marți, 28 iulie 2015

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (V).J.M.COETZEE,DEZONOARE

J.M.Coetzee (n. 1940, Cape Town)
 "Viaţă de cărturar scos la pensie, lipsit de speranţă, lipsit de perspective. Este pregătit să se instaleze într-o astfel de existenţă?".  (David Laurie, personajul principal din "Dezonoare")

  Romanul "Dezonoare" este al cincilea roman al scriitorului sud-african J.M.Coetzee, publicat de Editura Humanitas. Romanul este tradus de Felicia Mardale în anul 2011, după ediţia din anul 1999 apărută la New York.
  J.M.Coetzee este al cincilea scriitor african laureat al Premiului Nobel pentru literatură şi al doilea sud-african, după Nadine Gordimer. Într-un interviu acordat în anul 2003 lui David Attwell, după ce a primit Premiul Nobel, spunea că el este loial, din punct de vedere intelectual, Europei, nu Africii, că deşi este privit ca un specimen istoric al vastei mişcări europene cuprinsă între secolele XVI si XX  de expansiune, el nu-i aparţine, pentru că aceasta a reuşit în America şi Australia dar foarte puţin în Asia şi Africa."Sunt, de asemenea, un reprezentant al generaţiei din Africa de Sud, pentru care a fost creat apertheid-ul, generaţie care a fost menită să beneficieze cel mai mult de ea". Deşi a scris multe studii despre S. Beckett, spune într-un alt interviu din anul 2011, că el  a fost influenţat de W. Wordsworth în gândire, în stilul când scrie despre fiinţele umane în relaţiile lor cu natura.
  Revenind la romanul "Dezonare", premiat cu Booker Prize în anul 1999 şi cu Commonwealth Writers Prize în anul 2000  şi ecranizat de Steve Jacobs în anul 2008 cu John Malkovich în rolul principal ( îl puteţi vedea pe You-tube), acesta este un roman al trăirilor unui profesor universitar, aflat la vârsta a treia, care îşi pune probleme de existenţă profesională, sentimentală, paternă, care reuşeşte să privească şi să treacă cu detaşare peste sfârşitul carierei sale universitare. Scriitorul surprinde ipocrizia mediului academic ( vezi atitudinea membrilor consiliului de disciplină al universităţii)  şi nu îşi poate ascunde, în vizunea noastră, pornirile şovine : prostituata de lux este musulmană, iar violatorii fetei sale sunt negrii. Celor care vor citi romanul, le sugerez  să reflecteze asupra personajului Lucy: este cel mai lucid şi conştient personaj pe care l-am întâlnit în romanele pe care le-am citit, în ultimii ani. Acceptând drama prin care a trecut, ştie că aceasta este consecinţa urii pe care colonialismul şi apertheid-ul a creat-o în rândul băştinaşilor.
 Este un roman care trebuie citit la orice vârsta, pentru că mesajul lui este clar: niciodată nu eşti prea bătrân ca să îţi înveţi lecţia şi poţi fi pedepsit oricând pentru orice greşeală. Important este ce şi cât  înveţi din lecţie.
Pe curând,
Earnest

vineri, 24 iulie 2015

IAŞUL STUDENŢIEI MELE (XIII).PARFUMUL STRĂZILOR

Floare de tei
Pe vremea studenţiei mele, România avea industrie, iar unele oraşe erau poluate industrial ( acum sunt poluate fonic). De exemplu, în Bacău, în nopţile calde, nu puteai să dormi cu ferestrele deschise, pentru că îţi pătrundeau în casă diferite mirosuri de la CIC, de la ferma de porci din Bălcescu sau de la Agricola . Pe când în Iaşi, un oraş puternic indistrializat, parfumurile de pe fiecare colină te imbiau la somn sau la o plimbare nocturnă, dacă nu îţi era frică de "haiducii" vremii din Ţicău sau Bularga. Oricum, dacă aveai noroc, te salvau miliţienii care patrulau călare pe străzile lăturalnice, înguste sau  în pantă ale Iaşului, amintindu-ţi de alte epoci...
 Astfel, primavară debuta cu un miros suav, fin de toporaşi, venind dinspre toate colinele, dar mult mai persistent în Copou, urmat de mirosul de liliac dinspre Sărărie, apoi de cel de salcâm dinspre Nicolina. Dinspre Lascar Catargiu venea mirosul de bujori albi şi roz, iar în sesiune te ameţea mirosul teiului , învăluindu-te dinspre toate colinele. Nu aveai nicio scăpare, dacă erai alergic! Atunci erai cel mai trist om, pentru că oscilai în a învăţa pentru examen şi între a te plimba pe Copou. Dacă erai deştept, le făceai pe amândouă.La sfârşitul sesiunei, mirosul de trandafiri şi de crini îţi făcea vânt să pleci în vacanţă. Toamna, când te întorceai, Iaşul te întâmpina cu mirosul puternic de noah, fragă, tămâioasă sau grasă de Cotnari  adus de vântul liniştit de toamna dinspre Sărărie, Ţicău , Nicolina, Cetăţuia. În octombrie pâna toamna târziu, dominant era mirosul de crizanteme şi dumitriţe şi trebuia neapărat să mergi la expoziţia de crizanteme din Grădina Botanică. Să nu credeţi că iarna, dispăreau mirosurile! Din cârciuma din Târgul Cucului venea un miros de ţuică fiartă cu cuişoare, iar din acelea de la Podul de Piatră sau de la Podul de Fier ori  din Canta, te învăluia mirosul de vin fiert cu scorţişoară.
Acesta era parfumul real, nu cel metaforic, al  străzilor Iaşului studenţiei mele!
Pe curând,
Earnest

luni, 13 iulie 2015

ROMÂNII ȘI DICTATURA

  România trece astăzi printr-o formă de dictatură foarte periculoasă, pe care nu a cunoscut-o niciodată și pe care poporul muncitor și cel intelectual, manipulat de slogane de tip comunist, o aclamă.
 Curios este faptul că noi, românii și stramoșii nostri daci , nu am acceptat niciodată conducătorii autoritari. De la Burebista la Ceaușescu, aceștia au sfârșit, fie asasinați, fie judecați și condamnați la moarte, fie vânduți turcilor sau altor stăpâni. Am avut guvernări despotice, dictatoriale de tip regal, militar, proletarist-stanilist , ceaușist și băsist, dar toate acestea au fost mai puțin periculoase decât aceasta: dictatura  justiției și dreptății selective.
 Ca cetățean onest, mă întreb, ce se urmărește? Majoritatea liderilor politici, indiferent de coloratura politică, exceptând  cei 3 B și șleahta lor de B-uri, sunt fie arestați, fie anchetați. Atunci, cine va conduce și administra această țară?. Orice decizie a Parlamentului este contestată la Curtea Constituțională. Atunci de ce mai avem Parlament? Orice act corect de justiție este contestat, iar judecătorii corecți sunt amenintați. Hotărârile judecătorești reparatorii nu sunt aplicate, iar cei care nu le aplică nu pățesc nimic.
   Dacă nu avem lideri, nu avem Putere, dacă nu avem Putere nu avem Stat. Și atunci nu există decât două soluții: ori devenim colonie, ceea ce nu se mai poartă, ori suntem desființați ca stat pe două căi: puși sub supravegherea colectivă a Puterilor sau împărțiți bulgarilor, ungurilor și moldo-rușilor, după un mai vechi plan. 
Și toate acestea se vor întâmpla sub ochii noștri plini de ură împotriva clasei politice, împotriva instituțiilor democratice, pentru că noi, un popor manipulat de slogane generoase de tip comunist, nu vedem ce se ascunde în spatele acestei justiții și dreptăți  selective. Încep să cred în teoria conspirației care ne are și pe noi în vizor!
Pe curând,
Earnest

marți, 7 iulie 2015

EUROPA SI GRECIA

Victoria din Samotrace (sec. 3 i.e.n.)
„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” (Platon)

  Pe vremea când grecii creau "Vistoria din Samotrace", popoarele care se cred astăzi întemeietoarele  Europei , bântuiaiau căutând locuri de pășunat, jefuind, violând, distrugând tot ce găseau în cale.
   Europa de astăzi ar trebui să știe că Europa a început cu Creta, după cum grecii, măcar în mituri, recunoșteau că Europa s-a născut în Asia.
  De asemenea, Europa ar trebui să știe că grecii au fost cuceriți, pe rând, de persani, macedonieni, romani, turci, dar niciodată nu au fost învinși. Toate aceste popoare au tânjit dupa cultura și civilizația greacă. Romanii i-au imitat, iar grecii și-au impus limba în romanitatea răsăriteană. Turcii i-au folosit ca dragomani și i-au vrut profesori la școlile lor înalte, iar renascentiștii i-au actualizat. Democrația și politica s-au născut în Grecia, iar politicienii de astăzi sunt sofiști convinși. Științele au preluat ideile filosofilor greci și au făcut din ele tehnică. 
Exiată în lume o creație, care să nu fie la origine grecească?
Există în lume, muzeu mare care să nu aibă vreun obiect grecesc? Mă întreb, câte din aceste obiecte sunt cumpărate și câte sunt furate?
Dar Europa le uită pe toate acestea, cum uită și celebra remarcă homeriană :" Pe greci să nu-i crezi nici când iți fac daruri".
Europa, lasă-i pe greci  să-și hotărească singuri soarta, căci ei niciodata nu vor fi învinși!
Pe curând,
Earnest