duminică, 31 ianuarie 2010

ORASE-MUZEU UITATE (III). BABADAG

Mormântul lui Koyun Baba
Geamia
Situat în Podișul Dobrogei, în depresiunea Babadag, de-a lungul parâului Tabana, între lacurile Babadag si Razelm, orașul nu amintește decât prin câteva monumente , de gloria de odinioară. Socialismul a reușit să facă din Babadag un oraș fără personalitate, cu o arhitectură trasă la indigo de arhitecții glorioasei epoci. Nici astăzi, edilii orașului nu se îngrămădesc să dea personalitate unui oraș, care, în perioada medievală, a fost cel mai mare din Dobrogea.
În anul 1264, împăratul bizantin Mihail Paleologul așaza aici, pe o o veche așezare romană Vicus Novas, un grup de mercenari turci pentru a apăra frontierele imperiului de atacurile străine. Așezarea se va numi Babadag, adică Muntele Tatălui. În comunitatea turcă se afla și Sari Saltuk Dede, cel care îi va musulmaniza pe turcii dobrogeni, având pentru turci aceeași semnificație pe care o au sfinții la creștini. După ce Dobrogea devine sangeac turcesc, în secolul al XV-lea, Babadagul devine centrul administrativ al provinciei, iar începând cu anul 1677, pașa de Silistra își mută aici reședința. Babadagul va deveni un oraș înfloritor și va fi renumit pentru cele 8 soiuri de struguri care se cultivau aici, pentru că drumurile care legau Marea Nordului de Marea Neagră, Occidentul de Orient treceau prin oraș, pentru influența pe care o avea pașa asupra politicii domnitorilor moldoveni și munteni. Orașul va decade, după Războiul de Independență din 1877-1878. Astăzi, 12,86% din populația orașului este de etnie turcă și rar mai vezi, pe străzi, câte o frumoasă turcoaică îmbrăcată tradițional.
În oraș nu găsești loc de cazare, Un hotel Babadag se află în Turcia, în regiunea Dalman. Comunitatea locală nu face nimic, pentru a atrage turiștii spre acest oraș, care, chiar dacă are puține monumente, ar putea fi un oraș-muzeu, care să conserve tradițiile turcești, folclorul și arhitectura turcă.
Ce putem vizita în Babadag? Geamia, care este mai frumoasă decât aceea din Tulcea. În curtea geamiei se află cișmeaua Kalaigi și mausoleul lui Sari Saltuk Dede (loc de pelerinaj al turcilor de pretutindeni). De asemenea, putem vedea casa Panaghia, ridicată de Gaza Ali Pașa ca seminar musulman ( mutat astăzi la Medgidia), care adapostește Muzeul de Artă Orientală si o moschee mai mică. Curajoșii pot vizita și mormântul lui Koyun Baba (Tatal Oilor), cel mai vechi mormânt musulman din Roamânia, vechi de peste 800 de ani, loc de pelerinaj al turcilor din oraș, considerat Mecca dobrogeană. Turcii urcă până la mormânt în genunchi și în coate, pentru a cere lui Koyun Baba să-i scoată dintr-o situație critică, lăsându-și hainele rupte în timpul urcușului drept ofrandă. Koyum Baba a fost un păstor, care a salvat orașul de la inundații, stăvilind apele cu lâna oilor.
Merită să vizitați acest oraș, pentru peisajul extraordinar în care este situat. Lacul Babadag este foarte frumos, păcat ca edilii nu știu să-l expoateze și să-l pună în circuitul turistic, păcat că nu știu să promoveze tradițiile turcești și bucătăria turcească. Este o sărbătoare turcească foarte frumoasă, Nevruz (Ziua Nouă), sărbătorită la 21 martie. Sărbătoarea amintește de ieșirea turcilor din munții Erghenegon, unde au fost izolați în urma unor cataclisme. Au reușit să găsească ieșirea, urmărind un lup care a intrat și a ieșit printr-o strâmtoare. Ieșirea turcilor din munți a însemnat deplasarea lor în 4 zări, începerea unei noi epoci. În această zi, se ard hainele vechi, pentru a distruge tot ce a fost rău în anul anterior, se vopsesc ouă roșii, pentru că roșul înseamnă speranță, se ciocnesc ouăle, pentru ca un proverb turcesc spune că primăvara nu vine până când nu cad pe pământ coaje de ou, barbații sar peste foc, iar băieții, cu ghiocei prinși pe bețe, merg din casă în casă, vestind primăvara. Se mănâcaă carne și multe prăjituri. Alături de Baieram, sărbătoarea Nevruz este cea mai importanta sărbătoare turcească.
Pe curând,
Earnest

luni, 25 ianuarie 2010

BISERICI SI MANASTIRI RUPESTRE (I). MANASTIREA TAPOVA


Exista in spatiul romanesc un numar impresionant de biserici si manastiri rupestre, multe dintre ele fiind construite pe vechi locuri sacre ale geto-dacilor. O parte dintre acestea, isi pastreaza si astazi functiile sacre fiind locuri de pelerinaj si rugaciune, altele sunt doar puncte turistice lipsite de ghizi, fiind supuse unui permanent fenomen de vandalizare.

Una dintre manastirile rupestre este Manastirea Tapova, o adevarata perla a patrimoniului basarabean, inclusa in cele mai prestigioase cataloage si prospecte turistice din Europa. Situata in judetul Orhei, pe malul drept al Nistrului este sapata in stanca. De pe malul stang al Nistrului se observa celebra stanca in forma de leu in pantecele caruia sunt sapate bisericile rupestre basarabene Saharna si Tapova. Aceste biserici au fost construite pe locuri sacre ale geto-dacilor, zidurile davelor si sanctuarele acestora se mai pastreaza si astazi. Manastirea Tatova a constituit loc de refugiu al calugarilor crestini, persecutati de capeteniile pagane ale uzilor, cumanilor si tatarilor. Nu se stie exact anul construirii complexului monastic de la Tapova, probabil el a fost ridicat incepand cu secolul al IX-lea. Exista 2 cai de acces: una de pe cresta stancii, pe trepte sapate in stanca, alta de pe Nistru, pe unde veneau cu barcile, in vechime, credinciosii de pe ambele maluri ale fluviului. Complexul monastic de la Tapova este constituit din 3 locasuri, ce se insiruie unul langa altul, impreuna cu chilii, la mica distanta unul de altul. Primul, cu chilii, din partea de sus a Nistrului este cel mai vechi, cel mai mic si mai greu accesibil. Al doilea locas este datat in secolul al XV-lea, este ceva mai mare, iar al treilea, cel mai nou si cel mai mare a fost infiintat in secolele al XVI-lea - al XVII-lea, cu biserica spatioasa, cu bolta inalta si pereti tencuiti.In anul 1828, la complexul rupestru s-a mai adaugat o biserica construita in deal, care a dat complexului un aspect monumental. Acest loc era vizitat de Stefan cel Mare destul de des. Aici s-a casatorit domnitorul cu prima Marie, Marusca, fiica unui boier localnic. Cu Marusca l-a avut pe Alexandrel, pe care domnitorul si l-a asociat la domnie, dandu-i Moldova de Jos cu resedinta la Bacau. Fantoma Maruscai se arata deseori calugarilor si turistilor." Ea este inalta, imbracata intr-o rochie alba lunga, poalele acesteia atigand pamantul. Pe cap are o naframa alba, de aceeasi lungime cu rochia. Obisnuieste sa apara noaptea sau dupa lasarea amurgului. Nu le vorbeste oamenilor carora li se arata. Se pare ca nu-si schimba varsta: este mereu tanara". Aceasta este descrierea pe care o fac calugarii.

Si aceasta manastirea, ca toate celelalte din Republica Moldova, a fost transformata in depozite ale colhozului, Din anul 1994 a fost redata credinciosilor, dar urmele vandalizarii sunt greu de sters. Au inceput lucrarile de restaurare, care, din lipsa de fonduri, merg foarte greu. Credinciosii care vin aici cu credinta isi gasesc rezolvare la marile probleme pe care le au, prin rugaciuni indelungate in subsolul bisericilor rupestre. Daca veti trece prin Basarabia, va invit sa vizitati aceste locuri incarcate de istorie si mai ales de mister.


Pe curand,

Earnest

duminică, 17 ianuarie 2010

MONUMENTE DISTRUSE SI UITATE(III). MANASTIREA DOBRUSA


In spatiul romanesc exista 2 manastiri Dobrusa: una in Oltenia, ctitorita in secolul al 14-lea si una in Basarabia ctitorita in secolul al 18-lea.

Manastirea care a fost distrusa este aceea din Basarabia.

Intre anii 1950 si 1960 manastirile din Republica Socialista Sovietica Moldova au fost distruse si uitate. Dupa 27 august 1991, cand Basarabia isi declara independenta, devenind Republica Moldova, incepe reconstruirea locasurilor sfinte. Pacat insa ca despre valoarea lor se stie numai dincolo de Prut, romanii din Romania nu au auzit de ele si probabil nici nu vor auzi. Este mai la moda sa vizitezi Franta, Olanda, Grecia etc decat batrana Basarabie, care este mai saraca decat Romania dar atat de bogata in sacralitate. Istoria ne-a invatat multe lectii... si ar trebui sa vina vremea sa ne desteptam si sa intelegem ca la capatul plecat lumina nu ajunge. Atata timp cat nu ne vom cunoaste valorile si nu le vom apara, sa nu avem pretentia sa ne respecte altii!
Dar sa revin la Dobrusa. Din cronici aflam ca Petru Rares a inchinat in anul 1527 satul Dobrusa cu mosiile sale Manastirii Probota. Aici, pe dealul numit de popor Golgota, inconjurat de codrii desi, se aflau 3 cruci care aminteau de 3 viteji de ai lui Stefan, care cazusera in lupta. Dupa mai vine de 200 de ani, calugarul Ioasaf cere binecuvantarea Manastirii Probota sa ridice aici un schit, in anul 1772. In anul 1822 cu sprijinul boierului Toma Cozma din Iasi, calugarii din schit ridica in vale o biserica mare din piatra, cu foarte multe influente din stilul rusesc. La shit, in anul 1839, in locul bisericii din lemn, se construieste alta din piatra, in stil neoclasic. In jurul bisericii din deal va ramane cimitirul, iar in jurul bisericii din vale se vor construi chiliile. In perioada interbelica, manastirea va deveni una dintre cele mai bogate din Basarabia si locas de cultura si spiritualitate, unde s-au format multi duhovnici, unii dintre ei au ajuns in scaunul de episcop. Astazi, o mare parte a biblitecii manastirii, arhiva si tipografia se afla la Muzeul Manastirii Cernica. Unul dintre duhovnicii formati aici este si Parintele Sofian Boghiu, regretatul staret al Manastirii Antim din centrul Bucurestiului, numit in popor „apostolul Bucurestiului”.
In anul 1959, manastirea a fost inchisa si transformata in spital si depozite, schitul din deal a fost tranformat in tabara pionereasca, cimitirul a fost nivelat si tranformat in teren de sport, iar crucile de pe dealul Golgota au fost didstruse. Nimic nu trebuia sa le mai aminteasca romanilor despre istoria si credinta lor. Comunismul devenea treptat ideologie si religie! Incepand cu anul 1994, manastirea a fost redeschisa, au inceput lucrarile de renovare, au fost puse crucile pe dealul Golgota. Staretul Stefan Boghiu de la manastirea Antim a donat manastirii 4000 de carti din biblioteca personala. Astazi manastirea a devenit loc de pelerinaj pentru moldoveni, datorita minunilor pe care le savarseste prin rugaciuni, staretul manastirii


duminică, 10 ianuarie 2010

TEZAURE TRANSILVANENE LA VIENA (I).TEZAURUL DE LA CIOARA

Îi răspundeam unui domn Anonim, supărat pe faptul ca mă numesc Earnest/Oscar Wilde şi nu Onest Popescu, că am început să scriu pe acest blog din revoltă şi tot din revoltă continui să scriu. De exemplu, acum o oră, la Antena 3, un reporter, bine intenţionat, ne amintea că astăzi ar trebui omagiat Ion Budai Deleanu, prezentându-ne casa din Cigmau, în care a fost născut eruditul transilvanean, unde a funcţionat şcoala din localitate, clădire care este astăzi în paragină. Reporterul a încercat să ne informeze despre activitatea naţionalistă a Şcolii Ardelene, din care facea parte si Ioan Budai Deleanu, de lupta împotriva stăpânirii maghiare.
Cum să nu te revolţi, când constaţi, două greşeli, într-un reportaj, care se voia să fie informativ si educativ: 1.Şcoala Ardeleană a militat pentru emancipare naţională, care nu are nimic de a face cu naţionalismul; 2.În perioadă aceea, Transilvania era sub stăpânirea habsburgică, de altfel ca şi Ungaria, nu sub stăpânire maghiara.
Mi-a venit ideea să încep un nou ciclu, dedicat obiectelor de patrimoniu românesc, care se află în străinătate. Unele dintre ele se află în Colecţiile Muzeului de Istoria Artaei din Viena. De ce încep cu acelea aflate la Viena? Pentru că atât de mult ne-au jăgmănit austriecii, în timpul celor aproape 200 de ani de stăpânire, pentru că vorbim numai de tezaurul "însuşit" de ruşi şi nu spunem nimic despre tezaurul Moldovei însuşit de Solimanul Magnificul sau de tezaurele transilvănene însuşite de austrieci.
Din colectiile muzeului sus-amintit, fac parte diferite opere de artă descoperite în teritoriul românesc, aparţinând diferitelor epoci istorice. Multe dintre acestea provin din Transilvania. Din epoca dacică, provin 9 tezaure din argint. Unul dintre aceste tezaure este cel descoperit la Cioara, astăzi satul Siliştea, din comuna Baiţa (renumita pentru minele de aur si argint), din judeţul Hunedoara. Tezaurul este în întregime din argint şi este alcătuit din: o placă( fragment), patru brăţări, cinci fibule, două torquesuri, un lanţ-colier împletit, trei fragmente dintr-o spirală, unsprezece piese diferite. O valoare deosebită o are fragmentul de placă (g=149,5 g.), executată prin ciocănire, reprezentând două figuri. Valoarea piesei este documentară, daâdu-ne informatii importante privind portul, pieptanătura, armele şi bijuteriile pe care le purtau dacii. Acest tezaur a fost descoperit de un locuitor, pe nume Matei, fiul lui Ştefan Molodet. Descoperirea a fost anunţată Administraţiei, care a raportat-o la Viena, iar apoi a trimis întreaga descoperire acolo. Şi acolo a rămas.
O săptamână bună să aveţi!
Pe curând,
Earnest

duminică, 3 ianuarie 2010

MONUMENTE DIN PATRIMONIUL UNESCO(II).BISERICA PATRAUTI



Nordul Moldovei este cunoscut in lumea intreaga prin bisericile cu pictura exterioara. Aceste biserici nu au dimensiunile catedralelor gotice, nici trasaturile maiestoase ale arhitecturii bizantine, dar ne impresioneaza prin zveltete si echilibru. Ele sunt in armonie cu natura si creaza o legatura intima intre profan si sacru. Credinciosul se simte in Casa Domnului apoape de Creator; nu-l inspaimanta distanta dintre el si Tatal Ceresc, poate sa-si deschida sufletul, sa-si spuna gandurile si sa-si marturiseasca pacatele, fara teama pedepsei divine.
Aceste biserici au fost inscrise pe Lista Patrimoniul Mondial in anul 1993, atat pentru arhitectura lor, originalul stil moldovenesc, cat si pentru pictura murala, caracterizata printr-un program iconografic coerent si unitar.
Una dintra aceaste biserici, mai putin vizitata, este Biserica Sfintei Cruci din Patrauti. Este prima ctitorie a lui Stefan cel Mare si Sfant si prima biserica in stil moldovenesc. Dupa ce marele domnitor a renovat sau a rezidit ctitoriile stramosilor sai, s-a hotarat sa ridice locasuri sfinte, dandu-le diferite destinatii. Biserica Sfanta Cruce a fost singura manastire de calugarite ctitorita de domnitor si a fost destinata ingrijirii ostenilor raniti in razboaie. A fost pictata in interior imediat dupa zidire (1487) si pictata in exterior in vremea lui Petru Rares. Este singura biserica care nu a suferit interventii pe pictura originala, pictura interioara fiind socotita cea mai veche din Moldova. Pictura exterioara a fost acoperita odata cu inchiderea manastirii in vremea stapanirii habsburgice in Bucovina. Nu am sa inteleg niciodata inversunarea cu care administratia catolica hasburgica a distrus atatea valori culturale din spatiul romanesc. Astazi se mai pastreaza din pictura exterioara, fragmente din "Judecata de Apoi".
Biserica este de mici dimensiuni, dar admirabil proportionata, fiind in plan triconic cu turla pe naos, sistemul de boltire al naosului fiind caracterizat prin folosirea arcelor piezise (bolti moldovenesti).In exterior, sub cornisa, decorul este realizat dintr-o friza de placi patrate de ceramica de nuante violet si verde. Pictura interioara este de inalta calitate, fiind realizata de un zugrav scolit la scolile de pictura bizantina, Unii specialisti considera ca pictura apartine unui zugrav moldovean, altii considera ca aceasta apartine grecului Gheorghios, cunoscut in epoca. Caracteristice pentru pictura de la Patrauti sunt compozitia clara si echilibrata a ansamblului, desenul rafinat si expresiv, coloritul subtil. Portretul Lui Stefan cel Mare si Sfant din tabloul votiv, care-l reprezinta pe domnitor cu fata bucalata si plete blonde, este considerat singurul pentru care domnitorul ar fi pozat.
Biserica Patrauti este astazi biserica parohiala si se afla la 12 km. de Suceava. Candva era in mijlocul padurii, acum , in urma defrisarilor, se afla la marginea padurii si merita a fi vizitata.
Pe curand,
Earnest