marți, 18 februarie 2014

ŞTIAŢI CĂ(XII)...DESPRE BACĂU (3)

Hotelul Central, 1882
... în Evul Mediu, în Bacău existau 5 mănăstiri ortodoxe? Mănăstirea Precista atestată în anul 1491, Mănăstirea Viile-"La viile ungureanului"-atestată în anul 1640, Metoc-Bacău atestată în anul 1641, Mănăstirea "Sfântul Nicolae" atestată în anul 1653 şi Popor -Metoc atestată în anul 1690.
...pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Bacăul s-a mândrit cu un lăutar-ţigan, Angheluţă, cunoscut şi în afara graniţelor? Domnitorul Scarlat Calimachi l-a trimis, împeună cu taraful său, să cânte în Rusia, iar cunoscutul diplomat Wihelm Kotzebue i-a făcut un frumos portret în romanul său "Lascar Vioresc".
...că pe la 1850, în Bacău erau 6 hanuri în care poposeau călătorii şi un hotel ţinut de Jorj Cristici, renumit, pentru că aici se întâlneau unioniştii? Hotelul Central, existent şi astăzi în centrul oraşului, a fost clădit în anul 1882 de Alecu Vasiliu. Au mai fost zidite şi alte hoteluri, care nu se mai păstrează: Hotelul Europa al lui N.Teodorescu, Hotelul Naţional şi Hotelul Drăgoianu ale lui N.Drăgoianu.
...pe la anul 1851, nici băcăuanii nu au scăpat de gripă, "cataroi", cum o numeau doctorii, venită din Rusia sau din Serbia, iar în anul 1865 oraşul a fost lovit crunt de holeră, care va cuprinde, în anii următori, întreaga ţară?
...la 10 iulie 1856, în Bacău, a avut loc una dintre primele manifestări populare pentru Unire? Participanţii au iniţiat , două zile mai târziu, un Act Naţional cu 3 puncte, pe care l-au semnat locuitorii băcăuani, prin care cereau: Unirea Moldovei cu Valahia, Adunare Legiuitoare aleasă de naţiune, din toate clasele sociale, Domnitor unic, ales de popor.
... la 16 aprilie 1857 în Bacău a poposit Charles A. Talleyrand, reprezentantul Franţei pentru Comisia Europeană, căruia i s-a înmânat Carta Unionistă? Pe stadă, au fost aruncate sute de bilete, având tipărite în franţuzeşte, la cele 4 colţuri : Union, Fraternite, Liberte, Egalite. Talleyrand (nepotul celebrului diplomat  şi mininistru de externe al Franţei napoleoniene) a fost găzduit în casa boierului Costache Lupaşcu.
... în primul său drum spre Bucureşti, Alexandru Ioan Cuza a poposit în Bacău, fiind primit cu mare entuziasm de locuitorii oraşului? Domnitorul a fost găzduit în casele vărului său, P. Docan. Casa principală se păstrează şi astăzi , pe strada Cuza Vodă.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 12 februarie 2014

ORAŞE ALE PERSONALITĂŢILOR (V).BEIUŞ

CENTRUL BEIUSULUI

    În ultimele săptămâni, s-a vorbit mult despre tragicul accident aviatic din Ţara Moţilor şi despre supravieţuitori. Unul dintre aceştia este medicul Sorin Ianceu, cel de al doilea specialist român in prevelarea de ficat, medic la Spitalul Municipal din Beius. Mă întreb, cum un medic tânăr, pasionat face voluntariat și nu-i miroase sub nas în România, nu a luat drumul Occidentului și nu-i complexat că lucrează în spitalul celui mai mic municipiu din România? Uite, că mai sunt si români dintre aceştia! Beiuşenii se vor mândri în viitor că în oraşul lor o altă personalitate a lucrat ca medic chirurg, specialist in prevalarea de organe.
  De fapt, în acest oraş au fost născuţi, au învăţat sau au activat multe personalităţi culturale şi politice româneşti.
  Beiuşul este una dintre frumoasele aşazări româneşti. Situat în Depresiunea Beiuşului, la poalele Munţilor Apuseni, pe malul dreapt al Crişului Negru,  este străbătut de Valea Nimăiești (afluent al acestuia), care împarte orașul în două părţi, te atrage prin curăţenie, linişte, ordine şi energie pozitivă. Această asezare, din paleolitic până în prezent, nu a fost părăsită niciodată. Probabil energia pozitivă a Apusenilor i-a ţinut pe oameni aici. Beiuşenii au fost întotdeauna oameni liberi, menţinându-şi în diferitele stăpâniri străine organizarea specifică românilor, voievodatul. În anul 1205, în scrisoarea Ponticelui  Inocenţiu al III-lea, către arhiepiscopul de la Kalocsa (Ungaria), se semnalează  aici existenţa unei reşedinte episcopale de rit grecesc (ortodox) şi dorinţa de atragere a acesteia la catolicism, iar într-un document datat  în anul 1263 , emis de capitlul orădean, este amintit  Ioan , voievodul Beiuşului. În secolele al XV-lea şi al XVI-lea, sunt pomeniţi o serie de voievozi şi cnezi ai Beiuşului:  Petru Bothos, Simion Ordas, Marizsan, Herczalter (?), Ilie, Ilie Bonta, Petru Rodomem, Mihail, Iufa, Ivan Bassa, Ioan Mihail, Ivan Ţigan, Baltazar Baxa, Ioan Beiuşeanu, importante personalităţi ale epocii, care au luptat pentru menţinerea privilegiilor acordate de regii Ungariei sau de episcopii catolici asupra  ţinuturilor stăpânite de ei. În anul 1308, episcopul catolic al Oradei, Emmerich I, avea o casă în Beiuş, unde" petrecea mult timp", iar in anul 1600, în drumul lui spre Viena ,Mihai Vitezul a poposit 2 zile în Beiuş, lăsându-i la plecare, pentru paza oraşului, pe ostenii săi sârbi sub comanda lui Dimitrie Buzinca.
Cărturarul turc Evila Celebi (1611-1684) a vizitat în anul 1661 şi oraşul Beiuş despre care scria  că era  " foarte bogat, oameni mai arătoşi ca cei de aici nu se întâlnesc în alte ţinuturi".
Într-un manuscris rămas de la Mihai de la Beiuş din anul 1695, aflăm că  Beiuşul era un important centru cultural-religios ,unde biserica ortodoxă de aici desfăşura o intensă activitate de traducere a cărţilor religioase din limba slavonă în română, de copiere a unor cărţi destinate cultului şi pentru a învăţa scrisul şi cititul .
  Beiuşenii au adăpostit-o pe soţia lui Horea, urmărită de oştenii austrieci, pentru a fi închisă.
  O altă perioada de înflorire culturală a oraşului începe odată cu înfiinţarea în anul 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic). La cest gimnaziu, vor învăţa tineri din oraş şi din împrejurimi, mulţi dintre aceştia, jucând un rol important în cultura românească şi în lupta naţională. 2 mitropoliţi, 2 episcopi şi 11 academicieni au fost elevii acestui gimnaziu. Îi amintim pe: Mitropolitul şi academicianul Vasile Mangrea (1850-1919), unul din semnatarii Memorandumului, episcopii Moise Miron Românul (1828-1908), profesor la Institutul Teologic de la Arad, preşedinte al Partidului Naţional Român de la Arad, Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), , deținut politic, mort în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei,şi  Iuliu Hîrţea (1914-1978), deţinut al închisorii de la Gherla, militanţii Partenie Cosma (1837-1923), deputat în Dieta de la Budapesta, senator și director al Băncii „Albina din Sibiu, Ioan Ciordaș ( 1877-1919) avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru în Marele Sfat Național, avocatul, ziaristul şi poetul Miron Pompiliu (1847-1897), prieten cu Mihai Eminescu, primul culegător de balade din Ţara Beiuşului,, academicianul Ioan M.Anton (1924-2011), dezvoltătorul şcolii româneşti de maşini hidraulice, membru activ al New York Academy of Sceinces, profesorul Ioan Ossian (1885-1957), doctor în litere şi filosofie, arestat de hortişti, iar apoi de comunişti, mort în lagărul de muncă Canalul Dunăre-Marea Neagră,  istoricul Gavril Hădăreanu (1939-2008), cunoscut pentru lucrările sale dedicate istoriei învăţământului şi de istorie locală, academicianul Ioan Pop de Popa (n.1927), primul doctor român, care a efectuat operaţii pe cord deschis în România (1973), care a realizat prima inimă şi primul plămân artificial din România (1953-1954), situând România pe locul IV, în lume în acest domeniu. Au fost născuţi în Beiuş academicianul Ioan de Sabata (1928-2006), care a adus contribuţii deosebite în dezvoltarea electrotehnicii, în aplicaţiile tehnice ale fenomenului Hall şi în dezvoltarea ferohidrodinamicii., actorul Adrian Pintea (1954-2007), cunoscut publicului în special pentru întrepretarea lui Iancu Jianu. Şi lista ar putea continua...
Pe curând, 
Earnest

luni, 3 februarie 2014

FAMILIA BRANCOVEANU (II). CONSTANTIN BRANCOVEANU SI CULTURA MASELOR

ACADEMIA DOMNEASCA "SFANTUL SAVA", 2010
   Constantin Brancoveanu a fost un opozant la unirea religioasa a romanilor din Transilvania. Istoricul Victor Papacostea spunea, intr-o prelegere, ca domnitorul considera ca ar fi trebuit sa inteleaga clerul ortodox ca educatia si instructia crestina a maselor ar fi putut opri, pe de o parte, Reforma si Contrareforma, iar pe de alta parte, constituirea Bisericii Unite, pentru ca cele doua biserici "ispiteau" poporul prin tiparituri si prin scoli. De aceea, prin actiunea pentru dezvoltarea unui invatamant superior, Constantin Brancoveanu s-a ocupat si de cultura si educatia religioasa si morala a multimii.
   Incurajat de o curte intelectuala receptiva la reforma si progres, domnitorul a inteles ca trebuie sa incurajeze tipariturile, traducerea cartilor bisericesti si mai ales sa incurajeze negustorii si mestesugarii sa infiinteze scoli intretinute de bresle.
     Pe timpul domniei sale, au fost traduse si tiparite carti bisericesti pentru toate popoarele ortodoxe; el a creat si a subventionat scoli, pretutindeni unde a fost solicitat. Aceste fapte (dar mai ales traducerea in greaca vulgara a cartii lui Theophilact, arhimandritul Bulgariei, cuprinzand explicarea Evangheliilor "ca sa fie la indemana tuturor iubitorilor de cetire") , l-au determinat pe Patriarhul Calinic al II-lea sa-i trimita o scrisoare (semnata de toti marii mitropoliti, exceptand pe cei romani), in care isi exprima indignarea, scriind :"Pentru popor s-au facut unele; pentru dascali altele; cele intelepte pentru intelepti; cele sfinte pentru sfinti; nu sunt toate pentru toti". Constantin Brancoveanu si-a vazut insa  de treaba si a trecut la reformarea Academiei Domnesti "Sfantul Sava", pe 3 directii: organizare, administrare si programe.Se dadeau profesorilor recomandari metodice si pedagogice, de aplicare practica a cunostintelor, discutarea pe texte, pentru intelegerea lor. La aceasta scoala superioara, se invata gramatica, ortografia, logica, retorica, filosofia, astronomia, fizica, se invata despre nastere, moarte si suflet, literatura universala, se cercetau textele filosofice si teologice. Aici invatau deopotriva tineri care proveneau din familiile boieresti, cei care isi incepusera studiul in manastiri si care proveneau din diferite paturi sociale, straini: greci, macedonieni, epiroti, sarbi, bulgari, albanezi.. Printr-un hrisov, Brancoveanu le acorda celor saraci si studentilor straini , burse, in valoare de 50 de lei pe an, care proveneau din veniturile vamesilor de la Greaca.. In hrisov, spunea ca "aceasta mila pentru ucenicii saraci" sa fie urmata de viitorii domni. Alexandru Ipsilati va fi acela, care nu va respecta hrisovul, si mai mult, va da un alt hrisov prin care interzicea primirea copiilor de tarani, in aceasta scoala.
 Pe cei destoinici, indiferent de originea lor sociala, Constantin Brancoveanu i-a trimis la universitati straine, ca sa cunoasca si alta lume si sa aduca invatatura lor, in tara.
Pe curand,
Earnest