marți, 13 februarie 2018

ȘI EU SUNT #REZIST

Și eu sunt #Rezist :
1. La cei care critică folosirea regionalismului ,,pamblică" (chiar dacă sunt universitari sau miniștri) dar ei spun frecvent aibe, țigare, trebe sau trebă, trebuiesc, ca și ( atunci când nu trebuie), în ceea ce privesc, șatisprezece, optisprezece etc
2. La cei care transmit în direct, vorbind fără punct sau virgulă, folosind frecvent interjecția iată: ,, La sesizarea locatarilor care au constatat că vecina lor nu a mai ieșit din casă de câteva zile poliția a spart ușa și a intrat în locuință unde au găsit un cadavru pe jos in bucătărie iar medicii legiști au constatat decesul care s-a produs iată acum câteva zile ei neputând preciza cauza decesului dacă bătrâna a murit de moarte naturala sau dacă a fost ucisă dar  semnele de pe corp iată ar putea fi datorită căderii însă vecinii spun că l-au văzut pe nepotul bătrânei acum câteva zile auzind țipete in casa  ar putea fi vorba iată de o crimă dar după cum v-am spus legiștii nu se pot pronunța dacă este vorba despre o crimă sau nu nepotul fiind iată principalul suspect " și transmisia continuă....
3. La cei care văd, aud cu urechile lor și nu cred cum se fabrică dosare de către unii procurori aserviți unor interese ale unor forțe oculte și o trag în continuare cu lupta anticorupție, când corupția este tocmai la cei care ar trebui să lupte împotriva ei.
4. La cei care își denigrează țara la UE și  cer ca României să nu  i se mai dea fonduri pe programe ( ca și cum România nu ar cotiza), pentru că prin legile justiției nu se respectă statul de drept și la cei care sunt de acord cu aceste manifestări.
5. La sindicaliștii care s-au trezit abia  în timpul probelor de competențe la Bac, spunând că susținerea acestora în perioada anului școlar încalcă Legea Educației Naționale Nr 1/2011, în loc să sesizeze acest fapt, la începutul anului școlar.
6. La cei care manipulează populația cu informații false.
7. La cei care vor să se îmbogățească, mărind prețurile la produse, fără motiv, profitând de creșterea salariilor. Ei nu vor le scadă profitul, pentru ca să poată petrece concediul, iarna în Elveția, vara la Monte Carlo,  cheltuind acolo valuta pe care ar putea-o folosi în țară, reinvestind-o, eficientizând producția, crescând astfel și salariile angajaților.
8.La  cei care nu își educă copiii în spirit național și patriot, care nu-i duc prin țară, ci doar în străinătate, ca să-i  cunoască frumușețile și  valorile culturale.
9. La nemulțumiții cărora nu le convine nimic dar nici nu fac nimic, ci doar sabotează, ei criticând și demolând astfel, singurele instituții care mai pot salva acest popor: școala, biserica și cele ale sănătății.
10. La cei care au vândut și mai vând tot ce poate aduce profit României, la funcționarii care nu-și fac datoria față de acest stat, la contractele încheiate în defavoarea României, la mizeria de pe străzi, la nesimțirea celor care aruncă gunoaie în râuri și pâraie, la cei care nu aplică amenzi, la cei care distrug bănci în parcuri, la cei care nu respectă regulile de circulație, la toți mârlanii și parveniții1.
11. La cei care  consideră că  inculpatul nu are dreptul la apărare 
12. La #Rezist.
Mă întreb: până când să mai REZIST?
Pe curând,
Earnest

vineri, 2 februarie 2018

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XII). SĂRBĂTORILE LUNII FEBRUARIE



Întâmpinarea Domnului
   Denumirea lunii februarie derivă din latinescul ,,februarius” — de la ,,februa” —  ,,a curăța, ,,a purifica luna în care avea loc Festivalul de purificare (pe 15 februarie). Purificarea era menită caselor și câmpiilor, astfel lucrurile vechi din case erau aruncate și pământul era pregătit pentru însămânțările de primăvară. Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs. 
  În calendarul popular românesc, luna februarie este de Făurar, care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Conform calendarului agricol popular, cu 1 februarie se începe anul agricol
La începutul lunii februarie, se încheie sezonul șezătorilor, al petrecerilor, oamenii pregătindu-se pentru muncile agricole.
  Februarie începe cu terminarea Filipilor de Iarnă (25 ianuarie-2 februarie). 
 Și în această lună, sărbătorile religioase creștine se suprapun cu cele necreștine, cu obiceiuri și tradiții, pe care oamenii încă le mai țin.

1 februarie e Ziua lui Trif Nebunul, trecut în calendarul ortodox Sfântul Mucenic Trifon  și 2 februarie este  Stratenia (,, întâmpinare”) este în calendarul ortodox Sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Între cele două sărbători, tradiția populară face o legătură, îmbinând legenda cu evenimentul religios. Astfel, conform legendei, pe vremuri, femeia era mai mare decât bărbatul și o femeie, pe nume Stratenia, mergând la biserică l-a văzut pe Trif, treierând și i-a zis: ,, Apoi dacă-i așa, fii tu mai întâi, fii tu mai mare, c-oi fi pe urmă  Așa se face că de atunci femeia e socotită mai mică decât bărbatul nu numai la trup, ci și la minte!  Cât privește nebuneala lui Trif, aceasta i-a fost dată de Îngerul Domnului, pentru că a apărut gol în fața Maicii Domnului, minunându-se de picioarele ei albe sau pentru că a călcat-o pe rochie.  Ziua lui Trif este numită și Ziua Omizilor, a Lăcustelor, de aceea trebuie ținută cu strictețe, ca grădina, ogorul casa să fie ferite de omizi, gândaci, lăcuste, molii, furnici. Preotul era și în unele zone mai este chemat să sfințească viile, ogoarele, , iar în casă se stropea cu agheasmă, iar moliile erau fugărite cu o bucată de colivă sfințită tot în această zi.

 2 februarie Sărbătoarea creștină Întâmpinarea Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494, înlocuind străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului, se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu. Semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor, El aducând lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pilda și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.În credința populară, ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin aceasta practică, se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Așa, cum la americani, pe 2 februarie, mormota  arată cât va mai dura iarna, la români, ursul este prorocul meteo: dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dacă cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

 10 februarie este ziua Sfântului Haralambie sau Ziua Ciumei, pentru că acest sfânt, dacă îi cinstești ziua, ținând sărbătoare, te apără de ciumă și de orice altă boală.

  11 februarie este ziua Sfantului  Vlasie , când  încep să se întoarcă păsările migratoare. Sfântul Vlasie este protectorul femeilor gravide.  Sărbătoarea este respectată de femeile gravide pentru a naște copii sănătoși.


 Încuratul Cailor la Brâncoveni
17 februarie ziua Sfântului Toader. De această sărbătoare sunt legate foarte multe mituri și se săvârșesc multe ritualuri.  Prin unul dintre mituri, românii își explică cum se face trecerea de la anotimpul rece la anotimpul cald, calului revenindu-i aici un rol important, iar Sfântul Toader fiind paznicul ceresc al Soarelui, este hotar între anotimpul rece și cel cald. Mitul  spune că Soarele, în fuga lui cerească,  a luat de la Sfântul Toader 9 babe rele, care,  timp de 13 săptămâni , au adus cu ele vremea rea-anotimpul iarna, iar Sfântul Toader cu cei 9 cai ai lui au alergat după Soare și l-au întors spre răsărit, aducând astfel vremea bună. Ca o amintire  a goanei mitice a sfântului și a cailor, în viața poporului a rămas tradiția Încuratul Cailor. Din anul 2010, la Brâncoveni, județul Olt a revenit acest obicei, când se desfășoară parada și întrecerea ( gonitul, încuratul) cailor  crescătorilor de cai participanți la acest eveniment, care prevestește venirea anotimpului cald și pregătirea muncilor agricole. Se postește și nu se muncește. De fapt, legendele spun că acei crescători de cai, care nu respectă această zi, sunt călcați în picioare de cai, sfârșindu-și astfel viața. Caii Sfântului Toader se transformă uneori în 9 flăcăi frumoși, care taie capul fetelor care îndrăznesc să meargă la petreceri în ajunul Sfântului Toader. Fetele țineau această sărbătoare, pentru a fi frumoase și pentru ca să fie luate la joc de flăcăi. De asemenea, fetele, de Sfântul Toader, înainte de răsăritul Soarelui, se spălau pe cap cu apă în care puneau tot felul de plante, culese în anumite condiții, printre care busuioc, mentă, cimbrișor, zmeurică, leuștean, priboi, flori de corn, fân din ieslea cailor,  pentru a avea păr frumos, după care se ungeau pe cap cu o unsoare făcută din coajă de plop, untdelemn, cenușă de nuci și de alune, plus untură de urs. Puneau ligheanul sub pat, iar sub pernă busuioc și un pieptene, pentru a visa ursitul.

24 februarie este Ziua Îndrăgostiților, Dragobetele, dar despre această sărbătoare am scris pe acest blog.

 Suntem un popor bogat pentru că avem o mare zestre spirituală, pe care începem să o neglijăm, distrugând-o prin uitare!
Pe curând,
Earnest



duminică, 28 ianuarie 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXV). MIRCEA PĂCURARIU, POLITICA STATULUI UNGAR FAȚĂ DE BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN TRANSILVANIA ÎN PERIOADA DUALISMULUI (1867-1918)

Mircea Păcurariu. n.30 iulie, Ruși, Hunedoara
 ,,Părintele Profesor Academician Mircea Păcurariu este perceput spiritual ca un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română, tocmai pentru că sfinția sa a înmulțit darurile primite de la Dumnezeu şi le-a pus în slujba Bisericii, fiind astăzi o vie şi intensă conștiință de slujire eclesială, un specialist de renume în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, un promotor erudit şi pasionat al spiritualității ortodoxe în ţară şi în contactele cu istorici şi teologi din străinătate."
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Mircea Păcurariu este una dintre marile personalități științifice ale B.O.R. a fost profesor universitar la facultățile de teologie din Iași și Sibiu, Decan al Facultății de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu,  este membru titular al Academiei Române. Mircea Păcurariu este cunoscut, în special,  pentru valoroasa sa lucrare ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române", prima sinteză a istoriei creștinismului în spațiul românesc. Deosebit de valoroase sunt  și lucrările ,,Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII ", ,,Sfinți daco-romani și români", ,,Dicționarul Teologilor Români" și nu în ultimul rând, lucrarea pe care v-o recomand astăzi.
     ,, Politica statului ungar față de Biserica Românească din Transilvania în perioada dualismului (1867-1918)" mi-a fost recomandată și împrumutată de o colegă, căreia îi mulțumesc încă o dată, și pe această cale. Această carte a apărut la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, în anul 1986 și pe lângă o Întroducere, În loc de concluzii și 5 capitole, cuprinde , în Anexe, documente, dintre care unele sunt publicate pentru prima dată.
     Ideea principală pe care profesorul universitar Mircea Păcurariu o prezintă și o dezvoltă, argumentând-o cu fapte și documente este politica statului maghiar de deznaționalizare în perioada dualismului nu numai a românilor din Transilvania, ci și a minorităților naționale de aici: sârbi, sloveni, slovaci, croați, ruteni. Statul maghiar a folosit toate mijloacele, pentru a-și înfăptui politica, începând cu falsificarea recensămintelor și continuând cu maghiarizarea numelor personale, a numirilor de localități, cu desființarea învățământului în limba română, chiar și a celui confesional, deportarea și întemnițarea a numeroși preoți și intelectuali români, colonizarea cu elemente maghiare a zonelor locuite de grupuri etnice, atragerea credincioșilor ortodocși și greco-catolici la romano-catolici, reformați și unitarieni.
    De asemenea, profesorul universitar Mircea Păcurariu însistă asupra rolului pe care l-a jucat Biserica Românească din Transilvania în Războiul de Independență din 1877-1878, în lupta de rezistență a românilor împotriva politicii de deznaționalizare a statului maghiar, în activitățile pentru unire și independență, înainte și mai ales în timpul Primului Război Mondial, prezintă activitatea preotului Vasile Lucaciu la București, pentru a convinge autoritățile, pentru intrarea României în război, alături de Antanta și apoi ca ,,ambasador" al românilor în SUA, Italia, Franța, pentru a face cunoscute pretutindeni revendicările românești.
   Având în vedere faptul că Patriarhia Română a declarat anul 2018  „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam” şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, m-am gândit să vă recomand această carte, pentru a se cunoaște o parte din suferințele îndurate de strămoșii noștri și lupta acestora pentru unitate și independență națională a tuturor românilor.
Pe curând,
Earnest

duminică, 21 ianuarie 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (IV). LEGILE ȘCOLARE ALE LUI APPONYI

Viena 1846-Geneva 1933
 ,,Românii sunt o rasă inferioară, 
incapabilă să guverneze şi greu guvernabilă."
( Albert Apponyi)
  Albert Apponyi a fost în două rânduri Ministrul Cultelor și al Instrucției Publice din Ungaria, în perioada dualismului austro-ungar și membru în delegația maghiară la Tratatul de Pace de la Paris (1919-1920). Pentru a-și susține punctele de vedere, privind dreptul Ungariei asupra Transilvaniei, ungurii au argumentat în memoriile lor inferioritatea românilor și faptul că  românii au venit în Transilvania, din Balcani, în secolele XIV-XVI, uitând că tot ei, în scrierile lor, vorbeau că i-au găsit aici pe români, atunci când s-au așazat în Panonia.
  De ce , acum, în pregătirea Centenarului Marii Uniri m-am gândit să prezint legile școlare ale acestui ministru?. Pentru că m-a deranjat, din nou, afirmația liderilor udemeriști referitoare la faptul că minorității maghiare nu i se recunoaște în România identitatea culturală și națională. Să fim serioși! Atâta timp cât au învățământ in limba maghiară, de la nivel preșcolar până la cel universitar, cât pot scrie și publica  în limba lor, cât pot avea reprezentări artistice în limba lor, mass media cât și spațiu pe transmisie și pe televiziunea publică, dreptul de a   învăța însăși istoria și geografia României în limba maghiară, îndrăznesc să afirme că nu au identitate culturală și națională în România, unde sunt , la urma urmei, o minoritate națională?. Să vedem ce drepturi de identitate națională și culturală aveau românii în propria lor țară, când erau sub ocupația austro-ungară!
 În calitatea lui de ministru, Albert Apponyi a dat legi prin care le interzicea românilor  să învețe în limba română, indiferent dacă școala  era publică sau confesională, dacă profesorii erau plătiți de stat sau de persoane private.
Menționez, mai jos, câteva din prevederile celebrelor legi școlare:
1. Au fost înființate azile ( grădinițe) atât la sate cât și la orașe cu scopul de a-i învăța pe copii limba maghiară.
2. La sfârșitul școlii primare, la vârsta de 10 ani, toți elevii trebuiau să știe să vorbească, să scrie, să-și exprime gândurile, în limba maghiară.
3. Învățătorii aveau obligația ,,de a întări în sufletul elevilor spiritul de alipire  către patria maghiară și conștiința apartenenței la națiunea maghiară și modul de gândire moral-religios."
4. În sălile de clasă, trebuiau să fie afișate tabele de perete cu subiecte din istoria Ungariei.
5. În școli, erau trimiși comisari guvernamentali care supravegheau dacă erau respectate legile școlare. 
6. A fost constituită ,, zona sau granița culturală", prin etatizarea școlilor românești private, de-a lungul Carpaților sau  celor ale căror învățători s-au refugiat în România, ,,pentru ca țara să fie deplin asigurată în contra strecurării oricărui spirit de atragere către statul vecin."
7. Era menținută lista cărților interzise în școli , care aveau chipul lui Decebal și Traian, cele trimise de Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor, a unor cărți de istoria și geografia Transilvaniei, a Ungariei cât și sancțiunile acordate cadrelor didactice, care nu respectau instrucțiunile, de la amendă până la închisoare.
  În România, unde udemeriștii spun că maghiarilor nu li se respectă  identitatea națională și culturală, mulți maghiari nu știu să-și exprime, oral sau în scris,  gândurile în limba română, în școlile cu predare în limba maghiară nimeni nu-i obligă să pună tabele cu istoria României prin sălile de clasă și ,mai ales, nimeni nu supraveghează în școli, dacă tinerii sunt educați în spiritul apartenenței la statul român sau în spiritul aparteneței la statul maghiar.
Pe curând,
Earnest

duminică, 14 ianuarie 2018

DESPRE MISOGINI ȘI MISOGINISM



      ,,Femeile sunt nişte nulităţi simpatice. 
Cu cât te gândeşti mai mult la ele, cu 
atât le înţelegi mai puţin".(Emil Cioran)



  Dacă analizezi cu atenţie zicerea lui Emil Cioran, constaţi că, în prima propoziţie, filosoful este un misogin prin excelenţa, iar din a doua propoziţie găseşti şi răspunsul atitudinii sale misogine: frustrarea  sa, ca rezultat al faptului că nu poate, ori cât de mult s-ar gândi, să înţeleagă o femeie ( pentru mine, este un fapt de neînţeles pentru un filosof). Pentru Sigmund Freud, femeia este tot timpul în mintea bărbatului ( acum depinde de ce, cu ce scop sau cu ce  folos este în mintea lui?!)
  Ce este de fapt un  misogin şi ce este misoginismul?
 Etimologia cuvântului misogin se găseşte în două cuvinte greceşti: ,,misos" care înseamnă  ,,ură" şi ,,gunê"care înseamnă  ,,femeie", deci misoginul este persoana care urăşte femeile şi, în general, este vorba despre un bărbat. Misoginismul este o formă de discriminare, care constă într-o atitudine de ostilitate sau de dispreț față de femei. Misoginismul îşi are originea în mentalitatea că femeia este inferioară bărbatului atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de vedere  intelectual şi moral ( numai dacă ne gândim la etimologia cuvântului virtuos, care are ca rădăcină latinescul ,,vir", ,,bărbat", înţelegem că doar bărbaţii puteau fi virtuoşi, adică înzestraţi cu talent, care să respecte și să realizeze în  mod  consecvent dezideratele , principiile şi normele morale.) Misoginilor le-a mai dat şi religia mozaică şi creştină ,,apă la moară", prin faptul că în Biblie se spune că Eva a fost creată din coasta lui Adam, ceea ce eu cred că aceasta este o minciună, realizată prin falsificare a textului original de cei   care au transcris Biblia. De fapt, toate religiile pun femeile în inferioritate şi sub ascultarea bărbatului, dar de aici până la ură este un mare pas, mai ales că toţi bărbaţii ştiu că  sunt fiii femeii. Discriminarea a existat şi în normele juridice şi se mai păstrează în unele culturi, , dacă analizăm doar prevederile privind dreptul de succesiune sau pedepsele acordate pentru adulter. 
   Misoginismul este o problemă şi în România zilelor noastre. Surprinzător este faptul că statisticile arată că în ţara noastră procentele femeilor cu studii superioare sunt mai mari decât procentele bărbaților absolvenți, în mai multe domenii. Varietatea domeniilor în care femeile sunt calificate și în care au competențe înalte este uimitoare. Însă, bărbaţii nu acceptă să fie conduşi la locul de muncă , de o femeie. Chiar şi în instituţiile unde numărul amgajaţilor este format în majoritate din femei, şeful este, în general, un bărbat. În politică, în administraţie,  este aceeaşi situaţie. Câte femei sunt primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri ori parlamentari, deşi se dovedesc, atunci când ocupă aceste funcţii, ca fiind mult mai active, harnice şi eficiente la locul lor de muncă decât bărbaţii.
   Revenind la misoginii noştri masculi, cred că am putea face un top al celor mai mari misogini.Pe primul loc îl situez pe Premierul Mihai Tudose. Nu s-a lăsat, până nu a scăpat de două ministre; Rovana. Plumb şi Sevil Shhaideh (care era şi vicepremier) pe motiv că sunt penale ( cum se explică faptul că a uitat că şi Gică Popescu e penal?). De asemenea, a intrat în conflict cu G. Firea, iar acum i s-a pus pată pe Carmen Dan. De Doina Pană a scăpat uşor, pentru că şi-a dat demisia pe motiv de boală ( de n-o fi plecat dânsă, pentru că nu mai suporta mârlăniile şi limbajul Premierului). Au mai rămas trei doamne în fruntea ministerelor ( dintre care Gabriela Gavrilescu este şi vicepremier) şi probabil va încerca să scape şi de ele, dacă va mai rămâne Premier sau dacă i se va permite să restructureze Guvernul.
Al doilea mare misogin este sindicalistul Dumitru Coarnă, care nu concepe ca Ministrul Afacerilor Interne să fie o femeie. Carmen Dan este o nepricepută, după cum nici Olguţa Vasilescu nu pricepe şi nu înţelege nimic, în viziunea sindicalistului. Deunăzi se ,,răţoia" la Sandra Stoicescu, reprăşându-i că nu pricepe, nu înţelege ceea ce susţinea el!
Al treilea misogin este însuşi Preşedintele ţării:Klaus Werneer Iohannis. Nu a acceptat-o pe Sevil Shhaideh ca  Premier, pentru că este femeie, acesta este adevăratul motiv. Nu putea el să negocieze cu o femeie! Ar fi fost sub demnitatea sa!. 
Lista o puteţi continua şi dumneavoastră!
Pe curând,
Earnest

marți, 9 ianuarie 2018

ROMÂNCE CELEBRE (IX).FLORENTINA MOSORA

Florentina Mosora
n.1940, Cluj, d.1994, Liege


 ,,Florentina Mosora era o adevărată savantă.” 
 (Jacques Nihouil – profesor universitar, Universitatea din Liège)

Florentina Ioana Stan Mosora, frumoasa şatenă cu ochii verzi, este cunoscută românilor mai degrabă ca artistă, decât ca om de știință. Datorită frumuseții sale, din anii studenției de la  vârsta de  19 ani, a fost distribuită în 5 filme:  "Baieţii nostrii (1959)", "Sub cupola albastră (1962)","Post-Restant (1961)", "Dragoste la zero grade (1964)". Însă tânăra Riri, cum era numită de colegi, a  renunţat la succesul din lumea artistică, pentru a-şi urma vocaţia ştiinţifică. 
  Florentina Mosora a fost licențiată în bilogie și în fizică ( ambele diplome au fost recunoscute și în Belgia),  specializându-se în biomecanică, urmărind aplicarea legilor fizice la corpul uman. A înființat catedra de biomecanică la Universitatea din Liege. A urmat numeroase specializări la cele mai renumite universități din Europa: URSS, Germania, Franța, Anglia, Belgia. De asemenea, s-a specializat în oceaonografie. În anul 1971, a obținut titlul de doctor  în ştiinţe (specialitatea biofizică) în 1971, la Universitatea Bucureşti, cu teza: Aspecte biofizice ale problemei apei şi ionilor de clor în apă.
 Între anii 1961și 1967 a fost cercetător ştiinţific la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Între anii 1965 și 1970 a fost asistenta profesorului Vasile Vasilescu la Laboratorul de biofizică din cadrul aceleiaşi facultăţi, iar din 1972 a fost lector la Facultatea de Biologie. În anul 1974 a plecat în Belgia, unde a lucrat la cercetarea utilizării izotopilor stabili în medicină. A fost mai întâi conferenţiar, între 1974 şi 1979 şi a devenit profesor universitar în anul 1988, specialitatea Fizică biologică –Biochimie. S-a ocupat si de oceanografie.În 1989 a fost unul dintre cei trei oameni de ştiinţă care au organizat un seminar NATO privind biomecanica proceselor de transport. A fost : membră a Societăţii Române de Fiziologie (’63-’71), Biochimie (’63-’71), Biofizică (’65-’71); membră a Societăţii Belgiene de Biofizică, Fizică după 1969, a Societăţii Regale de Ştiinţe din Liège, după 1980, a Asociaţiei Biochimiştilor şi specialiştilor în Biologie Moleculară a Universităţii din Liège 1980-’85, a Societăţii Internaţionale pentru Studiul Maladiilor Civilizaţiei şi Mediului după 1981; membră a Academiei de Ştiinţe din New York (după 1982), preşedintă a Institutului de cercetări Marine şi Interacţiunii Aer Mare după 1989, vicepreşedintă a societăţii franceze “Izotopi stabili” după 1987; membră a Consiliului Ştiinţific al staţiunii de cercetări submarine şi oceanografice al Universităţii din Liège; după 1987.
Pentru activitatea sa științifică, a obținut următoarele distincții și medalii:Premiul Agathon De Potter la Academia Regala a Belgiei ( pentru diagnoza diabetului zaharat prin detecţie de carbon-13 si spectrometrie de masă) , ordinul "Officier de l'Ordre de Leupold II"-1981 şi "Commandeur de l'Ordre de la Couronne"-1992
  Soțul Florentinei Mosora, doctorul ortoped Ștefan Stan, spune într-un interviu acordat Cleopatrei Lorințiu că ,,renumele pe care Florentina Mosora şi l-a făcut în lume, e un elogiu subtil al şcolii româneşti al cărei produs a fost . 
   Numai românii adevărați, care nu-și uită originea , recunosc rolul pe care școala românească l-a avut în devenirea lor profesională!
  Pe curând,
  Earnest

joi, 28 decembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXIV). LYDIA DAVIS, DEFALCARE. APROAPE NICIO AMINTIR

Lydia Davis
 n. 15 iulie, 1947, Northampton, Massachutts
,, Într-o bucătărie ordonată, e o provocare pentru ei (şoarecii n.n.) să găsească destulă mâncare noapte după noapte ca să supravieţuiască până la primăvară. Vânează cu răbdare şi ronţăie ore în şir până sunt sătui. În bucătăriile noastre (unde este dezordine şi multă mâncare, n.n.) ... , priveliştile şi mirosurile copleşitoare îi gonesc înapoi în găurile lor, stânjeniţi că nu pot prăda aşa cum ar trebui". 
(Lydia Davis, Şoarecii)


  În anul 2016, Editura Vellant a publicat vol. I din Integrala prozei scurte a Lydiei Davis, organizat în două părţi: ,,Defalcare" şi ,,Aproape nicio amintire", tradusă din limba engleză de Luana Schidu.
   Lydia Davis este o cunoscută scriitoare americană, care  scrie atât poezie cât şi proză, fiind deopotrivă eseistă şi traducătoare, în special  din  literatura franceză clasică. De-a lungul carierei sale, a primit 14 premii, dintre care menţionăm :  Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres for fiction and translation (1999) şi Man Booker International Prize ( 2013).
   Integrala cuprinde povestiri pe gustul tuturor. Sunt relatate întâmplări  din viaţa cotidiană, unele dintre ele absurde sau fantastice, altele descriptive, dar majoritatea reprezentând gânduri răzleţe, ca nişte flash-uri ieşite dintr-un aparat de fotografiat, prin care artistul vrea să imortalizeze secvenţe pe care trecătorii, grăbiţi prin viaţă, nu le observă sau nu le dau atenţie. Prin aceste ,,flash fiction", prezentate pe câteva pagini, altele în câteva rânduri,  autoare ne invită la reflecţie.
   Cunoscutul scriitor şi critic literar, irlandezul Colm Tóibín ( cunoscut la noi datorită Editurii Polirom, care a publicat romanele ,,Maestrul" şi ,,Povestea nopţii")  spune că Lydia Davis ,, este o preoteasă a uimitorului şi a detaliului".  Rămâne ca dumneavoastră să constataţi dacă Tóibín are sau nu dreptate.
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest