EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CIX). ION FERCU, MARIUS MANTA, CUVÂNTUL ȘI CARELE DE FOC

 ,Mă întreb și eu dacă ( acest Ubermensch?!) Cyberborgul va prinde viață, în carnea și oasele lui tehnologice, și va declara război părintelui său, omul. Dacă acest pericol există, va insista ființa umană în truda sa de zămislire/perfecționare a propriului gâde?” ( Ion Fercu)

   

  Întotdeauna, când citesc o carte, indiferent cărui gen îi aparține,  vreau să găsesc, prin gândurile, ideile transmise de autor, dezlegarea semnificației titlului. 
   Așadar, mi-am zis: Cuvântul scris sau vorbit, prin viu grai sau prin gest, este cel mai important mijloc prin care comunicăm. Simplu: cei doi autori, vor să comunice cu cititorii,prin întrebări și răspunsuri. Profesorul de limba și literatura română și de limba și literatura engleză, Marius Manta, pune  30 de întrebări  profesorului de filosofie și de toate științele sociale, Ion Fercu. Îndrăznesc să cred că cei doi autori, pe care îi cunosc foarte bine, îmi pun și mie aceste întrebări sau altui cititor îndrăzneț, care s-ar încumeta să citească această carte. Știu prea bine cât de ,,răutăcios sau sadic” poate fi domnul Fercu când vrea să ne chinuie mintea și spiritul în descifrarea propriei noastre neputințe  pentru a ne înțelege sau a înțelegerii ceea ce  ne transmit cei mai profunzi sau  mai deștepți ca noi și cât de profund și iscoditor poate fi domnul Manta, în timiditatea sa. În același timp, m-am întrebat: de ce și la ce care de foc, dumnealor se referă?Carele cu care se plimbau pe cer, ziua, Ra, iar noaptea, Horus sau carele Sfântului Ilie, cel pe care însuși Dumnezeu l-a primit cu foc. în două situații, conform zicerilor din Biblie ( 1 Împ.18.58 și 2 Împ.1:10,12)? Oricum, nu are importanță, pentru că în orice situație focul ceresc sau cel terestru are aceeași simbolistică: lumina și iluminarea spiritului, a minții, gloria lui Dumnezeu, prezența Lui protectoare, judecata Lui cea dreaptă sau mânia Lui împotriva păcatului.

   Ca urmare a curiozității mele, după Sărbători, m-am hotărât să citesc cartea. Recunosc că mi-au trebuit cam patru săptămâni ca s-o citesc.  Nu este o carte pentru toți, dar este una pentru cei care au un dram de cultură și pentru cei ce vor să învețe ca să cunoască, trezându-le curiozitatea să citească, măcar, o carte a unuia dintre cei la care autorii fac referire.

  Deci, cartea este un sincretism de idei ale unor filosofi, sociologi, psihanaliști, scriitori, muzicieni, teologi, artiști plastici și este foarte bine structurată. Citind-o, intri în labirintul cunoașterii, începând cu cunoașterea propriilor noastre arhetipuri, întrebându-ne: oare unde voi ajunge, căutând ieșirea? Eu am intrat în labirint și  m-am împotmolit, m-am rătăcit de multe ori, am meditat, m-am certat cu mine și cu unii dintre toți cei citați de către cei doi autori.  În momentele mele de răgaz, am stat la o cafea cu dragii mei Kierkegaard, Eminescu, Slavici, Blaga, Eliade, Culianu, l-am sfidat pe Nietzsche ( nu pot să-mi explic starea mea psihică față de acest filosof, care îmi provoacă alergie: mă mănâncă pielea ori de câte ori încerc să-l citesc), m-am certat cu Cioran, chiar și cu Dostoievski și Steinbeck, care-mi sunt dragi. Uneori- când eram pierdut în toate provocările, privind existența, libertatea, viitorul, fericirea, suferința, minciuna, adevărul, imaginarul, miturile și religiile, care toate au aceeași temă: existența noastră și menirea pe care o avem în această viață,  exilul pe care conștient sau inconștient ni-l provocăm, binele și răul din noi, morala, imensitatea Universului- mă uitam, din labirintul meu, spre Cer ca să văd carele de foc, care,  poate, se vor îndura de mine și mă vor duce spre ieșire Am reușit, în cele din urmă, să ajung la ieșire, acolo unde carele de foc trebuiau să mă ducă: la urcușul către lumină.

   În concluzie, domnii Fercu și Manta, prin provocările domniilor lor, mi-au deslușit titlul cărții, pentru care le mulțumesc. M-au determinat să-mi amintesc multe idei pe care, demult, le învățasem și pe care le-am lăsat adormite în subconștient, să-mi amintesc de unele personaje din romanele pe care le-am citit, m-au provocat  ca să caut și să citesc ceea ce n-am citit, cum ar fi ,,Fabula existențială”de Ștefan Afloarei, ,, Despre demnitatea omului” de Piccolo Mirandola, ,,Enciclopedia sufletului” de Viktor Erofeev, ,,Eichmann la Ierusalim . Raport asupra banalității răului.” de Hanah Arendt. Le mulțumesc, pentru că în aceste vremuri pe care le trăim, când suntem mereu ,,amenințați”cu războaie, foamete, sărăcie, schimbări climatice, crime, violuri, răsturnarea valorilor morale, m-au determinat ca să mă detașez și să reflectez la marile probleme, la care va trebui să răspund la Judecata de Apoi!

  Vă recomand, cititorii mei onești, să citiți cu răbdare această carte, care a apărut la Editura Eikon, București, 2023, finalizată de cei doi autori în ziua de Înălțarea Domnului- Ziua Eroilor, 25 mai 2023. Cred că nu întâmplător, domnii Fercu și Manta au ținut să menționeze acest fapt.

Pe curând,

Earnest

 

Vă pun link-ul ,, Vasiliscul și Aspida” inspirat de poezia lui Șerban Foarța și Andrei Ujică, din volumul ,,Cantafabule”- Phoenix. 

 Am ales acest cântec din ,,Cantafabule” ( album pe care domnul Manta îi place să-l asculte), pentru că întotdeauna mi-a fost frică de Vasilisc. Se spune că la Sfântul Gheorghe, șerpii ies din pământ la șuieratul Vasiliscului. În acea zi, eu nu voiam să ies din casă de frică  că mă voi întâlni cu de Vasiliscul.

https://www.youtube.com/watch?v=65Yf_1GYxw0

MONUMENTE UITATE (XIX). BUSTUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA DE LA MĂRĂȘEȘTI

,, A percepe este mai important decât a şti.” ( Alexandru Ioan Cuza)

   

Mărășești,
Alexandru Ioan Cuza (1908), sculptor T. Vidale

Anul acesta, pe 24 ianuarie, se împlinesc 165 de ani, de când, la București, a fost ales domn al Țării Românești, domnul ales în Moldova, Alexandru Ioan Cuza. Prin acest act, românii au pus Puterile în fața faptului împlinit, realizând Unirea celor două Țări Românești. Domnul Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale, care au avut un caracter atotcuprinzător, a consolidat Unirea și a deschis calea spre modernizarea societății românești. Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cei mai iubiți conducători, mai ales de țărani, pe care i-a eliberat din șerbie și pe care i-a împroprietărit. 

    Din dragoste și respect pentru domnul care i-a emancipat, 40 de țărani , printre care și Vasile Măgdălinoiu, împreună cu primarul Niță Vasiliu, au hotărât, în ședința Comitetului Comunal, din 15 mai 1903, să ridice. la Mărășești. o statuie-bust lui Alexandru Ioan Cuza, al doilea monument  din țară în cinstea acestuia ( primul este bustul pe care Doamna Elena Cuza l-a comandat la Paris și pe care l-a donat, în anul 1882, unei școli primare din orașul Galați).
    Ce legătură a existat între țăranii din Mărășești și Alexandru Ioan Cuza?  Se știe că drumul de la Iași la București trecea prin Mărășești, pe actuala stradă, Alexandru Ioan Cuza. Pe 5 februarie 1859, diligența cu Alexandru Ioan Cuza, în prima lui călătorie ca domn de la Iași la București,  a poposit 5 zile la moșia boierului ( culmea! antiunionist) Costin Catargi, unde a locuit în palatul său ( urme ale acestuia și ale acareturilor se pot vedea în parcul orașului, pe care îl va deține, mai târziu, Negropontes, un adevărat Mecena al zonei). Cu această ocazie, țăranii i-au organizat sărbători obștești, cu caracter patriotic, unde Domnul le-a promis împroprietărirea. Probabil, legat de acest eveniment au hotărât cei 40 de țărani să-i ridice un monument. Primarul cu comitetul au ținut neapărat să o înștiințeze  pe Doamna Elena Cuza că au luat această hotărâre. Aceasta, le-a răspuns, într-o scrisoare din  data de 20 ianuarie 1905, printre care le spunea: ,,"Domnule Preşedinte, La primirea scrisorii dumneavoastră şi a procesului verbal făcut de dumneavoastră şi locuitorii din comuna Mărăşeşti, sufletul meu a fost cuprins de o adîncă mângâiere, văzînd că poporul român nu dă uitării pe binefăcătorul lor. Primiţi, Domnule Preşedinte, atît dumneavoastră, cât şi toţi locuitorii iscăliţi în acest proces verbal, simţirile mele de recunoştinţă" Scrisoarea se încheia cu rugămintea, ca aceasta să nu se facă publică, cât timp ea este  în viață, ceea ce ne face să credem, că distinsa și discreta Doamnă se temea încă de atitudinea nefavorabilă a autorităților față de cum a rămas domnul în  memoria porului român. Monumentul a fost realizat cu banii dați de cei 40 de țărani și din subscripție, reușindu-se să se strângă 3000 de lei, însă toate cheltuielile se ridicau la 5000 de lei: 3,750 a costat bustul de bronz, realizat de cunoscutul sculptor de monumente funerare, Temistocle Vidale ( el a realizat, în anul 1923, Monumentul Eroilor de la Măneciu), cu pedestalul de marmură de Grecia, iar restul banilor au fost pentru inscripţie, facerea unui grilaj în jurul bustului şi alte cheltuieli. Cei 2000 de lei au fost dați de comună ( 600 de lei) și de județ (1400 de lei). Pe frontispiciul monumentului este următoarea inscripţie: "Lui Vodă-Cuza. Primul Domn al românilor şi părintele poporului. Ţărănimea din judeţul Putna. Recunoştinţă eternă." Pe partea stângă a soclului: ,,Unirea Principatelor. Secularizarea averilor mănăstireşti. împroprietărirea clăcaşilor. Chemarea poporului la viaţă publică". De asemenea, sunt inscripționate  câteva versuri de Vasile Alecsandri: ,,Sunt nume destinate/Ca numele tău mare/Să stea neclintite/Pe-a timpului hotare/Şi veşnic să răspândă/O Jalnică lumină/Pe seculii ce-n umbră/Trecând li se închina".

   Pe data de 29 septembrie 1908, monumentul a fost inaugurat. La inaugurare  au participat delegații din  Panciu, Adjud, Odobești, Tecuci și din Bacău. 

  Fără a consulta autoritățile, cei 40 de țărani au invitat-o pe Doamna Elena Cuza. Răspunsul acesteia a fost, următorul;"Am primit scrisoarea dumneavoastră şi cetind-o am plâns cu lacrimi de recunoştinţă pentru. frumoasa  Dumneavoastră dovadă de recunoştinţă, adusă memoriei scumpului meu soţ şi bunului DOMN ROMÂN - .care şi-a iubit ţara şi poporul român mai presus de orice pe lume ... Aș dori ca  întreaga Românie să se pilduiască de măreaţa dumneavoastră faptă. Eu aş fi fost fericită să mă găsesc în mijlocul dumneavoastră la această frumoasă şi patriotică serbare, însă vârsta mea înaintată · şi slăbită de povara anilor nu-mi mai permit să-mi pot procura această mare fericire."

  Monumentul nu este uitat de locuitorii orașului sau de cei din județ.  Însă el nu este cunoscut de cetățenii românii,care vin să viziteze Mausoleul și să le aducă un omagiu de recunoștință eroilor înmormântați acolo. De aceea ,măcar din curiozitate, intrați în Mărășești și opriți-vă o clipă la statuia-bust a Domnului Alexandru Ioan Cuza. În oraș, mai puteți vedea alte două monumente,la care se adaugă și Monumentul ,,Pe aici nu se trece” de pe drumul E85 

Surse:

Gh.Popa, Unul din primele monumente ridicate lui Cuza la Mărășești ,în Hierasus, Botoșani, V,1983-8 (1), p. 479-486;

Monografia orașului Mărășești, ,,Carea de Aur”, 2004.

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=vXLE2dGxiOA

    

   

ROMÂNCE CELEBRE (XIII) ECATERINA TEODOROIU ( 1894-1917)

   ,,

Ecaterina Teodoroiu
la 17 ani

...Tatăl meu era prizonier, iar doi din cei trei fraţi ai mei morţi în luptă. N-am plâns, dar am simţit în suflet atâta ură şi-atâta dor să fac ceva de seamă; o sete de sânge, de moarte, că m-am speriat singură de schimbarea ce s-a făcut în mine... Nu mai eram copilă, vream să lupt, să pot urma, să fiu alături de ostaşi..., şi să răzbun pe ai mei şi ţara. […] Am întâlnit, retrăgându-se cu trupele, pe ultimul meu frate; ne-am îmbrăţişat fără să ne spunem un cuvânt, doar o lacrimă îmi umezea ochii, pe care n-am şters-o, căci îmi era ruşine să mă vadă plângând. El a plecat în jos, eu înspre casa unei prietene, spre a o lua să mergem împreună. La podul Jiului însă, văd patrule germane observând poziţiile alor noştri; n-aveam nicio armă să trag în ei, dar am fugit înapoi strigând după ajutor; ei au tras o salvă după mine fără să mă atingă. Se-ncinge o luptă între gardiştii oraşului şi ei – eu căram muniţii – , sosind şi un grup de soldaţi, patrulele inamice au fost respinse peste munte, iar noaptea a fost linişte. A doua zi […], moare şi ultimul meu frate”. (fragment din ,,Memoriile de război” de Ecaterina Teodoroiu  pe care le-a început să le  scrie la redacția revistei ,,Viitorul țării” și care au fost publicate în  ,,Istoria presei militare” de Dan Gîju, Editura Biblioteca, 2012) 

     Ecaterina Teodoroiu, pe numele ei adevărat, Cătălina Vasile Toderoiu,

Târgu Jiu,
Casa Memorială

s-a născut pe 15 ianuarie 1894 ( ieri s-au împlinit 130 de ani de la nașterea sa),în satul Vădeni ( astăzi este în componența municipiului Târgu Jiu) și a murit pe 22 august 1917, în luptele de pe Dealul Secului, din sectorul pârâului Zăbrăuți,conducând un pluton al Regimentului 43/39 al Companiei a VII-a. Ecaterina Teodoroiu este a treia româncă, care a condus o oaste, după Doamna Chiajna și Panaghia Roșu, despre care am scris pe acest blog, pe postările Românce celebre ( În prima postare am scris despre Doamna Chiajna,iar în postarea șapte, intutulată Revoluționarele pașoptiste, am scris despre Palaghia Roșu). Palaghia și Cătălina erau învățătoare și s-au dovedit femei curajoase ,luptând pentru apărarea patriei. Cătălina a fost cercetaș, asistentă sanitară, soldat, fiind în cele din urmă comandanta unui pluton. Despre dânsa s-a scris mult, i s-au ridicat monumente, i s-a făcut un film artistic în anul 1979, în regia lui Dinu Cocea, unde artista Stela Furcovici a interpretat rolul Cătălinei, filme documentare (primul a fost realizat în anul 1930), pe care le puteți urmări pe YouTube, piese de teatru ( una scrisă de Nicolae Tăutu, alta de Vasile Chiriță),iar poeții Anișoara Iordache, Silviu Bacuiani, Nicolae Petrescu Redi, Radu Dan Alexandru i-au scris poezii. Asociația Cadrelor Militare Femei în Rezervă și Retragere, Cercetașii României îi poartă numele.

    Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept Casă Memorială „Ecaterina Teodoroiu.”

 

Târgu Jiu
Mausoleul ,Ecaterina Teodoroiu

 Dintre monumentele dedicate Ecaterinei Teodoroiu, cele mai impresionante sunt Mausoleul din Târgu Jiu și Monumentul ,,Biruinței” de la Tișița, pe care localnicii îl numesc ,,Pe aici, nu se trece!”

   Mausoleul Ecaterina Teodoroiu a fost ridicat în 1936, din inițiativa Ligii Femeilor din Gorj, fiind opera sculptoriței Milița Pătrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși Are o înălțime de 2,10 m., are forma de sarcofag, este realizat din travertin italian și este așezat pe un postament cu trei trepte. Exteriorul este decorat cu basoreliefuri, care înfățișează evenimente din viața eroinei. Aici, au fost depuse în anul 1936, osemintele Ecaterinei Teodoroiu, care fusese înmormântată la Fitionești, județul Vrancea.

  Monumentul ,,Biruinței”, a fost ridicat în anul 1934, din inițiativa și cu banii ziaristului Sextil Pușcariu, la Tișița, județul Vrancea. Monumentul este realizat din bronz, are o înălțime de 2,50 m.și o reprezintă pa Ecaterina Todoroiu cu sabia în mână, ridicată  deasupra capului.

Tișița
Pe aici, nu se trece!

Autorul acestui monument este cunoscutul sculptor Oscar Han, Monumentul se vede în toată splendoarea lui pe E85, la intersecția cu șoselele care vin dinspre Galați, la Est,  cu aceea dinspre Panciu, la Vest. În anul 1994, a fost ridicat, pe Aleea Personalităților din fața Mausoleului de la Mărășești bustul Ecaterinei Teodoroiu, realizat din bronz de sculptorul Florin Musta.

   Menționez că majoritatea monumentelor ridicate în cinstea Ecaterinei Teodoroiu au fost realizate în perioada interbelică. Așa știau strămoșii noștri să-și cinstească eroii!

  Din 1 decembrie 2021, a fost pusă în circulație bancnota de 20 de lei cu chipul ei. Din păcate, această bancnotă nu prea este în circulație. Unde o fi dispărut?

  Pe curând,

  Earnest

 

VAI DE CULTURA ROMÂNĂ !

,,Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.”  ( Mihai Eminescu)

Onești, Mihai Eminescu 
Sculptor: Eremia Grigorescu

    Legea 238/2010 a declarat 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale, dată aleasă legat de ziua în care s-a născut poetul național Mihai Eminescu, care spunea : ,, Fiecare literatură naţională formează focarul spiritual naţional, unde concurg toate razele din toate direcţiunile vieţii spirituale, ea arată nivelul vieţii publice spirituale.”
 e
    Nu putem să nu legăm cultura română de limba română. Tot Mihai Eminescu spunea, refrindu-se la Grecia Antică, ceea ce este valabil pentru orice cultură, deci și pentru cultura română, că aceasta: ,,n-ar fi ajuns nicicând la dezvoltarea ei cea mare, dacă limba ei nu s-ar fi dezvoltat cu toate nuanţele dictate de natură şi împrejurări şi dacă această dezvoltare a limbii nu era paralelă cu dezvoltarea chiar a spiritului latin.”

  Cred că am început acest mileniu și acest secol prost, privind limba și cultura română. Tot mai mulți politicieni, ziariști pocesc limba română, începând cu punerea greșită a accentului pe numele persoanelor, pe localități și pe substantive comune, încât îmi trebuie câteva secunde ca șă înțeleg la ce localitate se referă sau  ce cuvânt este acela pe care l-au rostit din vârful limbii. Cât despre istoria țării, despre acea universală, despre așezarea unei localități nici nu mai îndrăznesc să vorbesc, pentru că este mare jale. Dau doar un exemplu: o reporteriță transmitea de la Oravița și spunea că este în județul Mehedinți, pe burtieră scria județul Hunedoara, numai că orașul se află în județul Caraș-Severin. La următoarea transmisie, a revenit, spunând că se află în județul Caransebeș, care este un oraș din județul cu pricina, nu județ.

    Cele mai frumoase expresii sunt cele care se vor ,,mijloace de stil”, ca : ,, temparatura s-a prăbușit”, ,,vine publicitatea peste noi”, iar uneori suntem îndemnați să ascultăm/vedem știrea următoare cu interjecția ,,haide să” sau ,,hai să”. Am scris de multe ori că Președintele nostru are un fix cu folosirea termenului televizor în loc de televiziune, dar nu este singurul. Un fost Ministru al Justiției ne spunea că el  a ,,ieșit de multe ori pe televizor și am arătat pericolul acestor prevederi”. Dar despre logica primului om în stat din propozițiile  următoare, ce părere aveți? ,,În privința intrării României în Spațiul Schengen s-au făcut mici progrese. Austria nu va vota intrarea României în Spațiul Schengen.” Zâna de la Justitie ne anunța foarte grav  că un anumit infractor ,,a fost adus de avion, după șaisprezece ani de fugit.”. O știristă ne dădea această informație: ,,Au fost descoperite treptele unde Iisus Hristos a vindecat orbul în Noul Testament,” iar alta relata:, Un șofer băut a adormit în mașina răsturnată după accident.”Eu nu am înțeles știrea: șoferul a adormit pentru că era beat și mașina s-a răsturnat sau că a adormit, liniștit, după ce mașina s-a răsturnat. Nu are importanță. Important este că șoferul băut  a crezut că are tot dreptul să-și conducă mașina,ca să ajungă acasă. ,,Un tânăr a refuzat să oprească la semnalul polițistului. Poliția a pornit în urmărirea acesteia” Cine era vinovat, tânărul sau mașina? Nu contează. Poliția și-a făcut treaba și de data aceasta. 

  Cele mai mari greșeli sunt făcute de reporteri, moderatori, privind  verbele a cheltui , a trebui, pe care nu știu să le conjuge la indicativ prezent și la toate verbele, pe care nu știu cum se conjugă la timpul conjuctiv prezent sau la diateza reflexivă. Unii nu știu să acorde adjectivele demonstrative acesta, aceasta cu substantivul: ,,acest garduri”, ,, acest primă fază”, ,,acestă precizare”, ,,acestea măsură”  sunt cele mai frecvente, la care se adaugă și folosirea incorectă a verbului a corobora și a adverbului decât și faimoasele aibe și țigare.

    De asemenea, sunt aduși la televiziuni pseudoistorici, care spun gogomănii, privind creștinismul, denigrează faptele istorice ale înaintașilor noștri, fiind lipsiți de respect față de toți cei care au făcut ceva pentru menținerea ființei naționale a poporului nostru. Personalitățile culturale valoroase sunt ignorate și sunt promovați impostorii. Interpreții de muzică populară nou creată poartă costume naționale, adevărate kitsch-uri, multe cu influențe ucrainene. Există foarte multă ură și dispreț pentru tot ce este valoros în cultura română.

   Eu sper în revenirea la normal, la programe școlare coerente și la profesori cu dragoste de profesia lor și cu dorința de a le arăta elevilor cum să deosebească o valoare de nonvaloare.

    Șă trăiască și să înflorească cultura română, iar limba română să rămână așa cum o carecteriza Mihai Eminescu :,,Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medii şi curate.”

 

   Pe curând,

   Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=cx6nJq_GhlE