luni, 26 februarie 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXVI).YUVAL NOAH HARARI, SAPIENS. SCURTĂ ISTORIE A OMENIRII

Yuval Noah Harari
 n. 24 februarie 1976,la Kiryat Ata, Israel

,, Acum 70.000 de ani, Homo sapiens era încă un animal neînsemnat care își vedea de treburile lui într-un colț al Africii. În următoarele milenii, s-a transformat în stăpânul întregii planete și teroarea ecosistemului. Astăzi e pe punctul de a deveni zeu, gata să dobândească nu numai tinerețea veșnică, ci și capacitățile divine de a crea și a distruge."
 ( Yuval Noah Harari ,Animalul care a devenit zeu, în 
 ,,Scurtă istorie a omenirii")

    Yuval Noah Harari este un istoric evreu, profesor medievalist la Departamentul de Istorie a Universității Ebraice din Ierusalim. Doctoratul l-a susținut la Oxford, teza intitulându-se ,,Compararea memoriilor unor luptători din secolele al XV-lea și al XVI-lea cu cele ale unor militari din secolul al XX-lea".
  Istoricul este homosexual ( s-a căsătorit la Toronto cu Itzik Yahav, producător de spectacole de teatru), este vegetarian și practicant al meditației Vipassana.
    ,, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii" a fost publicată pentru prima dată în limba ebraică, în Israel, în anul 2011, tradusă apoi în peste 30 de limbi. Traducerea în limba română  din limba engleză a fost realizată de Adrian Șerban și publicată de Editura Polirom, în anul 2017.
Acestă carte nu este o istorie cronologică a omenirii, ci o prezentare a istoriei lui Sapiens, pe care a organizat-o în patru părți:
Revoluția cognitivă, când Sapiens a evoluat în imaginație, devenind creativ;
Revoluția agricolă, când Sapiens a dezvoltat agricultura, devenind producător;
Unificarea omenirii, când Sapiens a început consolidarea treptată a organizațiilor politice către un imperiu global, devenind, la început cuceritor și apoi, din vânător a devenit politician;
Revoluția științifică, când Sapiens a devenit om de știință, dezvoltând științele obiective.
  Istoricul nu a scris această carte pentru specialiști, ci pentru publicul larg.  Este prezentarea unor principii, idei, a unor puncte de vedere, cu care putem fi sau nu de acord, dar care ne obligă la reflecție, de aceea, merită citită.
   Într-un articol din anul 2017, Harari a susținut că, prin continuarea progresului tehnologic și a progresului în domeniul inteligenței artificiale, "până în anul 2050 ar putea apărea o nouă clasă de oameni - clasa inutilă", șomerii,  care reprezintă rezultatul lipsei locurilor de muncă,
Lectură plăcută !
Pe curând,
Earnest



luni, 19 februarie 2018

ÎNCĂLȚĂMINTE TRADIȚIONALĂ

Gheată, cca 3500 î.e.n., Armenia
 Încălțări dacice,
reprezentate   pe o statuie, Muzeul Capitolini.
  În anul 2010, a fost descoperită în  Peștera Areni-1, din provincia Vayotz Dzor de la granița Armeniei cu Turcia și Iranul, o gheată-opincă, considerată de arheologi cea mai veche,aparținând epocii neolitice, de acum 5500 de ani.  Gheata ( nr. 37), de culoare cafenie, este realizată  dintr-o singură bucată piele tăbăcită, de vită, având șireturi tot din piele.  Gheata-opincă era umplută cu iarbă uscată, iar cercetătorii nu sunt siguri dacă acest lucru a fost făcut pentru a ține de cald piciorului sau pentru a păstra forma optimă a încălțămintei și a absorbi umezeala atunci când nu era purtată.
  Arheologii români au  descoperit urme de pantofi din piele purtați de geto-daci, datate acum 2500 de ani, asemănători cu cei reprezentați pe Columna lui Traian sau pe diferite statui de la Roma, care-i reprezintă pe daci. 
Opinca este încălțămintea tradițională românească, confecționată din piele. Opanak, la plural opanaci, este încălțămintea tradițională a popoarelor slave din Balcani, asemănătoare cu opinca românească, diferența constă că aceasta este lipsită de șireturi. Mai asemănătoare cu opinca românească este abarka, încălțămintea tradițională din Pirinei, numai că șireturile sunt din lână. Acestea au fost înlocuite de espadrille și sandale de cauciuc pentru activități agricole, dar rămân folosite pentru dans.
Geta
 Lapti sunt confecționați din fibră din coajă de copaci, cum ar fi teiul sau mesteacănul, și sunt pantofii tradiționali ale neamurilor baltice, finilor și slavilor estici. Astăzi, aceștia sunt comercializați ca suveniruri și uneori purtați de cântăreții de muzică populară sau de trupele de dans, ca parte a costumului lor. Sunt ușor de confecționat dar nu sunt durabili.
Geta , în diferite stiluri, specifice Japoniei, sunt un  fel de sandale cu o bază de lemn înălțată, ținută pe picior, cu o curea de țesătură pentru a ține piciorul bine deasupra solului. Geta sunt făcute dintr-o bucată de lemn masiv care formează talpa și două blocuri de lemn dedesubt. Aceste blocuri pot avea o placă metalică pe secțiunea care atinge solul pentru a prelungi durata de viață a sandalei. Un tricou în formă de V de pânză formează partea superioară a sandalei.
Galesh  ( giveh sau givah) sunt pantofii tradiționali ai persanilor ( iranienilor), țesuți manual din fir de lână sau de bumbac, cu modele și culori tradiționale. Talpa era confecționată din piele de taur sălbatic, astăzi este din cauciuc sau din piele ( la cei din clasele sociale superioare).
Mocasinii aparțin triburilor de amerindieni din America de Nord, confecționați, în totalitate ( talpă și fețe), din piele moale.Talpa este moale și flexibilă, iar fețele sunt adesea decorate cu broderie sau șireturi.
Hallam, Casa în formă de cizmă
   Am ales doar câteva exemple de încălțăminte tradițională, amintindu-mi de rolul important pe care-l jucau acestea în poveștile ,,Cenușăreasa, ,,Vrăjitorul din Oz, cizmele Motanului Încălțat, ciuboțelele roșii ale gânsacului sau pantofii fermecați, care, ca și tichiile, îi făceau nevăzuți pe spiriduși. Unele popoare, în Antichitate, puneau în morminte vase în formă de cizmă, ca obiecte psihopompe, care-l purtau pe defunct în Lumea de Dincolo.
 În  anul 1948, Mahlon Haines, un vânzător de pantofi din Hallam, Pennsylavania, a construit o casă în forma de cizmă ca o formă de publicitate. Casa de pantofi a fost inchiriată tinerilor căsătoriți si persoanelor în vârstă, până la moartea lui Haines, în anul 1962. De atunci, a fost folosită ca salon de gelaterie, mic dejun și muzeu. Însă, și astăzi este o atracție populară pe marginea drumului.
Pe curând,
Earnest

marți, 13 februarie 2018

ȘI EU SUNT #REZIST

Și eu sunt #Rezist :
1. La cei care critică folosirea regionalismului ,,pamblică" (chiar dacă sunt universitari sau miniștri) dar ei spun frecvent aibe, țigare, trebe sau trebă, trebuiesc, ca și ( atunci când nu trebuie), în ceea ce privesc, șatisprezece, optisprezece etc
2. La cei care transmit în direct, vorbind fără punct sau virgulă, folosind frecvent interjecția iată: ,, La sesizarea locatarilor care au constatat că vecina lor nu a mai ieșit din casă de câteva zile poliția a spart ușa și a intrat în locuință unde au găsit un cadavru pe jos in bucătărie iar medicii legiști au constatat decesul care s-a produs iată acum câteva zile ei neputând preciza cauza decesului dacă bătrâna a murit de moarte naturala sau dacă a fost ucisă dar  semnele de pe corp iată ar putea fi datorită căderii însă vecinii spun că l-au văzut pe nepotul bătrânei acum câteva zile auzind țipete in casa  ar putea fi vorba iată de o crimă dar după cum v-am spus legiștii nu se pot pronunța dacă este vorba despre o crimă sau nu nepotul fiind iată principalul suspect " și transmisia continuă....
3. La cei care văd, aud cu urechile lor și nu cred cum se fabrică dosare de către unii procurori aserviți unor interese ale unor forțe oculte și o trag în continuare cu lupta anticorupție, când corupția este tocmai la cei care ar trebui să lupte împotriva ei.
4. La cei care își denigrează țara la UE și  cer ca României să nu  i se mai dea fonduri pe programe ( ca și cum România nu ar cotiza), pentru că prin legile justiției nu se respectă statul de drept și la cei care sunt de acord cu aceste manifestări.
5. La sindicaliștii care s-au trezit abia  în timpul probelor de competențe la Bac, spunând că susținerea acestora în perioada anului școlar încalcă Legea Educației Naționale Nr 1/2011, în loc să sesizeze acest fapt, la începutul anului școlar.
6. La cei care manipulează populația cu informații false.
7. La cei care vor să se îmbogățească, mărind prețurile la produse, fără motiv, profitând de creșterea salariilor. Ei nu vor le scadă profitul, pentru ca să poată petrece concediul, iarna în Elveția, vara la Monte Carlo,  cheltuind acolo valuta pe care ar putea-o folosi în țară, reinvestind-o, eficientizând producția, crescând astfel și salariile angajaților.
8.La  cei care nu își educă copiii în spirit național și patriot, care nu-i duc prin țară, ci doar în străinătate, ca să-i  cunoască frumușețile și  valorile culturale.
9. La nemulțumiții cărora nu le convine nimic dar nici nu fac nimic, ci doar sabotează, ei criticând și demolând astfel, singurele instituții care mai pot salva acest popor: școala, biserica și cele ale sănătății.
10. La cei care au vândut și mai vând tot ce poate aduce profit României, la funcționarii care nu-și fac datoria față de acest stat, la contractele încheiate în defavoarea României, la mizeria de pe străzi, la nesimțirea celor care aruncă gunoaie în râuri și pâraie, la cei care nu aplică amenzi, la cei care distrug bănci în parcuri, la cei care nu respectă regulile de circulație, la toți mârlanii și parveniții1.
11. La cei care  consideră că  inculpatul nu are dreptul la apărare 
12. La #Rezist.
Mă întreb: până când să mai REZIST?
Pe curând,
Earnest

vineri, 2 februarie 2018

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XII). SĂRBĂTORILE LUNII FEBRUARIE



Întâmpinarea Domnului
   Denumirea lunii februarie derivă din latinescul ,,februarius” — de la ,,februa” —  ,,a curăța, ,,a purifica luna în care avea loc Festivalul de purificare (pe 15 februarie). Purificarea era menită caselor și câmpiilor, astfel lucrurile vechi din case erau aruncate și pământul era pregătit pentru însămânțările de primăvară. Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs. 
  În calendarul popular românesc, luna februarie este de Făurar, care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Conform calendarului agricol popular, cu 1 februarie se începe anul agricol
La începutul lunii februarie, se încheie sezonul șezătorilor, al petrecerilor, oamenii pregătindu-se pentru muncile agricole.
  Februarie începe cu terminarea Filipilor de Iarnă (25 ianuarie-2 februarie). 
 Și în această lună, sărbătorile religioase creștine se suprapun cu cele necreștine, cu obiceiuri și tradiții, pe care oamenii încă le mai țin.

1 februarie e Ziua lui Trif Nebunul, trecut în calendarul ortodox Sfântul Mucenic Trifon  și 2 februarie este  Stratenia (,, întâmpinare”) este în calendarul ortodox Sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Între cele două sărbători, tradiția populară face o legătură, îmbinând legenda cu evenimentul religios. Astfel, conform legendei, pe vremuri, femeia era mai mare decât bărbatul și o femeie, pe nume Stratenia, mergând la biserică l-a văzut pe Trif, treierând și i-a zis: ,, Apoi dacă-i așa, fii tu mai întâi, fii tu mai mare, c-oi fi pe urmă  Așa se face că de atunci femeia e socotită mai mică decât bărbatul nu numai la trup, ci și la minte!  Cât privește nebuneala lui Trif, aceasta i-a fost dată de Îngerul Domnului, pentru că a apărut gol în fața Maicii Domnului, minunându-se de picioarele ei albe sau pentru că a călcat-o pe rochie.  Ziua lui Trif este numită și Ziua Omizilor, a Lăcustelor, de aceea trebuie ținută cu strictețe, ca grădina, ogorul casa să fie ferite de omizi, gândaci, lăcuste, molii, furnici. Preotul era și în unele zone mai este chemat să sfințească viile, ogoarele, , iar în casă se stropea cu agheasmă, iar moliile erau fugărite cu o bucată de colivă sfințită tot în această zi.

 2 februarie Sărbătoarea creștină Întâmpinarea Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494, înlocuind străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului, se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu. Semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor, El aducând lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pilda și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.În credința populară, ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin aceasta practică, se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Așa, cum la americani, pe 2 februarie, mormota  arată cât va mai dura iarna, la români, ursul este prorocul meteo: dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dacă cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

 10 februarie este ziua Sfântului Haralambie sau Ziua Ciumei, pentru că acest sfânt, dacă îi cinstești ziua, ținând sărbătoare, te apără de ciumă și de orice altă boală.

  11 februarie este ziua Sfantului  Vlasie , când  încep să se întoarcă păsările migratoare. Sfântul Vlasie este protectorul femeilor gravide.  Sărbătoarea este respectată de femeile gravide pentru a naște copii sănătoși.


 Încuratul Cailor la Brâncoveni
17 februarie ziua Sfântului Toader. De această sărbătoare sunt legate foarte multe mituri și se săvârșesc multe ritualuri.  Prin unul dintre mituri, românii își explică cum se face trecerea de la anotimpul rece la anotimpul cald, calului revenindu-i aici un rol important, iar Sfântul Toader fiind paznicul ceresc al Soarelui, este hotar între anotimpul rece și cel cald. Mitul  spune că Soarele, în fuga lui cerească,  a luat de la Sfântul Toader 9 babe rele, care,  timp de 13 săptămâni , au adus cu ele vremea rea-anotimpul iarna, iar Sfântul Toader cu cei 9 cai ai lui au alergat după Soare și l-au întors spre răsărit, aducând astfel vremea bună. Ca o amintire  a goanei mitice a sfântului și a cailor, în viața poporului a rămas tradiția Încuratul Cailor. Din anul 2010, la Brâncoveni, județul Olt a revenit acest obicei, când se desfășoară parada și întrecerea ( gonitul, încuratul) cailor  crescătorilor de cai participanți la acest eveniment, care prevestește venirea anotimpului cald și pregătirea muncilor agricole. Se postește și nu se muncește. De fapt, legendele spun că acei crescători de cai, care nu respectă această zi, sunt călcați în picioare de cai, sfârșindu-și astfel viața. Caii Sfântului Toader se transformă uneori în 9 flăcăi frumoși, care taie capul fetelor care îndrăznesc să meargă la petreceri în ajunul Sfântului Toader. Fetele țineau această sărbătoare, pentru a fi frumoase și pentru ca să fie luate la joc de flăcăi. De asemenea, fetele, de Sfântul Toader, înainte de răsăritul Soarelui, se spălau pe cap cu apă în care puneau tot felul de plante, culese în anumite condiții, printre care busuioc, mentă, cimbrișor, zmeurică, leuștean, priboi, flori de corn, fân din ieslea cailor,  pentru a avea păr frumos, după care se ungeau pe cap cu o unsoare făcută din coajă de plop, untdelemn, cenușă de nuci și de alune, plus untură de urs. Puneau ligheanul sub pat, iar sub pernă busuioc și un pieptene, pentru a visa ursitul.

24 februarie este Ziua Îndrăgostiților, Dragobetele, dar despre această sărbătoare am scris pe acest blog.

 Suntem un popor bogat pentru că avem o mare zestre spirituală, pe care începem să o neglijăm, distrugând-o prin uitare!
Pe curând,
Earnest