duminică, 19 noiembrie 2017

PARCUL MEMORIEI NAȚIONALE vs SĂRBĂTOAREA OCUPĂRII NORDULUI TRANSILVANIEI DE CĂTRE MAGHIARI

Mărășești, 18 noiembrie 2017, Parcul Memorie Naționale ,
plantarea ștejarilor 
   Mijlocul lunii noiembrie a fost marcat de două evenimente. Primul eveniment a aparținut ungurilor care, îmbrăcați în costumele lor naționale, pe jos, sau călare ori în căruțe ( demonstrându-ne încă o dată originea lor de popor migrator), cu steagurile Ungariei în mână, au sărbătorit, pe 15 noiembrie , 77 de ani de la ocuparea de către Ungaria a unei părți din Transilvania, conform Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. Voiau să arboreze steagul țării -mame pe unele instituții din municipiul Sfântu Gheorghe (  județul Covasna e populat de secui, nu de maghiari și mă întreb, de când secuii sunt maghiari? Parcă se făleau, deunăzi, cu steagul secuiesc. Nici ei nu mai știu ce vor, cu atâtea manipulări din diferite părți.) Oare ungurii știu că 77 este simbolul lui Nemrod și Babel, cele două alegorii ale despotului unic?.
    Al doilea eveniment a fost al românilor, pe 18 noiembrie, când au fost plantați în Parcul Memoriei Naționale, 55.000 de ștejari, de către 8.000 de voluntari, de toate vârstele și din toate părțile țării (despre această inițiativă a postului TV Antena 3 am mai scris pe acest blog). Ștejarul este copacul național al românilor și  este un copac solar, puternic, rezistent ( este cunoscută specia de ștejar moldovenesc, exportat in Evul Mediu, pentru construirea de corăbii), în limba latină, folosindu-se acelasi cuvânt "rabur" pentru ștejar si pentru forță ( cuvântul stejar este de origine traco-getică, conform lingviștilor), el simbolizând atât forța fizică, cât si cea morală si spirituală.
  În concluzie, facem diferența între două evenimente: românii își comemorează eroii, care s-au jertfit pentru apărarea patriei, pe când ungurii sărbătoresc ocuparea unui teritoriu, care n-a fost fost cel de origine, ci cel pe care l-au stăpânit vremelnic, în Evul Mediu,  folosind diferite metode: militare, matrimoniale,  religioase, administrative, etnice, colonizându-i aici pe sași și pe secui.
  Mă întreb: dintre cele două popoare, care este supeior, din punct de vedere moral: cel care își comemorează eroii sau cel care sărbătorește atrocitățile pe care le-a săvârșit în teritoriile ocupate?  Să nu uităm niciodată ce a însemnat pentru români și evrei ocuparea horthistă din Transilvania, tot așa cum să nu uităm niciodată sacrificiul românilor pentru apărarea acestui teritoriu de-a lungul istoriei lor, să nu ne pierdem demnitatea națională și spiritul patriotic!
Pe curând,
Earnest

miercuri, 1 noiembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXII). VIAȚA ROMÂNEASCĂ. OLOS

Mihai Olos, Ecvestră
Reporter:-,,Care e diferența dintre lemn și piatră?
Mihai Olos:-Lemnul poate fi civilizat, piatra nu poate fi. Apropo de piatră, Sahara reprezintă nisipul ruinei  piramidei."

  Vă recomand,  din nou, o revistă, și anume, numărul 9 al revistei Viața Românească. Acest număr este dedicat pictorului, sculptorului, poetului maramureșean, Mihai Olos (n.24.II. 1940 la Ariniș- d. 22. II. 2015 la Endingen, în Germania). Mihai Olos este printre primii artiști care au realizat happening-uri în România ( happening-ul este o mișcare artistică în care produsul artistic este caracterizat printr-o improvizație în contact direct cu publicul, bazată pe mai multe forme de artă: fotografie, teatru, plastică, muzică etc), care erau ,,veritabile spectacole ritualice", printre care amintim:,,Pământul-Cuhea", ,,Aur-Grâu".
     În acest număr, putem să citim, printre altele, rubricile: ,,Scriitori români în jurnale", ,,Jurământul masonic al junimiștilor", ,, Destine paralele" ( Prințul și yankeul: Vladimir Ghica-Robert Merton),  ,, Breviar editorial" ( ni se recomndă ultimele apariții editoriale, printre care: ,,Trustul patriotismul și alte grotești" al scriitorului olandez Paul van Ostaigen, apărută la Editura Paralela 45, 2016; ,, Icre negre proaspete" de M.B. Ionescu Lupeanu, apărută la Editura Junimea, 2017), ,, Cronica filmului" ( Călin Stănculescu ne prezintă filmul ,, Love story la abator", premiat anul acesta la Berlin, cu distincția ,,Ursul de Aur", ca fiind un film minunat despre trup și suflet).  La rubrica ,, Meridian", Rodica Grigore ne-a tradus câteva poeme de dragoste ale poetului columbian , Mario Benedetti (1920-2016).
    Viața românească, înființată din anul 1906 din inițiativă unor personalități culturale, printre care Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, apare din anul 1949 ca revistă lunară de literatură a Uniunii Scriitorilor din România. Un abonament anual al acestei reviste costă 36 de  lei, preț în care este inclus și transportul.
     Vă recomand această revistă, pentru că ne pune la curent cu întreaga viață culturală din România și din afară, astăzi, când mass media este preocupată doar de intrigile politicii interne sau de can-canuri.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest

joi, 26 octombrie 2017

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XI). SĂRBĂTORILE LUNII NOIEMBRIE

Șărbătorile din luna noiembrie-Brumar în calendarul popopular- sunt, ca majoritatea sărbătorile din ortodoxia română, o simbioză de credințe și tradiții precreștine cu cele creștine. De asemenea, în afara sărbătorilor creștine, românii mai țin și în această lună, sărbători precreștine.
Icoana Sfântului Mina -făcătoare de minuni
din Biserica ,,Sfântul Mina"
din București
1 noiembrie este, în calendarul ortodox, Sărbătoarea Sfinților doctori fără arginți Cosma și Damian din Asia ( în calendarul catolic, pe 26 septembrie este sărbătoarea Sfinților doctori fără arginți Cosma și Damian din Arabia). Cei doi frați, Cosma și Damian, au trăit în vremea lui Dioclețian ( sec. III) și îngrijeau oamenii bolnavi fără bani și nu aduceau jertfe zeilor romani. Ei au fost victemele persecuțiilor religioase ordonate de Dioclețian, fiind omorâți, prin tăierea capului. Cultul lor s-a răspândit în toată lumea creștină, după ce s-a constatat vindecarea celor bolnavi, care se rugau celor doi frați, pentru însănătoșire.
8 noiembrie Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este pregătită de sâmbăta de dinaintea acestei zile, când românii sărbătoresc Moșii de Toamnă. Despre credințele și tradițiile acestei mari sărbători, care este exemplul cel mai relevant al simbiozei dintre ritualurile precreștine care pun accent pe ideea de nou pentru om și casa sa și cele creștine, care pun aceent pe izbăvire și mântuire, voi scrie altă dată.
11 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Mina, numită în tradiția populară Sărbătoarea Hoților/Tâlharilor, este sărbătoarea celor păgubiți dar și a hoților și tâlharilor, care cred că rugăciunile lor către acest sfânt îi va feri de justiție sau de răzbunarea celor păgubiți de ei.  Sfântul Mina este ocrotitorul Jandarmeriei Române.
   Se spune că în această zi, nu trebuie să speli sau să calci rufe, pentru a feri casa de incendiu, în schimb trebuie să faci rugăciuni adresate Sfântului Mina, pentru a-i descoperi pe răufăcători, în special pe hoți și pe ucigași. Îndeosebi femeile se duc la bisericile cu Hramul Sfântului și lipesc lumânările pe sfeșnic cu capul cu care se aprind, sperând că astfel se vor întoarce de la casele lor inimile făcătorilor de rău. La fel procedează și fetele dornice de măritiș, crezând că lumânările vor face inimile flăcăilor dragi lor să se întoarcă spre ele.
14 noiembrie Lăsatul Secului de Crăciun este un prilej ca familia și prietenii apropiați să se întâlnească și să petreacă, mâncând, bând și jucând. Pe vremuri, când nu era slabul ca model de frumusețe și sănătate, în această zi, fiecare trebuia să mănânce un ou, pentru a fi gras și rotunjel ca oul. Dacă un copil strănuta, oamenii din preajma lui trebuiau să-i dea o vită, pentru a avea parte și noroc la vite. După festin, oalele se spală și se pun cu gura în jos ca duhurile rele să nu se furișeze în ele. A doua zi, se Spolocane, restul mâncării se aruncă afară, spre răsărit, femeile rugându-se ca păsările cerului să nu le strice recoltele, după care  spălă (  sau mai corect este  spalau) mesele cu leșie ca vasele să nu fie înfruptate în timpul postului, după care pleacă  la crâșma pentru că aici se spală gura și stomacul, pentru ca să fie curate de-a lungul postului, Această ,,spălare" durează toată ziua. Obiceiul acesta se păstrează în mediul rural.
14- 15 noiembrie Sărbătoarea Filipilor de toamnă, stăpâni peste fiarele sălbatice, , în special ai lupilor, ocrotitori ai vitelor dar păgubitori, dacă sărbătoarea lor nu este ținută. Și despre Filipi, voi scrie altă dată.
21 noiembrie Ovidenia sau Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului  în biserică este Sărbătoarea Luminilor. În această sărbătoare creștină, oamenii mai sărbătoreau una populară, Filip Șchiopul când se făceau rugăciuni pentru însănătoșirea șchiopilor. În ziua de Ovidenii, femeile ungeau gura cuptorului, ca să nu mai fie vorbite de rău. În această zi, ,, s-ar fi vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviștenie, sărbătoare ținându-se, pentru vederi". Tot pentru vederi, se păstra în această zi o crenguță cu 7 prune și câteva alune și se sfințea un fior de cânepă, care se folosea pentru ștergerea ochilor, în timpul anului.  Se spune că în această  zi  se deschide cerul ( ca și la Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Paști, Sfântul Gheorghe) și atunci se văd de cei buni cerul și frumusețile lui și se priveghează. În Bucovina, se mai țin Moșii de Ovidenii, când se dau de pomană lumânări, apă și colaci, în special pentru cei care au murit în întuneric sau pentru cei înecați. De asemenea, se dau lumânări pentru cei morți la biserică sau se aprind la morminte. Se spune că lumânarea care se dă pomană la Ovidenii nu se stinge niciodată. Se dă de pomană lumânare și pentru sine, aceasta fiind ,,lumina de veci". În Bucovina, se aprindeau focurile rituale.  și se bea o bătură rituală covașa, făcută prin fermentarea făinei de porumb și de grâu.Se pare că această Sărbătoare a Luminii a fost una precreștină, peste care s-a suprapus Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică.
  În această zi, se interpretează fenomenele meteorologice: dacă ninge, va fi o iarnă grea, dacă cerul e senin și cu soare, va fi o vară secetoasă, dacă va fi o zi înnourată, fără ploaie, va urma un an cu boli multe,iar dacă plouă, va fi un an bun, îmbelșugat.
25 noiembrie  Sărbătoarea Sfântei Ecaterina te ferește de boli. În această zi, se postește, pentru a te feri de boli, în special de nebunie (în tradiția populară, se crede că Sfânta Muceniță Ecaterina a fost nebună).
26 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Stelian când femeile fac rugăciuni pentru a fi ferite de Samcă Samca este cea mai primejdioasă ființă, dintre duhurile necurate, care chinuie femeile când  nasc, după care le chinuie pruncii.
30 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care am scris în Credințe și tradiții (VIII). Obiceiuri de Sfântul Andrei.
  Că este bine sau că nu este bine să ținem și obiceiurile mai puțin creștine în sărbătorile creștine, nu știu dar știu că este mai corect să păstrăm obiceiurile decât să sărbătorim Halloween, pe 31 octombrie. Măcar aceste obiceiuri ne arată vechimea și continuitatea noastră în acest spațiu. Până unde este permisă aculturația și cine va câștiga în procesul de globalizare, tradiționalismul sau aculturația, depinde doar de noi cum vom ști să filtrăm elementele de cultură și de civilizații venite din afară.
Pe curând,
Earnest

vineri, 20 octombrie 2017

SOCRATES ȘI CONTEMPORANII

 
Socrates (469-399 î.e.n)
   Întotdeauna am fost fascinat de filosofii greci, iar Socrates este filosoful meu preferat. Am constatat că , în afară de filosofii creștini, chinezi ori indieni, ceilalți filosofi, care au urmat în toate timpurile și spațiile, au preluat ideile grecilor, dezvoltându-le sau ,,răsucindu-le", dându-le o altă ,,formă" dar care au aceelași fond. În ceea ce privește  cunoașterea societății, a pulsului ei, filosofii greci au dat dovadă de realist și, cu regret, constat că nimic nu s-a schimbat în societate și în om. Acest lucru l-am surprins pe acest blog, în ,,Lucian din Samosata și contemporanii". 
 Știm că marele gânditor a fost judecat și condamnat la moarte, în urma acuzațiilor făcute de Meletos-poet obcur, Anytos-retor și Lycon- tăbăcar bogat. Actul de acuzare era astfel întocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrates, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrates se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea".
   În fapt, Socrates i-a deranjat pe atenienii ,,#rezist",pentru că el făcea distincția între  în­tre ceea ce este aparență, fenomen și strălucire trecătoare și între esență, ființarea nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de moment, în epoca în care Atena decăzuse moral și economic, ca urmare a războaielor persane și a războiului peloponeziac.  Contemporanii săi spun că la Ate­na, în semn de doliu național, teatrele și palestrele s-au închis, măsuri  excepționale pentru acele timpuri. 
   Însă,  în anul 2012, după 2500 de ani de la moartea sa, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia,  din inițiativa Fundației Onassis, Socrates a fost achitat, fiind reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului
  Datorită lui Platon și Xenofon, cunoaștem filosofia lui Socrates, pentru că marele filosof nu a lăsat nimic scris. 
   În gura lui Socrates sunt puse următoarele ziceri: ,, Copiii din ziua de astăzi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când bătrânii intră în încăpere. Își contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior și sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de astăzi nu se gândesc decât la ei înșiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau pentru persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei înșiși ar ști totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de revelanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament, îmbrăcăminte".
  Cred că recunoașteți în zicerile lui Socrates o mare parte a generației actuale. Socrates ca și Lucian din Samosata este atât de contemporan cu noi, încât nu ne vine să credem că au trecut peste 2000 de ani de la zicerile lor!
Pe curând,
Earnest

joi, 19 octombrie 2017

DESPRE DANSURI NAȚIONALE

Călușarii
  Pe 6 octombrie 2017, la Muzeul Țăranului Român din București a avut loc premiera filmului documentar ,,Dansul Soarelui" , în regia lui Corneliu Gheorghiță.,,Dansul Soarelui"   este un documentar despre Căluș, mai cu seamă despre desacralizarea unui dans străvechi. Acest dans este pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității al UNESCO, fiind recunoscut ca dans național specific doar românilor. Călușul sau Călușarii se juca și se joacă în săptămâna de dinaintea  Rusaliilor, având un scop tămăduitor. Unele documente istorice,  atestă practicarea dansului și cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldații lui Mihai Viteazul, "călușerii", ce se aflau sub conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigsmund Bathory ,în anul 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.
Hora de la Năsăud
  Al doilea dans național românesc este Hora. În luna mai 2017, România a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare horă din lume, care s-a jucat la Năsăud, de Ziua Costumului Național. S-au prins în Horă, îmbrăcați în costum național, 10.000 de persoane.
    Etnologii spun că dansul înseamnă celebrare și reprezintă un limbaj de exprimare în ritualurile religioase, o eliberare în extaz în unele dansuri sacre, o ,, explozie" a instinctului Vieții, în dansurile profane. Dansul este un limbaj, dincolo de cuvânt ( dansul nupțial al păsărilor ne arată acest lucru).
  Cele mai simbolice dansuri au rămas în istorie: Dansul lui David în fața Chivotului Legii, Dansul care-l răpea și-l purta într-o rotire fără sfârșit  pe Rumi ( fondatorul Confreriei Dervișilor, cel mai mare poet liric din toate timpurile) ori Dansul Cosmic al lui Shiva.
   Din lista mare a dansurilor, se desprind dansurile populare, care au la originea lor, fie un ritual religios din vremuri îndepărtate, fie nevoia oamenilor de a se elibera de ceva, de a se bucura, de a fi alături cu semenii săi. Unele dintre dansurile populare au fost declarate dansuri naționale.
    De regulă, în dansul național, dansatorii poartă costume tradiționale sau un costum specific dansului, cum ar fi pentru Can-Can ( Franța), Tango ( Argentina), Samba (Brazilia). Sunt țări care au mai multe dansuri națioanale ( de exemplu, Îndia are cele mai multe dansuri naționale, specifice fiecărei regiuni), în timp ce SUA nu are un dans național ( este firesc acest fapt, de vreme ce națiunea americană s-a format din mai multe etnii). Însă, SUA este locul de origine al multor dansuri moderne: Hip-Hop și a deviatului său Rock and Roll, iar  Square Dance ( atestat documentar în secolul al XVI-lea în Anglia) a fost declarat în 23 de state americane ca dans de stat oficial. De asemenea, în SUA există Muzeul Național de Dans și Ziua Națională a Dansului, în ultima sâmbătă din luna iulie.
    Sunt dansuri naționale, care se dansează în multe țări ca Tangoul, Samba, Polka ( Polonia), Tarantella (Italia), Syrtaki (Grecia) sau sunt cunoscute și jucate în țările vecine lor ca Ceardașul ( Ungaria), Kalinka, Cazacioc (Rusia), Flamenco (Spania).
  În anul 1982, Consiliul Internațional al Dansului, un ONG partener UNESCO, a introdus Ziua Internațională a Dansului în dată de 29 aprilie, cu scopul de a atrage atenția publicului larg asupra artei dansului, ca parte integrantă a culturii umane.
 Poftiți la dans, doamnelor și domnilor!
Pe curând,
Earnest



 . 

sâmbătă, 30 septembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXI): DIACON SORIN MIHALACHE, EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI


  ,, Așadar lumea, într-o măsură considerabilă, ni se prezintă nu cum este ea însăși, ci cum suntem noi. Noi nu vedem în lume ceea ce ni se oferă, ci mai ales ceea ce căutăm noi, ceea ce punem în ea prin intențiile noastre. Așteptările mele, la fel ca și prejudecățile pe care le am, îmi influențează atenția și îmi organizează decisiv percepția asupra lumii. În felul acesta, lumea este tot mai mult un loc al căderii, pentru cel pătimaș, și tot mai evident o scară către cer, pentru cel despătimit, obișnuit să vadă cele duhovnicești în ea".( A.S. Mihalache)
    În această vară, băcăuanii s-au bucurat, din nou de , de prezența diaconului Adrian  Sorin Mihalache, de data aceasta la Biserica ,,Lazaret", unde a fost lansată cartea ,,Ești ceea ce trăiești – Câteva date recente din neuroștiințe și experiențele duhovnicești ale Filocaliei", apărută  la Editura Trinitas a Patriarhiei Române, București, 2017 Volumul este alcătuit din texte publicate în ,,Ziarul Lumina" în perioada 2011-2016. Conform notei editoriale, această lucrare este inedită în spațiul cultural românesc, întrucât în paginile ei este pentru prima dată creionată o paralelă între cercetările din domeniul neuroștiințelor( numite metaforic ,, avocatul vieții spirituale") și învățăturile părinților filocalici. Cartea cuprinde o Notă editorială și o Introducere a autorului, șase capitole (Viața spirituală și provocările societății de consum;Valoarea afecțiunii materne;Viața spirituală în societatea contemporană;Viața lăuntrică și înnoirea vieții;Starea de bine. Considerații teologice și explorări neuroștiințifice;Taina persoanei. Provocări de ultimă oră pentru neuroștiințele vieții spirituale și posibile răspunsuri filocalice cu valențe terapeutice) și o Postfață, aparținând prof. univ dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru de la Universitatea de Medicină și Farmacie  ,, Carol Davila" din București.        Lucrarea este o pledoarie pentru conștietizarea efectelor asupra individului a tot ceea ce societatea de consum ne oferă și a necesității individului de a se detașa de influența acestora, de a nu deveni dependent de provocările ei. Ne demonstrează că  viața religioasă ne protejează sănătatea,  că judecata morală eșuează în absența sentimentelor, că meditația zilnică ne dezvoltă atenția, că ceea ce facem în fiecare zi ne zidește, că fără spiritualitate, împlinirea vieții este imposibilă, că omul râmâne încă cel mai mare mister al Universului, că persoana unește în sine diversele aspecte ale lumii și multe altele. Toate aceste sunt tratate printr-un dialog rațional între filosofie, știință religie, relația dintre ele fiind după tiparul. filosofie -știință care te îndeamnă la reflecție filosofică, pe când știință-religie te îndeamnă la experiență spirituală. La cele nouă inteligențe multiple ale lui Gardner, el o adaugă  pe a zecea, inteligență spirituală, dezvoltată prin rugăciune meditație, contemplare, care pot modifica dispozițiile interioare, obișnuințele minții și determină tipare cognitive noi.

  Vă doresc o lectură profundă și plăcută, pentru că această carte te îndeamnă la reflecție dar într-un stil accesibil, după cum ne-a obișnuit autorul, în celelalte cărți ale sale.
 Pe curând,
Earnest

luni, 25 septembrie 2017

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (III) DOBROGEA SUB REGIM DE OCUPAȚIE (1916-1918)

Prizonieri români în Dobrogea
 În luna august, au început în țară comemorările pentru cei ce și-au jertfit viața pentru întregirea națională, în paralel cu aniversările victoriilor de la Mărăști, Mărășești, Oituz, sesiuni științifice, expoziții, maratoane etc.Ne pregătim pentru Marea Unire ( am auzit un reporter TV, spunându-i unui polonez, în vârstă de 90 de ani, care a învățat singur limba română și care i-a recitat din ,,Pe al nostru steag e scris Unire", că el nu a auzit  de acest cântec; eu zic: atunci, nu am făcut nimic pentru întâmpinarea Marii Uniri! Pentru acei care nu cunosc acest cântec patriotic, îi informez că versurile aparțin lui Andrei Bârseanu, iar muzica lui Ciprian Porumbescu.).
M-am gândit, că ar trebui să reflectăm și la românii care au luptat, fără a fi victorioși și la cei care au suferit un regim nemilos de ocupație. De aceea, astăzi, îmi voi îndrepta gândurile spre Dobrogea, regiune, care a stat sub ocupația germană și bulgară, între anii 1916 și 1918. Înfrângerea românilor de pe frontul dobrogean s-a datorat ,,defecțiunilor" în mecanismul strategic al Antantei. Armata română a fost înfrântă, iar Dobrogea a intrat sub un regim de ocupație germană ( Constanța) și bulgară (Tulcea), care a însemnat exploatarea românilor și distrugerea de bunuri materiale și culturale.  Înteleg că un regim de ocupație presupune un sistem de rechiziții și de raționalizarea produselor, printr-un sever regim de cartelizare, dar nu am să înțeleg niciodată de ce se distrug bunuri materiale și culturale. Astfel, civilizații și educații germani au doborât statuia lui Ovidius , au distrus monumentul lui Mircea cel Bătrân și bustul lui Ioan Nenițescu, au distrus și au ars Arhivele, au devastat Muzeul Școlii din Hârșova, unde se acumulaseră timp de 30 de ani valoroase exponate din istoria Dobrogei, au închis școlile, iar mobilierul l-au folosit drept combustibil. Ceea ce au realizat românii, timp de 40 de ani de la Independență, au distrus germanii și bulgarii în 2 ani și ceva de ocupație. Localurile publice au fost transformate în cazărmi și grajduri, instalațiile portuare au fost avariate sau subtilizate ( au fost constatate stricăciuni și lipsuri în valoare de 25.000.000 de lei și dacă mai adăugăm  faptul că portul Constanța fusese modernizat de Anghel Saligny, făcându-l al doilea port din Europa, pagubele cresc). Calea ferată Constanța-Cernavoda a fost demontată pe dublura sa, iar remorcherele, motoarele, depozitele, utilajul silozurilor, rezervoarele de combustibil, locomotivele au fost distruse. De asemenea, germanii și bulgarii au introdus munca forțată pentru toți locuitorii. La Tulceea, femeile și copiii care nu realizau norma impusă erau bătuți cu patul puștii. Preoții și profesorii români care s-au împotrivit au fost alungați, iar funcționarii comunali au fost concediați și înlocuiți cu colaboratorii.
  Lista fărădelegilor comise de ocupanți este mult mai mare. E suficient să știm. că acest popor a fost și este în continuare jefuit, chiar dacă nu suntem sub regim de ocupație sau în război. Acum avem mai puțin decât aveam la încheierea păcii: diferența este că acum, le-am dat noi pe toate, de bună voie.
 Singura noastră datorie este să le aducem strămoșilor un pios omagiu și să păstrăm ceea ce ne-au lăsat: un teritoriu întregit, măcar atât cât a mai rămas din el!
Pe curând, 
Earnest