luni, 27 aprilie 2009

DESPRE URA


In Vechiul Testament, Dumnezeu spune ca uraste raul si pe cel ce face rau, indemnandu-i pe toti neprihanitii sa faca acelasi lucru. Despre ura si despre a uri nu se mai pomeneste in Biblie, de unde intelegem, ca ura nu trebuie sa bantuie printre fiii lui Dumnezeu. Insa, vedem in jurul nostru oameni care urasc fara motiv, pe oameni pe care-i cunosc sau pe care nu i-au cunoscut in mod direct niciodata. Ura lor porneste din motive diverse, fie din invidie spirituala, fie din invidie materiala ori fizica. Il uraste pe cutare ca este mai capabil (a) decat el sau ea, ca are o pozitie sociala mai buna, ca l-a promovat seful sau pentru ca este sef, ca a luat note mai mari la scoala sau la examene, ca este mai bogat (a), ca si-a cumparat masina noua, ca il iubeste nevasta, ca are barbat mai bogat, ca nu are riduri, ca nu s-a ingrasat, ca are mai mult talent, ca are copii ascultatori si care invata, ca are succes in tot ce face, ca este mai sociabil, ca are mai multi prieteni, ca are parinti, ca a castigat la LOTO si din alte motive.
Ati privit un om care uraste? Este urat, atat de urat incat nu-ti vine sa- l privesti. Romanii au observat acest lucru si au asociat cele 2 cuvinte ura cu urat, asemanare pe care nu o gasim in celelalte limbi, nici macar in limba mama, adica limba latina. Il recunosti, dupa cum se bucura atunci cand ai un necaz, dupa cum isi freaca mainele cu satisfactie, bucurandu-se de raul tau, dupa buzele tuguiate cand nu-i convine ceva, dupa fata trasa si scofalcita de atata ura. Un om care uraste traieste toata viata avand grija celor din jur si nu se poate bucura de frumusetea fiecarei zile sau de farmecul noptilor instelate, de maretia muntilor si de intinderea orizontului, de nelinistea marii si de fosnetul padurii, de cantecul pasarilor si de ganguritul copiilor, pentru ca el nu are timp de toate acestea, pentru ca el este ocupat cu ura. Merge pe strada privind oamenii si-i uraste fara sa-i cunoasca, pentru ca i se pare ca cel pe care-l priveste are ceva ce el nu are, adica bucuria de a trai. Ura se ascunde in oameni diferiti, nu tine cont de pregatire sau de bogatie. Sunt savanti care urasc alti savanti, bogati care urasc alti bogati. Ea isi gaseste culcus in oameni slabi, care nu au puterea sa-si motiveze esecurile sau in oameni care nu pot trai decat daca urasc. Ma uit uneori la TV si vad ziaristi, vorbind cu foarte multa ura despre diferite persoane publice, cu care nu au vorbit poate niciodata, dar le urasc, pentru ca asa considera ei ca trebuie sa-si faca meseria. Si sunt formatori de opinii si raspandesc aceasta ura in randul a miloane de oameni si ma intreb: oare la ce ne ajuta pe noi, cei de rand, sa vedem atata ura? Oare vom trai mai bine, urand? Nu cred, din contra vom fi mult mai apasati de atata ura, incat vom uita sa-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat inca o zi ca sa ne bucuram de rasaritul si apusul Soarelui, chiar daca uneori suntem bolnavi, ori flamanzi, ori macinati de griji.
Uitati ura si nelinistele si bucurati-va odata cu natura, care rade odata cu venirea primaverii!
Earnest