabel a reconstruit acest templu, care a fost distrus de armata caldeilor: ,,Radeți-l, radeși-l din temelii! ( Ps.137:7). Irod cel Mare , voind să fie recunoscut ca Rege de către poporul lui Israel, a îndepărtat ruinele celui de al doilea templu și a construit un nou templu. Ridicarea acestuia a durat patruzeci și șase de ani ,</span></span></span><span style="background-color: white; text-align: left;">conform lui Ioan (2:20)</span><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> El a fost distrus de către generalul Titus, în anul 70, omorând totodată mii de israeliți din Ierusalim.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"> În ceea ce privește înțelesul numelui de Ierusalim (Yerusalaim în Vechiul Testament),se crede că prima parte Yeru, vine din sumeriană și înseamnă a înființa, a pune piatră de temelie, iar a doua parte, Salaim este numele zeității canaanită, Șalem ( Zeul Amurgului), asociat în gândirea israeliților cu șalom=pace. Așadar, s-ar traduce ,,Întemeiat de/ sau pentru Șalem” sau ,,Temelia lui Șalem”, transformat în ,,Temelia Păcii.”</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"> Așadar, niciun document, nicio descoperire arheologică nu ne arată că în acele vremuri ar fi fost , aici, arabii . Ei vin în Israel și ocupă Ierusalimul în anul 637, după cinci ani de la moartea Profetului Mohammed ( 570-632). Este firească întrebarea noastră: ce moschee era în Ierusalim, în anul 615, ziua de 27 a lunii radjad ( luna a șaptea, lună sacră), când nu era aici ,,picior de musulman”?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><b>Coranul</b> reprezintă viziunile lui Mohammed ( în general în timpul nopții), pe care acesta le rostea în versuri, inspirat fiind de ,,Duhul Sfânt”, care era un înger, după părerea sa, care este numit în surele mediene Gibrail/Jibril, ( Gabriel) Se pare că Mohammed ar fi suferit în tinerețe de ,,friguri rele”,un fel de epilepsie, care se manifesta printr-o stare de leșin adânc, după ce stătea pe gânduri,el spunând că atunci intra în corpul său Duhul Sfânt. De asemenea, se știe că el priveghea și postea mult și este demonstrat științific că prin post dispoziția la viziuni sporește mult. După moartea sa, surile scrise la Mekka și Medina de cei care-l ascultau în timpul delirului său, când Duhul Sfânt intra în el, au fost adunate de către Zeid Ibn Amr și date lui Omar, omul de încredere a lui Abu Bekr, ele având doar un circuit închis: adică erau citite doar de familia acestuia și de persoanele apropiate. Acestea au alcătuit primul Coran despre care se spune că a fost ars și refăcut mai târziu. De aici, au pornit și punctele de vedere diferite, privind conținutul lui, între șiiți și sunniți.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"> <b>Ce ne spune Coranul referitor la cele două argumente ale palestinienilor, privind dreptul lor asupra Ierusalimului?</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;">1. Nu am găsit în Coran că Avraam ar fi venit la Ierusalim, pentru a-și sacrifica fiul lui Allah. În Sura II-Sura Vacii, începând cu versetul 118, ni se spune despre ceea ce a făcut Avraam la Mekka împreună cu Ismail, la porunca lui Allah ( construirea Kabei, unde i s-a făcut și mormântul pentru el și Ismail, respectarea legii etc)</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;">2. Despre Ridicarea la cer al lui Mohamed pâna la treapta șapte nu se spune în Coran că ar fi fost adus la Ierusalim de către Al Buraq, celebrul cal cu chip de femeie, unul dintre simbolurile islamului. În Sura XVII- Sura Drumului Nopții-, versetul 1, se spune: ,, Mărire celui ce a dus servului său noaptea <b><span style="color: #2b00fe;">de la templul cel sfânt la templul cel mai îndepărtat,</span></b> a cărei împrejurime am binecuvântat-o, ca să-i arătăm semnele Noastre. El este cel ce aude , vede”. Constatăm că nu apare Al Buraq și nu sunt menționate numele templului și Ierusalimul. Mai mult, în versetul 62 se spune: ,,<b><span style="color: #2b00fe;">Și Noi am orânduit vedenia, </span></b>ce am lăsat-o ca s-o vezi, numai ca ispită pentru oameni și pomul cel blestemat” Este deci vorba despre o vedenie a Profetului, nu de o călătorie reală la Ierusalim și înapoi. Pomul blestemat este Zakkîm, pomul Iadului, și roadele sale care sunt hrana celor osândiți la muncile Iadului ( Sura XXXVII- Sura celor ce înșiră-,versetul 60). În Sura LIII-Sura Stelei, versetele 13 și următoarele spun că Mohammed a văzut altădată ,, la lotusul hotarului, lângă grădina locuinței” pe profeții de dinaintea lui, îngerii,pe Allah etc. Nici în această sură nu se spune că această viziune s-a întâmplat la Ierusalim șau că de aici, de pe Muntele Templului, s-ar fi urcat la lotusul hotarului, care este cerul al șaptelea, la dreapta tronului lui Allah. Nu l-a văzut pe Allah , nici în viziunile sale, pentru că Aișa, una dintre soțiile lui, i-a numit nelegiuiți pe cei care susțineau că Mohammed l-a văzut pe Dumnezeu.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"> În concluzie, argumentele palestinienilor nu se găsesc în Coran, ele țin de tradiție, de celelalte scrieri. Probabil ei au fost fascinați de ridicarea la cer a Proorocului Ilie, pe un car de foc tras de cai înaripați. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"> În ceea ce privește cele două locuri sacre de pe Muntele Templului, Cupola Stâncii și Moscheea Al Aqsa menționăm, următoarele: Cupola Stâncii a fost construită </span><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;">între anii 687 și 691</span><span style="background-color: white; text-align: left;"> de către califul Abd al Malik, iar Moscheea cea mai Îndepărtată, Al Aqsa, a fost construită, ca un mic locaș de cult, de către Omar, pe locul Templului lui Irod cel Mare. A fost reconstruită de către Califul Omeiad, Abd-Malek, zidirea ei, finalizându-se în anul 705. Deci, această moschee nu poate fi Moscheea cea mai Îndepărtată, pentru că nu exista pe vremea lui Mohammed! Actuala moschee a fost reclădită în anul 1035. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; text-align: left;"> Să nu uităm că în anul 1951, în Moscheea Al Aqsa a fost asasinat Regele Iordaniei, Abdulah, de către un terorist arab palestinian. Așadar, să nu ne mire atitudinea Regelui și a Reginei Iordaniei față de acest război, pentru că ei știu că pot fi oricând ținta teroriștilor Hamas.</span></span></div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Pe curând,</div><div style="text-align: justify;"> Earnest</div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-63251596595463129332023-10-31T00:19:00.000+02:002023-10-31T00:19:56.920+02:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CVI). RETROVERSIUNI-ANTOLOGIE DE PROZĂ SCRISĂ DE FEMEI<p style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: inherit;"><b> ,,La o întrunire a academiei de coaching din toamnă, cineva ne spunea că asiaticii creează din nisip, cu migală, timp de mai multe zile, mandale sau forme geometrice complexe. După ce această creație este desăvârșită, ei își îndeplinesc cu mult curaj </b></span><span style="color: #660000;"><b>d</b></span><b style="color: #660000;">atoria să o șteargă</b><span style="color: #660000; font-family: inherit;"><b> Este o lecție învățarea deprinderii de atașamente. Să dai drumul vieții să curgă prin tine, de câte ori ai ocazia, să nu reții, să nu te agăți, să lași, să permiți să trăiești și să fii trăit în toată splendoarea și spectacolul care ești. Corpul meu simte cum energia și căldura circulă prin el. Cum se desăvârșește prin interior o altfel de înțelegere.”( Ionela Cristea, ,,Ce mai face doamna Doctor?”) </b></span></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWS6iN9ZeOtL-fD3by0KLGeJYY-ZsBeEe6vLyW3d3Xsxpl24kGkOJo72zlaiTpgDJBIx7xqx6t71ZzYh7ZKhUAOftM24sKo15rQZzejBODpDyA48z3lZTYGOQ0GUv6YLayKOeXDrM5ilWORBwN366BpJzloCGV1Xm6VQoAWTkoLR8vaJojIbzlsPzvA8A/s259/retro2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="259" data-original-width="194" height="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWS6iN9ZeOtL-fD3by0KLGeJYY-ZsBeEe6vLyW3d3Xsxpl24kGkOJo72zlaiTpgDJBIx7xqx6t71ZzYh7ZKhUAOftM24sKo15rQZzejBODpDyA48z3lZTYGOQ0GUv6YLayKOeXDrM5ilWORBwN366BpJzloCGV1Xm6VQoAWTkoLR8vaJojIbzlsPzvA8A/s1600/retro2.jpg" width="194" /></a></div> Antologia ,,Retroversiuni” a fost coordonată de către Cristina Ispas, poetă și critic literar ( prezentă în această antologie cu povestirea ,,Unde fugim de-acasă”) și a apărut la Editura Paralela 45, Pitești, 2023. Ea cuprinde 23 de povestiri scrise de 23 de autoare din România și din Republica Moldova, multe dintre ele find premiate, iar multe dintre creațiile lor au fost traduse în limbile franceză, spaniolă, rusă, georgiană, maghiară, lituană, azeră, bulgară, suedeză, germană, neerlandeză, polonă, macedonneană, slovacă, catalană. De asemenea, antologia are o Postfață realizată de Victor Cobuz, intitulată ,,O antologie doar a lor?” și date biografice ale autoarelor. În Postfață, Victor Cobuz justifică de ce s-a realizat antologia, aceasta nefiind rezultatul autosegregării, ci a autoprezentării, oferindu-le femeilor spațiul în care ,,sunt libere să conceapă și să împărtășească mai departe viziunea lor despre ele însele și despre lumea în care trăiesc.” El consideră necesar să precizeze și scopul înființării Premiilor ;,Sofia Nădejde” ca un mijloc ,,de a aduce în atenția publicului larg producția generoasă și valoroasă a autoarelor din România”. De asemena, ne prezintă tematica abordată de cele 23 de autoare în povestirile lor, punctele comune și particularitățile acestora.<br /> În ceea ce mă privește, pe mine nu mă interesează dacă autorul unei creații literare este femeie sau bărbat, ci cu ce rămân din ceea ce citesc, dacă ma regăsesc cât de puțin în vreun personaj, sau în vreo întâmplare relatată sau dacă am trecut și eu prin frâmântările, bucuriile, emoțiile personajelor, dacă am reflectat asupra sensului vieții, a realitățile politice ori sociale din aceste vremuri pe care le traversăm cu seninătate sau cu implicare. În majoritatea povestirile din această antologie, personajul principal povestește o etapă din viața sa ( personajele sunt femei, exceptând ,, Stârcul auriu” de Elena Vlădăreanu unde povestitorul este un bărbat), majoritatea fiind intelectuale, care fie nu s-au putut împlini profesional, fie nu s-au împlinit în viața privată. Bineînțeles, în majoritatea situațiilor, ele nu au nicio vină, eșecurile lor sunt determinate de societate în care trăiesc sau bărbații din viața lor. Multă tristețe este în toate povestirile!</div><div style="text-align: justify;"> Cu siguranță, nu voi uita câteva dintre cele 27 de povestiri, dintre care le menționez : ,,Vindem casele și fugim” de Mona Stănilă, ,,Etajul șapte de la etajul de nefamiliști” de Diana Iepure, ,, Așteptare” de Ramona Gabor, ,, Povestea vieții mele”, de Raluca Nagy, ,,Sarcină depășită” de Ilinca Mănescu, ,,Omenește” de Suzănica Tănase , ,, Două femei” de Paula Erizanu, ,,Takotsubo” de Ruxandra Burcescu.</div><div style="text-align: justify;"> Vă doresc lectură plăcută!</div><div style="text-align: justify;"> Pe curând,</div><div style="text-align: justify;"> Earnest</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=P09ygd-K5Ak<br /></div><p style="text-align: justify;"><br /></p>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-53864858150432322762023-10-25T15:12:00.001+03:002023-10-28T15:25:01.254+03:00MONUMENTE DIN PATRIMONIUL UNESCO(VI). MORILE DE APĂ DIN CHEILE RUDĂRIEI<p><b><span style="color: #ffa400; font-family: inherit;"> ,, Nu vine moara la sac, ci sacul la moară” </span></b></p><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4MFhdePPzHjpWCYHJyNYCq7VZwtD0wOy6w-tq3dZBZGkf1NX_uhzG4X37Et7iN9dnSECZlwGry2bV5LQZS1FT5TyoFO-LY1Yj9hwqOApQhAuFe96C3iaiKmw2RjWIiWfwIZv8r8k14v6ntgfh1R2xaKUHG7c4Nl5Jt1aa5ORaAAQUVS54CZRmw3Fd6OI/s275/cr.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4MFhdePPzHjpWCYHJyNYCq7VZwtD0wOy6w-tq3dZBZGkf1NX_uhzG4X37Et7iN9dnSECZlwGry2bV5LQZS1FT5TyoFO-LY1Yj9hwqOApQhAuFe96C3iaiKmw2RjWIiWfwIZv8r8k14v6ntgfh1R2xaKUHG7c4Nl5Jt1aa5ORaAAQUVS54CZRmw3Fd6OI/w200-h133/cr.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #ffa400; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Cheile Rudăriei-primăvara</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #ffa400;"> </b>Întrebarea pe care ne-o punem este: Morile de Apă din Cheile Rudăriei sunt sau nu sunt în Patrimoniul UNESCO? După unii, da, după alții, nu. Situația se aseamănă, într-o oarecare măsură, cu aceea a cetății Histria. Cetatea Histria intră în zona Deltei Dunării și pentru că aceasta este în Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost inclusă și Histria.<br /></span><span style="font-family: inherit;"> În anul 2003, s-a instituit Patrimoniul Tehnic UNESCO. În anul 2014, ASTRA, cu Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului a intrat în Patrimoniul Tehnic UNESCO. ASTRA are câteva colecții unice în Lume sau obiecte considerate ca fiind cele mai vechi, aparținând Epocii Neolitice. Printre aceste colecții ne atrage atenția Colecția Mulinologică, care conține<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx8ZrOKpEQqb1yAWKADVGR6tHcTgM0Ga2wOLKpxT2MEH9jhRjlCRtN3A1BdwLz6ocDnn_hysqJhWc_t9OI3081wb2axPmof5uEgXt2g594l2JP3J_-M3ZA7vI3nSzNafO2c33EP2I7uGb1TOF6jLEGSQKdDCbLMtrQ9vppiYQk0YsUXzCAIobDxiznds4/s810/rudaria-mori-iarna-55.jpg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="810" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx8ZrOKpEQqb1yAWKADVGR6tHcTgM0Ga2wOLKpxT2MEH9jhRjlCRtN3A1BdwLz6ocDnn_hysqJhWc_t9OI3081wb2axPmof5uEgXt2g594l2JP3J_-M3ZA7vI3nSzNafO2c33EP2I7uGb1TOF6jLEGSQKdDCbLMtrQ9vppiYQk0YsUXzCAIobDxiznds4/w200-h133/rudaria-mori-iarna-55.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #ffa400; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Cheile Rudăriei-iarna</b></span></td></tr></tbody></table></span><span face="Poppins, sans-serif" style="background-color: #f3f3f3; color: #232323; font-size: 16px; text-align: left;"> </span><span style="background-color: white; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">33 de mori de cereale, prezentând toate tipurile energetice de mori cunoscute în spațiul Euro-Asiei, cu excepția "morilor mareice". Ce legătură are </span></span>Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului cu Morile de Apă din Cheile Rudăriei? ASTRA a hotărât ca să patroneze aceste mori, sprijinind recondiționarea unora dintre acestea. În acest context, entuziaștii au considerat că patronajul ASTREI asupra lor, atrage și patronajul UNESCO. De asemenea, Cheile Rudăriei fac parte din ariile protejate ale Pădurilor seculare și virgine de fagi din Carpați și din alte regiuni ale Europei, care au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, în anul 2007. Așadar, din aceste două motive am întitulat postarea ,,Monumente din Patrimoniul Mondial UNESCO (VI). Morile de Apă din Cheile Rudăriei”. Fundația Comunitară Banatul Montan ar trebui să insiste asupra Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, ca și aceste monumente, ca bunuri materiale rurale să facă parte din Patrimoniul Mondial, dezvoltând cele două argumente scrise, mai sus.</div><br /><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi37d8wpR-CFPJ7zhbG8qP28z4MLv-18TXFWRX-L0HRMU7ERrD7ps4NZ54P32UvflxLP56-RxC1oxBTSPr1tk6hzU03tS4aO8Zez1dK-B_rpNitXCd57-RFbqQAgo2ybUYzwZq4U8ayAEJ_0x-6djmlpkmU-YqyO30VOTI27GZjQbxBP9_aXBJYhpnmmbs/s259/min.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" height="194" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi37d8wpR-CFPJ7zhbG8qP28z4MLv-18TXFWRX-L0HRMU7ERrD7ps4NZ54P32UvflxLP56-RxC1oxBTSPr1tk6hzU03tS4aO8Zez1dK-B_rpNitXCd57-RFbqQAgo2ybUYzwZq4U8ayAEJ_0x-6djmlpkmU-YqyO30VOTI27GZjQbxBP9_aXBJYhpnmmbs/s1600/min.jpg" width="259" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #ffa400; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Moara ,,Îndărătnica Nouă”</b></span></td></tr></tbody></table> Indiferent dacă ele sunt sau nu în Patrimoniul Mondial UNESCO, eu vă invit să le vedeți, mai ales că se află în Cheile Rudăriei. Denumirea Rudărie vine de la râul care a săpat aceste chei și de la fosta comună Rudăria <span style="font-family: inherit;">(<span style="background-color: white;">din limba slavă: </span><em style="background-color: white; box-sizing: border-box;">rudă</em><span style="background-color: white;"> – minereu, </span><em style="background-color: white; box-sizing: border-box;">reka</em><span style="background-color: white;"> – râu), denumită, astăzi, comuna Eftimie Murgu (</span></span><span style="background-color: white;"> județul Caraș-Severin),</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> pentru că aici s-a născut pașoptistul profesor de filosofie, avocat și revoluționar. Aceste chei sunt unele dintre marile minuni ale naturii din spațiul românesc. Imaginați-vă cum arată, străjuite de păduri de fagi și de liliac, cascade, stânci, acum, în luna octombrie. Șoseaua, bine întreținută, străbate cheile, șerpuind de-a lungul râului printre case, livezi și printre celebrele mori. Sunt 22 de mori ( dintre cele 40 câte au existat), construite între începutul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, care se întind pe o distanță de 3 km., constituind </span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">cel mai întins parc mulinologic din Sudul Europei. Având în vedere faptul că râul Rudărie nu are o capacitate energetică mare, constructorii au găsit soluții </span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"> </span><span style="background-color: white;">prin străpungeri de tunele în stânca dură, prin acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri şi realizarea admisiei pe ambele părţi ale axului hidraulic vertical al roţilor de apă (pe partea dreaptă, tradiţională, obişnuită, ca şi pe partea stângă, netradiţională şi chiar nerituală, ceea ce le-a dat numele de “mori îndărătnice”). Legat de morile îndărătnice este </span></span><span face=""Noto Sans", Arial, Helvetica, sans-serif" style="background-color: white; font-size: 13px;"><span style="color: #ffa400;"><b>„</b></span></span><span style="font-family: inherit;"><strong style="background-color: white;"><span style="color: #ffa400;">Legenda dăinuirilor</span></strong><span style="background-color: white;"><b><span style="color: #ffa400;">”</span></b> ( care mai de grabă este o ,,filosofie țărănească”) care ne spune că dacă îți potrivești ceasul după porunca naturii și vei petrece o noapte într-una dintre cele două mori Îndărătnică, în timp ce moara merge în gol, dimineață te trezești întinerit, deoarece piatra morii macină timpul îndărăt. Morile din Cheile Rudăriei nu au avut doar o funcție economică, ci și una comunitară. Aici, se adunau oamenii, discutau problemele comunității și făceau diferite înțelegeri. Fiecare moară are povestea ei (majoritatea acestor povești le găsiți pe GOOGLE). Actualmente ele sunt funcționale, reușind să macine în 24 de ore 130-140 kg de cereale.Ele sunt deținute, ca în trecut, în devălmășie, </span></span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">de către </span></span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">15-25 de rândaşi (rândaş – familie ce are dreptul de a folosi moara la un interval de timp – „rând” – ce este cuprins între 12 și 24 de ore).</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> De asemenea, vă propun să vedeți și Muzeul Sătesc, unde se păstrează obiecte meșteșugărești realizate de localnici, unde aflați informații despre istoria și tradițiile acestora. Bazele muzeului au fost puse în perioada interbelică de </span><span face=""Noto Sans", Arial, Helvetica, sans-serif" style="background-color: white; font-size: 13px;"> </span><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">către învăţătorii Alexandru Dinu şi Vasile Nemiş.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"> Nu ratați să străbateți aceste chei, când veți ajunge în județul Caraș-Severin. De la Reșița la Eftmie Murgu sunt vreo 80 km, de la Oravița la Eftimie Murgu sunt vreo 60 km, de la Turnu Severin la Eftimie Murgu sunt vreo 100 km, la fel și de la Caransebeș, de la Brașov la Eftimie Murgu sunt 450 km, , la fel și de la București , iar dacă sunteți la Timișoara , ca să ajungeți pe Cheile Rudăriei vă trebuie vreo 3 ore, pentru că sunt cam 220 km. Toate traseele propuse vă oferă peisaje minunate. Este prea frumoasă țara noastră ca să ratați să o vedeți, s-o cunoașteți, în scurta noastră viață trăită în acest spațiu.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">Earnest, care vă trimite și două cântece adecvate temei și lunii octombrie:</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span>https://www.youtube.com/watch?v=Pe06GXTPReA ( Mirabela Dauer , versuri populare pe muzica lui Stroie și Vasilache)</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span>https://www.youtube.com/watch?v=RnwkGTi44MI ( Tudor Gheorghe, versuri GeorgeTopârceanu)</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div><p><b><span style="color: #ffa400; font-family: inherit;"><br /></span></b></p><br />Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-34619601557235916442023-10-21T01:44:00.006+03:002023-11-15T20:42:36.364+02:00ISTORIE CORECTĂ: ISRAELIȚI ȘI PALESTINIENI<p style="text-align: justify;"> <span style="color: #800180; font-family: inherit;"><b>,,El ( Statul Israel n.n.) va garanta libertatea de cult religios, de conștiință, de limbă, de educație și de cultură. El va asigura protecția locurilor sfinte ale tuturor religiilor și va fi fidel principiilor Cartei Națiunilor Unite” ( din ,,Proclamația de Independență” citită de Președintele Ben Gurion în data de 14 mai 1948, la ora 16, în fața miniștrilor reuniți la Tel-Aviv)</b></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #800180; font-family: inherit;"><b><br /></b></span></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiR8-_aT_Zmh420hJcP7R0nd_YVv3piOUwNTmlNrCVJtV4dhnR85J2U6XsrnV8Xc_oHEcOO5gEqrp8MCOtFHrfoDhsrwWpBTmqYOQO8hnGLYWiW7rbrnCNnF-Hdf8DeRTRp30BxoOmRTlSRT1PaycXkT2oclCwgxTfXUnpdg0sEtfCQKBT88UorhFGTud0/s270/israel.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="270" data-original-width="187" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiR8-_aT_Zmh420hJcP7R0nd_YVv3piOUwNTmlNrCVJtV4dhnR85J2U6XsrnV8Xc_oHEcOO5gEqrp8MCOtFHrfoDhsrwWpBTmqYOQO8hnGLYWiW7rbrnCNnF-Hdf8DeRTRp30BxoOmRTlSRT1PaycXkT2oclCwgxTfXUnpdg0sEtfCQKBT88UorhFGTud0/s1600/israel.jpg" width="187" /></a></div><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #800180; font-weight: bold;"> </span> Luna octombrie din acest an este una nefastă. Întreaga P</span><span style="font-family: inherit;">lanetă este bulversată de evenimentele din Israel. Nu m-aș fi apucat să scriu despre cine sunt israeliții și cine sunt palestinienii, dacă nu aș fi citit că palestinienii se consideră filistenii antici care s-au musulmanizat și care au fost primii locuitori ai teritoriului Israel, pentru că Herodot a numit în Istoriile sale acest teritoriu Palestina. De asmenea, am mai auzit o isterică afectată, care striga să plece evreii din Palestina, pentru că nu este țara lor. Nu voi scrie în această postare despre reconstituirea Israelului ca stat în secolul al XX-lea, ci despre cine sunt </span>israeliții. <span style="font-family: inherit;">filistenii și palestinienii.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Informațiile concrete și sumare pe care le voi scrie aici au ca surse Biblia, documente egiptene, asiriene , sumeriene, grecești, latine și descoperirile arheologice.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Denumirea de <span style="color: #800180;"><b>israeliți </b></span>vine de la <span style="color: #800180;"><b>Israel</b></span> (,,Dumnezeu luptă”) dat lui Iacov după lupta sa de o noapte la Peniel ,, Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai numi Iacov, ci Israel”, i-a spus Dumnezeu, când i s-a arătat lui Israel ( Gen.35:10). Națiunea israelită descinde din cei 12 fii ai lui Iacov, care au ocupat teritoriul de sud al Canaanului ( o parte din actualul Israel), conform promisiunii pe care i-a făcut-o Dumnezeu, prin legământ lui Avraam, urmaș al lui Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe. ( Avraam s-a născut în Ur și este considerat strămoșul națiunii israelite, fiind de neam semit). Israeliții mai sunt numiți în Biblie și în izvoarele istorice <span style="color: #800180;"><b>iudei</b>,</span> de la <b><span style="color: #800180;">Iuda</span></b>, cel de al patrulea fiu al lui Israel, care a avut o poziție de conducere, victorie și stabilitate tribală, între cele 12 seminții ( triburi) ale celor 12 fii ai lui Iacov. În documentele grecești apar cu numele de <b><span style="color: #800180;">joudaios</span></b>, iar în cele latine <span style="color: #800180;"><b>judaeus</b></span>, de unde provine numele de <b><span style="color: #800180;">evreu</span></b>. După alți lingviști, numele de <b><span style="color: #800180;">evreu</span></b> își are originea în cuvântul <b><span style="color: #800180;">ibrî</span></b>, folosit în narațiunea despre fiii lui Israel în Egipt ( Gen.39;Exod 10), în legislație, în relatările despre ciocnirile dintre ei și filisteni în vremea lui Samuel și Saul. Denumirea de <b><span style="color: #800180;">ibrî</span></b>, poate fi derivat de la un strămoș de al lor,<b><span style="color: #800180;"> Eber</span></b> ( Gen, 10:21 și urm.). Deplasarea lor în teritoriul actual a început în mileniul II î.e.n., ei stabilindu-se în jurul Hebronului, după care, cele 12 seminții au împărțit întreg teritoriu între ei. Acest teritoriu a fost râvnit de vecini datorită faptului că pe aici treceau două mari drumuri comerciale, care legau Mesopotamia, Siria de Egipt, încă de pe vremea lui Avraam ( Epoca Bronzului): Drumul Mare și Drumul Împărătesc. De asemenea, era important și Drumul Cumpăna Apelor, care făcea legătura între diferite izvoare. În urma unei mari secete, care a declanșat o foamete cumplită, israeliții s-au deplasat spre Egipt, unde au stat în robie 400 de ani, întorcându-se în Canaan pe la 1200 î.e.n, conform calculelor realizate de istorici, corelate cu descoperirile arheologice. Descoperirile arheologice arată că nu toți israeliții au plecat în Egipt. Documentele ne descriu pe ei ca pe un popor care se ocupa cu creșterea animalelor și cu comerțul, dar se ferea de mare, preferând comerțul terestru și așezările deluroase pentru creșterea animalelor. Așadar, o parte dintre ei au rămas pe loc, supraveghind drumurile comerciale. Întorși din Egipt, au găsit partea de vest a fostei regiuni stăpânită de Iuda ( Iudeea ) ocupată de filisteni. Și în situația în care nu am crede în migrația lor în Egipt, tot nu ne-ar mira faptul că filistenii au ocupat zona țărmului, având în vedere că israeliții nu iubeau marea și nu-i interesau comerțul pe mare.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #800180;">Filistenii </span></b>apar în Biblie cu numele de<b><span style="color: #800180;"> p(e)lîstîm ( invadatorii)</span></b>, în documentele grecești <b><span style="color: #800180;">allophylos-oi</span></b> ,,străin-i, iar în cele egiptene <b><span style="color: #800180;">prst</span></b> ( menționăm că pentru numele străine, egiptenii foloseau r în scrierea hieroglifică pentru sunetul l )</span><span style="font-family: inherit;">, iar în inscripțiile cuneiforme sumeriene apar sub numele de <span style="color: #800180; font-weight: bold;">palastu. </span><span>Cine erau acești filisteni și de unde au venit? Biblia spune că erau urmașii altui fiu al lui Noe, Ham, din care se trag hamiții și că au venit</span><span style="color: #800180; font-weight: bold;"> </span>din<span style="color: #800180; font-weight: bold;"> </span><span>insula Caftor ( Amos:9,7). Istoricii au identificat această insulă cu Creta și i-au integrat pe filisteni în popoarele mării sau egeene. Între anii 2000 și 1000 a avut loc marea migrație a indo-europenilor, respectiv , în sudul Peninsulei Balcanice, a triburilor helene ( grecii), care au trecut prin foc și sabie pe băștinași (pelasgi și cretani). O parte dintre aceștia au pornit pe mare, năvălind, la rândul lor, în Hititia, Israel, Egipt ( probabil fiind aici hicșoșii), după cum ne arată documentele epocii și descoperirile arheologice. Nu se cunoaște limba pe care o vorbeau filistenii, pentru că nu s-a păstrat niciun document sau inscripție în limba lor, dar descoperirile arheologice au arătat că ceramica și alte obiecte, ritul de înmormântare se aseamănau cu cele egeene. Ținutul ocupat de ei s-a numit <b><span style="color: #800180;">Filistia </span></b>sau <b><span style="color: #800180;">Gaza </span></b>de la orașul Gaza. În spațiul ocupat au stăpânit 5 cetăți: <b><span style="color: #800180;">Gaza</span></b> </span></span>( cea mai importantă cetate, unde a fost prins Samson; se sugerează de către unii istorici că descrierea lui Samson, jucând în fața unei clădiri cu stâlpi, având spectatori pe acoperiș, amintește de un obicei cretan, acest fapt, constituind încă o dovadă a originii lor)<span style="font-family: inherit;">, <span style="color: #800180;"><b>Ascalon</b></span> ( această cetate este pre-filisteană, când a fost cucerită de egipteni, conform Stelei Merenptah; acolo s-a născut Irod cel Mare, care a înfrumusețat-o; astăzi este orașul modern Asqalon, situat între Gaza și Iaffa), <span style="color: #800180;"><b>Asdod </b></span>( astăzi un sat; a avut un port important Ashod-Yam și un templu al zeului lor suprem, Dagon; a devenit o provincie babiloniană; lângă acest sat, evreii au ridicat, în secolul al XX-lea orașul Asdod), <b><span style="color: #800180;">Ecron</span></b> ( situat între Iuda și Dan, identificată cu Khirbet al-Muqanna ; aici au adus filistenii chivotul pe care l-au luat de la Gat) și<b><span style="color: #800180;"> Gat</span></b> ( cetatea unde s-a născut Goliat; aici au adus filistenii chivotul, după ce a adus nenorocire la Asdod, dar și la Gat a adus ciuma; locul acestei cetăți nu a fost încă identificat). Menționez că celelalte cetăți ocupate de filisteni au fost așezări neolitice, părăsite și ocupate, mai târziu, de filisteni, după cum indică materialul arheologic și straturile de cultură. Între israeliți și filisteni au fost numeroase lupte, pentru stăpânirea drumurilor comerciale și pentru fier (,,monopolul” asupra fierului îl dețineau filistenii), filistenii fiind înfrânți de către Saul, David și Solomon. Sunt consemnate și perioade de victorii ale filistenilor asupra israeliților . În cele din urmă, filistenii au fost asimilați de către israeliți și asirieni.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Herodot a numit <b><span style="color: #800180;">Palestina</span></b> doar teritoriul Filistia, pentru că, venind pe mare, a intrat în contact cu filistenii, care ocupau țărmurile de la Marea Mediterană. Mai târziu, numele Palestina a fost dat aproape întregului teritoriu al Canaanului: sudul Feniciei, Siriei și Israel. De menționat că romanii au numit provincia Israelului nu Palestina, ci Iudeea, pentru că știau că acolo locuiau evreii, nu filistenii (palestinienii.) Împăratul Hadrian a numit din nou provincia Palestina, după reprimarea răscoalei condusă de Bar-Kokha. Odată cu cucerirea arabă a prevalat denumirea de Falestin, pe cele două maluri ale Iordaniei, iar la Nord: Carmel, Galileea, Golan erau numite Djud- Urdun ( Districtul Urdun). Urdun este numele arab al Iordaniei și ale râului Iordan. Numele de Palestina va ieși din uzul arab, apărând , din nou, în perioada medievală, prima oară, în documentele bizantine. Aceasta nu înseamnă că era locuită de filisteni. Putem compara această situație cu numele de Scyția Mică dat Dobrogiei, teritoriul ocupat de daci, daco-romani. Această denumirea a fost până în secolul al VII-lea, deși sciții fuseseră demult asimilați de către băștinași sau de către populațiile migratoare, cum ar fi sarmații.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b><span style="color: #800180;"> Palestinienii actuali sunt arabi,</span></b> tot neamuri semite, ca israeliții. În Antichitate, israeliții au avut relații comerciale, politice cu triburile arabe.Uneori s-au războit cu aceștia. În Biblie sunt consemnate numele triburilor arabe din Peninsula Arabia. Arab înseamnă ,,locuitorii pustiului” și acest nume apare o singură dată în Biblie, în Ios.18:18. Cel mai cunoscut moment al relațiilor israeliților cu arabii este din vremea lui Solomon. Este vorba de vizita Reginei din Saba la Solomon, la Ierusalim Acest eveniment este amintit nu numai în Biblie, ci și în Coran și în Legendele Etiopei, însă arabii au cucerit Israelul și Ierusalimul, abia în anul 637, iar cei stabiliți acolo și-au luat numele de palestinieni. <b><span style="color: #800180;">Niciodată arabii sau alte stăpâniri asupra Israelului nu au reușit să-i asimileze pe israeliți.</span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> De asemenea, palestinienii mai susțin că orașul Ierusalim este doar al lor. De aceea, vă notez , mai jos, perioadele de dominație străină asupra Ierusalimului, din era noastră:</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> 70-324 - romanii</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> 324-614-bizantinii</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> 614-637- perșii</span></div><div style="text-align: justify;"> 637- 1099- arabii</div><div style="text-align: justify;"> 1099-1187-cruciații</div><div style="text-align: justify;">1187-1517- aiubizii ( arabii din Egipt din timpul dinastiei Aiubizi), mamelucii</div><div style="text-align: justify;">1517-1917- turcii</div><div style="text-align: justify;">1917-1948- englezii</div><div style="text-align: justify;">1948-1967 (numai partea de est) - iordanienii.</div><div style="text-align: justify;">Despre mișcarea sionistă și recunoașterea Israelului ca stat, vă voi relata altădată. Și așa am scris prea mult și vă pot plictisi atâtea date.</div><div style="text-align: justify;"> În concluzie: <b><span style="color: #800180;">palestinienii de astăzi nu sunt filistenii din Antichitate musulmanizați</span></b>.Un popor se identifică, în primul rând, prin limbă, nu prin religie. Palestinienii vorbesc limba arabă. Nu există limba palestină/palestiniană. Sunt popoare musulmane care nu au fost asimilate de arabi, care și-au păstrat identitatea prin limbă: turcii, iranienii, afganii, kurzii, pakistanezii, tătarii etc și popoare care au dispărut, fiind asimilate de arabi, sunt musulmane și care nu pretind că sunt vechile popoare antice ,ca: irakienii nu se consideră sumerieni, babilonieni, egiptenii actuali nu sunt egiptenii din Antichitate, marocanii, algerienii nu sunt numidienii antici. Ei au fost asimilați și sunt arabi. Filistenii au fost asimilați de către israeliți și asirieni, nici măcar nu au fost asimilați de către arabi, pentru că în secolul al VI-lea dispăruseră din istorie. Actualii palestinieni sunt arabi, care și-au luat numele de la teritoriul cucerit, renumit de bizantin Palestina, după cum arabii din Egipt și-au luat numele de egipteni, cei din Liban și-au luat numele de libanezi ( teritoriu numit în Antichitate Canaan, Fenicia sau Liban).</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"> Rog pe cititorii acestei postări, chiar dacă știau ceea ce eu am relatat, s-o trimită mai departe, pentru a nu lăsa pe neștiutori să fie manipulați de ideile trăsnite ale teroriștilor Hamas. Menționez că nu toți așa-numiții palestienieni sunt Hamas, dar vor deveni toți Hamas, pentru că de mici sunt îndoctrinați în doctrina teroristă.</div><div style="text-align: justify;"> Manipulările i-au făcut și pe românii din Ucraina sau din Moldova să se creadă moldoveni, nu români.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"> Pe curând,</div><div style="text-align: justify;"> Earnest</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=y3n3JGB-ADg</div><div style="text-align: justify;">Și originalul https://www.youtube.com/watch?v=He9DgY3Jj58</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-62917431553465177192023-10-08T18:02:00.001+03:002023-10-11T13:34:12.782+03:00IN MEMORIAM CONSTANTINA VOICU ( 23 IULIE 1936- 5 SEPTEMBRIE 2023)<p style="text-align: justify;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"><b> ,, Am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” ( Maya Angelou)</b></span></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpy23EwoHxy1njCbpYha672lYyB-ZYFnRb1Ew3huWGMrcygxpYdbmFZosTEEgBTYr6eNlIwstUAgpxQqBTw58pg3g75X5n13bZFS64YKFeDAQx5iTjDHBVuORwQi77AMkCg8P8nz-42J_q5afYDgB8JB3YfX1B6dal2Yi43PhqGsbqy0qz55tV9eqP-E/s344/TAN%C8%9AI.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="344" data-original-width="344" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpy23EwoHxy1njCbpYha672lYyB-ZYFnRb1Ew3huWGMrcygxpYdbmFZosTEEgBTYr6eNlIwstUAgpxQqBTw58pg3g75X5n13bZFS64YKFeDAQx5iTjDHBVuORwQi77AMkCg8P8nz-42J_q5afYDgB8JB3YfX1B6dal2Yi43PhqGsbqy0qz55tV9eqP-E/w200-h200/TAN%C8%9AI.jpg" width="200" /></a></div><b style="color: #2b00fe; font-family: inherit;"> </b><span style="font-family: inherit;">Natura umană este complexă. Este greu să pătrunzi în mintea unui om, dar este și mai greu să pătrunzi în sufletul lui și aproape este imposibil să simți că sufletul tău se atinge cu acela al persoanei pe care o respecți sau o iubești. Atunci când persoana, care a fost mereu alături de tine te părăsește, plecând Dincolo, îți vin în minte cuvintele frumoase sau urâte pe care deopotrivă le-ați rostit sau momentele plăcute sau mai puțin plăcute pe care le-ați petrecut împreună; îți amintești sfaturile pe care vi le-ați dat și pe care uneori le-ați urmat sau le-ați ignorat. Îți amintești, de asemenea, că nu ați fost întotdeauna sinceri și regreți că nu ai putut să-și dezvălui sufletul, pentru că nu ai avut deplină încredere că vei fi înțeles sau iertat pentru gândurile și ideilele tale sau pentru că nu ai avut răbdare s-o asculți și să-i înțelegi durerile și temerile.</span><span style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipOY7Y3Xbj1VBc0SLUJI1p0tcJClpHnBtCO-z3QP2xzvA75wS7Fa94V-a1fe-VaOBFR7Q0K3VCGV4P3S5ejm8G2t5UGNstd4um1tJraQGpqD5ovjRiG8Ka6LtbKLp6CyZFeciJJvrYiFn8P1Wq8-V-Riv4GRQDdn4JLP3Czq788-jCfpBpAV7Dd9Pi-Pg/s1361/PICTURA.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1361" data-original-width="996" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipOY7Y3Xbj1VBc0SLUJI1p0tcJClpHnBtCO-z3QP2xzvA75wS7Fa94V-a1fe-VaOBFR7Q0K3VCGV4P3S5ejm8G2t5UGNstd4um1tJraQGpqD5ovjRiG8Ka6LtbKLp6CyZFeciJJvrYiFn8P1Wq8-V-Riv4GRQDdn4JLP3Czq788-jCfpBpAV7Dd9Pi-Pg/w146-h200/PICTURA.jpg" width="146" /><span style="color: black; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span></a></div></span><span style="font-family: inherit;"> Întreaga mea familia a cunoscut-o pe Constantina Voicu, acum 51 de ani, în cabinetul medical, fiind pacienții ei, stabilindu-se între noi, treptat, o relație de prietenie. Am stat ore întregi, în cabinetul ei, observând-o cum se comportă cu pacienții. Avea multă răbdare și respect față de orice pacient, indiferent de vârstă sau starea socială, tratându-i pe toți cu mult profesionalism. Dădea sfaturi și se oferea să-i ajute, fără ca să i se ceară ajutorul. Uneori, îi însoțea în policlinică la medicul specialist pe care-l recomanda, asigurându-se că persoana respectivă va fi consultată, diagnosticată și tratată. Se bucura întotdeauna că a putut face un bine.<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzyGAHokbW7hTYhlCT3iqiAl9az9sax_ecJu2uUjYZdJr-C-1AppHhAaVDhjzJNaR-YlwHPIhxVNRbFoidP2XQeOsNyfygD-1SsfIG3rzfHxnBhzIejlb7XFaDog36R7yTtw_D8KBhnZfdvfDw_Gpf_fF4JjpdksoK_9K4_SP-gXweEkqJ3LC7_LsNM8s/s1175/cu%20violeta.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="830" data-original-width="1175" height="141" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzyGAHokbW7hTYhlCT3iqiAl9az9sax_ecJu2uUjYZdJr-C-1AppHhAaVDhjzJNaR-YlwHPIhxVNRbFoidP2XQeOsNyfygD-1SsfIG3rzfHxnBhzIejlb7XFaDog36R7yTtw_D8KBhnZfdvfDw_Gpf_fF4JjpdksoK_9K4_SP-gXweEkqJ3LC7_LsNM8s/w200-h141/cu%20violeta.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Cu Violeta la Madrid</b></span></td></tr></tbody></table></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Ea a fost alături de familia noastră la toate evenimentele: aniversări, căsătorii, botezuri, înmormântări, comemorări, iar noi îi cunoșteam originile, traseul profesional și cel artistic, iubirile, decepțiile, durerile și împlinirile. S-a născut la Vâlcele, județul Buzău, într-o familie de oameni gospodari: mama, Marița, era casnică, iar tatăl, Paraschiv, era cojocar. Cei doi părinți și-au crescut cei șapte copii cu dragoste, educându-i în spiritul valorilor morale, pe care le considerau că stau la baza trăiniciei familiei și a neamului. Întotdeauna îi plăcea să povestească despre cum petreceau sărbătorile religioase, când se adunau cu toții la părinți, pentru că aceștia au știut să țină familia unită.</span></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIIURBWuI5JC7VrgxP6BiAptBRy8FO3maGvEy4_pAKGvKSPo690Kdz7uQjVfMk4UbJqi6XrET1N2IEy8ZrS0egAlqDFuBd5OJzzDEOa9i0iH5zABgN2zSREzF9bepRNQuksGr0WfeL1u1B_ZObeMVNENuaEWqnbCEOVpMqSy0AX9ZDzFNoTH7FBPzGHfQ/s1036/TAN%C8%9AI%203.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="694" data-original-width="1036" height="134" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIIURBWuI5JC7VrgxP6BiAptBRy8FO3maGvEy4_pAKGvKSPo690Kdz7uQjVfMk4UbJqi6XrET1N2IEy8ZrS0egAlqDFuBd5OJzzDEOa9i0iH5zABgN2zSREzF9bepRNQuksGr0WfeL1u1B_ZObeMVNENuaEWqnbCEOVpMqSy0AX9ZDzFNoTH7FBPzGHfQ/w200-h134/TAN%C8%9AI%203.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Explicând unui pacient<br /> metoda Osipov-Sinești</b></span></td></tr></tbody></table><div style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9pnYxCETtyCim-oYqvBmkkf6f1Vpuc49C5XK57JO6hxvaZIZ9OfYirAZlcg9baCfFA3cWVIXE-Q1GjKXDmeKGwM0NrGOI8XYcWMUm4jxR7OQTJyoHsJJHbvCLFYq8XyLCXd-6yx7HTpvS1RrB0ts9OiE04_raNq_L2bDUc9A9a23fJ5SJtTHvD2ioraU/s853/MEDALIA%20%20DE%20AUR%20PENTRU%20PICTUR%C4%82.jpg" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="655" data-original-width="853" height="154" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9pnYxCETtyCim-oYqvBmkkf6f1Vpuc49C5XK57JO6hxvaZIZ9OfYirAZlcg9baCfFA3cWVIXE-Q1GjKXDmeKGwM0NrGOI8XYcWMUm4jxR7OQTJyoHsJJHbvCLFYq8XyLCXd-6yx7HTpvS1RrB0ts9OiE04_raNq_L2bDUc9A9a23fJ5SJtTHvD2ioraU/w200-h154/MEDALIA%20%20DE%20AUR%20PENTRU%20PICTUR%C4%82.jpg" width="200" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #2b00fe; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>I se înmâna prima diplomă<br /> și medalie de aur pentru pictură<br /></b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"> Deseori o însoțeam la bunicii mei. Stătea ore întregi de vorbă cu bunicul meu, preot erudit și cu mare har duhovnicesc, care-i dădea povețe, pe care uneori le-a urmat, alteori nu le-a urmat, care a sfătuit-o să înfieze un copil, spunându-i că nu întotdeauna un bărbat împlinește o femeie, ci un copil, pentru că acesta face din femeie, mamă. A ținut cont de acest sfat și a înfiat-o pe nepoata sa, Violeta, care i-a urmat cariera, fiind și ea un foarte bun medic stomatolog, după spusele Constantinei. Vorbea cu multă dragoste despre ginerele ei și despre cele două nepoate, Sofia și Ilinca, lăudându-le talentul și inteligența.<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBs5wfs9LZyl0mRbDaWI0Ktpkqj_xrAur41qDvTrM26qnkvpdCig6PzUkPs47a_ODFWu4ccc6nd1_S3wHmlkjrjahsNMJG36LriAop_6USmRCjaXou17PWZctJGKkwQcVTF0LjUyghQnxEeIbi4Kgtusyj8DnyrGJnIAaD1EmQoMN5RS7QtpoFWmaAD24/s533/P2.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="533" data-original-width="533" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBs5wfs9LZyl0mRbDaWI0Ktpkqj_xrAur41qDvTrM26qnkvpdCig6PzUkPs47a_ODFWu4ccc6nd1_S3wHmlkjrjahsNMJG36LriAop_6USmRCjaXou17PWZctJGKkwQcVTF0LjUyghQnxEeIbi4Kgtusyj8DnyrGJnIAaD1EmQoMN5RS7QtpoFWmaAD24/w200-h200/P2.jpg" width="200" /></a></div></span><span style="font-family: inherit;"> Constantina Voicu a fost un cunoscut medic stomatolog, specialistă în parodontoză, pe metoda Osipov- Sinești, fiind printre puținii studenți pe care celebrul profesor universitar și savant Grigore Osipov-Sinești i-a selectat, pentru a-i specializa în folosirea metodei sale în chirurgia maxilo-facială.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> După moartea mamei, eveniment pe care l-a suportat foarte greu, s-a apucat de pictură. A urmat Școala Populară de Artă, a participat în la Taberele de Pictură, unde a fost sfătuită să continue să picteze. Astfel, după câțiva ani de muncă, a devenit cunoscută nu numai în țară, ci și în străinătate ca pictoriță de Artă Naivă, fiind răsplătită cu numeroase premii și medalii internaționale și naționale. Tablourile ei se află în muzeele din țară, din Belgia,Franța, Polonia, Serbia și în alte țări.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În cei 87 de ani pe care i-a trăit a învățat, a muncit, a călătorit, a făcut acte de caritate, s-a implicat în viața politică a urbei, a fost făcută Cetățean de Onoare la Vâlcele, a lăsat urmașilor o colecție de tablouri valoroase, o bibliotecă cu multe cărți de cultură românească și universală și de specialitate și, mai ales, multe amintiri celor care au apreciat-o și au respectat-o.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Să-ți fie țarina ușoară, Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace, draga mea Tănțel sau draga mea domnișoara Voicu, așa cum îmi plăcea să-ți spun, în funcție de împrejurări!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span>https://www.youtube.com/watch?v=eH_QDyBgS3s</span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-17224758326260611602023-09-30T22:33:00.005+03:002023-10-03T15:27:42.020+03:00EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CV).ALEX DRACE FRANCIS, ISTORIA MĂMĂLIGII<p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><b><span style="color: red;">,,Comandantul Banatului Timișoarei, generalul Joseph Andreas von Hamilton nota abundența porumbului și a altor culturi în provincie în ton depreciativ, susținând că atare abundență avea un efect negativ asupra hărniciei localnicilor.”( Alex Drace Francis, Istoria mămăligii”)</span></b></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeIB3NwYIuuofglfwko6X0hDwFfEPo1MjXKrto6QBNDY_1VMRqP27Ig3YybW0aSdPygXFcIPf5rA3HH_QlhQxAO4HmaiHXXAqoPS031YnMurPvJUEhl41iPWY1AtT3cqSTLJRdnVqOQV2VZOvXM6f8GcYLkMMf3VZx79QDqKzWY1BR85DvlzKdJbn1f64/s275/drace.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeIB3NwYIuuofglfwko6X0hDwFfEPo1MjXKrto6QBNDY_1VMRqP27Ig3YybW0aSdPygXFcIPf5rA3HH_QlhQxAO4HmaiHXXAqoPS031YnMurPvJUEhl41iPWY1AtT3cqSTLJRdnVqOQV2VZOvXM6f8GcYLkMMf3VZx79QDqKzWY1BR85DvlzKdJbn1f64/s1600/drace.jpg" width="275" /></a></div> Alex Drace Francis s-a născut în anul 1971, în Marea Britanie, find, după părinți, englez și irlandez. Este profesor de Istorie literară și culturală la Departamentul de Studii Europene la Universitatea Amsterdam. A învățat limba română între anii 1993 și 1994 ( la a doua sa vizită în țara noastră), când a lucrat ca administrator pe teren în proiectul umanitar ,,Scottish European Aid”, cu sediul la Botoșani. Doctoratul și l-a dat în Istoria României, în anul 2006, cu tema ,, Despre tipar, educație și dezvoltarea identității naționale în Principatele Române și Regatul României în secolele XVII-XIX”, teză dezvoltată în cartea ,, Geneza culturii românești”, tradusă în limba română și publicată la Editura Polirom, în anul 2013. Alex Drace Francis vine des în România, pentru că are prieteni din mediul academic la Iași, București și Cluj<br /> ,,Istoria mămăligii:povestea globală a unui preparat național” a fost editată de Central European University Press, în anul 2022, în limba engleză și tradusă în limba română de Anca Bărbulescu, fiind publicată de Editura Humanitas, București, 2023. Pentru conceperea acestei lucrări, autorul a consultat documente românești, austriece, rusești, maghiare, turcești, numeroase studii și articole, tratate de istorie. În carte găsim diferite puncte de vedere, privind introducerea culturilor de porumb în Europa și în Țările Române, hărți cu zonele unde se cultiva porumbul în Țările Române, statistici cu grafice comparative legat de importul și exportul de porumb, rolul acestei cereale în economia, în politica țărilor și în viața socială, în perioadele de foamete și de războaie, calamități naturale, De asemenea, autorul ne prezintă rețete românești de mămăligă și de alte produse care folosesc făina de porumb, prezența porumbului în pictură, literatură în proverbe, în toponimie și în onomastică.</div><div style="text-align: justify;"> Istoricul face și multe greșeli de ordin istoric, datorate , probabil, neînțelegerii unor noțiuni sau alegerii unei surse de informare incorecte.De exemplu, când arată că în secolul al XIV-lea ,,au apărut ” Principatele Române, folosește o sursă maghiară, deși, deseori, îl citează pe Andrei Oțetea cu ,,Istoria poporului român”. În primul rând, au fost constituite trei Țări Române, nu principate: două independente conduse de un domn cu triplă legitimitate: era de os domnesc, era ales de adunare și era uns de Mitropolit,primind titulașul de ,,Ion”; era, și voievod, conducătorul armatei, iar în Transilvania era doar voievod, pentru că această țară românească s-a constituit ca un voievodat autonom în cadrul Regatului Ungaria. O altă greșeală este aceea că spune că Țările Române erau provincii de frontieră ale Imperiului Otoman, ceea ce nu este adevărat.Statutul nostru, în raport cu Imperiul Otoman a fost de țară tributară, prin tribut se răscumpăra. anual. libertatea, după care am devenit țară vasală. Ce-i drept, au fost mici teritorii românești provincii otomane de tip raia, sangeac, pașalâc, dar Țările Române au rămas în Teritoriul Păcii al Imperiului Otoman. O altă greșeală este aceea în exemplele pe care le dă referitor la reformele Regelui Carol I, unde spune că a înființat universități (!), unde prezintă situația țărănimii în acea perioadă, dând ca sursă Discursul lui Mihail Kogălniceanu, din anul 1861! De asemenea, se contrazice, de la un capitol la altul, privind caracterul economiei românești. Într-un capitol spune că Țările Române erau chelarul Imperiului Otoman, de unde acesta se aproviziona cu cereale, miere, oi, cherestea, fructe, legume, că în secolul al XVIII-lea românii întrețineau trupele austriece, rusești, otomane, care se luptau pe teritoriul nostru, uitând să mai plece, că exportau cereale, citând un călător străin, care se mira cum de mai supraviețuiesc românii, în aceste condiții. În alt capitol, spune că abia începând cu secolul al XIX-lea Țările Române au avut o cultură cerealieră, economia românilor fiind până atunci, silvică, pastorală ( cred că traducătorul a tradus așa termenul ,,pastoral production and economy” pentru că în limba română, deocamdată, această noțiune are alt sens), românii ocupându-se și cu apicultura, vânătoarea și pescuitul. De asemenea, autorul folosește frecvent noțiunea colonialism, semicolonialism, coloniști, fără să ne lămurească cine erau coloniștii, iar Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu o numește revolta unor panduri neorganizați, care voiau să dețină comerțul cu porumb, de care era interesat și Ipsilanti.</div><div style="text-align: justify;"> Am atras atenția doar asupra unor erori, pe care le consider mai grave, privind istoria noastră, Este important să ne cunoaștem istoria, pentru a ști ce este adevărat și ce nu este adevărat, atunci când citim unele studii, verificând sursele pe care autorul le-a consultat.</div><div style="text-align: justify;"> I se iartă autorului totul, pentru că, referindu-se la perioada de după 1877, îl citează și este de acord cu ideile lui Frank Uekötter din ,,Europe <span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 16pt;">̓</span>s<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 16pt;"> </span>Guinea Pigs”, rezumându-le în următoarea frază: <span style="font-family: inherit;">,,Locuitorii din România și din alte țări sud-est europene erau ,,cobaii” Europei. Cu alte cuvinte, departe de a fi izolați de curentul modernizării și a economiei globale, erau, mai mult decât orice alt grup, bombardați de experimente sociale și de schimbări economice și politice,” </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Oare, acum, nu este la fel?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Lectură plăcută!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Fiind ultima zi din septembrie,vă invit să ascultați două cântece frumoase, care nu au legătură cu porumbul sau cu mămăliga. Singura legătură ar fi că în multe zone ale țării, în această lună, s-a recoltat porumbul și că oamenii se mai iubesc.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=E-9w0OMp3CI</div><div style="text-align: justify;">https://www.youtube.com/watch?v=1pizEnsP6AI</div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-83829370843107907742023-09-20T19:56:00.003+03:002023-10-31T00:37:53.050+02:00DESPRE BUSUIOC<p style="text-align: center;"><b><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #ff00fe;"> </span><span style="color: #800180;">,,De busuioc, de Siminoc, de mult noroc e dorul meu.” ( Zicală românească)</span></span></b></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În postarea anterioară am promis că voi scrie despre busuioc. Despre acastă plantă am mai scris pe acest blog, pe 15 iulie 2019, în postarea Depre superstiții (VII).Florile (VII)</span></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAc3uIva9X2PCL5yJS7HAt0OfI9TkOZWaQuRHq9R3hjX2C-6Dmsa8JqvPBUNXRFes6Y-I6koQh8Ai5RrLmLkNFqTWye-eRPOnAYRmjpNPih3eE-u5wwNcMUCGMJw4oWQsYvhARBqKwQoWrrM0ugyLiWYQasQSzkPjJD0YUEhwRCeW04oQiI1G3TDELdz4/s1000/busuioc-salbatic-1.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="1000" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAc3uIva9X2PCL5yJS7HAt0OfI9TkOZWaQuRHq9R3hjX2C-6Dmsa8JqvPBUNXRFes6Y-I6koQh8Ai5RrLmLkNFqTWye-eRPOnAYRmjpNPih3eE-u5wwNcMUCGMJw4oWQsYvhARBqKwQoWrrM0ugyLiWYQasQSzkPjJD0YUEhwRCeW04oQiI1G3TDELdz4/w200-h150/busuioc-salbatic-1.jpg" width="200" /></a></div> Biologii spun că busuiocul este o plantă originară din India, care a fost adusă încă din Antichitate în celelalte țări asiatice, de unde a fost răspândită în Europa. Întotdeauna a fost considerată o plantă sacră, fiind folosită în scopuri terapeutice, în ritualuri religioase , apoi în arta culinară, în cosmetică, în special, în industria parfumeriei, Despre toate acestea, aflați suficiente informații pe GOOGLE.<br /></span><span style="font-family: inherit;"> Am găsit în ,,Legendele poporului român” ( culegere realizată de Tony Brill), în volumul dedicat florilor, zece legende despre busuioc. Unele dintre ele ne relatează că numele plantei vine de la un tânăr Busuioc care fie a reușit să o elibereze pe Brândușa din turnul Zmeului și de la numele lor, oameniii au au denumit cele două flori, fie de la un alt tânăr Busuioc, care, în drum spre turnul Zmeului, a fost lovit de un trăsnet și pe locul acela a crescut această plantă. A mai existat un Busuioc din lacrimile căruia pe mormântul iubitei a crescut această plantă. Majoritatea legendelor sunt în legătură cu Iisus Hristos. Astfel, busuiocul a răsărit pe lume când s-a născut Iisus Hristos sau au răsărit pe mormântul lui din lacrimile Maicii Domnului ori pe locul unde a fost îngropată Sfânta Cruce. Datorită acestor plante a fost găsită Sfânta Cruce de către Împărăteasa Sfânta Elena și credem că de aici a apărut obiceiul împodobirii crucii cu busuioc, pe 14 septembrie. O altă legendă ne spune că Lumea stă sprijinită pe patru stâlpi de busuioc și niciodată nu trebuie să pui busuioc într-o coroană pentru morți.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Busuiocul a fost, de asemenea, o plantă sacră și la daci, pe care o foloseau și în diferite tratamente. Dacii sfințeau plantele medicinale la solstițiul de vară și la echinocțiul de toamnă. Este cunoscut faptul că mai mult de jumătate dintre plantele medicinale identificate de Hipocrate aveau nume tracice.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Vă scriu, mai jos, trei leacuri dacice, în care găsim busuioc sfințit, pe care eu le-am folosit și mi-au făcut bine. Menționez că dacii fierbeau plantele în lapte și doar în zilele lor de post le fierbeau în apă.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> <b><span style="color: #800180;">Leac pentru dureri de urechi</span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #800180;"> </b>Se folosește ovăz, lapte, ulei de busuioc . Dacii făceau uleiuri din plante, punând la macerat planta respectivă în ulei de măsline. Acum, găsim aceste uleiuri la farmaciile naturiste.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> La o cană de lapte se pune o mână de ovăz când laptele fierbe. Se infuzează cinci minute.Se pune în ureche o picătură de ulei de busuioc cald și se apleacă ureche la aburul ovăzului. După aceea, ovăzul cald se pune pe o bucată de pânză și și se ține pe ureche, până se răcește. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> <b><span style="color: #800180;">Ceai împotriva răcelii</span></b>. Atenție! Să nu vă speriați, dacă începeți să transpirați foarte tare. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Se folosesc în mod egal câte o linguriță din șapte plante, la jumătate litru de lapte. Când laptele clocotește se pun: gălbenele, sunătoare, mentă ( de preferat creață), mușețel, salvie, tei, busuioc ( eu am pus busuioc sfințit) sau o frunză de dafin și o lingură de miere de albine Eu nu pun miere , pentru că nu suport ceaiurile dulci și a avut efect și fără aceasta). Se dă un clocot și apoi se lasă la infuzat 3- 5 de minute ( să nu mă întrebați cum măsurau dacii minutele). Se strecoară și se împarte în trei părți egale. Se bea fierbinte de trei ori pe zi, cu înghițituri mici, având capul acoperit. Vă trece imediat.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> <b><span style="color: #800180;">Ceai pentru eliminarea toxinelor, pentru fortificarea organismului, pentru liniștea sufletească, pentru reumatism</span></b> Este bine de băut dimineața, înainte de masă. Se pun în părți egale frunze de frasin, busuioc, iasomie. Le găsiți la farmacii. Se amestecă bine. La o cană de apă sau de lapte se pune o lingură din acest amestec. Se infuzează și se bea cald. Se bea două-trei luni, se face o pauză de o lună și se bea din nou, repetând graficul, cât timp considerați că este necesar. Atenție! Nu vă apucați să vă uscați singuri florile de iasomie! Ca și planta ceai, aceasta se usucă prin metode specifice.<br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Să vă fie de folos!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest</span></div><div style="text-align: justify;"><span>https://www.youtube.com/watch?v=muOYLjpq-LQ<br /></span><span style="font-family: inherit;"> </span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5230962665937155410.post-76580576181191688062023-09-15T20:43:00.002+03:002023-09-15T20:43:42.456+03:00SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XVI). ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI. SFINȚIREA BUSUIOCULUI<div style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><b><span style="color: red;"> <span style="font-family: inherit;">,,O crux, ultima spes”</span></span></b></div><div style="text-align: center;"><b><span style="color: red;"><span style="font-family: inherit;">( Clement din Alexandria, secolul II)</span></span></b></div><span style="font-family: inherit;"><div style="color: red; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">,,Prin</span><span style="font-family: inherit;"> cruce s-a sfințit și s-a blagoslovit Pământul, prin cruce s-a sfințit carul, ce era al Diavolului, prin crucea ferestrei ( cerceveaua) s-a sfințit casa izgonindu-se Diavolul dintr-însa, prin cruce se sfințește în fiecare zi omul făcându-și semnul ei.”</span></b></div><div style="color: red; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;"> (Elena Niculiță Voronca, ,,Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică”, 1903)</span></b></div><div style="color: red; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1YxixYAYrMuGgnwggTcmjqDQJpEeOYzSuOe1oUixvJZolPbtIPTa8cJdk7XRPx3qWNl_38-Rq7JLp6aNNXsvlrFHu7iImPVB0xFr9E_0jYqodZnZY9mcZ8eu5iOqpz5N9vx774zLIkijF6xMFIVgpXkjIYOweZAcJkA5st0_MSOpJORkg9RYfn1pNVwA/s690/Inaltarea-Sfintei-Cruci%20ii.webp" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="460" data-original-width="690" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1YxixYAYrMuGgnwggTcmjqDQJpEeOYzSuOe1oUixvJZolPbtIPTa8cJdk7XRPx3qWNl_38-Rq7JLp6aNNXsvlrFHu7iImPVB0xFr9E_0jYqodZnZY9mcZ8eu5iOqpz5N9vx774zLIkijF6xMFIVgpXkjIYOweZAcJkA5st0_MSOpJORkg9RYfn1pNVwA/s320/Inaltarea-Sfintei-Cruci%20ii.webp" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: x-small;"><b>Sfânta Cruce împodobită cu busuioc <br />de Ziua Înălțării Sfintei Cruci</b></span></td></tr></tbody></table> Pe 14 septembrie, creștinii ortodocși, greco-catolici și catolici sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci care marchează atât Aflarea de către Sfânta Împărăteasă Elena a Sfintei Cruci și Înălțarea ei în fața poporului de către Episcopul Macarie al Ierusalimului pe 14 septembrie 335, cât și Aducerea Sfintei Cruci de la perși, în anul 629, în vremea Împăratului Heraclius I, care a așazat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Această sărbătoare este cea mai veche închinată Sfintei Cruci și este cinstită de către credincioși prin post (se postește pentru sănătatea familiei, pentru spor și bunăstarea gospodăriei), prin praznice și sfințirea unor plante și alimente. Prin post, rugăciune și prin abținerea de la munci grele, oamenii își aduc aminte de patimile și de crucificarea Mântuitorului pe Golgota.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Îmi amintesc din copilăria mea ( era ultima zi de vacanță și eram întotdeauna la bunicii mei), cum bunicul meu-preot, scotea crucea din altar, pe care o împodobeam cu flori, în special cu busuioc, după care era așazată în fața icoanei Sfintei Maria.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În această zi de sărbătoare se aduceau la biserică pentru a fi sfințite flori considerate ca fiind de leac, ca busuioc, mentă, crăiță ( numită și vâzdoagă), micșunea, se mai aduceau colivă, prune și ulcele noi cu miere de albine, apă, mied, peste care se puneau un colăcel și o lumânare, o crenguță de busuioc. După ce se sfințeau, o parte se dădea de pomană ca la Moși și o parte se lua acasă. Se spune ca toate acestea căpătă proprietăți curative: plantele ne vindecă de friguri, dureri de cap, iar prunele sunt bune de lecuit durerile de gât și umflăturile. Este bine ca fetele să se spele cu ceai făcut din aceste flori sfințite, iar băieții să poarte în buzunar, câte o crenguță de busuioc pentru a fi feriți de răutăți și să aibă parte de cinste pretutindeni. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În Bucovina, se crede că în această zi florile vorbesc și-și arată părerea de rău că de acum se veștejesc. Ziua Crucii este ultima când se mai pot culege plante de leac: bozul, micșunelele, năvalnicul, crăița.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> De ziua Crucii sunt și interdicții alimentare care vizează tot simbolismul crucii: nu se mănâncă legume și fructe care au în componența lor semnul crucii: usturoi, nuci, struguri, pepeni.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În sudul țării această zi este numită Cristovul Viilor, când ,,se dezleagă” viile pentru cules și în toată țara este numită și Ziua Șarpelui, pentru că acum șerpii intră în pământ, exceptând cei care au mușcat oamenii în timpul anului, fiind meniți să fie omorâți. Mircea Eliade ne-a transmis un mit românesc frumos legat de șerpii din această zi. Se spune că ei se adună în aluniș (alunul este copac sacru, care-l protejează pe purtător, îi dă noroc, fertilitate, clar viziune, înțelepciune și inspirație) și fac piatră sacră sau piatra șerpilor ascunsă în gura unuia dintre ei. Cel care cunoaște această taină, cu o creangă de alun, ucide șarpele din frunte, pe cel din mijloc și pe cel din coadă unde găsește piatra sacră. Piatra are puteri vindecatoare, iar posesorul ei capătă puteri nemărginite: el poate înțelege graiul animalelor și al plantelor, poate conduce balaurii, devenind solomonar și poate stăpâni duhurile infernale. Cu bățul cu care s-a ucis șarpele este bine să se înconjoare de trei ori casă, atunci când plouă cu piatră. Mircea Eliade consideră că piatra șarpelui constituie pentru cultura noastră tradițională un adevărat nucleu magic,pentru că șarpele, ca arhetip, este posesorul inițial al tainelor care trebuie smulse de la el.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> În vechile reprezentări creștine ale crucii apare șarpele- simbolul Satanei, încolăcit și înlănțuit pe piciorul crucii, semnificând Satana zdrobită și înlănțuită pe cruce. Această cruce o întâlnim și pe vechea stemă a orașului Siret, unde era reprezentat Sfântul Ioan Botezătorul-patronul orașului, ținând-o în mână. În noua stemă a orașului, Sfântul Ioan Botezătorul are în mână crucea fără șarpe.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Despre busuioc voi scrie în postarea viitoare.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Pe curând,</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Earnest<br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div></span></div>Earnesthttp://www.blogger.com/profile/11463284286769959037noreply@blogger.com1