miercuri, 22 martie 2017

ORAŞE-MUZEU UITATE (VI). CÂMPULUNG MUSCEL

Castrul roman Jidava (193-245)
 Municipiul Câmpulung Muscel este unul dintre cele mai vechi aşezări urbane din România, uitat de traseele turistice şi puţin exploatat din acest punct de vedere de edilii oraşului. Aceştia ar trebui să facă urbei lor o activă promovare turistică, să-l cureţe ( pentru că , de câte ori am poposit pe acolo, m-au deranjat gunoaiele şi praful de pe străzi- îmi cer scuze , dacă, între timp, situaţia   s-a îndreptat).
Oraşul este situat în partea de N-E a judeţului Argeş, de o parte şi alta a Râului Târgului, în depresiunea Câmpulung, având în partea de nord masivul Iezerului şi în sud dealurile înalte ale Subcarpaţilor  numite de locuitori muscele, acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi fructiferi. Condiţiile geografice au fost favorabile locuirii neîntrerupte  a acestei aşezări din epoca bronzului până în prezent. Aici este consemnată cetatea dacică Jidava ( cetate întărită) transformată în timpul stăpânirii romane într-un important castru. Dintre cele 13 castre identificate în judeţul Argeş, acesta este cel mai bine conservat, unde a fost parţial refăcut hipocaustum-ul ( sistem de încălzire centrală pentru încălzire, bazat pe circulaţia aerului cald prin pardoseaua şi pereţii dubli).
Cupola Mănăstirii Negru Vodă, pictor Gh.Tătărescu
 Câmpulung este cel mai vechi oraş din Ţara Românească, fiind atestat documentar în anul 1215,  a fost prima capitală a statului medieval independent, pentru că aici şi-a stabilit reşedinţa, în anul 1330, Basarab I, primul domnitor al statului. El este ctitorul mănăstirii care îi poartă numele. Pe pisania Mănăstirii Negru Vodă  se consemnează: ,, a fost zidit dintr-un început de Radu Negru la 1215, de Basarab I cel Mare, fiul lui Negru Vodă şi terminată de Nicolae Alexandru Basarab, înmormântat aici. La 1635 Matei Basarab o zideste din nou cu aceleasi materiale de piatră cioplită, întocmind obştea monahală cu primul stareţ Melchisedec. Piatra de mormânt a lui Nicolae Alexandru este cel mai vechi document epigrafic funerar în limba slavonă de pe teritoriul ţării noastre. Biserica păstrează  în pridvor urme de pictură din epoca lui Matei Basarab. Biserica a fost  repictată în secolul al XIX-lea de cunoscutul pictor de biserici Gh. Tătărescu.  Oraşul medieval Câmpulung a fost un înfloritor centru meşteşugăresc dar şi cultural. Oraşul are 14 biserici, majoritatea fiind ridicate între secolele XIV-XVI. În oraş, s-a stabilit o comunitate săsească, încă din secolul al XIII-lea, aceştia zidind  un Cloaşter (din germană Kloster, mânăstire). Legenda spune că biserica fusese dăruită Apusenilor de către „Doamna lui Negru-Vodă”, pe la 1220. Singura piatră de mormânt din Cloaster (1300 este anul înscris pe piatră, fiind considerată cea mai veche înscripţie funerară în limba latină din România medievală) este a judeţului Laurentiu di Longocampo şi se află astăzi, înaintea altarului Sfântului Iacob, în Biserica Bărăţia. Breslaşii , cum era tradiţia medievală, şi-au ridicat propriile biserici, păstrându-se cele ale: şubarilor ( Biserica ,,Sfântul Spiridon, construită între anii 1551 şi 1553, refăcută în stil brâncovenesc în anul 1771, pictată în exterior şi interior), olarilor (Biserica ,,Sfântul Gheorghe, secolul al XVI-lea), pietrarilor ( Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului, care mai păstrază picura executată de Pârvu Mutu). Doamna Chiajna a înfiinţat aici în anul 1552 una din cele mai vechi şcoli din Ţara Românească, iar în  anul 1567 a ridicat Biserica Domnească, pe lângă care domnitorul Antonie Vodă a înfiinţat, în anul 1667, prima şcoală în limba română. Pe lângă Mănăstirea Sfânta Marina, începând cu secolul al XVII-lea, a fiinţat o şcoală de zugravi ( numeroşi zugravi formaţi aici au funcţionat în Ţara Bârsei; tot la această şcoală a luat primele lecţii pictorul Ioan Negulici).
Bulevardul Pardon
  Tot la Câmpulung, domnitorul Matei Basarab a instalat tiparniţa trimisă de Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, ( la Mănăstirea Negru Vodă) şi înfiinţează, în anul 1643, prima fabrică de hârtie din ţară.
 Să nu uităm că în anul 1521, Neacșu Lupu emite din cancelaria orașului, o scrisoare redactată în limba română către Hans Brukner, județul Brașovului.
 Câmpulung Muscel nu oferă turistului doar biserici, ci şi unul dintre cele mai vechi muzee de istorie din ţară, înfiinţat în anul 1889, care funcţionează astăzi în clădirea fostei Prefecturi ( clădire ridicată după planurile arhitectului D.I. Berechet, care între anii 1930 şi 1963 a fost arhitectul şef al Patriarhiei Române), Muzeul de Etnografie şi Artă Medievală, cu sediul în cea mai veche clădire păstrată în oraş, ridicată în stil muscelean, în anul 1735. În bătrânul oraş, vă puteţi plimba pe Bulevardul ,,Pardon( veţi recunoaşte clădirile, dacă aţi văzut filmul ,,Titanic vals, realizat în anul 1965, după piesa lui Tudor Muşatescu), printre puţinele Străzi Mari păstrate în ţară, construit în jurul anului 1800, pe fosta albie a unui iaz, care a fost deviat în Râul Târgului, în care se integrează organic Grădina Publică ,,Merci, întemeiată în anul 1885 şi refăcută după planurile lui Berechet ( menţionăm că în oraş se află 80 de clădiri monument realizate după planurile celebrului arhitect, printre care Ateneul Popular, Liceul de Fete, Primăria). De asemenea, în faţa Bibliotecii, într-un mic  mic scuar, este plasat Bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910.
  În  Câmnpulung este sediul uneia dintre lojile masonice din România ( se spune că aici Masoneria ar fi funcţionat încă din secolul al XVII-lea) şi că Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae, ridicată în anul 1860, ar fi o ctitorie a masonilor, după arhitectură şi după unele simboluri reprezentate în interiorul ei.
 Poate v-am trezit interesul pentru a vizita frumosul oraş. Merită de văzut, pentru că veţi simţi atmosfera vremurilor trecute, rătăcită în prezentul atât de haotic şi zbuciumat în care trăim.
Pe curând,
Earnest

joi, 16 martie 2017

DESPRE SIMBOLURI(IV). CRUCEA (II).

Conform The Imperial Bible Dictionary  etimologia cuvântului cruce se găseşte în latinescul crux-ucis,( în limba greacă stauros), ambele cuvinte însemnând numai stâlpul vertical de lemn, pe care multi condamnati la moarte erau răstigniţi. Romanii au preluat metoda execuţiei pe cruce de la cartaginezi. Se cunosc peste 400 de forme de cruci, din care v-am prezentat 5, urmând ca în articolul de faţă să vă prezint alte 5 forme.

Crucea Fitchy sau crucea Sfântului Iacob cel Bătrân este folosită în heraldică. Această cruce se termină printr-un vârj ascuţit numit fitchy în cruce. Ea simbolizează credinţa neclintită a celui care o poartă. Combinaţia crucii cu sabia este simbolul hotărârii de a lupta cu păgânii, pentru apărarea valorilor, principiilor şi a credinţei creştine. Această cruce este numită şi crucea Sfântului Iacob cel Bătrân în amintirea acestuia, care a fost ucis prin decapitare, la Ierusalim, în anul 44 d.C, din ordinul regelui Herodes-Aggripa. Sfântul Iacob cel Bătrân a fost unul din Apostolii lui Iisus  şi împreună cu Apostolii Petru şi Ioan ( tradiţia spune că acesta era fratele mai mic al lui Iacob) a condus comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. 



Ankh, crucea egipteană sau crucea coptă este  una dintre cele mai vechi reprezentări ale crucii. După unii teoreticieni, aceasta îmbină simbolulul masculin al lui Osiris ( crucea în T) cu simbolul femin al lui Isis (ovalul) şi semnifică unirea Cerului cu Pământul. Simbolizează viaţa şi moartea, Universul, Aerul şi Apa. Forma de cheie încurajează credinţa că ar putea deschide porţile morţii. Această cruce o purta şi Marele Preot, Rege şi Înţelept Deceneus. Creştinii copţi au adoptat-o, ca simbol al vieţii de după moarte. Mult folosită în magie, azi simbolizează pacea şi adevărul.


Crucea celtică ( Iona, locul sacru al Sfântului Patrick sau Inelul) este deopotrivă simbolul figurii mitice a celților - Manannan Mac Lir ( zeul mărilor), cât al Sfântului Patrick, cel ce a propovăduit creştinismul în rândul celţilor). La celţi, era un simbol al fertilităţii şi vieţii, crucea simbolizând potenţa masculină, iar cercul puterea feminină). La creştinii irlandezi, ea simbolizează unirea dintre Rai şi Pământ. Această cruce a fost preluată de mişcarea rasistă KKK , iar în anul 1962 şi de către mişcarea de dreapta, Jeune Europe, care pe fundamentul doctrinei Căii A Treia, îşi propune organizarea unei „revoluţii naţionale” pe întregul continent european. De atunci, toate mişcările extremiste de dreapta folosesc acest simbol.




Svatica ( în sanscrită svastika înseamnă sănătate) este formată ca o cruce cu laturi egale, cu extensie în unghi drept adăugată fiecărui braţ, indicând adesea mişcarea în sensul acelor de ceasornic. O întâlnim pe ceramica cucuteniană, pe aplicele din metal preţios pe care le purtau bazileii daci, fiind un simbol solar, al Zeului Suprem. La hinduşi este asociată cu Vishnu. În China, Japonia ea apare ca imagini care îl reprezintă pe Budha. Chinezii o asociază cu Lao Tze şi cu filosofia sa, daoismul, devenită religie. O au ca simbol, de asemenea, jainişti dar şi maiaşii, navajo şi unele triburi africane.. În Scandinavia, ea reprezintă ciocanul lui Thor. Hitler a preluat acest simbol pentru nazism, dar extensiile sunt în sens invers acelor de ceasornic, ca simbol al luptei antisemite. Astfel, dintr-un simbol pozitiv a devenit un                        simbol negativ. 

Crucea Templierilor este o cruce greacă a cărui capăt al fiecărui braţ se termină în forma literei V . Această, de culoare roşie, era pe tunicile Cavalerilor Templieri. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost întemeiat în anul  1119 la Ierusalim de către Hugues de Payens cu scop de apărare a Țării Sfinte și a fost recunoscut oficial de biserică în anul1129.


Pe curând, 
Earnest

miercuri, 8 martie 2017

DESPRE SIMBOLURI (III). CRUCEA (I)

   Crucea este cel mai vechi simbol atestat încă din epoca pietrei, reprezentată pe pereţii peşterilor, pe vasele ceramice, pe obiectele metalice, fiind un simbol solar, al divinităţii supreme sau a celor 4 elemente primordiale:Foc, Pământ, Aer, Apă sau al celor 4 direcţii. În secolul 3 î.e.n., Plaut îi dă un sens moral: un chin moral sau călăul. Odată cu răstignirea lui Iisus Hristos, crucea a devenit cel mai important simbol creştin, cu mare încărcătură spirituală: în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34 sunt redate cuvintele lui Iisus «Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze».    
Crucea latină Are braţele de sus egale, iar partea de jos este mai lungă, reprezintând crucea pe care a fost răstignit Iisus şi în consecinţă, sacrificiul Său şi mântuirea omenirii care a rezultat din aceasta. Crucea latină a apărut pe obiectele romane în secolul IV, după ce creştinismul a devenit o religie liberă, fiind apoi planul multor biserici. După Consiliul de la Constantinopol, din anul 692, pe această cruce a fost reprezentat Iisus crucificat, purtând o coroană de spini. Pe această cruce ( crucifex), este adăugat titulus-ul sau inscripţia, fixată din ordinul lui Pilat din Pont deasupra lui Iisus răstignit: I.N.R.I. ( Iisus Hhristos, Regele Iudeilor). Crucea cu 2 braţe, braţul de sus mai mic este numită Crucea din Lorraine, fiind asociată cu patriarhii, cu episcopii celor 5 episcopii medievale, iar crucea triplă , cu cea de-a treia orizontală, cea mai mică, aşezată sub orizontala principală este asociată cu papalitatea. Cupolele bisericilor ortodoxe ruseşti au adesea în vârf asemenea cruci, dar cu cea de a treia orizontală, cea mică, aşezată sub orizontala centrală şi uneori înclinată.
                                              
     Crucea grecească
Are cele patru braţe egale şi formează planul bisericilor ridicate în stil bizantin. În Orientul Mijlociu, în epoca precreştină era simbolul zeilor asociaţi cu cerul, ca zeul mesopotamian Shamash sau ca zeul Anu. La azteci, această cruce aparţinea zeului comerţului, Yacatecutl ( Stăpânul Nas), iar în ritualul budist este numită visra vajra şi reprezintă puterea doctrinei lui Buddha



Crucea Sfântului Petru
Are braţele de jos egale, iar partea de sus este mai lungă. Sfântul Petru i-a rugat pe răstignitorii  Săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, spunând: Nu sunt vrednic ca să fiu răstignit precum Hristos al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniţi-mă cu capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”. Cererea i-a fost îndeplinită. Astfel, marele Apostol al Domnului, Petru, şi-a sfârşit viaţa, plecându-şi capul la picioarele lui Hristos. Purtând crunta durere a lanţurilor în mâinile şi picioarele sale, şi-a dat sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu.



Crucea Sfântului Andrei
Este o cruce grecească în formă de X pe care a cerut să fie răstignit Sfântul Andrei, pentru că şi el se considera nevrednic de a fi răstignit ca Iisus. Această cruce este folosită ca semn de circulaţie, ca simbol al morţii, dacă nu respecţi regulile de circulaţie, la trecerea pe o cale ferată. De asemene, este reprezentată pe steagurile Scoţiei şi Insulei Jersey

Crucea malteză sau Crucea Sfântului Ioan
Numită şi Crucea cu opt colţuri, crucea malteză era semnul Cavalerilor Ospitalieri sau al Cavalerilor Sf. Ioan din Ierusalim, care protejau la început peregrinii, apoi a devenit un remarcabil ordin militar al Cruciatelor. Stabilindu-şi cartierul general în Malta, au devenit cunoscuţi sub numele de Cavalerii de Malta. Cele opt capete reprezintă beatitudinea (binecuvântarea) şi sunt alcătuite din patru vârfuri de săgeată. Această formă de cruce era cunoscută în  Asiria Antică, unde cele opt capete îi simbolizau pe zeii Ra, Anu, Belus şi Hea. Crucea Malteză este un simbol al protecţiei, un semn de onoare.


Pe curând,

Earnest

marți, 28 februarie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXIV).REINHART KOSELLECK, CONCEPTELE ŞI ISTORIILE LOR

Reinhart Koselleck (1923-2006)
 ,, În orice caz, termenul patriot te fereşte astăzi să fii catologat imediat ca naţionalist sau chiar ca şovinist. Din experienţă ştim că nu mai ai voie să fii naţionalist, dar să fii patriot încă e acceptabil" 
(Reinhart Kosellek, Patriotismul.  Motivaţia şi limitele unui concept modern)

  Reinhart Koselleck este unul dintre cei mai mari istorici germani din secolul XX, specialist în noţiuni şi limbaj istoric, în antropologie istorică, culturală, socială şi în istorie administrativă. A studiat istoria, filosofia, sociologia, dreptul constituţional la Universităţile Heidelberg şi Bristol ( la aceste universităţi a fost el însuşi profesor), avându-i profesori pe Martin Heidegger şi Carl Schimitt ( acesta din urmă l-a influenţat mult în scrierele sale). Şi-a susţinut doctoratul cu lucrarea  Critică şi Criză. O critică la patogeneza lumii burgheze, tradusă în limba română în anul 2013 şi publicată de Editura Tact din Cluj-Napoca. Pentru opera sa valoroasă a primit numeroase distincţii acordate de universităţile europene şi a fost doctor onorific al Universităţilor din Amsterdam, Paris şi Timişoara. Universităţii de Vest din Timişoara, familia istoricului i-a donat, în anul 2014, biblioteca personală.
   Conceptele şi istoriile lor. Semantica şi paradigma limbajului social-politic a fost tradusă de Gabriel Horaţiu Decuble şi Mariana  Oruz şi a fost publicată de Editura Art, Bucureşti, în anul 2009. De ce m-am hotărât să vă recomand această carte abia acum?. Din revoltă. Dintotdeauna am avut un fixism pentru folosirea corectă a noţiunilor, pentru că acestea stau la baza înţelegerii şi apoi a judecării evenimentelor din viaţa cotidiană, fie ele sociale , politice sau culturale. Mă revoltă ignoranţa a unor formatori de opinii, a facebook-iştilor, a celor care se pricep la toate şi nu ştiu nimic. Această carte nu este una de istorie, ci o lucrare transdisciplinară, unde conceptele sunt tratate din punct de vedere lingvistic, filosofic , în perceperea şi în înţelegerea lor de-a lungul istoriei. ,,A înţelege sau a conceptualiza ceva înseamnă că omul este, într-un mod cu totul particular, o fiinţă cu darul limbajului de care se foloseşte frecvent. Or, omul se foloseşte de limbaj când se mişcă, când vede sau aude ceva, când rememorează ceva sau stă în expectativă, altfel spus când acţionează şi, concomitent se gândeşte la acţiunile sale." Sunt explicate şi analizate noţiunile : patriotism, duşman, constituţie, stat, criză, emancipare, cultură, progres, limbă şi vorbire, oralitate şi scripturalitate, stat naţional, revoluţie, utopie şi multe altele. De asemenea, abordează subiecte ca spirit şi cultură, semantica diacronică a conceptului de emancipare, criza ca provocare a tradiţiei creştine, dreptul la vot, între stări şi stat, intersectarea intereselor particulare cu interesul general etc.
  Nu este o carte pentru specialişti, ci o carte pentru oricine vrea să înţeleagă conceptele , evoluţia lor ori istoria conceptuală a culturii. Este uşor de citit, iar pe alocuri simţim un anumit dramatism dar şi umor.
,,Istoria supravieţuitorilor merge mai departe, în contacte şi conflicte, compromisuri sau consensuri, reîntorcându-se la acele premise minimale ale oricărei stări de pace. Din punct de vedere antropologic, este vorba aşadar, de nişte constante care sunt constitutive oricărei istorii". 
Pe curând,
Earnest

duminică, 26 februarie 2017

IAŞUL STUDENŢIEI MELE (XVI). NICOLINA

Gara  InternaţionalăNicolina (1952-1954)
   ,,Un oraş ca Iaşi nu e o simplă aglomeraţie urbană de străzi şi de oameni cu probleme edilitare, ci un album istoric, un mare muzeu de antichităţi naţionale, o carte intuitivă de istorie a neamului." (E. Lovinescu)

Nicolina este unul dintre cele mai mari cartiere din Iaşi ,situat din partea de sud, cuprinzând, de asemenea, zona CUG şi Frumoasa. Denumirea cartierului vine de la râul Nicolina care izvoreşte din Bârnova şi, după 20 de km., se varsă în Bahlui, pe teritoriul oraşului Iaşi.
Fabrica de Ţigarete. Depozitul de Tutun (1864)
   Pe vremea studenţiei mele, Nicolina era un cartier locuit în mare parte de ceferişti, cu case construite în stilul sfârşitului secolului al XIX-lea şi cel specific caselor muncitoreşti ai secolui al XX-lea, cu grădini, livezi, vii, alei de flori. În jurul acestui cartier liniştit, departe de agitaţia oraşului, începuse să se dezvolte zona industrială, în partea de sud a cartierului şi C.U.G., în parte de nord-vest. Oraşul se mărea, populându-se cu oameni, care-şi lasaseră vetrele rurale, pentru vatra comună din blocurile care se ridicau, în partea din nord-est, formând două noi cartiere: Alexandru cel Bun şi Mircea cel Bătrân. Se construia într-u ritm rapid, escavatoarele scoteau la suprafaţă aşezări neolitice de mare valoare, unde studenţii de la istorie, profesorii şi arheologii efectuau săpături de salvare, Locuitorii Nicolinei au crezut că ridicarea celor două cartiere îi vor feri de furia escavatoarelor, că vor rămâne în căsuţele lor din altă lume, care nu mai corespondeau, în viziunea edililor, cu imaginea unui cartier muncitoresc modern. Nicolina veche a fost demolată şi s-a ridicat o altă Nicolină, cu blocuri standard, cu câteva bulevarde largi şi cu multe străzi-alei, cu trotuare înguste, pe care sunt parcate maşini. Au dispărut  livezile, viile, aleile cu flori şi odată cu ele a dispărut şi atmosfera patriarhală a cartierului.
Mănăstirea Frumoasa (sec. XVI-XIX)
 A dispărut şi Fabrica de Ţigarete, după ce a fost utilată, pe bani guvernamentali, cu echipamente moderne cum nici Philip Moris nu avea, privatizată în anul 1997 şi  falimentată de ultimul proprietar, în anul 2003, apoi vandalizată de rromi. Actualmente, clădirea depozitului de tutun este pe lista  monumentelor naţionale, iar în anul 2014 au fost eliberate avize pentru restaurare, în vederea înfiinţării primului Muzeu de Arheologie Industrială din România. Cum se vor obţine fonduri şi când vor începe lucrările, nu vă pot răspunde la aceste întrebări. 
   În acest cartier, mai este un monument aflat de câţiva ani în cercetări arheologice şi în restaurare. Este vorba de Mănăstirea Frumoasa. Aceasta se înfăţişează semeaţă, pelerinului care vine pe drumul de fier al Bucureştiului, pe partea dreaptă, sub colina Cetăţuia, făcând parte din şirul monumentelor de smarald ale Iaşilor, alături de Cetăţuia, Galata, Bucium, Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Frumoasa are trei ctitorii: prima a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de portarul Sucevei şi hatmanul Moldovei, Meletie Balica, descendent din familia boierilor munteni Buzeşti, a doua ctitorie este a domnitorului Grigore II Ghica, între anii 1727 şi 1733, iar a treia ctitorie este a egumentului Ioasaf Voinescu, în anul 1836. Ctitoria domnitorului Grigore II Ghica a fost ridicată în stilul Renaşterii, impresionând pe contemporani, care au numit-o Frumoasa. Aici, domnitorul a ridicat şi palate minunate, după moda de la Constantinopol, adăugând grădini spaţioase şi un iaz mare cu caiace, ,, să fie de plimbare domnilor". Din acea perioada se păstrează în pridvorul bisericii mormântul din marmură al domniţei Ruxandra, fiica domnitorului, zidurile cu metereze ( h=4m) care înconjoară incinta, Poarta Spânzuraţilor, numită astfel pentru că dădea spre locul execuţiilor publice ale tâlharilor, în zilele de iarmaroc. Construcţia actuală este ctitoria lui Ioasaf Voinescu, ridicată în stilul clasic, cu influenţe ruseşti, după cum ne arată cele 4 turle, aşezate în şir. Pictura este executată în tempera, viu colorată ( nu este consemnat numele pictorului). În curtea mănăstirii, a fost construită, în anul 1819, o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“, după planurile  arhitectului  Marin Kubelka, iar domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu din marmură albă, realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa. În  curtea bisericii, în fața Palatului de pe ziduri, se mai află  o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în Primul Război Mondial. 
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Iisus (1991-1993)
 În Nicolina, mai putem vedea Podul de piatră, peste râul Nicolina, construit de Mihai Plastara (1840), din lespezi de piatră legate în fier, Crucea lui Ferentz, ridicat de domnitorul Mihai Racoviţă, în anul 1717, deasupra movilei unei gropi comune, unde au fost înmormântaţi cei 600 de mercenari austrieci împreună cu căpitanul belgian  Francois ( Ferentz) Ernau, ucişi în lupta cu mica oaste care îl apăra pe domnitor. Pe braţele crucii este descrisă, cu litere chirilice, istoria acestei bătălii, care a avut ca scop să-l ia prizonier pe domnitor ( austriecii, după ce luaseră în stăpânire Transilvania, voiau să cucerească şi Moldova). La mică distanţă de Crucea lui Ferentz se află Biserica romano-catolică ,,Sfânta Tereza a Pruncului Iisus“, din beton armat, construită după planul arhitectului Gheorghe Hereş. Biserica este pătrată, are formă de corabie, crucea fiind plasată pe vârful catargului. Paramentul este placat cu travertin de Borsec.
 Nu putem părăsi Nicolina, dacă nu trecem pe la Purcica, devenită astăzi Staţiunea Balneară Nicolina, unde sunt valorificate apele minerale din zonă, hipotone şi hipotermale, cu un conţinut ridicat de S, I, Cl.
   Nu pot spune că îmi place mai mult Nicolina de astăzi, deşi arată ca un cartier modern, asemănător cu orice alt cartier din Europa: spaţii comerciale moderne, servicii, cafenele ( există chiar şi un club al pensionarilor) , restaurante,  pentru că a devenit o altă zonă poluată fonic, cu bene din care se revarsă gunoiul neridicat la timp, pe care vântul îl împrăştie peste spaţiile verzi, cu iarbă pârjolită şi necosită, cu maşini înghesuite pe trotuare. Totuşi, trebuie să recunosc că ieşenii au păstrat ceva din tradiţia citadelei: de-a lungul bulevardelor şi pe acele străzi-alei au plantat tei.
Pe curând,
Earnest

luni, 20 februarie 2017

DE CE?

 ,,Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, 
în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri.
Să fie un blestem"?
(Lucian Boicu, ,,De ce România este altfel"?)

De ce în România este altfel? Pentru că românii sunt altfel. Sunt din ce în ce mai mult altfel, decât erau pe vremea copilăriei mele. Şi nu în sensul pozitiv. Am devenit superficiali şi ignoranţi, uşor de manipulat înspre negativ. Suntem nihilişti, unii obsedaţi de gerontofobie, alţii de juventofobie. În epoca informaţiilor rapide de pe internet, am devenit mai ignoranţi decât strămoşii noştri în înţelegerea societăţii în care trăim. Oare democraţia a stricat spiritul românilor? Platon spunea că democraţia încurajează ignoranţa, că ignoranţii cred că democraţia înseamnă gândire liberă şi că în democraţie conducătorii sunt aleşi în mod capricios. Într-un fel, Platon avea dreptate: ne-am ales capricios conducătorii, unii, care cred că ei gândesc liber, de fapt nu gândesc deloc. Facebook-ul este mai tare decât principiile morale, civice, decât Constituţia. Pe facebook găseşti de toate, de la viaţa privată la reflecţii pline de înţelepciune, de la lozinci la înjurături, îndemnuri, ameninţări, declaraţii de dragoste sau cuvinte pline de ură, imagini frumoase sau horror, adevăruri şi minciuni şi mai ales o mare manipulare a ignoranţilor din toate categoriile sociale.
 De ce  aşa-zişi intelectuali,  ( sunt intelectuali pentru că sunt posesori de diplome, probabili buni meseriaşi în domeniile lor, dar diplomele nu-i fac şi intelectuali, ci doar aşa-zişi), pot să creadă în îndemnurile lui Nicuşor Dan la anarhie ( într-un stat fără instituţii se poate instaura anarhia, după cum se poate instaura dictatura, dacă nu sunt partide politice), că el şi ai lui pot salva România, când un lider  al mişcării sale, cerea deunăzi,la Cluj, autonomia Transilvaniei şi nu acceptă atât libertatea de conştiinţă religioasă, aruncând vulgarităţi împotriva BOR, cât şi libertatea de conştiinţă politică. Mă întreb, de ce nu văd alegătorii şi susţinătorii lor că salvatorii Bucureştiului nu votează nimic în consiliile locale ale Capitalei, că salvatorii României dorm în Parlamentul României, că Nicuşor Dan nu reuşeşte să-şi amintească sursele veniturilor sale şi cum a reuşit să obţină sponsorizări în timpul campaniei electorale de la boschetari cu zero venit. Ăsta este marele luptător împotriva corupţiei?
  De ce au ieşit la îndemnurile de pe facebook să protesteze, fără să se informeze, împotriva a ceva, care s-a dovedit a fi corect şi tot continuă cu  încăpăţânare să protesteze? De ce nu au ieşit aceşti aşa-zişi intelectuali să protesteze când Preşedintele a trimis Codul Silvic înapoi în Parlament, pentru că nu le convenea austriecilor, de ce nu au ieşit să strige Jos Guvernul:
-când Cioloş şi ai lui tehnocraţi au decis că Sindromul Down nu este o boală, lăsându-i pe bieţii copilaşi, fără dreptul de a avea însoţitori;
-când  Cioloş a semnat, fără licitaţie, achiziţionarea de armament în valoare de 1,5 miliarde de euro de la olandezi;
-când tehnocraţii au înfiinţat companii, care nu au produs nimic;
- când au lăsat o gaură în Buget de câteva miliarde de lei;
- când au fost investiţi peste 900.000 .000 de euro în repararea Vilei Lac 3;
- când au fost închise spitalele;
- când s-a tăiat 1/4 din salariu;
De ce? Pentru că nu i-a scos nimeni în stradă, pentru că acei nimeni, anonimii facebook-işti nu erau interesaţi. 
Ce nu le convin?
- creşterea salariului minim ;
-politicile fiscale;
- politicile de încurajare a întreprinzătorilor români;
- investiţii în sănătate, învăţământ şi agricultură;
Cine sunt ei?
Cei care nu au nicio consideraţie pentru tinerii noştri frumoşi şi liberi, pe care îi cred nişte ignoranţi în politică şi civism, manipulându-i, iar aceşti tineri frumoşi şi liberi se lasă manipulaţi, din snobism sau din prejudecăţile care nu le permit să vadă de unde vine pericolul sau pentru că, unii dintre ei sunt ameninţaţi cu pierderea serviciului sau pentru că sunt plătiţi sau pentru că sunt cu adevărat ignoranţi ori li s-ar fi spălat creierul ca să nu mai aibă demnitate naţională. Sau poate nu se lasă manipulaţi, ci gândirea lor liberă este limitată, de aceea nu înţeleg că guvernează cei care au câştigat alegerile sau poate, din răutate.
Credeţi-mă, stimaţii mei cititori oneşti; am un mare sentiment de milă faţă de ei şi o mare frică de ceea ce se va putea întâmpla cu integritatea teritorială a ţării mele şi cu unitatea naţiunii mele, pentru că aceasta îşi pierde treptat conştiinţa naţională, redevenind treptat un biet popor, care s-a vândut singur  la Porţile Străine, fascinat de falsa lor strălucire!
Pe curând,
Earnest

joi, 9 februarie 2017

DESPRE SIMBOLURI (II). ŞASE SIMBOLURI CREŞTINE

  Multe dintre simbolurile creştine se găsesc şi în alte religii de dinaintea apariţiei creştinismului, având uneori aceeaşi semnificaţie, reprezentând Binele sau Divinitatea Supremă.
Ochiul lui Dumnezeu,
Mănăstirea Sihăstria
Ochiul lui Dumnezeu, cunoscut în alte religii cu numele Ochiul Atotvăzător, este o combinaţie de simboluri iudeo-creştine, reprezentându-L pe Dumnezeu, din ochiul căruia radiază lumina divină. El este situat în centrul triunghiului, adică în centrul Trinităţii. Interesant este faptul că acest simbol, deşi este prezent în textele biblice şi liturgice, a fost reprezentat plastic abia în secolul al XVII-lea. 
  Cele mai vechi reprezentări plastice ale Ochiului Divin se găsesc în Egiptul Antic, ca simbol al lui Horus/Ra, reprezentând ochiul minţii, al adevărului absolut. Sfinţii Părinţi egipteni nu au vrut să adopte reprezentarea acestui simbol. Reprezentarea simbolului se poate explica prin faptul că dacă pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu L-a văzut vreodată decât prin Chipul Fiului (Ioan 1,18), privind acest simbol, putem constata cu uşurinţă absenţa numelui, a chipului, de fapt chiar absenţa persoanei, care este înlocuită cu un fragment anatomic care ne supraveghează permanent.
Triqueta, formată din figuri geometrice, ca trei cercuri, triunghiuri întersectate sau un triunghi echilateral, este folosită adesea în iconografie, în special în cea populară gotică şi pe crucea celtică, ca simbol al Trinităţii. Ea simbolizează eternitatea. Alături de trifoi şi furca în formă de Y, triqueta denotă intangibilitatea Treimii. Trinitatea este simbolizată, de asemenea, printr-un trio format de peşti, sau iepuri, pentalpha şi de Braţele Trinităţii sau scutum fidei.


Nimbul ( haloul, aureola) de deasupra capului simbolizează sfinţenia, înţelepciunea, suveranitatea şi energia vitală.Nimbul este prezentat ca un disc auriu sau ca o coroană radiantă în jurul capului. Dumnezeu este reprezentant uneori ca un nimb triunghiular sau în formă de diamant, Iisus Hristos cu un nimb cruciform, iar Papa cu unul pătrat sau hexagon. Nimbul era în religiile vechi un simbol solar, ca în cea mithraică, dar  cu un nimb albastru era reprezentat şi Zeus/Jupiter, cu unul roşu Buddha, iar cu unul mărginit de flăcări zeul hindus Shiva, simbolizând Cosmosul.

Cristograma sau Monograma lui Iisus, este compusă sin literele greceşti X ( chi) şi P (ro), reprezentând primele caractere greceşti în exprimarea verbală a lui Hristos ( Christos). Aceasta a fost introdusă de împăratul creştin  Constantin în Labarum ( steag), care includea şi crucea sa. Folosirea acestui simbol în iconografie datează din anul 312, când în ajunul bătăliei de la Podul Milvian, împăratul Constantin a avut viziunea unei cruci şi a cuvintelor ,,in hoc signo vinces" ( ,,cu acest semn vei învinge"). A urmat ordinul de a avea crucea şi motoul pe scuturile armatei sale, iar duşmanul său, Maxentius, a fost învins la Podul Milvian. Această experienţă l-ar fi determinat să dea Edictul de la Milano din anul 313. Începând cu anul 324, lambarumul a devenit emblema lui Constantin şi stindardul Împeriului Roman.
Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena,
 Atena

Coroana cu spini este deseori folosită în imaginile lui Iisus . Coroana cu spini este unul de instrumentele de patimă ale lui Hristos şi uneori poate fi prezentată ca o coroană sfântă ( ale cărei fructe roşii simbolizează sângele Lui). Spinii sunt un simbol universal al nenorocirii, şi , în creştinism mai simbolizează deopotrivă batjocora de la ,, încoronarea" lui Iisus ca Împărat al Evreilor, cât şi suferinţa Lui pe cruce.
Un craniu cu coroană de spini este un simbol creştin al damnaţiunii eterne.
Peştele este unul dintre cele mai timpurii simboluri folosite de creştini, ca mijloc de identificare a lor. El este reprezentat pe criptele din catacombele romane, locul secret de întîlnire a creştinilor.
  Iniţialele cuvintelor greceşti pentru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul ( Iesous Christos, Theon Huios, Soter) sunt folosite ca un acrostih pentru cuvântul grecesc ichtus, care înseamnă peşte. Acest simbol îşi găseşte originea în minumea săvârşită de Iisus, când a hrănit 5.000 de oameni cu 2 peşti. El şi-a numit apostolii ,,pescari de oameni", iar preoţii vechi creştini îi numeau pe creştin ,,pisculi" ( peşte).
  Despre cel mai însemnat simbol crucea, vă voi relata în alt articol.
Pe curând,
Earnest