marți, 11 decembrie 2018

ROMÂNCE CELEBRE (X). IOANA SABINA GRIGORESCU ( 1915-2006)

Autoportret
,, Niciodată creionul meu nu a stat."
(Ioana Sabina Grigorescu)

   După cel de Al Doilea Război Mondial, s-a reînfiinţat Direcţia Monumentelor Istorice, care între anii 1959 şi 1969 a restaurat peste 100 de monumente de arhitectură din Antichitate până în secolul al XIX-lea, iar până în anul 1977 a interprins lucrări de conservare şi consolidare la 131 de monumente. Printre arhitecţii restauratori ai acestei perioade este şi Ioana Sabina Grigorescu, în memoria căreia Uniunea Arhitecţiilor Români a numit anul 2017 ,,Anul Ioana Grigorescu", iar Alexandru Panaitescu a publicat, în acest an, cartea ,,Ioana Grigorescu -Calea sincerităţii."
      Ioana Sabina Grigorescu a fost născută la Bucureşti, la 4 martie 1915. Tatăl său a murit în Primul Război Mondial. După ce mama ei s-a recăsătorit, a fost crescută de nişte unchi locuind o vreme la ţară. A învăţat la  la Bucureşti la unul dintre cele mai severe şi renumite licee, Şcoala Centrală de Fete, după care a urmat Facultatea de Arhitectură. După terminarea facultăţii,  a lucrat  ca arhitect la Societatea de Radiodifuziune, iar apoi la Ministerul Artelor şi Informaţiilor. În lumea artistică a Bucureştiului, a intrat prin colegul său de facultate, Alexandru Steriade, fiul pictorilor Nora şi Jean Al. Steriadi. Prima sa expoziţie personală a fost cu lucrări de grafică, expuse în anul 1945, la Librăria Hassefer. Până în anii 50 ai secolului trecut, a avut o prezenţă publică constantă, cu lucrări de grafică şi artă decorativă ( mozaic, tapiserie). În anul 1954, după proiectele sale se amenajează standurile României în cadrul expoziţiilor de la Koln şi Leipzig.
    Pasiunea pentru restaurarea monumentelor istorice, i-a apărut, după mărturisirea sa, din anii studenţiei, când a început să adune un bogat material documentar ( fotografii, schiţe, desene), privind arhitectura veche românească bisericească şi populară. 
    Debutul în domeniul monumentelor l-a avut în anul 1955, odată cu colaborarea cu arhitectul Nicolae Diaconu ( bunul ei prieten, care i-a fost şi soţ, pe o perioadă scurtă, după care au rămas prieteni) la proiectul de reîntregire a complexului de chilii de la Mănăstirea Dealu ( cu Nicolae Diaconu a început şi lucrările de restaurare la Mănăstirea Galata din Iaşi, pe care i le va lăsa acestuia, dânsa îndreptându-şi atenţia spre mănăstirile din judeţele Suceava şi Neamţ, nu înainte de a restaura Casa Dosoftei din Iaşi).
Ioana Grigorescu şi maica stareţă Iulia Aramă,
Mănăstirea Dragomirna
    Lucrările de restaurare, în care a introdus şi elemente de modernism ( cum ar fi betonul armat aparent), au fost amănunţit lucrate, colaborând cu arheologii, folosind imaginile de pe stampe, descrierile călătorilor, căutând elementele originale ale primei ctitorii ( ştim că majoritatea bisericilor au avut mai mulţi ctitori, fiecare adăugând ceva la monumentul originar). 
Iată lista bisericilor restaurate de Ioana Grigorescu:
Mănăstirea Humor (1960-1971), biserica și turnul;
Biserica de la Voroneț (1960-1961), casa muzeu și a custodelui (astăzi parte a mănăstirii reînființate în 1991);
Ansamblul Mănăstirii Sucevița (1960-1970), inclusiv biserica satului și a cimitirului, împreună cu turnul clopotniță a acesteia; etc;
Ansamblul Mănăstirii Dragomirna (1961-1971), inclusiv biserica cimitirului;
Mănăstirea Putna (1966-1972), turnul tezaur, biserica și muzeul;
Mănăstirea Slatina (1960-1972), trei turnuri ale incintei.
În județul Neamț după proiectele Ioanei Grigorescu s-au executat lucrările de restaurare de la:
Mănăstirea Secu (1963-1972), biserica, incinta de vest incluzând turnul de intrare și turnul Mitrofanei, arhondaricul și circa o treime din chilii;
Mănăstirea Sihăstria Secului, (1966-1969), stăreția (inițial cu funcțiunea de muzeu desfășurat în jurul unui patio) și un grup de chilii.                                        
    Ioana Grigorescu considera că: ,,primejdia cea mare pentru păstrarea autenticităţii monumentelor istorice este graba şi nerăbdarea în a vedea terminate lucrările, iuţeala  care se manifestă în toate etapele de lucru, de la aceea a cercetării ( operaţie migăloasă, care trebuie făcută cu tihna necesară) până la fixarea folosinţei lui înainte de a se şti rezultatul final al acesteia. Lipsa de înţelegere a caracterului unei munci ştiinţifice duce la pripeli care pot cauza pierderi ireparabile centrelor istorice respective şi totodată restaurării lor." 
     E greu de înţeles de ce, după ieşirea la pensie, în anul 1972, experienţa sa de restaurator nu a fost fructificată. Însă în anul 2003, Muzeul Institutului de Arhitectură Japoneză din Tokio i- a dedicat o expoziţie , iar Nishimura Shoten Publishing a editat un volum, în limba japoneză, cu lucrările conferinţei desfăşurate cu această ocazie, în care un capitol a fost rezervat Ioanei Grigorescu. În anul 2004, la Cercul Militar Naţional a fost organizată o expoziţie care a ilustrat diversitatea activităţii şi operei sale.    
      După o bătrâneţe tristă, retrasă din mediul profesional, Ioana Sabina Grigorescu a încetat din viaţă la 13 noiembrie 2006, iar cu bunăvoinţa Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a fost înmormântată la Mănăstirea Dragomirna, considerată ca fiind realizarea sa cea mai importantă.  
    Pe curând,                                                                                                                          
    Earnest  

miercuri, 5 decembrie 2018

DESPRE NAŢIONAL, NAŢIONALISM, ŞOVINISM

,,Sentimentul naţional este acela care asigură existenţa popoarelor."
( Nicolae Titulescu)
     Europa se află în mari frământări. Se confruntă naţionalul cu naţionalismul şi şovinismul. În Marea Britanie, este un puternic curent naţional, care a cerut ieşirea din U.E. Acelaşi curent a respins moneda euro şi menţinerea lirei engleze ca simbol naţional. Catalonii, bascii, valonii, galezii, irlandezii luptă pentru drepturi  naţionale, ajungând până la despărţirea de ţara unde sunt integraţi. Polonezii şi grecii arată U.E. că sunt demni şi nu acceptă rigorile impuse de aceasta. Între timp, în Ungaria, Germania, Franţa, naţionalismul tinde spre extremism. În Polonia, Germania s-au format grupări de tip neonazist. 
  În politicile lor, intenţionat se confundă noţiunile de naţional, naţionalism şi şovinism.
     Naţionalul ţine de naţiune: este limbă naţională, conştiinţă şi identitate naţională,  sentimente şi simboluri  naţionale, cultură naţională, armaţă naţională şi luptă naţională pentru  independenţă şi unitate. Naţionalul dă identitate fiecărei naţiuni. Au fost constituite partide naţionale, care să apere drepturile naţionale ale naţiunilor, care să elaboreze programe naţionale economice, sociale, politice şi culturale, care să coordoneze lupta de eliberare naţională. 
    Naţionalismul este o doctrină politică, care uneori exagerează naţionalul, impingându-l spre extremism, xenofobism şi rasism.
      Şovinismul este un naţionalism extremist, care nu numai că urăşte alte naţiuni, rase, dar militează pentru extreminarea acestora. 
    Când o naţiune devine naţionalistă sau şovină? Atunci când a fost izolată (cum a fost Germania după Primul Război Mondial), când a crezut că a fost nedreptăţită, prin tratele de pace ( cum s-au considerat Italia, Ungaria, prin Tratatele de pace de la Paris), când i s-a dat prea multă putere ( cum se întâmplă astăzi cu Germania),  când a fost exploatată, când li s-au jefuit resursele, când li s-a luat în râs religia, când li s-au impus alte valori, care nu ţineau de tradiţiile lor ( cum s-au întâmplat în statele arabe, care au ajuns să creeze ,, virtualul" stat islamic Isis). Naţionalismul şi şovinismul lor au ca politică terorismul, provoacă instabilitate în ţările lor, dar şi în afara frontierelor.
   Curios este faptul, că în timp ce în majoritatea statelor europene asistăm la aceste forme de manifestare naţională, în România asistăm la manifestări antinaţionale, care, unele, tind spre anarhism. Şi toate acestea se petrec în An Centenar, când românii ar fi trebuit să fie mai uniţi ca niciodată. Însă interesele de partid, grup sau personale, generos răsplătite de nu ştim cine, i-au făcut pe unii, care s-au cocoţat în vârful luptei anticorupţie, anti ciumei roşii, să devină lideri de opinii, să manipuleze persoane care sunt nemulţumite sau care nu înţeleg unde poate duce această înverşunare . În niciun caz, nu servesc românilor! Mă miră faptul, că oameni cu o oarecare pregătire intelectuală se lasă convinşi de o oarecare Angie sau de Dide, Bădiţă ori de  alţi consumatori de marijuana. Cum nu se întreabă, de unde au bani ca să se plimbe prin Europa, să deţină  maşini scumpe, să facă benere, să achiziţioneze materiale imflamabile, aparatură diversă, când aceşti indivizi nu au un loc de muncă.  Intelectualii susţinători nu-şi permit să aibă un lider al lor, care să-i reprezinte, care să-şi asume oerganizarea unor proteste, ci se lăsă conduşi sau manipulaţi de indivizi vulgari, violenţi, care sunt plătiţi pentru a face rău propriei ţări?
   Mi-a fost ruşine de românii, care au votat împotriva ţării lor în Parlamentul U.E., motivând că au votat împotriva Guvernului, ca şi cum Guvernul nu ar fi fost al României, rezultat la alegerilor, ci un Guvern extraterestru, venit din Eter. Culmea, că acest Guvern, atât de mult blamat, a fost apreciat, astăzi, la Bruxelles, spre marea dezamăgire a opozanţilor. Ce fel de oameni sunt acei care nu se bucură, că Guvernul ţării lor a făcut faţă criteriilor, indeplinându-şi temele pentru preluarea preşedinţiei Consiliului U.E.?
   Pe curând,
   Earnest


  

joi, 29 noiembrie 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (XIV)

  ,,Nu trăi clipa, trăieşte istoria!"
 ( Codrin Ştefan Ţapu)

  Peste două zile, românii de pretutindeni,  vor  trăi istorie, sărbătorind Centenarul Marii Uniri şi comemorând eroii neamului, înfăptuitori ai Unirii, cu puterea cuvântului , cu arma în mână sau prin votul pe care l-au dat pentru împlinirea marelui ideal naţional.
1 ianuarie 2018, Putna, Dealul Crucii
    Fiecare va sărbători cum va putea, cum inima şi conştiinţa îl va îndemna: în familie în faţa televizorului, alături de bunici, părinţi, copii, pe strada, apludând demonstraţiile armatei române sau mitingind împotriva Guvernului. Unii vor avea lacrimi în ochi, impresionaţi de măreţia evenimentului, alţii vor înjura şi mulţi, foarte mulţi se vor bucura că trăiesc în pace, că au o ţară frumoasă, că au de ce să fie mândri că sunt români! Strămoşii lor nu s-au luptat că să ia teritoriile vecinilor, ci au luptat ca să apere teritoriul lăsat moştenire de cei de dinaintea lor, că au creat opere de artă, că au făcut descoperiri în domeniul ştiinţelor, că au reprezentat ţara cu cinste la întrecerile sportive, că ne-au lăsat o ţară liberă, cu multe frumuseţi create de ei. Cât despre cei, care ne-au vândut şi ne vând în continuare, care se vând pe ei înşişi, pentru cei care murdăresc numele de român, pentru cei care nu sunt mândri că sunt români, nu am ce să spun. Vor da socoteală, când le va fi lumea mai dragă. 
  Anul Centenarului Marii Uniri a fost deschis la 1 ianuarie, de către Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români. Aceştia, pe Dealul Crucii de la Putna, au aprins făclii cu care au format cifra 100, după care s-au îndreptat cu torţele aprinse spre Mănăstirea Putna, unde odihnesc osemintele lui  Ştefan cel Mare şi Sfânt, simbolul luptei pentru apărarea creştinismului şi a independenţei.
  Anul Centenarului se va închide  cu ceremoniile de la Alba Iulia.
  Ce vom lăsa moştenire urmaşilor noştri, că am înfăptuit în acest an? În niciun caz învrăjbirea şi ura, pe care unii au sădit-o cu multă sârguinţă, în stradă sau pe facebook, disputele politice sau ruşinea pe care au simţit-o mulţi românii, când au văzut că o parte dintre aleşii lor au votat împotriva României!. Vor rămâne peste sute de ani: Catedrala Mântuirii Neamului ( aşa cum au dăinut sute de ani  Biserica Densuş, Mănăstirea Putna sau Curtea de Argeş ) şi Parcul Memoriei Naţionale de la Mărăşeşti, cu cei 335.000 de ştejari plantaţi în memoria eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial.
  La mulţi ani, Ţara mea cu ochi frumoşi! La mulţi ani, români de aici şi de pretutindeni!
  Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi eroii acestui neam, din toate vremurile!
  Pe curând,
  Earnest
Clopotele reîntregirii
Versuri: Adrian Păunescu
Muzică: Ştefan Hruşcă
https://www.youtube.com/watch?v=ecro5AHbxUI&t=2s

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLVI). ZIARELE ROMÂNIEI MARI

  De-a lungul a trei ani, v-am recomandat romane, proză scurtă, cărţi de istorie, filosofie, de cultură generală sau de politică, reviste de cultură, dar niciodată nu v-am recomandat ziare.
   Ne desparte o zi de la Sărbătoarea Centenarului.  Deşi se face multă publicitate pentru colecţia ,, Ziarele României Mari", îndrăznesc şi eu să vă recomand să cumpăraţi, măcar una dintre colecţii, pentru a trăi cu emoţie evenimentele de acum 100 de ani. Sunt redate actele Unirii ( îmi veţi spune că le găsiţi şi în unele manuale de istorie sau pe Google), descrierile, comentariile, impresiile corespondenţilor de  presă la evenimentele de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, analize ale comentatorilor politici din acele vremuri, manifeste.  Aceste colecţii ne duc în vremurile pe care noi nu le-am trăit şi ne fac să ne simţim contemporani cu strămoşii noştri. 
   Oare putem privi spre viitor, fără trecut?
  Pe curând,
  Earnest
Pentru ea
Versuri de Grigore Vieru
Muzica: Ion si Doina Aldea Teodorovici 
https://www.youtube.com/watch?v=FnyCXGTUK-E

miercuri, 21 noiembrie 2018

DESPRE SOLIDARITATE, REZOLUŢIE, M.C.V.

     
,,S-a împotmolit căruţa naţională, de când e trasă de oameni liberi" 
(Valer Butulescu)

      Solidaritatea este unitatea etico-politică a unui grup sau a unei clase sociale, care se bazează pe comunitatea de interese, obiective și standarde. În Parlamentul U.E. , România şi-a trimis reprezentanţii aleşi de popor, care au profesii diferite, aparţin unor partide politice cu ideologii diferite, dar care, acolo, constituie grupul parlamentar al României, unde, dincolo de faptul că sunt afiliaţi la grupuri parlamentare politice diferite, ei au ca obiectiv fundamental apărarea intereselor României.
   Însă, în Anul Centenar, interesele personale sau cele politice ale grupurilor unde s-au afiliat liberalii români şi useriştii ( care de cele mai multe ori nu corespund cu interesele României), aceşti românaşi au uitat că aparţin, în primul rând, grupului parlamentar al Românieişi, votând Rezoluţia şi nemuritorul M.C.V., fără remuşcări, motivându-şi gestul ca fiind împotriva Guvernului, nu împotriva României. Nu au dat dovadă de solidaritate naţională. Probabil, această noţiune şi sentimentul pe care-l exprimă le sunt străine.
    Oameni oneşti, indiferent de convigerile dumneavoastră politice, credeţi că este normal, ca în anul în care România sărbătoreşte un secol de la desăvârşirea unităţii sale naţionale, când se pregăteşte să ia preşedinţia Consiliului U.E., nişte parlamentari români la U.E. să voteze împotriva propriei ţări?. Ce imagine arătăm noi Lumii: a unei ţări unite în interese sau a unei ţări dezbinate, după un veac de unitate? Niciodată naţionalul nu poate fi înlocuit de alte doctrine politice, pentru că atunci, eşti pierdut ca naţiune. Acest lucru l-au înţeles întemeietorii partidelor politice româneşti, care şi-au numit partidele lor şi naţionale. Este specific României ca Partidul Liberal să fie şi Naţional, ca Partidul Ţărănesc să fi fost şi Naţional, în urma unirii cu Partidul Naţional Român din Transilvania, pentru că România a fost singurul stat creştin european, căruia alţi creştini europeni au vrut să-i distrugă identitatea naţională, adică să-i distrugă românismul!.
     Acum, noi ce facem?. Ne dezbinăm, susţinând pe unii sau pe alţii, ne luptăm în orgolii, uitând interesul major al acestei ţări. De  ce m-ar interesa pe mine, cetăţean al acestei ţări, luptele politice dintre partidele din Germania, Olanda etc?. Pe mine mă interesează ca ţara mea să prospere, să fie o ţară suverană, să-şi gestioneze singură resursele, să păstreze portul Constanţa cu sau fără flotă, oamenii să trăiască în pace, făra ca ţara mea  să se implice în războiul  declanşat de interesele economice şi politice ale altora,  iar noi să nu fim ,,carne de tun" sau  marionetele cuiva.
       Înfăptuitorii Marii Uniri, oameni politici, oameni de cultură, eroi anonimi şi oameni aparţinând diferitor clase şi categorii sociale ne privesc, de Dincolo şi îşi zic: Oare acest lucru am vrut noi pentru această ţară? Aşa visam noi să arate România, după o sută de ani de la voinţa noastră de a avea o singură ŢĂRĂ?. Urmaşii noştri ne-au uitat cu desăvârşire şi au uitat  idealul nostru!
      Ei au făurit o ŢARĂ, iar noi făurim DUŞMĂNIE şi URĂ!
      Pe curând,
      Earnest
   

marți, 6 noiembrie 2018

CE ÎI LIPSEŞTE ROMÂNIEI?

  Antena 3 a lansat concursul pentru telespectatorii acestui post de televiziune ,, Ce îi lipseşte României?"
Nu ar trebui să spui multe, ci doar un singur cuvânt: DEMNITATEA!
  În rest, România are de toate:  bine şi rău, bogăţie şi sărăcie, frumuseţe şi urâţenie, curăţenie şi mizerie, cinste şi hoţie, altruism şi egoism, credinţă şi necredinţă, încredere şi neîncredere, adevăr şi minciună, geniu şi tembelism, unitate şi pluritate, iubire şi ură, civilizaţie şi sălbăticie, cultură şi incultură, integritate şi escrocherie, valoare şi nonvaloare, smerenie şi făţărnicie, blândeţe şi cruzime, patriotism şi trădare, curaj şi laşitate, tradiţie şi aculturaţie, democraţie şi anarhism, activism şi pasivism, respect şi dispreţ şi lista o puteţi continua şi dumneavoastră.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 31 octombrie 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLV).GHEORGHE IORGA, RAINER MARIA RILKE

  ,,Cine cântă respiră ( respiraţia e forma primară a schimbului dintre ,,înăuntru" şi ,,afară"); dar el respiră în Dumnezeu, răsuflare pentru nimic, ca vântul, în afara oricărei intuiţii, în uitarea însăşi a cântecului". 
( Gheorghe Iorga, despre Sonetul III din Partea întâi)

  La mijlocul acestei luni, a avut loc a XXIII-a ediţie a Simpozionului Naţional de Estetică. Cu această ocazie, au fost lansate două cărţi a două personalităţi culturale băcăuane, eminenţii profesori, Ion Fercu şi Gheorghe Iorga. Despre lansarea cărţii domnului Fercu, ,,Prin subteranele dostoievskiene", am aflat la lansarea cărţii domnului Iorga, de aceea nu am avut posibilitatea să o cumpăr şi s-o citesc, ca să pot, astăzi, să v-o recomand.
 ,, Rainer Maria Rilke: Epifanii dintr-o biografie interioară" este un eseu despre viaţa şi opera lui Rilke, în opinia mea,  prezentate înţelept, în maniera în care  Rilke înţelegea ce se ascunde în ţesătura şalurilor de caşmir persane din Muzeul de Istorie de la Berna:, ,,cutare ori cutare faţă mai ascunsă a existenţei să rămână în spaţiul unui poem, întoarsă către noi".
    Gheorghe Iorga, studiind poezia, corespondenţa, jurnalele lui Rilke, criticile literare, a ajuns la concluzia că Rilke, în călătoriile sale, în relaţiile cu cei din jur, în iubirile pe care le-a experimentat, în singurătatea sa,  prin  lecturile şi scriiturile sale ,, s-a făcut pe sine însuşi, într-un amestec spontan de activitate şi pasivitate (...), s-a lăsat făcut, s-a lăsat format de ceea ce convenea firii sale, refuzând cu obstinaţie ceea ce l-ar fi deformat".  Autorul consideră că poetul vede în poezie o epifanie, că el  caută poezia, pe care o confundă cu rugăciunea şi că  ,, tot ce seamănă cu Dumnezeul său este arta". Probabil această constatare l-a determinat pe autor să adauge la titlul cărţii sintagma ,, Epifanii dintr-o biografie interioară". De fapt ce este o Epifanie, în afara sărbătoarei religioase? Este o revelaţie a lumii nevăzute. 
   Eseul domnului Iorga este tocmai o epifanie a ceea ce noi nu am văzut în viaţa şi opera lui Rilke , pe care ne-o relatează cu înţelepciunea şi bucuria   celui care a descoperit-o.
   Lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest