joi, 16 august 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (XI). UN NOU CONCEPT FILOSOFICO-IDEOLOGIC

    Aniversarea Marii Uniri este percepută diferit, chiar și de intelectualitatea română. Ce este unitatea culturală a românilor, ce reprezintă unirea românilor între frontierele dintotdeauna în teritoriul unde au trăit de milenii, românii și strămoșii lor ? Nimic, pe lângă unirea românilor în noua ideologie sau în conceptul filosofic ,,MUIE”!.
,,Marele filosof” Liiceanu, în sfârșit, după ani de trudă pe altarul Sohiei și-a creat curentul filosofic, care poate deveni ideologie sau religie, ca multe alte curente filosofice. Istoria ne arată că taoismul și confucianismul, marile religii ale Chinei, își originile în filosofia lui Lao Tse și a lui Kong Fu Zi, după cum și ideologiile fasciste și socialiste își găsesc originile în ideile filosofilor Nietzsche, Houston Stewart Chamberlain, Hobbes, J.J. Rousseau.
    În ,,eseul” său argumentativ al viitoarei filosofii-ideologii, Liiceanu ne explică cum ,,MUIE” este un ,, symbolon” ce ar putea uni pe toți românii. Ce era un ,,symbolon” ( devenit la romani ,,symbolum”) la inițiații greci, în diferite mistere ale religiilor în care se inițiaseră? Un semn de recunoaștere. Inițiații spărgeu o tăbliță de lut, fiecare luându-și o piesă, cu care se prezentau la următoarea întâlnire, ca semn de recunoaștere, refăcând tăblița ( un fel de puzzle contemporan). ,,Marele filosof” vrea ca ,,MUIE” să fie semnul de recunoaștere a inițiaților în filosofia- ideologie a sa, care să fie pe strungurile muncitorilor, pe pereții școlilor și universităților, pe clădiri, pe plăcuțe etc., nu numai ca un symbolon, ci ca un semn al unității în acest crez. Cred că ,,filosofului „i s-a urcat la cap sperma , care i-a ocupat cavitatea craniană, înghițându-i în totalitate creierul!. Rușine să-i fie lui și tuturor celor care-l aplaudă, în frunte cu Oreste și Rareș Bogdan ( ultimul, vărsând lacrimi, pentru că sociologa Mungiu i-a numit -pe adepții conceptului filosofic al lui Liiceanu- ,,lumpen”, adică haimana, în limba germană, folosit de ideologii secolui al XIX-lea, pentru a defeni clasa de jos a proletariatului) ! Felicitări scriitorului Cărtărescu ( care nu-mi era deloc drag), care a declarat public că nu va adera la această nouă filosofie-ideologie!
    Dacă la început, m-am arătat sceptic că acest nou concept va prinde, pe parcurs am constatat că a prins chiar profund la poporul tânăr și matur, care l-a preluat nu numai la mitinguri, ci și pe terenurile de tenis, pe chipul lui Decebal la Cazane, iar jurnalista Andra Miron crede că „Muie PSD trebuie afişat pe toate străzile, pe când Claudiu Popa  îl poartă în piept în timpul emisiunii. Însuși  Președintele tării, și Președintele PNL au făcut din el un mesaj politic, devenind subiect de dezbatere la Consiliul Național al PNL, cât și la posturile TV, unele combătând noul curent filosofico-ideologic, altele, promovându-l. Părintele Constantin Necula mai speră că acest concept este un accident lingvistic și îndeamnă poporul român să revină în matca sa, a moralității creștine!
Oare în ce țară trăim? Se va uni tot poporul român, inițiat în noul concept, la 1 Decembrie, în ,,MUIE"?
Pe curând,
Earnest


miercuri, 8 august 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLII). BANDI, ACUZAȚIA

,,  Chiar nu-ți dai seama că societatea groaznică în care trăim a învățat poporul ăsta să verse lacrimi la comandă? Chiar nu vezi că am ajuns cu toții niște actori? ( Bandi, ,,Scena")


      Dacă suntem în vacanță, musai ! trebuie să citim proză scurtă! Cu acest gând, vă recomand culegerea cu șapte  povestiri ale nord-coreeanului Bandi, publicate în anul 2014 la Seul  și traduse în România , din limba coreeană de Iolanda Prodan și editate în anul 2017 de POLIROM.
      Bandi  ( în limba română înseamnă ,, licurici")  este un pseudonim al unui scriitor nord-coreean, născut în anul 1950 în China, unde părinții lui se mutaseră în timpul Războiului de Independență din Coreea. După terminarea războiului, familia lui Bandi a revenit în Coreea de Nord.Încă din anii 70 ai secolui trecut, Bandi începe să publice în revistele literare din Coreea de Nord, dar după anul 1994, când moare Kim II- sung, Bandi devine un scriitor dizident. Cele șapte povestiri din acest volum au fost trimise clandestin în Coreea de Sud, unde au fost publicate și apoi traduse în mai multe limbi. Nicio povevestire din acest volum nu are titlul ,, Acuzația". Volumul a fost numit de autor ,, Acuzația", pentru că toate povestirile acuză, direct sau indirect, regimul dictatorial nord-coreean. Fiecare povestire este o frântură din viața unor coreeni, aparținând diferitor clase sociale ( de fapt, în Coreea, clasele sociale sunt clasificate, din anul 1957, în trei categorii, după atașamentul față de regimul comunist: prietenoase, neutre/ambigue și ostile, care la rândul lor sunt împărțite în 55 de subcategorii). Personajele, devotate partidului și conducătorului iubit, au o iluminare, atunci când trec printr-o traumă familială, se revoltă, recunoscând că trăiesc în minciună, în ipocrizie și acuză tacit sau public regimul comunist, preferând deportarea sau sinuciderea. Nu vă relatez traumele personajelor, care determină trezirea lor la realitate, pe care o simțeau zilnic dar nu și-o recunoșteau din teamă, preferând să trăiască  iluzoriu, pentru a vă trezi interesul pentru aceste povestiri. Merită să le citiți și vă garantez că nu o să regretați!
Pe curând,
Earnest

marți, 31 iulie 2018

CE AR TREBUI SĂ ȘTIM? (I). CEI MAI BĂTRÂNI HOMO SAPIENS DIN EUROPA

Ion
 cel mai bătrân homo sapiens din Europa
  Se spune că românii sunt printre cei mai inteligenți oameni din lume, deși Testele Pissa aplicate elevilor ne-au plasat pe  locul 45 din 65, între statele lumii. O fi adevărat sau nu o fi, dar văd că străinii vin în România și ,,racolează" forță de muncă cu înaltă calificare, școlită în universitățile românești, care nu se clasifică printre cele mai bune din lume. Probabil ei au alte standarde de evaluare decât ale noastre. Cert este că IQ-ul românilor este mare. 
Pictură rupestră, 23.000-35.000 î.e.n, Peștera Coliboaia
   Descoperirile arheologice arată că cei mai bătrâni homo sapiens din Europa au fost descoperiți pe teritoriul României. Primul este Ion descoperit în Peștera cu Oase de pe Valea Minișului, din apropierea orașului Anina. Fosilele sale au fost datate acum 35.000-36.000 de ani, iar specialiștii angajați de BBC l-au reconstituit. Mai tineri cu 14.000 de ani sunt femeia Maria și copilul Vasile. Urmele  de pași ai unor astfel de oameni inteligenți au fost lăsate în peştera Ciur-Izbuc din Munţii Apuseni , care sunt considerate cele mai vechi de acest fel din Europa şi poate chiar din lume. Aceste urme au fost datate cu carbon radioactiv, cu o vechime de 36.5000 de ani, conform declarațiilor antropologului  David Webb, de la Universitatea Kutztown din Pennsylvania. Exploratorii şi turiştii au distrus o mare parte din cele 400 de urme identificate. În prezent, mai există doar 51de urme, care indică prezenţa a 6 sau 7 oameni, printre care şi un copil Aceștia au intrat în peşteră, după ce o inundaţie a depus pe podeaua ei un nisip mâlos, în care paşii au fost păstraţi.
Mască, mil VI î.e.n
Cultura neolitică Turdaș
Vasul de la Cristian Sibiu, mileniul VI î.e.n.
Cea mai veche vopsea din lume
   Acești Ioni au realizat cele mai vechi picturi rupestre din Centrul și Estul Europei,  ca cele din Peștera Coliboaia din județul Bihor, descoperite în anul 2010 datate acum 23.000- 35.000 de ani, reprezentând animale. precum bizoni, feline , un cal, capete de urși, rinoceri. Tot ei au ridicat cea mai veche așezare sedentară din Europa,datată în mileniul X î.e.n., la Schela Cladovei, cele mai vechi orașe din lume, după cum ne arată descoperirile., aparținând culturii neolitice Criș, de la Parța, cu clădiri cu un etaj, un sanctuar , statui monumentale, datate în mileniul VI î.e.n. sau cele aparținând culturii Turdaș din aceeași perioadă. În aceste orașe, se practicau meșteșugurile, aici descoperindu-se cele mai vechi piese din lume , aparținând războaielor de țesut sau fragmente de cupru ceea ce dovedește că  se practica metalurgia. De fapt, se știe că pe teritoriul țării noastre au fost și mai există cele mai mari depozite de cupru, fapt ce a făcut ca epoca bronzului să întârzie în acest spațiu, strămoșii noștri practicând metalurgia fierului mult mai târziu. Aceleași culturi îi aparține cea mai veche mască din lume, cea mai veche vopsea din lume, după cum arată vasul de la Cristian (pe acest vas, apare, pentru prima dată simbolul Coloanei Infinitului, unul din motive având chiar un chip uman) și ceva mult mai prețios: scrierea. În anul 1961, au fost descoperite la Tărtăria, tăblițele de lut cu cea mai veche scriere din lume ( cu 2.000 de ani mai veche decât scrierea sumeriană), numită de Marija Gimbutas ,, scrierea danubiană". Aceste tăblițe nu sunt singurele din România: au mai fost descoperite, în anul 2012, alte tăblițe de lut cu aceeași scriere, la Hândrești, comuna Oțeleni, județul Iași.
Cultura Cucuteni, mileniul V î.e.n.
Soborul Zeițelor de la Poduri, Bacău
Cultura Hamangia, mileniul IV îen.
Gânditorul și Femeia șezând
    Ce a mai creat homo sapiens al neoliticului, din acest spațiu? Cea mai frumoasă ceramică a epocii pietrei din lume, aparținând misterioasei culturi Cucuteni (5.200 până în 3.200 î. e. n.) și pe cei mai vechi gânditori ai lumii, cel mai renumit fiind cel aparținând culturii Hamangia. Cercetătorul V.Droj a găsit în proporțiile  statuetei ,, Gânditorul", pe cele ale Piramidei lui Keops, iar în perimetrul gâtului, valoarea și unitatea de măsură de excepție:numărul de aur 1,6180339.
   Omul nostru inteligent al Epocii Neolitice , explotator și prelucrător al cuprului a intrat în Epoca Bronzului, lăsându-ne cele mai mari depozite de bronz din Europa dar și cea mai mare fortificație. Este vorba de fortificația de la Cornești, județul Timiș, Aceasta a fost ridicată aproximativ în jurul anului 1.500 î.e.n.. și a încetat să fie folosită în jurul anului1.000 î.e.n., întinzându-se pe o suprafață de 1.800 ha, având 4 ziduri concentrice, din lemn și pământ. Poarta de intrare era prevăzută cu turnuri de apărare de 4 m. înălțime, o noutate în epoca în care de obicei se construiau doar metereze. Accesul în cetate se făcea pe un culoar îngust, încăpând pe el doar doi oameni. Fortificația este contemporană cu cetatea Troia și aparține culturii Cruceni-Belegiș.
  De ce m-am gândit să vă prezint câteva descoperiri din spațiul nostru , aparținând celui mai bătrân homo sapiens al Europei?. Pentru că manualele de istorie nu le prezintă și e mare păcat ca să le cunoască doar specialiștii!
  Pe curând,
  Earnest






joi, 19 iulie 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (X).SALONUL INTERNAȚIONAL DE ARTĂ NAIVĂ DE LA ORADEA

Valeria Tofan, Centenarul Unirii
Constantina Voicu, Mărul năzdrăvan
Mile Davidovic, Iarna
Emilian Cristian Tancău, Jocurile copilăriei
  Pe 28 iunie, Centrul județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Naționale Bihor, Muzeul Țării Crișurilor Oradea și Centrul Național de Informare și Promovare a Turismului Bihor au organizat, la Muzeul Țării Crișurilor, Salonul Internațional de Artă Naivă, în cadrul activităților culturale dedicate Centenarului  Marii Uniri.  Au fost expuse 93 de lucrări ai 47 de pictori în Artă Naivă, din următoarele state: Israel, Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Spania, Franța, Germania, Finlanda, Lituania, Polonia și România. Amfitrionul acestui salon a fost pictorul naiv Mihai Dascălu ( de profesie inginer , specialist în geodezie, laureat de două ori în SUA la Concursul American Art Award). Cuvântul de deschidere a vernisajului l-a avut directorul muzeului, profesorul universitar doctor Aurel Seriogea Chiriac, iar prezentarea a aparținut criticului de artă, Ion Parhon.
Ion Măric, Petrecere la Luncani
   Din județul Bacău, au fost invitați să participe 4 pictori: Constantina Voicu, Ion Măric, Dorina Blănaru, Emilian Cristian Tancău.
   Publicul bihorean a apreciat picturile expuse și au fost purtate discuții cu pictorii prezenți. O prezență deosebită a fost aceea a pictorului sârb, Mile Davidovici, de profesie economist,care are în palmares peste 400 de expoziții personale în 50 de țări de pe cele 5 continente, numeroase premii internaționale și care este membru de seamă al Asociației de Artă Naivă, cu reședința la Paris.
   Au fost purtate conversații în limbile: română, engleză, franceză, despre importanța artei în viața cotidiană, despre patrimoniul cultural al fiecărei țări, despre legăturile culturale și politice între România, Grecia, Israel, despre prietenie, pace, despre importanța istoriei în viața fiecărui popor.
 Au fost schimbate adrese de e-mail, facebook, au fost încheiate prietenii spirituale.
 Pe curând,
Earnest


duminică, 8 iulie 2018

CARTA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Piscina de la Royal Garden Bacău
     La Congresul de la Moscova din anul 2003, a fost adoptată Carta Patrimoniului Industrial de către TICCIH ( Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial ) şi de către ICOMOS (Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri). Aceasta cuprinde, pe de o parte, un mic glosar de termeni, iar pe de altă parte, clarifică importanţa inventarierii, cercetării patrimoniului industrial, găsirea metodelor de conservare sau de restaurare, de conversie, de educaţie şi de pregătire profesională a specialiştilor în acest domeniu.
 Patrimoniul industrial este constituit din vestigiile culturii industriale, care au valoare istorică, tehnologică, socială, arhitecturală sau ştiinţifică, incluzând: clădiri, maşini şi instalaţii, ateliere, mori, fabrici, mine, situri pentru procesare sau rafinare, antrepozite, depozite, centre de producţie, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de industrie ( locuinţe, locaşuri de cult, clădiri pentru educaţie). 
  Mişcarea de protecţie a patrimoniului industrial îşi are originile în noua revoluţie industrială din Anglia anilor 50 ai secolului trecut, ca urmare a distrugerilor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Odată cu apariţia termenului de arheologie industrială în anul 1955, atribuit istoricului britanic Keneth Hudson, procesul de revalorizare a ruinelor industriale s-a amplificat. Arheologia industrială este o metodă interdisciplinară care studiază toate mărturiile ( documentele, artefactele, strategiile, structurile, aşezările omeneşti, peisajele naturale şi urbane) create pentru sau de către procesele industriale.
 După cum ştim, începând cu anii 90 ai secolului trecut, industria socialistă românească s-a transformat treptat în ruine, ceea ce a determinat-o , în urmă cu 15 ani, pe arhitecta Irina Iamandescu să realizeze diferite proiecte privind conştientizarea valorii patrimoniului industrial românesc şi recuperarea acestuia în Bucureşti, Anina, Petrila, Cluj, Sibiu. De asemenea, se au în vedere morile din Brăila, patrimoniul industrial din Bucovina  etc.
 Spre exemplu, menţionăm un proiect impresionant care prevede regenerarea şi conversia Ansamblului Bursa Mărfurilor, Vama şi Antrepozitele din Bucureşti. O secvenţă a acestui proiect cuprinde depozitele din partea de nord a sitului, care vor fi transformate într-un teatru diferit de cel obişnuit ( precum teatrul lui August Boal), cu spaţii fluide, libere, care facilitează relaţiile interumane, precum teoria lui Bill Hillier-space syntax-, cu trei tipuri diferite de sală de spectacol, care comunică vizual între ele, apoi o şcoală de teatru, cu săli de repetiţie, locuri de lucru pentru scenarişti şi actori, o bibliotecă. 
    M-aş bucura să văd toate ruinele industriale transformate în locaşuri de cultură, locuri de agrement, birouri, înainte ca acestea să fie rase şi terenurile vândute, uitându-se că acolo, cândva oamenii munceau, creând bunuri materiale.
   În Bacău, o parte din fostul CPL a devenit Royal Garden, un complex care cuprinde un restaurant luxos, diferite saloane şi o piscină modernă. Nu ştiu ce era mai bine pentru băcăuani: o fabrică de mobilă, care exporta în toată lumea, unde lucrau câteva sute de oameni sau un loc de agrement, unde lucrează câteva zeci de oameni.
    Pe curând,
    Earnest

sâmbătă, 30 iunie 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLI).ATTILA BARTIS, SFÎRŞITUL

Attila Bartis ( 22 ian. 1968, Târgu Mureş)
 ,, Uneori e riscant să nu ţii cont de ceva ce puterea spune că nu e obligatoriu, Puterea este în stare să te strivească, pentru ceea ce mai ieri tocmai ea te-a obligat să faci. Iar între timp îţi şi explică logic de ce nu a avut de ales nici azi. Dar nu-ţi va cere socoteală niciodată, nici măcar în faţa plutonului de execuţie, pentru că nu era obligatoriu. Fiindcă are şi ea demnitatea ei. Puterea e ca omul“
( Attila Bartiş, Sfîrşitul)

     Attila Bartis este un scriitor, jurnalist, fotograf maghiar născut în România, care trăieşte actualmente la Budapesta. Este cel mai cunoscut prozator maghiar contemporan, atât în Europa, cât şi în afara ei, datorită faptului că operele sale au fost traduse în numeroase limbi. Întrebat de un reporter ce este, acesta a răspuns:  „Depinde unde sînt. Dacă sînt de partea cealaltă a lumii, sînt european. Dacă sînt în Europa, sînt maghiar.  Dacă sînt în Ungaria, atunci sînt scriitor maghiar din Ardeal.".
       Romanul  „ Sfîrşitul" a fost publicat de  Editura Polirom, în anul 2017, în traducerea lui Marius Tabacu ( la Budapesta a apărut în anul 2015). Menţionăm că această editură a mai publicat două romane ale autorului: ,, Tihna", în anul 2006 şi ,,Plimbare",  în anul 2008.
Attila Bartis, Aubrey
   Romanul nu este împărţit în capitole, ci în mici texte ( diferite povestiri şi istorioare), cu anumite titluri ale personajelor ( Mama, Tata, Bunicuandraszabad, Contesa, Kadar, Bătrâna, Zenta, Kornel, Gizelle Eva, Johanna, Lovas etc) sau ale istorioarelor ori povestirilor ( varza, racolarea, lista, îndreptăţirea, Cartea lui Iov, despre muzică, expoziţia, explorarea spaţiului, aselenizarea, păunul etc). Textele nu sunt prezentate în ordine cronologică, romanul cuprinzând evenimente, începând cu Primul Război Mondial, până în zilele noastre. Personajul principal este Andras Szabad, fotograf, al cărui bunic dinspre mamă a fost un arhitect polonez, iar dinspre tată, medic maghiar. Tatăl său, profesor , a fost deţinut politic, revoluţionar al anului 1956. Personajele, istorioarele şi povestirile cuprind întreaga societate maghiară, în care naţionalismul, uneori şi şovinismul (,, jidanul  împuţit", aţi fi putut trăi liniştiţi cu toţii fără evrei şi ţigani ") nu s-au stins, indiferent de regim: horthyst, comunist sau democratic. În dreptul maghiarilor de a-i maghiariza pe toţi locuitorii Ungariei, credea şi bunicul său polonez, care şi-a luat nume maghiar, considerând că :,, nu doar maghiarii şi evreii au obligaţia de a deveni buni maghiari, ci şi polonezii". Cât despre Tratatul de Pace de la Paris, după Primul Război Mondial, un personaj relatează: ,, Apoi s-a semnat la Versailles condamnarea la moarte a Europei, ceea ce, după părerea mai multor specialişti, a fost urmarea faptului că pe vremea tratativelor a fost întinsă harta Ungariei Mari, pe care curvele românce, sârbe, cehoslovace au dansat legate la ochi, până ce au marcat cu tocurile de la pantofi, graniţele Ungariei Mici".
     Personajele sunt diverse: prieteni sinceri (Kornel), foşti deţinuţi politici ( intelectuali, care nu-şi mai puteau  profesa meseria, dar cărora li se dăduseră totuşi posturi de bibliotecari, funcţionari,unii dintre ei fiind turnători), elevi turnători, ca Syucs, care-l provoca mereu pe profesorul de biologie, parveniţi sau foşti nobili aflaţi în pragul sărăciei, fete obsedate de sex, practicând sexul oral, pentru că trebuiau să fie virgine în faţa altarului, ca bune catolice ce se pretindeau, femei curve ( nu ştiu de ce, dar am impresia că scriitorul le consideră pe majoritatea femeilor curve, exceptând-o pe mama personajului principal, pe care acesta o venerează) Să nu o uităm nici pe profesoara de literatură, Adel Seleym, care-l deflorează pe Andras, care-i era elev. Pot considera  că scenele erotice, uneori perverse, sunt frecvente în roman, deşi autorul afirmă întru-un interviu despre romanul  ,, Tihna", că ,, nu mă interesează sexualitatea în sine, ci rolul ei în viaţa omului, cum apare în diferite relaţii".
  În concluzie, vă recomand să citiţi acest roman, indiferent ce părere am eu despre scriitor şi mentalitatea sa.
Pe curând,
Earnest
 



marți, 26 iunie 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (IX). BASARABIA SUB OCUPAȚIA RUSĂ (1812-1918)

     ,, Cuvântul ,,Basarabia" trezește în sufletul fiecărui român amintiri istorice de lupte și jertfe, cu care timp de mai multe veacuri a fost apărat acest  frumos colț al pământului românesc. Ele au făcut să se nască și să se simtă o legătură indisolubilă între sufletul românesc și această mult încercată provincie"
(A Boldur, ,,Istoria Basarabiei")

  Rusia, în anul 1812, a încălcat prevederile Tratatului de la Luțk încheiat în anul 1711 între Dimitrie Cantemir și Petru I, prin care se angaja să respecte frontierele Moldovei, luând  prin Pacea de la București, teritoriul  Moldovei dintre Prut și Nistru, în contextul în care statul Moldova era doar tributar și vasal Imperiului Otoman, nicidecum parte integrantă a imperiului. Ca să nu recunoască încălcarea acelui tratat, a numit noua gubernie a Imperiului Țarist, Basarabia, după teritoriul sudic  al Moldovei,  denumire dată după Basarab I, care a eliberat acest ținut de sub ocupația cumană și tătară.
   Ocupația țaristă a însemnat pentru românii de aici același lucru ce a însemnat ocupația maghiară, și  austrică pentru  românii din Transilvania, adică deznaționalizare și colonizarea teritoriului cu alte neamuri.
  Dacă la început, prin cele 2 legi din anii 1812 și 1836 se permitea folosirea limbii române în administrație și justiție,  românilor asigurându-li-se traducători, atunci când se adresau autorităților, începând cu anul 1864 și până în anul 1905, limba română a fost scoasă din liceee și din  seminarii, introducându-se obligatoriu limba rusă, iar mai târziu , introducându-se și în școlile primare. Totuși călătorii străini prin Basarabia scriau că peste tot se aude vorbind graiul românesc, iar călătorul german dr. Zucker relata că în interiorul Rusiei, Basarabia ,, se numește câteodată Italia rusească; aceasta n-o împiedică să fie privită aproape ca străină".  Documentele vremii vorbesc despre boierimea românească, care, deși era fidelă țarului, era rezistentă la învățarea limbii ruse.  Unii tineri ai acestor boieri ca Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alecu Russo au părăsit Basarabia, stabilindu-se dincolo de Prut , unde  aveau ca plan politic realizarea unei Românii între Tisa și Nistru. Alții, ca Mateevici, Stamati, frații Codruța, Alexandru și Carol, frații Casso, familia Halippa etc. au rămas în Basarabia, punând bazele jurnalismului românesc ( menționez că în Basarabia, primele ziare, reviste au fost în limba română, după care au apărut cele în limba rusă), au scris cărți didactice, abecedare, cărți bisricești, iar în final au reușit să se unească cu România.
    Biserica Ortodoxă Română din Basarabia a avut un rol important în menținerea românismului: din cele 40 de mănăstiri și schituri din Basarabia, doar 3 mănăstiri și 2 schituri se socoteau rusești, pentru că se ținea slujba în slavonește, în toate celelalte, serviciul se făcea numai în ,,moldovenește", după cum ne relatează documentele epocii.
Mănăstirea Ciuflea (1858), din Chișinău
 Dacă autoritățile rusești nu au reușit să-i determine pe români să vorbească limba rusă, au încercat să le rusifice numele. Astfel, au devenit: Anastasiu =Anastasiev, Andronache=Andronachevici, Ciobanu=Ceben, Talpă=Talpov etc.
   În ceea ce privește colonizarea  Basarabiei cu alte neamuri, această acțiune a început imediat după anul 1812, înainte de a fi transformată în gubernie rusească, în anul 1825. Menționez că deja în sudul Basarabiei se aflau diferite minorități ca: turci, tătari, evrei, armeni, ruteni. Pe lângă aceștia, au fost colonizați germani și polonezi aduși din Ducatul Varșovia, apoi bulgari, ucraineni, francezi elvețieni, greci, pe care i-au stabilit nu numai în sudul Basarabiei, ci și în orașe și târguri.
    E de mirare, că rușii, cu toată stăruința lor, nu au reușit să-i rusifice pe români, după cum nu au reușit nici ungurii să-i maghiarizeze sau austriecii să-i germanizeze pe românii din Transilvania.
Deosebirea între Basarabia și celelalte gubernii din imperiu rămâne fundamentală, până la sfârșitul dominației rusești,
Pe curând,
Earnest