miercuri, 24 iunie 2026

FILE DE JURNAL (3) DESPRE CERNĂUȚI ÎN SEPTEMBRIE 1981(1)

 ,,Dintre toate cărțile din lume, cea mai bună poveste se găsește între paginile unui pașaport.” 
                                                                                                                                        ( Anonim)
 
Vacanța de vară a anului 1981 a fost pentru mine un du-te - vino între Mărășești, Șantierul Arheologic Cucuteni, Iași, Bacău, Scorțeni, Mărășești ( pe 6 august, toată suflarea învățământului- cadre didactice și elevi- trebuia să fie la Mausoleu, la comemorarea eroilor căzuți în Războiul Național; niciodată și nicăieri nu am văzut atâta patriotism local, prezent și astăzi), apoi, din nou, la Iași la un curs de formare și la Mărășești. Aveam multe zile de concediu pe care nu le făcusem, așa că între 10 septembrie și
15 septembrie am mers într-o excursie în R.S.S. Ucraineană, membră fondatoare a U.R.S.S., fapt cu care, în septembrie 1981, se mândrea foarte mult. Obiectivele excursiei erau vizitarea celor două  capitale: Cernăuți, a Bucovinei, și Kiev ,a R.S.S. Ucraineană. Deplasarea a fost cu trenul, iar organizatoarea excursiei nu știa nicio limbă străină. Norocul nostru a fost că ghida era bucovineană, dar la Kiev, ghida era ucraineană și vorbea limbilile rusă și franceză,  iar eu a trebuit să fiu traducătoare, ca de altfel, în majoritatea excursiile făcute în grup.
  Astăzi, am să transcriu din jurnal, câteva  impresii despre ce am văzut și ce am simțit. La plecare, bunicul meu m-a rugat să fac o fotografie  Universității, unde el a învățat primii ani de studenție. În timp ce căutam o poziție de unde să prind întreaga clădire a Universității, trei ucraineni tineri,zdraveni și frumoși au venit spre mine, au spus ceva și unul dintre ei m-a luat în brațe, m-a învărtit de vreo două ori și la strigătele ghidei, mi-a dat drumul, a făcut  o reverență și toți trei au plecat. Bineînțeles, pe vremea aceea, aveam doar 62 Kg și o înălțime de 1, 70 cm. Ce vremuri!
Ghida ne-a preluat din gară, s-a prezentat și ne-a informat că soțul ei este medic. Am fost cazați la Hotelul ,,Bucovina.”
 ,, Iată-mă-s pe teritoriul Ucrainei, în fostul oraș românesc a cărui existență este atestată arheologic în secolul 9 ( zic fostul oraș românesc , deoarece nu ne mai aparține și pentru că  cei  220.000 de locuitori sunt formați din 100 de națiuni și naționalități dintre cele 131 din U.R.S.S., dintre care 60/% sunt ucraineni, 9% moldoveni și 10% români. Am întrebat-o pe ghidă, câți sunt bucovineni, dar s-a uitat foarte mirată la mine și nu mi-a răspuns. De asemenea, nu mi-a răspuns nici la întrebarea ,,când orașul Cernăuți a fost atestat pentru prima oară într-un document românesc?”. I-am spus că în aceeași lună și în același an cu orașul meu, Bacău, în octombrie 1408, într-un privilegiu comercial dat de Domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Știa, mai mult ca sigur, dar informația nu trebuia să facă parte din zicerile ei. De asemenea, am întrebat-o care este  etimologia toponimului Cernăuți și, după cum era e firesc, mi-a spus că vine de la ,,cernii”, care înseamnă negru. Din nou, am întrebat-o, dacă ar fi posibil să vină de la întemeietorul orașului, un oarecare Cernea, pentru că multe orașe, sate au în etimologia lor numele întemeietorului, ca București, Iași, Rădăuți, Bacău. Însăși Moldova era numită Bogdania. Aceasta a fost ultima mea intervenție.
 Orașul vechi seamănă cu Aradul. Deși statisticile  îl clasifică ,,un oraș pestriț” ( nu știu la ce se referea ghida, la populație sau stilurile clădirilor), totuși plutește un iz românesc. Nu spun aceasta pentru că mă autosugestionez, ci pentru că așa simt. Sunt foarte multe parcuri. Cel mai mare parc este acesta din fața hotelului ,unde suntem cazați , care se numește Parcul ,,Kalinin” ( Kalinin, ne-a spus ghida,  a fost prietenul lui Lenin). Alături, se află  Stadionul Mare ,,Bucovina”.
Orașul vechi s-a păstrat aproape intact; construcțiile noi se află în partea de sud, dar acestea nu sunt deloc atrăgătoare. Bărbații sunt frumoși, bine făcuți, femeile sunt, de asemenea, frumoase ( majoritatea sunt blonde, durdulii,  poartă părul strâns la spate într-un coc ), dar sunt țațe. La fel este și ghida noastră. Este apropiată de noi, dar o compătimesc pentru speech-ul pe care ni  l-a  servit în timpul turului orașului:politizat și tendențios.
Piața Centrală reprezintă centrul politico-administrativ al orașului. Aici,  ,,tronează” statuia lui Lenin, dezvelită în anul 1951, opera sculptorilor Vronschi și Oleinic. În această piață, se află Primăria (Sovietul Orășenesc de Deputați ai Poporului), o clădire în stil baroc târziu, având un turn pe centru. De aici, pornește centrul economic al orașului și Magistrala Lenin, care are o lungime de 11 km. Această parte a orașului, după părerea mea, seamănă cu Aradul.  De aici, se ajunge în Cartierul Universității. Universitatea are  trei clădiri:înr-una dintre ele se află Facultățile de Fizică, de Matematică ( aici, a studiat Ivan Franko, mare scriitor ucrainean - Universitatea din Liov îi poartă numele), în altă clădire  se află Facultățile de Istorie, de Geografie, de Filologie, de Medicină, iar în clădirea mare, în  Palatul Mitropolitan au funcționat Facultățile de Teologie și de  Drept. Clădirea este impresionantă. Arhitectul a fost cehul  Joseph, Hlavka, iar construcția acesteia a durat între anii 1875 și 1900. Aceste trei construcții, împreună cu parcul (aici se găsesc 88 de specii de copaci) se întind pe 2 ha. De asemenea,  alături, se află Biserica Mitropoliei, care găzduiește Centrul de Calcul al Universității. Palatul Mitropolitan a fost renovat, în totalitate, pentru că, în anul 1944, germanii au luat coloanele de marmură neagră, o parte dintre obiectele de valoare, după care au incendiat clădirea. Ceea ce am văzut, în interior este de nedescris: am admirat îmbinarea armonioasă a patru stiluri: bizantin, romanic, gotic, baroc, iar în exteriorul celor trei clădiri sunt și  elemente ale stilului moldovenesc .În Palatul Mitropolitan se află o bibliotecă și un muzeu. În partea de sud a orașului, se construiește o clădire nouă a Universității. Din spatele Universității, am văzut zona industrială, cu fabrici ale industriei ușoare, iar ghida nu a ratat niciun moment pentru a ne vorbi despre bunăstarea locuitorilor orașului, pe care eu nu am observat-o ( troleibuzele sunt vechi, iar oamenii sunt sărăntoci). Se simte și aici un început de criză, chiar dacă 1l de  benzina costă doar 21 de K, iar cel de apă minerală 20 k.
  Cernăuți, Hotelul ,,Bucovina”, 11 septembrie 1981, ora 22.”

  În altă postare, voi continua cu celelalte obiective vizitate în Cernăuți. Menționez că datele statistice din jurnal și evenimentele sunt cele spuse de ghidă. Am găsit pe GOOGLE un articol în care se scria că Palatul Mitropolitan a fost jefuit și incendiat de ruși.Eu mă întreb: au cărat rușii după ei, coloanele din marmură și obiectele de valoare până în Germania și înapoi în URSS? Oricum,urma ca Bucovina de Nord să fie dată URSS, în cadrul USS Ucraina ( jocurile erau făcute din iunie 1941, când Stalin a intrat în război alături de Aliați) , iar  Ucraina făcea parte din URSS, chiar dacă o parte dintre ucraineni erau fasciști, Ucraina era încă o republică sovietică, pe care rușii au eliberat-o de sub ocupația vremelnică a Germaniei ( 1941-1943). Bunurile Mitropoliei nu erau ceasuri de mână ,pe care sovieticii să le care după dânșii prin Europa.De asemenea, am citit în alt articol că Statuia lui Lenin și alte statui au fost demolate. Clădirea Universității este în Patrimoniul Mondial UNESCO. Eu cred că ucrainenii ar trebui să-și lămurească istoria și să nu-și mai caute strămoși la egipteni, sumerieni, daci etc.

vineri, 19 iunie 2026

POLITICIENII ȘI POPORUL

 ,,O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți,/Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți,/Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii,/Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.”( Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

 


Nu am vrut să scriu deloc despre această fanfaronadă la care poporul român asistă de aproape o lună .Politicienii noștri sunt interesați de funcțiile lor,  se laudă și se acuză reciproc, dar au uitat de popor.Televiziunile sunt intresate mai mult de nunțile vedetelor și mai puțin de elevii olimpici internaționali și de profesorii care i-au pregătit. În ceea ce privește mitingul slujitorilor învățământului la care au participat 20.000 de persoane, nicio vorbă! De asemenea, nu s-a  vorbit nimic despre Eminescu sau despre Caragiale, pentru că ,probabil, nu au audiență. Totuși o televiziune, pe 15 iunie,  ne-a oferit ,,Conul Leonida în față cu reacțiunea”. Așadar, Eminescu și Caragiale m-au scutit pe mine să-i critic pe politicieni, pe criticii literari, pe analiștii politici și pe istorici și să le pun în fața titlului ,,pseudo”

Citate copiate din ,,Scrisoarea III” și din  ,,Conul Leonida în față cu reacțiunea”, ca să nu mi se spună că eu am adăugat  niscaiva versuri sau replici;

,,Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?/N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?/Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,/N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți/În aplauzele grele a canaliei de uliți,/Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/Măști cu toate de renume din comedia minciunii? (...)Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,//Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,/Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,/La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;/Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/Quintesență de mizerii de la creștet pînă-n talpă./Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,/Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…/Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!/Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,/În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie,/Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie./Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,/Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte,Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri/Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri.../Și apoi în sfatul țării se adun să se admire.”

Leonida: ,,Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o diminează, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe

,,Aurora Democratică', să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: '11/23 Făurar... a căzut tirania! Vivat Republica!Răposata dumneaei - nevastă-mea a d-întâi - nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: Scoală, cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la putere!Când aude de libertate, sale şi dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi... hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (Cu gravitate:) Ei, când am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu două. (...)Dar, când am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume,... de-ţi venea ameţeală nu altceva. (...) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei? (...)Trei săptămâni de zile, domnule.e te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea română.Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să firitisească...Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: 'Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!' Şi jos iscălit în original 'Galibardi'.( ...) Auz; da' nu e, nu se poate să fie revuluţie... Câtă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revuluţie? Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune; ascultă: (citeşte tremurând:) Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunere, ea stă la pândă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!' (cu dezolare:) Şi noi dormim, domnule!”

Pe curând,
 Earnest

joi, 4 iunie 2026

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XVIII)

 ,,Nebunii îi urăsc întotdeauna pe înțelepți, ignoranții pe cei învățați, ticăloșii pe cei curați, stricații pe cei buni.” (Ioan Damaschinul, 675-753)

   
Revista ,,Familia”
Anul acesta , prima zi din  Luna Iunie ( numită popular Cireșar),1 Iunie- Ziua Internațională a Copilului -a coincis cu Marea Sărbătoare Creștină Sfânta Treime. Tot  în această zi, B.O.R. a sărbătorit 30 de ani de la înființarea la Iași a Postului de Radio Trinitas, de către Preafericitul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. 
 Înainte de a vă prezenta bobul de istorie și de cultură, vreau să vă amintesc doar câteva evenimente care au avut loc în această lună: pe 5 iunie 1865, la Pesta, Iosif Vulcan a scos primul număr al revistei ,,Familia”, unde a debutat Mihai Eminescu ( de aceea, consider că această lună să fie în memoria românilor ca luna lui Mihai Eminescu și a Culturii Române, luna celor mai populari sfinți , Apostolii Petru și Pavel, cărora românii  le-au ticluit numeroase povești, a Sânzienelor); pe 9 iunie 1896, la Mitingul de la  Viena, s-au aflat și românii printre cei  6000 de participanți ai naționalităților din Imperiul Austro-Ungar, protestând împotriva sărbătoririi mileniului ungar organizat de Guvernul Bánffy;  pe 10 iunie 1876 ( acum 150 de ani),  la București, s-a înființat Societatea Națională de Cruce Roșie din România; pe 16 iunie 1835, la Iași s-a înființat Academia Mihăileană. De asemenea, consemnez un eveniment astronomic, despre care mulți oameni nu știu, și anume, Evenimentul Tunguska, din 30 iunie 1908.Atunci, a avut loc o explozie cauzată de un asteroid sau de un fragment de cometă care s-a prăbușit în taigaua din Estul Siberiei , aplatizând 80 de milioane de copaci, de pe o suprafață de 2150 km2
Bobul de istorie
Pe 14 iunie 1807 a avut loc Bătălia de la Obilești
Blazonul Familiei Ipsilanti (1805)
(astăzi, Valea Argovei, județul Călărași) între ruși, ajutați de oastea Domnului  Constantin Ipsilanti, și turci , din timpul războaielor ruso-turce, ca parte a Războaielor Napoleoniene. Marele Vizir Ibrahim Hilmi Pașa se afla la Silistra, cu o armată de 13.000 de oșteni, așteptând ordinul noului Sultan Mustafa IV ca să ocupe Bucureștiul. ( Menționez că între anii 1806 și 1807 în Istanbul au avut loc revoltele ienicerilor care  nu erau de acord cu reformele Sultanului Selim III, privind modernizarea armatei, determinându-l pe acesta să abdice, în favoarea vărului său, care-i susținea pe răsculați). În această perioadă, Țara Românească  și Moldova se aflau sub ocupația rusă și sub administrația lui Constantin Ipsilanti. Însă generalul rus Mihail Miloradovici, aflat în București, a hotărât să-i  împiedice pe turci să ajungă la București, venindu-i în întâmpinare, în fruntea unei armate de 12.000 de oșteni. În Bătălia de la Obilești ( aici, existase una dintre impunătoarele  curți domnești ale Domnului  Constantin Brâncoveanu, care de-a lungul războaielor  ruso-turco-austriece din secolul al XVII-lea,  a fost incendiată de multe ori), rușii au fost victorioși, iar vizirul s-a retras spre Silistra. Am ales acest eveniment din zdruncinata istorie  a românilor de la începutul secolului al XIX-lea, pentru a relata planul Țarului Alexandru I și al Domnului Constantin Ipsilanti. Trebuie să consemnez două aspecte, pentru ca să înțeleagă contextul istoric cei care vorbesc de ocupațiile rușilor ale celor două Țări Românești. În primul rând, începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, cele două Țări Românești erau vasale Imperiului Otoman și sub protecția Imperiului Țarist. În al doilea rând, prin hatișeriful  de privilegii din anul 1802 date românilor de către  Imperiul Otoman li se confirmau acestora prevederile firmanelor din anii 1774, 1783,1791, prin care se stabileau obligațiile materiale și se fixa la șapte ani durata domniilor; înainte de expirarea termenelor, domnii nu puteau fi maziliți decât cu acordul celor două Puteri. Totuși, sultanii mutau domnii dintr-o țară în alta.Unul dintre acești domni a fost Constantin Ipsilanti, fiul Domnului Alexandru Ipsilanti și tatăl eteristului Alexandru Ipsilanti. Constantin Ipsilanti a avut mai multe domnii în Moldova și Țara Românească, între anii 1799 și 1807, domnind într-o perioadă grea,confruntându-se cu atacurile lui Pazvantoğlu, cu distrugerile provocate în București de marele cutremur din 26 octombrie 1802, de desele inundații și de cele provocate de incendiul din 9 septembrie 1804. El a întreținut, ca și Domnul Constantin Brâncoveanu, un serviciu de spionaj prin emisari-spioni în Europa, implicându-se și în revoltele ienicerilor. El era filorus, ceea ce îi nemulțumea pe turci. Planul său era să constituie un Regat al Daciei, prin unirea Serbiei cu Țara Românească și cu  Moldova, susținut de Țarul Alexandru I. Acesta, ca și Țarina Ecaterina, voia refacerea Daciei ca un stat-tampon între cele trei Imperii: Habsburgic,Țarist și Otoman ce urma a fi realizat până în anul 1830. Începutul acestui plan a fost prin numirea lui Constantin Ipsilanti ca domn, în anul 1806,  de către Rusia în cele două Țări Românești și în această calitate de domn al celor două țări unite a emis mai multe acte. Cu ajutorul Rusiei, urma să scape de suzeranitatea otomană și în acest scop își constituise o armată de 10.000 de oșteni. Însă victoria de la de la Obilești nu a putut fi fructificată, pentru că Rusia a fost înfrântă de Napoleon în Bătălia de la Friedland în aceeași lună cu victoria de la Obilești, ceea ce a determinat ca Rusia să-și  schimbe prioritățile, părăsind Țările Române. Un an mai târziu, Constantin Ipsilanti, neamaiavând sprijinul Rusiei, s-a stabilit la Kiev, unde a murit, în anul 1816. Soția sa Elisabeta , fiica lui Constantin Văcărescu, a murit la vârsta de 96 de ani, la Odesa. Astfel, sfârșea visul Unirii, care va fi realizat după o jumătate de secol, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 Ianuarie 1859.
Bobul de cultură
Cetatea Ungurașul 
La 22 iunie 1529, Petru Rareș
 l-a înfrânt pe Ferdinand de Habsburg în Bătălia de la Feldioara, ajutându-l pe Ioan Zapolya să devină Voievodul Transilvaniei, care-i dăruiește, în semn de mulțumire Domnului Moldovei Cetatea Ungurașul , astăzi, aparținând județului Cluj. Am ales să vă prezint pentru luna iunie un monument înscris pe Lista Monumentelor  din județul Cluj, o cetate aflată în ruină, pentru importanța pe care  a avut-o localitatea Unguraș în dezvoltarea învățământului și a tradițiilor din această zonă. De asemenea, Ungurașul reprezintă și în zilele noastre un model de bună conviețuire între români și celelalte minorități (maghiari, rromi, sași, ruși) între ortodocși și reformați - calvini, penticostali, adventiști, greco- catolici și romano-catolici.
 Cetatea Ungurașul a fost construită după Marea Invazie a Hoardei de Aur, din anul 1241, probabil în timpul  Voievodului Transilvaniei Ladislau  Kán, care a continuat politica de autonomie a Transilvaniei începută de Roland Borșa, el fiind menționat ca primul proprietar al cetății. Aceasta avea menirea să apere minele de sare de la Dej, Sasnireș ( Nireș, comuna Mica) și locul de încărcare a sării- portul Someșului de lângă Dej. Cetatea Ungurașul a fost construită din piatră luată din Cetatea Ciceu, având o formă pătrată cu laturile de 22 m. Astăzi, mai sunt vizibile ruinele bastionului estic și șanțurile de apărare. În anul 1996, Parohia Reformată Calvină din Unguraș a ridicat un monument pe care este inscripționat următorul  text în limbile latină, română, maghiară, germană : ,,Aici a fost Cetatea Ungurașului.”
  Cetatea Ungurașului a pierdut-o Petru Rareș în favoarea Voievodului Mailat, după care a cumpărat-o cu 8.000 de florini netrebnicul Cardinal Gheorghe Martinuzzi ( cel care și-a însușit o parte dintre comorile dacilor), care a dărâmat-o ca să n-o reia în stăpânire Petru Rareș. Tot Martinuzzi a dărâmat și Ciceiul ( refăcută de în secolul al XIV-lea, care aparținea, de asemenea, lui Petru Rareș). Pietrele Cetății Ungurașul le-a folosit la ridicarea Cetății Gherla.
  La Unguraș, încă din anul 1330, pe lângă Biserica Catolică ( în vremea preotului Ioan)  funcționa o școală, care a fost preluată, în anul 1643, de către Biserica Reformată. Aceasta  a funcționat în clădire proprie până în anul 1875, când s-a deschis o școală de stat. În această comunitate, au fost păstrate multe obiceiuri și tradiții cum a fost practicarea clăcii la culesul cireșilor, la Sărbătoarea Secerișului sau la culesul strugurilor ( singura tradiție care se mai păstrează).Acestea  se încheiau cu o masă dată de gazdă ( la culesul cireșilor), cu împletitul cununii  care era purtată de-a lungul satului însoțită de cântece ( la Sărbătoarea Secerișului) sau cu un bal.
 În legătură cu Cetatea Ungurașului, au fost create legende consemnate de către istoricul și etnograful József  Kádár din Turda, în ,,Monografia Solnoc-Dăbâca”, printre care și legenda din  care am copiat, următorul fragment: ,,A coborât din cetate o fată de uriaș (deci cetatea a fost construită și locuită de uriași ) să vadă ce se petrece în jurul cetății. Se uita în jur, privea mirată satele, grădinile și oamenii care erau mici față de mărimea ei. A ridicat un agricultor cu boi cu plug și bucuroasă s-a dus la tatăl uriaș să arate ce a găsit. Tatăl cand i-a văzut s-a supărat explicând fetei că omulețul nu poate deveni jucărie pentru că acesta lucrează pentru ei, deci să-l ducă înapoi, altfel rămân fără mâncare.
  Oare, cine erau piticii și cine erau uriașii?
Pe curând,
Earnest
 Bibliografie selectivă:
 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010; 
 József  Kádár, Monografia Solnoc-Dăbâca, Dej 1902.

P.S. Mâine, este Ziua Învățătorului.Cu această ocazie, le urez tuturor celor care slujesc sau au slujit  Învățământul, acest sistem educațional, fără de care niciun om  n-ar putea exercita vreo meserie și ar fi doar căutător de hrană sau un cerșător,  multă sănătate  și mulți ani cu minte limpede!
https://www.youtube.com/watch?v=w90yNRCDSbk Îmnul Învățătorului- Chemaţi de sfânta datorie, Versuri: Victor Bilciurescu Muzica: Al. Mihăilescu-Buşteni, urmat de Mihai Eminescu - Fiind băiet păduri cutreieram