marți, 23 decembrie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (XII). STILUL BRÂNCOVENESC. ORFEVRĂRIA

Chivotul Mănăstirii Hurezi, dăruit de Brâncoveanu
   Am ajuns la ultimul articol dedicat familiei Brâncoveanu în Anul Sfinţilor Martiri Brâncoveanu, prin care am încercat să relatez fapte, aspecte mai puţin cunoscute de publicul larg, aparţinând Epocii Brâncoveneşti. De aceea, voi scrie despre o manifestare a stilului brâncovenesc, orfevrăria. Deşi obiectele de argint laice şi religioase ocupau un loc important în stilul brâncovenesc, ele sunt  mai puţin cunoscute pentru că pe majoritatea oamenilor îi interesează alte manifestări ale stilului, cum ar fi arhitectura sau pictura.
  Numărul mare al "arginturilor" evidenţiază nu numai luxul de la curtea domnească, de la curţile boiereşti dar şi încadrarea acestei manifestări artistice în unitatea stilisticii brâncoveneşti.
"Arginturile" cuprind obiecte de cult religios: anaforniţe, ripide, chivote, căţui, cadelniţe, potire, relicvarii, ferecături de cărţi; obiecte de uz casnic:talere, căni, pahare, pocale, tot felul de alte obiecte; bijuterii: inele, cercei, colane, cruci, medalioane, paftale, broşe nasturi etc. Dacă până în secolul al XVI-lea, aceste obiecte erau comandate la atelierele din Italia sau Germania, începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea comenzile se fac la atelierele saşilor din Sibiu sau Braşov, iar modelele executate de meşterii saşi pentru munteni sunt cu totul altele decât acelea executate pentru clientela transilvană. Însuşi domnitorul le trimitea izvoade (modele) care se încadrau în stilul brâncovenesc din sculpturile în lemn, piatră sau din pictură. Au fost aduşi câţiva argintari lutherani la Bucureşti ca să lucreze pentru domnitor, boieri şi biserică, ca braşoveanul Georg Heltmer ( acesta, pentru că s-a stabilit la Bucureşti a fost scos din breslă, deşi s-a angajat că nu va divulga arta argintarilor braşoveni). Sunt cunoscute şi numele altor argintari ai epocii care au lucrat pentru munteni, ca : Johannis Henning, George May II, Sebastian Hann. 
   Se ştie că în perioada respectivă saşii adoptaseră stilul baroc, dar li s-a sugerat ca în obiectele comandate de clientela munteană, subiectul cât şi ornamentaţia să se reliefeze mai complet, într-un câmp cât mai aerat, imprimând armonie şi unitate. Comun celor două stiluri a rămas tehnica specifică Transilvaniei, a repousse-ului şi a cizelării. Subiectele "arginturilor" comandate de clienţii munteni pentru obiectele de cult sunt legate de istoria bisericii ortodoxe, de multe ori se refereau la la hramul bisericii pentru care s-a făcut comanda, iar ornamentaţia reproducea motivele florale autohtonizate: bujorul, laleaua, garoafa, narcisa, trandafirul, înconjurate de gingaşe arabescuri. Se creează acest stil brâncovenesc în orfevrărie, ca şi celelalte manifestări ale stilului, îmbinând arta occidentală cu cea orientală de factură persană şi cu cea tradiţională bizantină, făcându-se astfel trecerea de la arta medievală spre cea modernă.
   Prin introducerea frumosului artistic în viaţa de toate zilele sau în executarea cultului religios, domnitorii, boierii, reprezentanţii bisericii au exprimat un deosebit simţ artistic, demonstrând fie o educaţie estetică primită, fie o caracteristică a românilor, care s-a manifestat şi în arta broderiei ( în Epoca Brâncovenească, atelierul de broderie de la Mănăstirea Hurezi, condus de Despineta, poate fi considerat cea mai de seamă şcoală de artă românească de la sfârşitul secolului al XVII-lea, neignorând nici contribuţia atelierelor de la Neamţ. Bistriţa Moldovei sau Tismana), în cusăturile şervetelor, iilor sau cămăşilor.
   Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre mulţii noştri domnitori care au lăsat ţării valori materiale şi morale, care şi-au iubit ţara şi faţă de  care noi, urmaşii, avem o mare datorie.
Pe curând,
Earnest

marți, 16 decembrie 2014

25 DE ANI DE LA REVOLUȚIE

Se împlinesc 25 de ani de la începutul revoluției din decembrie 1989. Este cea mai lungă revoluție din istoria României. Doar China a mai avut o revoluție atât de lungă: revoluția lor comunistă a început  în anul 1904 și s-a încheiat în anul 1949, prinzând două războaie mondiale, desfășurându-se sub forma unui lung război civil, încheiat cu instaurarea Republicii China și cu o serie de reforme, prin care s-a construit comunismul. În România, revoluția din decembrie 1989 a început la Timișoara cu o manifestare de solidaritate față de pastorul Tokes, despre care nici până astăzi nu știm cât de spontană a fost, continuată la București, când cel mai iubit om al țării al acelor ani a fost înlăturat, după 25 de ani în fruntea statului, arestat, judecat, condamnat la moarte și executat la Târgoviște, în ziua de Crăciun. De atunci și până astăzi, revoluția continuă prin reformele care se înfăptuiesc, nereușindu-se să se construiască societatea pe care au dorit-o cei care au răsturnat regimul ceaușist și ceea ce s-a promis de către cei care au preluat puterea în zilele fierbinți ale luptelor de stradă. Eu am mai scris despre acesti ani de așteptări în articolul "Ce aveam si ce avem", dar astăzi voi scrie despre ceea ce am simtit eu, cetățean onest, în sfertul de veac pe care l-am trăit cu speranță. Vă spun că pentru mine, nimic nu s-a schimbat în bine în acești 25 de ani. Muncesc mai mult, pe bani mai puțini. Sunt un intelectual pe care societatea nu dă 2 bani, pentru că ierarhia valorilor are la bază banii, nu educația și de acolo începe recunoașterea ta pe scară socială. Sunt asigurat, dar plătesc dacă vreau să am dinți în gură, dacă vreau să-mi fac analize, dacă vreau să fiu operat. Copiii mei au învățat carte ca și mine, la înalte școli ale statului și nu au loc de muncă, așa cum am avut eu când am terminat studiile. Cât despre o locuință nici gând! Statul are programul "Prima casă", dar pentru cei care au un loc de muncă, cum este și firesc. S-a construit statul de drept, care era declarat și în Constituția socialistă. Măcar în acele vremuri, în aparență, acest principiu era respectat. Atunci erau nomenclaturiștii unui singur partid, acum sunt nomenclaturiștii tuturor partidelor, care pe rând ajung la guvernare. Cât despre separarea puterilor în stat, nici nu mai îndrâznesc să vorbesc! Este la fel! Pot să mă exprim liber? Este doar o iluzie! Pot să mă plimb prin lume? Cu ce bani? Pot să mă mândresc că sunt român, când Europa ne disprețuiește ca popor, pentru că nu am cine să mă reprezinte?  De ce nu are cine să mă reprezinte, pentru că el, Cetățeanul X, fie că nu a știut să aleagă pe reprezentantul meu și al lui, fie că nu l-a interesat și nu a fost niciodată la vot. El ,Cetățenul X, ca și mine, un cetățean onest, am fost supuși celei mai periculoase arme: manipularea. Înainte eram manipulați cu ideologia socialistă, acum suntem manipulați cu reforme, programe, promisiuni, cu mesaje pe Internet, cu lozinci mai ticluite decât acelea dinaintea revoluției ( de exemplu: "Trăiască alianța dintre clasa muncitoare și tărănime!" a fost inlocuită cu "Să trăiți bine"! Spuneți și dumneavoastră: care este mai aproape de interesul oamenilor?  Recunoașteți că este mai bine ticluită lozinca cu traiul bun!). Toți cei care ajung la putere spun că s-a instaurat normalitatea. Astfel, am aflat câteva variante de normalitate. Toți spun că ceilalți nu au făcut nimic și dau vina pe vechea moștenire: pe aceea a regimului dinaintea anilor 1989 sau pe aceea a fostului guvern. Moștenirea dinaintea Revoluției nu o mai avem în mare parte, pentru că am vândut cam tot ce era de vândut și ceea ce s-a vândut s-a distrus, începând de la fabrici, uzine, ajungându-se la păduri. Resursa umană, fie că a imbătrânit, fie că plecat pe alte meleaguri. Au mai rămas pensionarii, optimiștii, cei care nu se pricep să facă nimic, tinerii care așteaptă să fie educați și instruiți gratuit, ca apoi să-și ia diploma și să caute alte meleaguri care să le valorifice și valorizeze priceperea. Noi nu știm să construim, prin preluarea lucrurilor bune și dezvoltarea lor. Noi distrugem tot, pentru că ne considerăm mai buni decât ceilalți. Astfel, batem pasul pe loc. Suntem atât de mândri și încăpăținați, încât nu dorim să recunoaștem că alții sunt mai buni. Îi distrugem, ca să nu se vadă diferența. Cum îi distrugem? Prin defăimare, când ne ajută manipularea prin mass-media sau  prin dosare, denunțuri.  Cu amărăciune mă întreb: când s-a stricat poporul meu? Oare așa-zisa libertate i-a scos la suprafață ambițiile negative mai mult decât cele pozitive? Sau faptul că am devenit o semicolonie, dorim să fim slugarnici în fața Marilor Lumii, cine or fi ei (?), arătându-ne ambițioși, dornici să ne evidențiem prin distrugere? Ne condamnăm singuri, ne punem cenușă în cap, ne negăm istoria, nu ne mai recunoaștem valorile, admirăm tot ce este străin, nu ne mai ținem de tradiții, nu ne respectăm simbolurile, pe care mulți dintre noi nici nu le cunosc. Influența societății, a mediului este mai puternică decât aceea a școlii sau a bisericii, pentru că este mai comod să  accepți și să urmezi modelele negative, decât cele pozitive. Este o mare lehamite în rândul cetățenilor. Așa au trecut  cei 25 de ani! O lacrimă pentru cei care au murit pentru o cauză în acel decembrie, o lacrimă pentru poporul meu care nu vrea să devină înțelept, o lacrimă și pentru speranțele mele!
         Pe curând,
         Earnest


 

marți, 9 decembrie 2014

MONUMENTE UITATE (X). BISERICA "CUVIOASA PARASCHIVA" DIN DOLHEȘTII MARI

Biserica Cuvioasa Paraschiva din Dolheștii Mari (sec.XIV)
Pe șoseaua  care leagă orașul Pașcani de orașul Fălticeni, pe partea dreaptă, la vreo 15 km. înainte de Fălticeni, trecem, fără să observăm, pe lângă una dintre cele mai vechi biserici  din Moldova păstrată în construcția inițială: Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari, ctitorie a familiei de boieri vechi, Șendrea. Localitatea ne este cunoscută, pentru că aici l-a înfrânt, în anul 1457, Ștefan cel Mare pe unchiul său Petru Aron, ucigașul tătălui său, domnitorul Bogdan II, ajutat fiind de vărul său, Vlad Țepeș și de cumnatul său, Șendrea, căsătorit cu sora sa, Maria.
   Biserica a fost ridicată în curtea boierească a Șendreștilor, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în stil romanic ( în Moldova se păstrează în același stil ctitoria lui Bogdan I de la Rădăuți), căreia i s-au adăugat în secolul al XIX-lea un pridvor și un masiv și diform turn-clopotniță, în stil rusesc, în bulb de ceapă, care, în viziunea noastră,se potrivește ca nuca in perete cu arhitectura bisericii.
   Biserica este construită din piatră brută, în plan dreptunghiular, fiind împărțită în pronaos, naos și altar, pronaosul fiind ușor lărgit și la fel ca altarul este supraînălțat față de naos. Pronaosul și naosul au fiecare câte o boltă semicilindrică, cu arc ușor frânt, construite din sigă și întărite la mijloc cu câte un arc dublou în consolă. Bolta altarului este semicilindrică în arc ușor frânt în partea apuseană și are formă de semicalotă poligonală înspre răsărit.
Tabloul votiv din Biserica Cuvioasa Paraschiva din Dolheștii Mari
   Biserica păstrează fresce de pictură originală, care, alături de cele din biserica de la Lujeni ( aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei), sunt cele mai vechi din Moldova. Tabloul votiv este unul dintre cele mai frumoase exemplare de artă religioasă din Moldova, depășind granițele tării, fiind  apreciată de specialiști ca un monument de artă bisericească și civică (figurile ctitorilor și costumația) din secolul al XIV-lea, fiind considerată ca „mama tuturor picturilor din Moldova”.   
 Portretele ctitorilor – portarul Șendrea, soția sa, Maria, și cei 3 copii – sunt executate în formă de bandă de pictură clasică, adică în friză. Compoziția tabloului și atitudinea personajelor este următoarea: Mântuitorul Hristos este pictat stând pe un jilț în culoare roșie și aur. El are figură de bărbat bine legat, maiestuos, iar veșmintele de formă antică, albastru închis, acoperă și modelează în mod minunat corpul său. Sfântul Nicolae este îmbrăcat în alb, iar Sfânta Fecioară este acoperită în roșu și stau în primul rând. Portarul Șendrea este acoperit cu stofă albastră, ornată cu aur. Gulerul tunicii este brodat cu aur, gulerul mantoului este roș. Pe cap are o beretă albastră ornamentată în roș și aur. Soția sa, Maria, poartă o tunică strânsă la mâneci și brodată cu perle, mantoul bleu, fără mâneci, ornat cu motive roșii și aur, cade drept; de pe pălăria mică, pe fond roș și aur, cu marginile ridicate în sus, se lasă în jos un voal de mătase brodat cu aur și roș, care cade pe ceafă și pe spate. Unul dintre copii, ale cărui mâini fac gestul de rugăciune, poartă o bonetă roșie și un mantou acoperit cu aur, de brandenburg albastru. Tencuielile sunt făcute dintr-o compoziție de lapte de var fin, legate de lungi filamente mătăsoase de in.
  În biserică, se află mormintele portarului Sucevei Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, cel care a apărat cetatea Sucevei în anul 1476 de atacul lui Mohamed Cuceritorul, mort însă în bătălia de la Râmnic ,din anul 1481,cu muntenii conduși de Țepeluș, al bunicului, al tatălui și al soției sale. Maria.
 Merită să vă opriți în drumurile voastre, pentru a vizita acest monument, bine conservat și întreținut  cu multă responsabilitate de parohie, dar totuși uitat. 
Pe curând,
Earnest

marți, 2 decembrie 2014

NU ÎNVĂȚĂM NIMIC DIN ISTORIE !

Pericle în fața Eclessiei, ținând un discurs
                         "Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se" ( Nicolae Iorga)
                               "Cei care nu pot învăța din istorie sunt condamnați să o repete" ( George Santayama)

   Popoarele nu vor să învețe nimic din istorie, pentru că cei care le  conduc cred că niciodată istoria nu se repetă, pentru sunt alți oameni care o fac, alte generații și alte mentalități. Și totuși, evenimentele, faptele ne-au demonstrat, că istoria se repetă.
    O oarecare doamnă, dintr-un oarecare partid făcea la o emisiune TV pledoaria democrației directe, considerând că pătrunderea internetului mai în toate domeniile vieții ar constui o premisă pentru cea mai pură democrație și că sunt state care experimentează această formă de democrație.  Istoria ne arată că în Atena Antică, democrația directă, pe care oameni de vază ai cetății au creat-o, a fost un eșec. Eclessia era formată din toți cetățenii Atenei, cu pregătire diferită, care puteau fi ușor manipulați de un orator priceput. Însuși Pericle, cel ce a dat numele unui secol de cultură și civilizație greacă, cel ce a desăvârșit democrația directă, a fost victima ei. Un orator de vază a reușit să convingă poporul că Pericle nu mai trebuie să fie în fruntea Atenei, iar poporul l-a ostracizat. Acum nu ne mai trebuie oratori care să cucerească auditoriul și să-l convingă, pentru că vor fi suficiente câteva mesaje pe internet și votul pro sau contra va fi asigurat.
 Marea Criză Economică din anii 1929-1933 a avut consecințe catastrofale în plan social, politic, cultural,  dar mai ales a afectat psihic milioane de oameni. Până au lansat americanii celebrul New Deal, au fost luate măsuri incoerente ca: scăderea producției, aplicarea unor curbe de sacrifiu, închiderea fabricilor, distrugerea mărfurilor, creșterea șomajului. Ce au făcut guvernele lumii, în actuala criză economică? Au aplicat în parte cam aceleași măsuri de austeritate, care s-au dovedit ineficiente.
  Germania a fost principala forță militară,   în cele două Războaie Mondiale, purtând un război nedrept, de cucerire a altor popoare. Tratatul de Pace de la Versailles i-a impus măsuri severe, dar prin planurile Dowes si Young, Germania a fost ajutată să-și plătească reparațiile de război și, indirect, l-au încurajat pe Hitler să încalce prevederile păcii, Germania refăcându-se și a declanșat cel de al Doilea Război Mondial, istoria, repetându-se. Pacea de la Paris din 1947 a impus iarăși măsuri drastice Germaniei, separând-o, iar Berlinul a fost împărțit în două, construindu-se celebrul zid. Dar se lansează planul Marshall destinat Aliaților, dar se aplică și Germaniei de Vest, iar aceasta se reface, devenind o super putere economică și politică. În anii 90, Germania se unifică, cade zidul Berlinului și astăzi, Germania reabilitată "conduce" U.E. ne impune regimuri de austeritate și ne dă lecții de democrație. Sper ca istoria să nu se mai repete!
   În România, au existat două partide cu ideologii și programe puse în slujba poporului: Partidul Țărănesc condus de Mihalache care milita pentru bunăstarea societății rurale și Partidul Național Român condus de Maniu care milita pentru făurirea statului unitar, național, independent român, pentru construirea unei democrații reale. În anul 1926, cele 2 partide au fuzionat, constituindu-se Partidul Național Țărănesc, care a guvernat în anii Marii Crize Economice, iar măsurile catastrofale pe care le-au luat național-țărăniștii nu au fost în folosul oamenilor și nici pe departe nu au avut un caracter național. Acum, s-au unit liberalii cu democrații. Sper ca istoria să nu se repete, că ar fi mare jale pentru acest popor!
  Însă se repetă de vreo câțiva ani, aceeași sfidare a legii privind însemnele naționale în județele populate de secui. Conform  art. 22 (3 c) din Legea  însemnelor naționale, se constituie contravenție nearborarea drapelului României la evenimentele prevăzute de lege. Însăși Ziua Națională este însemn național și eveniment când instituțiile, firmele, asociațiile, fundațiile sunt obligate să arboreze steagul național. Cu foartă multă tenacitate, grupuri revizioniste pretind aplicarea articolului III al Rezoluției de la Alba Iulia : "Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l au"
 Ce uită revizioniștii, că această rezoluție recunoscută de tratele de pace de la Paris din 1919 a fost anulată de Ungaria prin Dictatul de la Viena din anul 1940, iar în clauzele Tratatului de Pace de la Paris din 1947, se  făcea semnatarilor,  următoarea recomandare referitoare la minorități: "asigurarea tuturor persoanelor de sub jurisdicția sa indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, drepturile umane și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice și a întîlnirilor publice". Nici vorbă de autonomie administrativă, care în viziunea actuală a secuilor înseamnă ținut secuiesc cu legi proprii, un guvernator și ce mai vor ei.
 Pe curând,
 Earnest

marți, 25 noiembrie 2014

DESPRE COPACI NAȚIONALI

Ștejarul din Cavajna-Suceava- 900 de ani, cel mai
bătrân copac din S-E-tul Europei 
  Se apropie 1 Decembrie, Ziua Națională a României, și m-am gândit să scriu de această dată altceva decât de obicei, și anume, despre copacul național al țării noastre-ștejarul.
   Ștejarul este copac național pentru multe țări, dintre care amintesc: S.U.A., Germania ( puteau să aleagă  frasinul, care era copacul sacru al străbunilor lor, după cum noi puteam să  alegem bradul, care era copacul sacru al dacilor), Republica Moldova ( alături de nuc și cireșul negru), Anglia, Irlanda, Croația, Serbia, Cipru, Estonia, Lituania. Mai sunt si alte state care se " bat", revedicându-si acelasi copac național, cum ar fi Grecia, Italia, Albania, Israelul, Palestina-măslinul, Slovenia, Cehia, Slovacia-teiul, Macedonia, Ucraina-pinul, Iranul, Libanul-cedrul, in timp ce doar Canada are arțarul, Coreea de Nord are magnolia, Bangladeshul are mango, Rusia are mesteacănul, Japonia are ciresul, Danemarca are fagul.
 Probabil, datorită simbolisticii lui, ștejarul a fost ales drept copac național pentru atât de multe țări. Ștejarul este un copac solar, puternic, rezistent ( este cunoscută specia de ștejar moldovenesc, exportat in Evul Mediu, pentru construirea de corăbii), în limba latină, folosindu-se acelasi cuvânt "rabur" pentru ștejar si pentru forță ( cuvântul stejar este de origine traco-getică, conform lingvistilor), el simbolizând atât forța fizică, cât si cea morală si spirituală. În Antichitate, ștejarul era copacul sacru al lui Zeus din Dodona, al lui Jupiter Capitolinul, al lui Perun al slavilor, al iakuițlor siberieni, al celților ( etimologia cuvântului druid , preot celt, provine din drus-ștejar, driuzii fiind considerați preoți ai ștejarului), având la ei valoare de templu ca și ștejarul de care era atârnată  lâna de aur,  păzită de balaur. In Biblie, se pune ca Dumnezeu i-a transmis revelațiile lui Avraam, când acesta se afla in preajma unui ștejar. 
   Noi, românii, avem un cult aparte pentru doi ștejari: pentru cel din Borzesti , legat de Ștefan cel Mare, rădcăcina și trunchiul sau fiind altarul bisericii ridicată  de domnitor in memoria prietenului său, si cel din Țebea, legat de numele a doi mari revoluționari: Horea si Avram Iancu. Lângă  acest ștejar și-a chemat Horea moții la lupta împotriva exploatării austriece, pe acest ștejar a fost prinsă  mâna dreaptă a lui ( se stie că  austriecii i-au partajat trupul, expunând bucați din el prin Transilvania, ca exemplu dat pentru cei ce ar dori să se mai revolte), iar conform tradiției, la rădăcina lui a fost ingropată această  mână.  Lângă  ștejar, a fost înmormântat Avram Iancu, mormânt care a devenit simbol si loc sacru pentru români, așa după cum este și mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna.
De Ziua Națională a României, vă doresc, dragii mei cititori onești, să trăiți mulți ani într-o Românie liberă, în pace și dacă se va putea,în prosperitate. Dar acestea toate depind numai de noi!
  Pe curând,
Earnest



marți, 18 noiembrie 2014

CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE

 Vă amintiți poezia lui Mihai Eminescu "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie", pe care poetul a scris-o în tinerețe, în anul 1867, la un an de la abdicarea lui Cuza? Pe vremuri, această poezie se studia în școli și la fiecare serbare se recita cu mult patos. Mi-a venit în minte acestă poezie, un vers anume ("Căci rămâne stânca, deşi moare valul"), dar în special ultima strofă, după o conversație cu o prietenă din Râmnicu Vâlcea, care mi-a relatat aseară, la telefon, o discuție cu un coleg de birou. 
   Este vorba de un tânăr de vreo 30 de ani absolvent al unei facultăți de mediu, care știe de toate și nu știe nimic, care a spus că el trebuie să plătească pensia pentru 2 pensionari ( se înțelege că cei 2 pensionari sunt părinții lui, care l-au ținut în școli, care l-au crescut și care i-au făcut toate mofturile) și  că el consideră că oamenii ar trebui să moară la 60 de ani, pentru că nu mai produc nimic și că stau degeaba. Bineînțeles că prietena mea i-a spus că nici el nu produce nimic și ea, care este pensionară, angajată ca specialist colaborator, muncește și pentru el, care nu știe nici măcar să scrie un raport. Era revoltată, pe bună dreptate, dar ce să faci, cu unii reprezentanți ai tinerei generații, care sunt atât de debusolați, ușor de manipulat și care consideră că Lumea a început odată cu ei. Să nu iutăm că în mâinle lor stă viitorul acestei țări!
De aceea, am ținut să vă amintesc, ultima strofă:
"  Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"
Pe curând,
Earnest

marți, 11 noiembrie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (XI). URMAȘII BRÂNCOVENILOR

"Plecare fără întoarcere"-Teatrul de Vară Bacău
  Constantin Brâncoveanu, domnitor martir, cu calitățile și defectele sale, proprii mentalității epocii și ale clasei sociale căreia îi aparținea, și-a mărturisit credința până în ultimele clipe ale vieții sale și a făcut-o ca să fie model pentru urmașii săi. A crezut în rolul educației și i-a sprijinit pe cei nevoiași cu burse, încurajându-i să învețe, făcând din Academia "Sfantul Sava" o instituție deschisă celor care voiau să învețe din țara sa și din afară ei. Probabil visa ca urmașii contemporanilor săi să fie oameni învățați, puternici, care să poată decidă singuri, cu responabilitate, cu dragoste de țară și de credință, care să-i respecte pe cei din jur și care să trăiască în pace, într-o lume mai bună decât în aceea în care el a trăit și pe care a vrut să o țină în echilibru.
 Arhiepiscopia Romanului și Bacăului în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău și cu câteva unități de învățământ din Bacău au antrenat zeci de elevi intr-un concurs interdisciplinar de eseuri, desene, afișe, videoclipuri, în cadrul Simpozionului Omagial Județean "Sinții Martiri Brâncoveni 1714-2014. Martori și Mărturisitori". Elevii au realizat lucruri minunate, dovedind talent, pricepere, imaginație, fiind premiați într-o festivitate organizată la Teatrul de Vară, oferindu-li-se  în dar, piesa de teatru "Plecare fără întoarcere" susținută de  Comapania de Teatru "Civic Art" (dramatizare după romanele „Ultimul Constantin“ de Ileana Toma, „Neamul Basarabilor“ de Aurel Petrescu şi adaptarea pieselor de teatru „Constantin Brâncoveanu“ de Nicolae Iorga şi „Ultimul drum al lui Brâncoveanu“ de Dan Tărchilă, scenariul şi regia aparținându-i lui Marian Ciripan, actorul principal al piesei). Constantin Brâncoveanu, de acolo unde el se află,  s-a mândrit de urmașii lui, dar cred, că după ce a văzut cum se s-au manifestat aceștia în timpul premierii și în timpul vizionării spectacolui, a constatat că urmașii săi nu au înțeles martiriul lui. Majoritatea dintre ei au creat pentru că sunt talentați, inteligenți, creativi doar pentru a lua premii, fără să conșientizeze opera domnitorului. Majoritatea dintre ei nu au fost în stare să stea o clipă liniștiți în timpul premierii: alergau pe la galerie, se jucau de-a prinsealea, se hârjoneau la toalete, se plimbau prin sală, îi huiduiau pe ceilalți premianți, în loc să-i aplaude. Cei de la Colegiul Național "Vasile Alecsandri" i-au îngânat pe actori ( profesorii lor însoțitori nu au stat lângă ei, pentru că nu știu cum se comportă elevii de gimnaziu, dar doresc să aibă ciclu gimnazial). A fost o foarte mare dezamăgire pentru mine, cetățean onest, de generația care crește lângă noi, cu care ne mândrim, pentru că sunt copiii noștri cei deștepți și talentați. Dar la ce folosesc toate aceste calități, dacă nu au sentimente patriotice, naționale, dacă  înțeleg rostul unei astfel de manifestări doar din perspectiva unui avantaj ( în acest caz obținerea unor diplome și medalii, cu care ei și părinții lor să se fălească)?. Oare asta și-a dorit Brâncoveanu, de la urmașii săi?
Pe curând,
Earnest

marți, 4 noiembrie 2014

UN ZIARIST ȘI UN POLITICIAN AU JIGNIT POPORUL ROMÂN

  Și aceste alegeri prezidențiale i-au învrăjbit pe români. Nu au existat dezbateri la nivel înalt, dar ele au existat între vecini în fața blocului sau între prieteni, rude la o cafea sau la un pahar de vin, la cârciuma din sat unde există întotdeauna un Nea Tache ( un Mitică din berăriile de altădată), care le știe pe toate și  au existat, mai ales, pe Internet. Am citit mesaje ciudate, scrisori defăimătoare despre un candidat sau altul, care m-au lăsat indiferent, dar m-au revoltat afirmațiile unui jurnalist- Ion Cristoiu- și ale unui politician- Marian Petrache.
Ion Cristoiu
  Primul, Ion Cristoiu ( despre el am mai scris pe acest blog în "Despre Cristoiu"), a spus că domnul K.V. Johannis spune adevărul pentru că e neamț, iar domnul V.V.Ponta minte, pentru că este român ( domnule Cristoiu, care ne amintiți mereu că sunteți absolventul unei facultăți de filosofie, nu-i judecați pe români, după dumneavoastră!). Trebuie să vă amintesc -dumneavoastră care știți istorie- de câte ori au mințit nemții în istorie și câte tratate au încălcat?. Eu nu știu ca românii să fi fost atât de mincinoși, să fi  încălcat tratate încât să provoace războaie mondiale! De ce jigniți acest popor, pentru a-l flata pe candidatul Johannis?
 Cât îl privește pe domnul Johannis, acesta a declarat că, dacă ar fi votat toți românii din diasporă, el îi rupea pe ceilalți ( îmi amintesc de expresia Prezidentului care a spus acum 5 ani "I-am ciuruit!" și a dovedit apoi timp de 5 ani că ne-a ciuruit), Urmând logica filosofului jurnalist Cristoiu, domnul Johannis- cel care nu minte pentru că este neamț-, dacă va câștiga alegerile, ne va rupe! Ce faceți, domnule Cristoiu, îi tăiați șansa neamțului, de a câștiga alegerile?
Marian Petrache
Al doilea, Marian Petrache, președintele Consiliului Județean Ilfov, liberal de vază care s-a contopit cu Blaga, democrat popular de vază și el, a afirmat că toți cei care l-au votat pe Johannis au cultură politică, iar ceilalți nu au cultură politică, adică sunt niște neinstruiți. Având în vedere că românii din Transilvania l-au susținut pe Johannis mai mult decât ceilalți români, înseamnă că majoritatea moldovenilor, muntenilor, oltenilor, dobrogenilor nu au cultură politică. Uite așa îi învrăjbiți pe români, domnule Petrache! Moldovenii și muntenii vor spune că ei au cultură politică, pentru că au conștiință și demnitate națională, pentru că au dovedit de-a lungul istoriei că știu să-și apere patria, nu s-au lăsat supuși de alte popoare. Mai mult, ei au trecut de atâtea ori munții și i-au aparat pe frații lor, i-au eliberat de două ori, le-au tipărit cărți în limba română ca să nu-și uite limba, le-au ridicat biserici ca să nu-și părăsească religia! Ce-ar fi ca moldovenii și muntenii să spună despre cei pe care dumneavoastră îi înzestrați cu cultură politică, că moștenesc gena umilinței și a inferiorității, pentru că au stat sute de ani sub stăpânire străină! Ce aveți domnule Petrache cu acest popor, de doriți atât de mult să-l învrăjbiți?
Eu, cetățean onest, vă spun vouă, domnilor Cristoiu și Petrache, să vă fie rușine!
Pe curând,
Earnest

marți, 28 octombrie 2014

DOUĂ GAFE ÎN EXPRIMARE

 Înțeleg faptul că tinerii noștri folosesc, în limbajul vorbit ( uneori chiar și în cel scris), tot mai multe englezisme, argouri, expresii numai de ei știute și înțelese, dar nu înțeleg de ce jurnaliștii folosesc incorect unele cuvinte, schimbându-le, uneori, sensul. 
   Mă " zgârâie " pe creier 2 greșeli frecvente, prin folosirea incorectă a două cuvinte: ori în loc de or și creativ, în loc de creator.
 ORI se folosește, dragi vorbitori de limba română în fața telespectatorilor, pentru SAU. Îl folosiți   greșit  pentru  DECI sau pentru AȘADAR. Pentru DECI sau pentru AȘADAR de folosește OR.
CREATIV este adjectiv și este o însușire și-l folosiți în locul substantivului CREATOR, persoana care creează.
  Însă gafa cea mai mare din ultimul timp a fost aceea a emisiunii COMEMORĂRI a postului TV 3 care, pe data de 25 octombrie, l-a comemorat pe Regele Mihai, la împlinirea vârstei de 93 de ani. Stimați realizatori, Regele Mihai trăiește, deci el este aniversat.
  Pe curând,
  Earnest

marți, 21 octombrie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (X). CTITORIILE BRÂNCOVENILOR ÎN BUCUREȘTI


        Bucureștii a fost capitala Țării Românești a Munteniei și  în vremea lui Constantin Brâncoveanu, dar domnitorul a păstrat, pe timpul verii, Târgoviștele drept reședință domnească, cu tot ce presupune aceasta: cancelarie domnească, primirea misiunilor diplomatice, întruniri ale Sfatului Țării. Astfel, domnitorul, în ambele capitale, a ctitorit biserici, a înfrumusețat curțile domnești, a înzestrat școli, a  încurajat înființarea de tipografii și tipărirea de  cărți.
Biserica Sfântul Gheorghe din București
Biserica Albaneză
    În București, a înfrumusețat Curtea Domnească-zisă Curtea Veche- refăcând turnurile de la porți, înzestrând cu un ceas uriaș unul din turnuri, a făcut o grădină în stil italian, în mijlocul căreia a ridicat un foișor, a zidit acolo un palat cu 3 etaje, cu o impunătoare scară din marmură și cu o baie tot din marmură. Grădina de la Curtea Veche cobora până la Dâmbovița, peste care era un pod, care o lega de altă grădină, în mijlocul căreia se ridica Palatul Brâncovenilor, bogat și luxos. Dincolo de acest pod, era în față, Dealul Mitropoliei, Mai la vale de curțile brâncovenești, pe malul stâng al Dâmboviței,una dintre fetele sale, domnița Balașa, a ridicat biserica care-i poartă numele, în apropierea "Caselor Coconilor", Pentru a-și construi de aici, dincoace de Dâmbovița, un drum drept la moșia de la Mogoșoaia, a dărâmat tot ce i-a stat în cale, fără a plăti preț de expropiere ( se pare că Brâncoveanu a fost primul care a practicat această metodă, pe care o vor urma și alți domnitori și apoi Cârmaciul) și astfel s-a născut Podul Mogoșoaiei, devenit Calea Victoriei. Soția sa, doamna Maria, moștenise împreună cu fratele ei, Pănă Negoescu, de la tatăl lor , Neagoe Postelnicu, un loc  care se află astăzi în centrul capitalei. Pe acest loc, într-un capăt, ea a ridicat în anul 1703, Biserica dintr-o zi, numită așa pentru că a fost târnosită în ziua când i s-a pus temelia ( astăzi biserica este cunoscută cu numele Biserica Albaneză, pentru că ea a fost dată arnăuților albanezi-polițiștii din vremea fanarioților). În celălalt capăt și pe aceeași axă, în anul 1724, fratele ei a ridicat Biserica Sfântul Nicolae, numită și Biserica Enei, după ctitoreasă care a refăcut-o în anul 1790 ( această biserică a fost dărâmată, după cutremurul din anul 1977, deși nu a suferit nicio fisură; pe locul ei a fost refăcut, la dimensiuni mai mari, Blocul Dunărea, care se dărâmase la cutremur).
  La îndemnul doamnei Maria, domnitorul Brâncovenu a terminat Biserica Sfântul Gheorghe, începută de bunicul doamnei, Antonie Vodă, făcând din acestă biserică una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale capitalei. De asemenea, domnitorul a ctitorit  între anii 1703 și 1713 Biserica Sfântul Ioan cel Mare sau Grecesc, care a fost demolată în anul 1875, pe locul ei construindu-se, în anul 1897, Palatul CEC. În anul 1709 rezidește Biserica Mănăstirii Sfântul Sava cât și clădirea Academiei Sfântul Sava.
   Dintre toate ctitoriile domnitorului și a familiei sale în București se mai păstrează doar Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Domnița Balașa, Biserica Albaneză, care au  suferit multe modificări  de-a lungul anilor.
  În ceea ce privește Curtea Veche, aceasta nu a mai fost funcțională după marele incendiu din anul 1718 și mai ales după cutremurul din anul 1738. Acum câțiva ani, au fost descoperite, în fața Universității ruinele Manăstirii Sfântul Sava și ale Academiei, dar al ultimei clădiri, nu aceea a lui Brâncoveanu.
  Datorită cutremurelor, a neglijenței și uneori a nepăsării, Bucureștiul păstrează puține monumente medievale, de aceea cele care mai sunt trebuie protejate cu sfințenie, pentru că ele sunt dovada existenței noastre culturale.
Pe curând,
Earnest


marți, 14 octombrie 2014

DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

M-am întrebat întotdeauna la ce fel de deșteptare s-o fi gândit Andrei Mureșanu, când prin anii 48 ai revoluționarului și romatic secol 19, a compus aceste versuri: la deșteptarea conștiinței, identității și demnității naționale sau la deșteptarea românului, cu înțelesul de a fi deștept?
  Cred că s-a gândit la amândouă înțelesuri ale deșteptării. 
   Zilnic ascultăm imnul țării (mulți cârcotași spun că imnul este prea lung, alții spun că ar trebui schimbat, ca și cum nu ne-ar fi îndeajuns 6 imnuri câte am avut în 150 de ani.) și nu vrem să răspundem îndemnului de a ne trezi odată la realitate și a ne deștepta, căci altfel riscăm să împlinim profeția Prezidentului de a fi o nație de tâmpiți și de second hand!
  A început campania electorală și unii candidați , juriști ca doamnele Udrea și Macovei, nu cunosc atribuțiile Președintelui și-și anunță premierii, dumnealor și alții promit lucruri pe care doar Guvernul le-ar putea face. Păi merge, cititorii mei onești, pentru că ani de-a rândul s-a arătat că se pot încălca Constituția și legile țării de la primul om în stat la micul patron de firmă. Mă crucesc când aud cum mulți oameni sunt prostiți cu promisiuni deșarte ca și cum cei care promit ar fi descoperit un sac fără fund, încărcat cu bogății! Mă uimesc când îi aud pe liberali susținând că principiile pot fi aplicate de cei care le-au încălcat, de aceași oameni care au îndatorat acest popor, care i-au supus pe pensionari și pe angajații de la stat, la curbe de sacrifiu, când găsesc ca argument de convigere pentru a-l vota pe Johannis faptul că este german, ca și cum noi românii suntem tâmpiți și doar un străin ar putea fi Președinte al României! Eu încep să cred că în acestă privință s-ar putea să aibă dreptate, pentru că astăzi în România nu mai știm să facem aproape nimic, pentru că toate, chiar și ocupațiile tradiționale, le fac străinii: olandezii și elvețienii ne  cresc animalele, italienii ne cultivă pământul, alți străini ne procesează cerealele, laptele,carnea, alții ne țes, ne fac haine și pantofi, ne transportă curentul electric, ne exploatează resursele și multe alte lucruri mai fac în țara noastră. Noroc că românilor le plac vinul și țuica lor, căci altfel tot străinii ne-ar lua viile și livezile de pruni. Dacă au ajuns chinezii să ne vândă mărțișoare, de ce nu ar ajunge și arabii să ne vândă țuică de Pitești căci tot ei au distilat pentru prima oară alcoolul și de ce, mă rog, n-ar putea ungurii să ne vândă ii și clopuri, așa ca să ne facă în ciudă!
   Pădurile sunt tăiate sub ochii noștri, pentru că noi le-am vândut sau le-am retrocedat samsarilor, clădirile de patrimoniu din marile orașe au ajuns în mâinele rromilor sau a altor  borfași ( neam de neamul lor nu au trăit în astfel de case !).
  Păi desteaptă-te române, odată! Ai dat gazul, petrolul, telecomunicațiile, fabricile, uzinele. În curând vei da Dunărea, Delta, Marea Neagră și porturile-caci tot nu mai ai flota si la ce ți-ar mai trebui porturi!-, crestele Carpaților, vei renunța la limbă și la frontiere, la demnitatea și indentitatea națională, îți vei vinde într-un final cimitirile și sufletul.
Pe curând,
 Earnest

marți, 7 octombrie 2014

100 DE ANI DE LA MOARTEA LUI CAROL I, PRIMUL REGE AL ROMÂNIEI





   Pe 10 octombrie se împlinesc 100 de ani de când regele Carol I a trecut în veşnicie. Academia Română a organizat o sesiune ştiinţifică, comemorându-l la nivel academic (trebuie să menţionăm că regele a fost membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române , începând cu 15 septembrie 1867).
Carol I ( 20 aprilie 1839-10 octombrie 1914)
     Puţini români cunosc cauza morţii sale. În anul 1883, România a încheiat un tratat secret de alianţă cu Puterile Centrale, dar când a izbucnit Primul Război Mondial, I,C,Brătianu şi-a impus punctul de vedere, declarând neutralitatea României, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative în "casus foederis" (caz de alianţă), argumentând că atacurile împotriva Austriei nu au fost "neprovocate", aşa cum stipula tratatul. Această hotărâre i-a provocat Regelui un disconfort fizic ( el voia să-şi onoreze obligaţiile faţă de Puterile Centrale), făcând un atac de apoplexie, care i-a provocat moartea, după câteva luni.
  Nu sunt monarhist, ci republican ( sunt băcăuan şi prima republică în spaţiul românesc a fost instaurată de paşoptişti în martie 1848 la Bacău, preşedinte fiind fostul ispravnic, hatmanul Alecu Aslan), pentru că m-am născut în republică. Trebuie să-i dăm Cezarului ce este a Cezarului, dar să nu exagerăm prea mult. De aceea, vreau să prezint căteva fapte ale regelui, unele pozitive, altele mai puţin pozitive, depinde din ce perspectivă le judeci.
Biserica "Sfânta Treime" din Azuga, 1905
   Se spune că Regele Carol I a pus bazele României moderne, afirmaţie incorectă: cel care a pus bazele României moderne a fost Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale naţionale, elaborate de pe poziţiile liberalismului moderat. Carol I a continuat reformele lui Cuza, la care a adăugat altele, consolidând modernismul societăţii româneşti. A creat un cadru legal de dezvoltare a statului şi a funcţionării instituţiilor prin cele 2 Constituţii, din anul 1866 şi 1881. Însă a încălcat principiile  democratice ale rezultatelor alegerilor, prin introducerea în anul 1895 a "rotativei guvernamentale", prin care cele 2 partide, liberal şi conservator, se roteau din 4 în 4 ani la guvernare, indiferent de rezultatul alegerilor ( a motivat această măsura, pentru a evita frauda electorală). I-a refuzat lui Cuza revenirea în țară, probabil, temându-se de popularitatea domnitorului, în condițiile în care republicanii ploieșteni conduși de Candiano Popesu îi puneau siguranța domniei în primejdie. A dus o politică de dezvoltarea a transporturilor feroviare, dar Casa Regală a fost implicată în celebra afacere Strousberg,  (firma falimentară Strousberg urma sa construiască linia Roman - București - Vârciorova . Antimonarhiștii epocii au acuzat Casa Regală de implicare în concesioarea lui Strousberg  a construcției acestei linii ferate . Se afirmă, că Regele a fost foarte atent cu cheltuirea banilor publici. Din vânzarea domeniilor sale din Sigmaringen a reușit să pună fundațiile castelului Peleș, solicitând Parlamentului repartizarea de fonduri, din Buget, pentru finalizarea construcției. Principiul său, menționat în testamentul pentru țară "nimic pentru mine, totul pentru țară"  se găsește aplicat în testamentul privat, în care lasă Peleșul statului român cu drept de folosință urmașilor, motivând că statul român a investit în ridicarea acestuia, mai mult decât el. În semn de recunoștiință, comunitatea brașoveană, dăruiește Casei Regale, Castelul Bran. Numai că actualii urmași au solicitat statului român retrocedarea și a Peleșului și a Branului! A susținut dezvoltarea culturii și a învățământului ( a afirmat că la sfârșitul domniei sale, ar dori ca toți românii să știe să scrie și să citescă), fiind ctitorul Bibliotecii Universitare din București și a Școlii Normale Carol I din București, mutată, din lipsă de locaș corespunzător , la Câmpulung Muscel, în anul 1892 în cea mai modernă clădire pentru școală din acele vremuri. Cu toate că spunea că susține cultura românească, nu i-a permis Reginei Elisabeta să amenajeze la Peleș o cameră în stil românesc! A ctitorit  Biserica "Sfânta Treime" din Azuga, a hotărât electrificarea Mănăstirii Sinaia ( a fost prima mănăstire electrificată din țară), reabilitarea a două monumente Biserica Domnească de la Curtea de Argeș și Biserica Domnească de la Târgoviște, dar cu arhitectul francez Ize Comte de Nouy.  Acesta a intervenit mult în arhitectura Bisericii de Curtea de Argeș și a dărâmat biserica din Târgoviște, reconstruind-o. Cu toate acestea, a desființat multe mănăstiri cu tradiție, pe care le-a transformat, fie în închisori, fie în spitale de nebuni, cum s-a întâmplat de pildă cu cele de la Răchitoasa, Pângărați, Bisericani ș.a. Însă cea mai mare realizare a Regelui a fost obținerea independenței pe câmpul de luptă (1877-1878), el însuși coordonând trupele ruso-române, ceea ce l-a detrminat pe Osman-Pașa să capituleze, depunând armele în față "junei și brave armate române", nu în fața celei rusești!
Pe curând,
 Earnest

marți, 30 septembrie 2014

CREDINŢE ŞI TRADIŢII (X). SĂRBĂTORILE LUNII OCTOMBRIE



   Brumărelul, numele în calendarul popular al lunii octombrie, îşi anunţă prezenţa pe 29 septembrie, când începe Vara lui Mioi, care ţine 15 zile.
Aprinderea focului de Sâmedru la Şirnea-Fundata, judeţul Braşov
29 septembrie - 12 octombrie - Vara lui Mioi , perioadă numită la americani şi englezi "indian summer", la francezi " l'été de la Saint-Martin" , la ruşi, ucraineni, cehi, polonezi "vara bebeluşilor", la bulgari "vara ţiganilor", la germani "Altweibersommer" etcMioi a fost, conform tradiţiei româneşti, un cărăuş sărac, care l-a rugat pe Dumnezeu să mai lase puţină vară, ca să-şi termine muncile agricole, iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea , dând câteva zile călduroase, după ce spre sfârşitul lunii septembrie, vremea se răcise brusc. Vara lui Mioi se mai numeşte şi  "Nunta Oilor" sau "Năpustitul Berbecilor", pentru că acum are loc împerecherea oilor. În zona Branului, perioadă numită "Răvăşitul oilor", se organizează târgul ciobanilor, când sunt expuse spre vânzare produsele care se obţin prin valorificarea laptelui, cărnii, lânii, blănii oii. În luna octombrie,  mai sunt încă 4 zile de vară, înaintea şi după sărbătoarea Sâmedru.
Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Mitropolia Moldovei
1 octombrie-Procoavă sau Sărbătoarea Părului. Acoperământul Maicii Domnului.                                                                                          Pocris sau procovăţ este acoperământul care se pune pe capacul sicriului. Există astfel o legătură între sărbătoarea populară Procoavă şi aceea creştina, Acoperământul Maicii Domnului, pe care ortodocşii o sărbătoresc pe 1 octombrie. Cine este Procoavă? În tradiţia populară, este printre primii sfinţi, căruia Dumnezeu i-a dat sarcina să acopere pământul cu primul strat de brumă. În această zi, fecioarele, care duceau lipsă de păr, i se închinau cu mare evlavie, pentru ca sfântul să le acopere capul cu păr bogat, ele devenind  mai plăcute feciorilor, punându-şi speranţă că se vor mărita curând. Astfel, 1 octombrie a devenit o sărbătoare a fetelor.
14 octombrie-Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Vineri
Sărbătoarea Sfintei  Cuvioase Parascheva este numită în credinţele populare, Vinerea Mare sau Vinerea celor 12 Vineri, chiar dacă sărbătoarea cade în altă zi şi se suprapune peste sărbătoarea populară a Sfintei Vineri ( onomasticul grec "Paraschevi" înseamnă a cincea zi, care în calendar este vineri). Moaştele Cuvioasei au fost aduse la Iaşi de domnitorul Vasile Lupu, în anul 1614 şi  sfânta este venerată cu mult respect  în toată ţara, dar mai ales în Moldova, fiind considerată patroana acestei provincii. Moaştele ei sunt purtate prin ţară în vreme de mare secetă, credincioşii rugându-se să aducă ploaie liniştită şi îmbelşugată, ea ascultând rugăciunile,  aducând o astfel de ploaie doar în comunităţile unde oamenii sunt cu adevărat credincioşi şi evlavioşi. În ceea ce o priveşte pe Sfânta Vineri. aceasta apare ca patroana torsului, de aceea le este interzis femeilor să toarcă, să ţese dar şi să facă pâine în această zi, iar bărbaţilor le este interzisă orice fel de muncă. Nerespectarea acestor restricţii duce la boli de ochi, de cap, la lovituri de grindină sau de trăsnet. Ambele sfinte sunt numite "Dăruitoare", pentru că ele ascultă rugăminţele femeilor, numai că Sfânta Vineri are şi o parte malefică, pentru că ea vine noaptea şi-i pedepseşte pe cei care nu îi respectă restricţiile. În Vinerea Mare a Sfintei Vineri se posteşte, se fac praznice, dându-se de pomană colaci şi mere.
26 octombrie-Sâmedru sau Ziua Soroacelor
În sâmbăta dinaintea Sfântului Dumitru sunt Moşii de Toamnă numiţi şi Moşii lui Sâmedru sau Moşii cei Mari şi se dă de pomană sufletelor morţilor colivă cu unt, lapte sau  brânză, colaci cu lumânări sau diverse fructe. În ajunul Sfântuli Dumitru,  se aprind pe dealuri, la hotare sau în mijlocul satelor Focurile lui Sâmedru, acestea fiind izbăvitoare de rele şi de boli. De fapt, se face purificarea dinaintea iernii, Sfântul Dumitru având ca şi Sfântul Gheorghe cheile vremii, el încuie vară, acum încheindu-se ruginirea codrului, după cum Sfântul Gheorghe deschide vară, când codrul se "încheagă", adică înfrunzeşte în totalitate. La aceste focuri, vin strămoşii ieşiţi din morminte să se încălzească, iar femeile împart copiilor mere, pere, nuci, alune. Se sare peste foc, se aruncă cu cărbuni aprinşi prin livezi şi curţi, se fac schimburi de daruri. Era Ziua Recoltei, care s-a păstrat şi în vremea socialismului, dar care astăzi a fost mutată în zile diferite, în funcţie de zona geografică şi de vreme.
Această sărbătoare este numită şi Ziua Soroacelor, pentru că acum se sfârşesc înţelegerile încheiate pe 23 aprile de Sfântul Gheorghe. Mulţi dintre cei care aveau de plătit datorii, nu erau de găsit în acestă zi, de unde zicala "La Sângiorz se bat câinii, la Sâmedru se bat stăpânii". Tot în acestă zi, ciobanii care se hotărăsc să rămână la munte, coboară în sat, beau zdravăn şi merg la joc.Tot acum, se proroceşte : se aruncă toporul în staulul oilor sau se pune o haină pe jos, iar dacă lângă topor sau pe haină, se culcă o oaie neagră, iarna va fi aspră.
Aţi observat, că în relatarea mea, am folosit timpul prezent, pentru că , încă ! , în unele zone se mai păstrează aceste tradiţii, care se suprapun peste cele creştine. Este modul prin care unele comunităţi doresc să-şi manifeste identitatea la o anumită cultură, respectând tradiţiile, în contextul în care în spaţiul nostru pătrund cât mai multe obiceiuri occidentale, uitând de acelea pe care strămoşii noştri le-au păstrat cu sfinţenie.
Pe curând,
Earnest




duminică, 14 septembrie 2014

DESPRE SUPERSTIŢII (V). MAMIFERELE DOMESTICE

  "Pisica se uită cu dispreţ la om.
   Câinele se uită cu admiraţie la om.
   Dar porcul te priveşte drept în ochi, ca de la egal la egal"
    (Winston Churchill)

Se spune că pisicile, caprele, câinii protejează pe vrăjitoare. În Evul Mediu, biserica vedea în aceste animale agenţii Diavolului. În anul 1693, în timpul celebrelor procese din Salem, un câine a fost spânzurat, fiind învinuit de magie neagră. Documentele relatează că Moll White, o vrăjitoare britanică din secolul al 18-lea, avea o pisică, care vorbea engleza..
    De exemplu, astăzi, adepţii Wicca ( şi nu numai ei) au uneori animale, care îi ajută în magie.
CÂINELE , prietenul omului, este animalul care simte cel mai bine când gospodăria este în pericol, agitându-se şi determinându-te să ieşi afară din casă. De asemenea, el simte caracterul oamenilor. Se spune că atunci când un câine îţi latră în pragul casei sau latră la lună, anunţă o catastrofă sau un deces. Dacă scânceşte la naşterea unui copil, acesta va fi un criminal. Dacă eşti urmărit de un câine galben sau auriu sau dacă un câine străin te conduce până acasă, vei avea noroc.
CALUL este un animal intuitiv şi se spune că vede fantomele. Dacă scuipi pe degetul mic şi apoi îl freci de cal o să ai noroc, ca şi atunci dacă îţi iese în cale un cal sur. Dacă vezi un cal alb sărutându-se cu un cal negru, te vei căsători în acel an.Răsuflarea unui cal, te vindecă de tusea măgărească.
MIELUL este un simbol creştin, de aceea vrăjitoarele nu se pot deghiza în miei. El a fost considerat întotdeauna purtător de noroc, de aceea dacă primul miel este alb pe care-l vezi în acel an, va fi pentru tine un an norocos ( este de rău dacă vezi unul negru).Dacă o oaie fată 2 miei negri, pentru a îndepărta nenorocirea este bine să-i tai înainte de a behăi. Soarta îţi va surâde, dacă ai bani în buzunar când vezi primul miel în an, dar cu o condiţie: trebuie să întorci banii invers.
OAIA  este asociată cu Bunul Păstor. De aceea se spune că atunci când întâlneşti în drum o turmă şi dacă treci printre oi, ca să-ţi faci loc, e semn bun ( să nu uitaţi acest lucru când sunteţi cu maşina).În noaptea de Ajun, oile se întorc  spre Răsărit şi îşi pleacă capetele. Se spune că ar trebui ciobanilor să li se pună în sicriu un scul de lână ca să fie iertaţi la Judecata de Apoi, pentru că niciun bun păstor nu-şi părăseşte turma.
PISICA animalul zeiţei Issis era venerată în Egiptul Antic ( cine ucidea o pisică, fie şi din greşeală ,era condamnat la moarte). În Egipt, s-a născut superstiţia că dacă o pisică neagră îţi taie calea, vei avea noroc, în timp ce în Europa Medievală, Modernă şi Contemporană, se spune că aceasta îţi va aduce ghinion, de aceea trebuie să faci 3 paşi înapoi.Când te muţi în altă locuinţă, este bine să laşi acolo, mai întâi o pisică, care va curăţa casa de toate ghinioanele şi de spiritele rele.Dacă vezi o pisică, răsucindu-se de 3 ori e semn de ceartă. Dacă te plimbi şi îţi taie calea o pisică dinspre partea dreaptă spre partea stângă, este semn de bun augur din punct de vedere financiar. Dacă pisica îţi strănută de dimineaţa în casă, e semn de noroc, iar dacă strănută în alt moment al zilei, e semn de ploaie. Nu este bine să laşi o pisică lângă un bebeluş, pentru că îi ia tot aerul.
PORCUL era considerat de greci animal sacru, pentru că o scroafă l-a alăptat pe Jupiter, în timp ce mozaicii şi musulmanii îl consideră şi acum un animal murdar, de aceea nu mănâncă carne de porc. Marinarii consideră că porcul le aduce ghinion, de aceea dacă le taie calea un porc când se indreaptă spre nava lor, se întorc acasă şi ei refuză să le pronunţe numele, pe care îl înlocuiesc cu "coadă bârligată", "cel cu rât", "râmâtorul". Organele porcului erau folosite în auspicii. Şi astăzi, gospodinile cercetează splina porcului şi în funcţie de mărimea şi forma ei prevestesc cum va fi iarna .
VACA un alt animal sacru la indieni, dar considerată cu anumite puteri benefice la creştinii din Scandinavia şi Germania, care credeau că aceasta cunoaşte drumul spre Rai, de aceea o purtau la procesiunile funerare ( la noi, morţii mai sunt duşi spre cimitir cu carul cu boi sau cu cel tras  de vaci). Se spune că vacile îngenunghează în ajunul Crăciunului .Dacă o vacă linge fruntea alteia, e semn că proprietarul va muri. Se crede că răsuflarea unei vaci are efecte curative, mai ales în vindecarea tuberculozei.
 Pe curând,
Earnest

joi, 11 septembrie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (IX). ANSAMBLUL BRÂNCOVENESC DE LA RÂMNICU SĂRAT

Portalul care separă pridvorul de pronaos
Sculptori: Mira şi Lupu Sărăţan
   Oraşul Râmnicu Sărat ( în slava veche râmnic înseamnă lac cu peşte)-lac cu peşte sărat- ascunde unele dintre marele capodopere ale arhitecturii şi artei medievale româneşti: biserica fostei Mănăstiri a Râmnicului cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi Palatul Domnesc ridicate între anii 1691 şi 1697 de către Constantin Brâncoveanu şi de unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, cunoscute astăzi sub denumirea de Ansamblul Brâncovenesc.
  Restaurările acestui ansamblu au început în anul 1999 şi sunt pe cale de a se finaliza şi vă pot spune că totul s-a făcut cu mult profesionalism, restauratorii reuşind să redea frumuseţea şi perfecţiunea monumentelor realizate în stil brâncovenesc.
   Mănăstirea Râmnicului a fost ridicată, după cum spune pisania, pe locul unde era  o biserică de lemn, închinată Sinaiului, ea rămânând cu acelaşi statut până la secularizarea din anul 1864, păstorită fiind de  egumeni greci.
  Ctitorii şi mulţi alţii au înzestrat mănăstirea cu 33 de moşii,  numeroase mori, vii, case, cârciumi, robi ţigani. De asemenea ,19 schituri au fost metoc ale mănăstirii şi domnitorul a scutit-o de dări şi-i dădea 1/3 din veniturile vămilor de la Buzău şi Râmnic. Cu toate aceste averi, la secularizare, mănăstirea se afla în ruină, deoarece egumenii greci nu au fost deloc gospodari ( mă întreb: a existat vreun străin, laic sau ecleziast, pe care să-l fi interesat valorile noastre culturale, în afara celor pe care le puteau lua şi duce la ei în ţară?). Ansamblul a fost reabilitat de mai multe ori, în anii:1871, 1922 ( în urma distrugerilor făcute de nemţi în Primul Război Mondial când au instalat aici un lăgăr de prizonieri, arzând stranele şi afumând pictura), în 1943, după stricăciunile provocate de cutremurul din 1940.
   Ansamblul a fost conceput ca o cetate, după cum ne informează cronicarul Greceanu, "în calea oştilor şi mai mult a tătarilor". Avea ziduri înalte de 8 m. , parţial păstrate astăzi, prevăzute cu 4 turnuri de apărare, cu metereze pentru tragere şi cu drumul străjii, chilii ( unde se află actualmente Muzeul de Istorie), beciuri şi un tunel secret, pentru refugiu.
Biserica şi palatul sunt primele edificii la care stilul brâncovenesc s-a afirmat în mod plenar: în arhitectură, , în plastica decorativă sculptată, în pictură. Spre deosebire de alte monumente medievale, cunoaştem numele arhitectului,spătarul Mihai Cantacuzino, care a executat şi unele sculpturi în lemn ( spătarul a studiat arhitectura la Florenţa), numele sculptorilor în piatră, Mira şi localnicul Lupu Sărăţan şi ai pictorilor, celebrul Pârvu Mutu, despre care am mai scris pe acest blog  şi Constantinos, care a pictat Hurezi ( şi despre şcoala lui de pictură am scris).
   Nu poţi să nu fii impresionat de frumuseţea bisericii. Este ceva care te reţine şi te face să doreşti să nu mai ieşi afară, pentru că este ceva care te ţine acolo: sacralitatea ei, coloanele în piatră sculptate cu măiestrie sau pictura nemaipomenită, păstrată în original în procent de 90?. Nu voi descrie biserica, pentru că vreau să vă fac curioşi şi să vă opriţi ca să o vizitaţi, în drumul vostru spre Bucureşti sau Ploieşti. Am să vă scriu, ce are specific.
1. Pe peretele exterior sudic se află un ceas solar.
2. Trecerea din pridvor spre pronaos de face printr-un portal, considerat cel mai frumos din creaţiile epocii brâncoveneşti.
3. La intrare în pronaos se află portretul lui Pârvu Mutu, iar pe pictura Arhanghelui Mihail din naos este semnătura pictorului.
4. Pronaosul este mai mare decât naosul, el fiind conceput şi ca gropniţă pentru egumeni ( se păstrează piatra de mormânt al lui Arcadie Suvurov, mort înecat în apa Râmnicului, fiul comandantului Suvurov).
5. Pe cele 4 arcade, care susţin cupola din  naos, sunt pictaţi câte 10 sfinţi pe fiecare arcadă, fiind singura reprezentare a celor 40 de sfinţi în interiorul unei biserici medievale româneşti.
6. O parte dintre sculpturile din lemn sunt originale, altele au fost aduse în secolul al XIX-lea de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, iar pictura icoanelor de pe catapeteasmă a fost realizată la Şcoala de pictură a lui Tătărescu de la Buzău.
  Episcopia Buzăului şi Primaria întocmesc documentaţia pentru ca acest ansamblu să intre în patrimoniul cultural mondial, sub patronajul UNESCO. Le doresc succes!
Pe curând,
Earnest  

marți, 2 septembrie 2014

IAŞUL STUDENŢIEI MELE(XI). COPOUL(IV).STRĂZILE KOGĂLNICEANU ŞI GANE

  
La Conac
"Nu este în lumea aceasta totul deşărtăciune.  Rămâne ceva statornic: faptele mari, care rămân nepieritoare" (Mihail Kogălniceanu)


Fapte mari şi nepieritoare s-au petrecut în Iaşul istoric şi cultural, unde oameni de seamă ai acestui popor au scris istorie. Copoul cu împrejurimile sale au fost martore la toate marile evenimente- de la atacul tătarilor din vremea lui Vasile Lupu, când Copoiul domnitorului ( de unde vine denumirea colinei Copou) a gasit-o pe doamna ţării în scorbura unui copac, fugită din palat pe una dintre galeriile subterane- până în zilele noastre.
 Pe două străzi dragi mie, care pornesc din strada Lascar Catargiu, au trecut, au petrecut mari personalităâi ieşene: este vorba de strada Mihail Kogălniceanu şi strada Nicolae Gane.
 Strada Mihail Kogălniceanu
Casa Kogălniceanu
Înainte de a intra pe strada Kogălniceanu, facem un popas pe strada Bunavestire pentru a intra în Biserica Bunavestire, ctitoria logofătului Ioan Tăutu ( biserica actuală este ridicată pe locul bisericii logofătului, care era din lemn, iar actuala biserică, din zid a fost construită în anul 1820). Nu este o biserică spectaculoasă, dar are o catapeteasmă superbă din lemn de ştejar şi tei, cu coloane corintice poleite cu aur , în faţa căreia  şi-au unit vieţele Mihail Kogălniceanu cu Ecaterina Jora, unde s-au rugat adeseori Gane, Pogor, Donici, Vârnav, Alecsandri, Maiorescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, Hogaş şi mulţi alţii. 
Intrăm apoi pe  strada Kogălniceanu, şerpuită ca toate străzile minunate ieşene, unde vilele moderne se amestecă printre casele vechi cu iz de epocă romantică moldovenească.
 1.Casa Poni,  găzduieşte astăzi Muzeul Chimiei ieşene, este o clădire ridicată în anul 1839 de Mitropolitul Veniamin Costache, unde au locuit academicianul Petre Poni cu soţia sa, poeta Matilda Cugler-Poni ( sora arhitectului Cugler), iar apoi Radu Cernătescu
2. Casa Kogălniceanu, astăzi Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu" este o frumoasă clădire în stil neoclasic, refăcută în anul 1888 după planurile lui Cugler, unde a trăit familia Kogălniceanu, unde se întâlneau paşoptiştii, apoi unioniştii, făcând planuri de construcţie a României moderne. În timpul Primului Război Mondial, a funcţionat aici Curtea Marţială Militară. În Iaşul studenţiei mele,  se organizau serate muzicale.
3. Casa Teodorenilor, cu faimosul castan, a fost construită la începutul secolului trecut şi au locuit în ea Osvald şi Sofia Teodoreanu cu fiii lor Ionel şi Păstorel. Despre această casă, Ştefania Velisar, soţia lui Ionel ,spunea: "O casă în sărbătoare, caldă, cu o aromă bună, multe lumini, multe oglinzi mari care multiplicau totul voios".
Pe acestă stradă sunt multe clădiri din secolul al XIX-lea: într-una a locuit Calistrat Hogaş, iar într-una din faţa acesteia a locuit lingvistul Al.Philippidi. despre care Ionel Teodoreanu spunea că "stătea între cuvinte cum astronomii se pustnicesc în stele"
Strada Nicolae Gane
Aleea cu Castani din cântecele studenţeşti este o altă stradă îngustă şi întortocheată din zona Copoului, unde se află:
1. Muzeul Nicolae Gane deschis în anul 1993 adăpostit în clădirea unde a locuit istoricul, prozatorul, primarul, prefectul Nicolae Gane.
2.Casa Adela Kogălniceanu, un mic palat în stil neoclasic, unde a trăit frumoasa, bogata Adela Cantacuzino-Paşcanu căsătorită prima dată cu fiul lui Roznovanu apoi cu Grigore Kogălniceanu. Soarta frumoasei doamne a fost tragică: a fost ştrangulată în faţa iatacului său de o mână necunoscută.
3. La Conac este mai mult decât un restaurant, „e o haltă pentru suflet”. Reclama locaţiei spune: "Loc de tradiţie românească” a apărut „ca o stare de revoltă la adresa «inerţiei» vieţii contemporane”. În clădirea al cărei an de naştere este 1906, oaspeţii sunt întâmpinaţi cu frânturi de istorie, de la costume tradiţionale şi obiecte meşteşugite de creatori populari din Moldova, până la gazete din alte vremuri, dar şi o oglindă în a cărei lumină se reflectă un hâtru ţăran român..." Încă un prilej de a vă plimba pe Aleea cu Castani
Pe curând,
Earnest




duminică, 31 august 2014

CE TREBUIE SA STIM DESPRE RUSIA SI UCRAINA?

1. De la poloveţi ( pecenegi) şi tătari, Rusia nu a mai fost cucerita niciodată, de niciun popor.
2. Ucraina există ca stat pentru că aşa au vrut ruşii, adică aceştia i-au lăsat să existe.
3. Primul stat pe o parte din  teritoriul actual al Ucrainei a fost intemeiat de ruşi, în secolul IX şi s-a numit Rusia Kieveană. În alte părţi ale Ucrainei actuale erau formaţiuni prestatale ale vlahilor, unii dintre ei numiţi brodnici, alţii bolohoveni, care erau destul de puternice de vreme ce polonezii, tătarii, ruşii, pecenegii le cereau alianţă în confruntările lor. In Crimeea, era Hanatul Crimeei al tatarilor, urmaşii mongolilor.
4.Ruşii şi-au mutat capitala din Kiev la Moscova, după marea înfrângere de către tătari  de pe râul Kaka, unde au participat si bolohovenii conduşi de cneazul Plocânea.
5. Teritoriul a fost ocupat apoi pe rând de lituanieni, polonezi şi apoi de Uniunea Statală Polono-Lituaniană.
6.Ucrainenii, cunoscuţi în acea perioadă şi sub nunele de cazaci ( din limba turcă "quzzaq", care se traduce prin liber), locuiau prin centrul Ucrainei de astăzi şi erau cunoscuţi ca mercenarii Europei Estice şi Centrale. Însuşi Mihai Viteazul a apelat la ajutorul mercenarilor conduşi de Cocea..
7. Bohdan Hmelniţki, unul din nobilii cazaci zaporojeni şi unul dintre cei mai mari criminali antisemiţi, învăţat la şcolile vremii, cu posibilităţi materiale şi pregătire militară şi diplomatică deosebită , conduce răscoala cazacilor împotriva Uniunii şi întemeiază ţaratul cazac, cu capitala la Kiev, reuşind în scurt timp să organizeze noul stat , administrativ, economic şi militar.Însă începe să aibă probleme la el acasă şi se vede nevoit să încheie cu ţarul Rusiei, Alexei Mihailovici,  la Pereiaslav, în anul 1654, uniunea cu Rusia.. Acest tratat oferea mai înainte de orice o protecție a unui monarh puternic, care era în plus conducătorul unei forțe regionale ortodoxe. Istoricii nu s-au pus de acord asupra tipului de uniune pe care l-a gândit Hmelnițki: o uniune militară, o uniune putere suzerană – vasal, sau o incorporare completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei. Cert este că până în anul 1917, Ucraina a fost parte integrantă a Rusiei ţariste şi nu s-a despărțit de Rusia. aşa cum au făcut-o, de exemplu Moldova sau Ţările Baltice.
8. Prin Tratatul de pace de la Paris (1947),  Ucraina, Republică Sovietică, capătă de la România Nordul Bucovinei, Maramureşului şi Ţinutul Herţa, Insula Şerpilor. iar de la Republica Sovietică Moldova,, Sudul Basarabiei. In anul 1953, Hrusciov îi dă şi Peninsula Crimeea. Începând cu anii 1950, Ucraina a dus o politică de ucrainizare a minorităţilor, neacordându-le drepturi culturale ( românii din Ucraina au dus-o mai rău decât cei din Republica Moldova).
9.Politica de ucrainizare a continuat şi după 1991, când s-a declarat stat independent, politica extinzându-se de această dată şi asupra populaţiei ruseşti.
10. Aşadar, conflictele dintre ruşi şi ucraineni sunt o problemă internă şi sunt generate, după părerea mea, de politica naționalistă a ucrainenilor. Să-şi rezolve problemele lor, iar noi ar trebui să ne vedem de treaba noastră. Aşa cum nu ne-a durut de soarta românilor din acel spaţiu, să nu ne doară nici de soarta ucrainenilor. ŞI SĂ NU UITĂM: PE RUŞI NU I-A CUCERIT NIMENI ÎN ULTIMII 1000 DE ANI!
Pe curând,
Earnest