duminică, 31 august 2014

CE TREBUIE SA STIM DESPRE RUSIA SI UCRAINA?

1. De la poloveţi ( pecenegi) şi tătari, Rusia nu a mai fost cucerita niciodată, de niciun popor.
2. Ucraina există ca stat pentru că aşa au vrut ruşii, adică aceştia i-au lăsat să existe.
3. Primul stat pe o parte din  teritoriul actual al Ucrainei a fost intemeiat de ruşi, în secolul IX şi s-a numit Rusia Kieveană. În alte părţi ale Ucrainei actuale erau formaţiuni prestatale ale vlahilor, unii dintre ei numiţi brodnici, alţii bolohoveni, care erau destul de puternice de vreme ce polonezii, tătarii, ruşii, pecenegii le cereau alianţă în confruntările lor. In Crimeea, era Hanatul Crimeei al tatarilor, urmaşii mongolilor.
4.Ruşii şi-au mutat capitala din Kiev la Moscova, după marea înfrângere de către tătari  de pe râul Kaka, unde au participat si bolohovenii conduşi de cneazul Plocânea.
5. Teritoriul a fost ocupat apoi pe rând de lituanieni, polonezi şi apoi de Uniunea Statală Polono-Lituaniană.
6.Ucrainenii, cunoscuţi în acea perioadă şi sub nunele de cazaci ( din limba turcă "quzzaq", care se traduce prin liber), locuiau prin centrul Ucrainei de astăzi şi erau cunoscuţi ca mercenarii Europei Estice şi Centrale. Însuşi Mihai Viteazul a apelat la ajutorul mercenarilor conduşi de Cocea..
7. Bohdan Hmelniţki, unul din nobilii cazaci zaporojeni şi unul dintre cei mai mari criminali antisemiţi, învăţat la şcolile vremii, cu posibilităţi materiale şi pregătire militară şi diplomatică deosebită , conduce răscoala cazacilor împotriva Uniunii şi întemeiază ţaratul cazac, cu capitala la Kiev, reuşind în scurt timp să organizeze noul stat , administrativ, economic şi militar.Însă începe să aibă probleme la el acasă şi se vede nevoit să încheie cu ţarul Rusiei, Alexei Mihailovici,  la Pereiaslav, în anul 1654, uniunea cu Rusia.. Acest tratat oferea mai înainte de orice o protecție a unui monarh puternic, care era în plus conducătorul unei forțe regionale ortodoxe. Istoricii nu s-au pus de acord asupra tipului de uniune pe care l-a gândit Hmelnițki: o uniune militară, o uniune putere suzerană – vasal, sau o incorporare completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei. Cert este că până în anul 1917, Ucraina a fost parte integrantă a Rusiei ţariste şi nu s-a despărțit de Rusia. aşa cum au făcut-o, de exemplu Moldova sau Ţările Baltice.
8. Prin Tratatul de pace de la Paris (1947),  Ucraina, Republică Sovietică, capătă de la România Nordul Bucovinei, Maramureşului şi Ţinutul Herţa, Insula Şerpilor. iar de la Republica Sovietică Moldova,, Sudul Basarabiei. In anul 1953, Hrusciov îi dă şi Peninsula Crimeea. Începând cu anii 1950, Ucraina a dus o politică de ucrainizare a minorităţilor, neacordându-le drepturi culturale ( românii din Ucraina au dus-o mai rău decât cei din Republica Moldova).
9.Politica de ucrainizare a continuat şi după 1991, când s-a declarat stat independent, politica extinzându-se de această dată şi asupra populaţiei ruseşti.
10. Aşadar, conflictele dintre ruşi şi ucraineni sunt o problemă internă şi sunt generate, după părerea mea, de politica naționalistă a ucrainenilor. Să-şi rezolve problemele lor, iar noi ar trebui să ne vedem de treaba noastră. Aşa cum nu ne-a durut de soarta românilor din acel spaţiu, să nu ne doară nici de soarta ucrainenilor. ŞI SĂ NU UITĂM: PE RUŞI NU I-A CUCERIT NIMENI ÎN ULTIMII 1000 DE ANI!
Pe curând,
Earnest

marți, 26 august 2014

AU TRECUT 70 DE ANI...

BUCURESTIUL DUPA BOMBARDAMENT
  Au trecu 70 de ani de la insurectia armata din 23 August 1944, cand Romania a hotarat sa treaca de partea Aliatilor, in cel de Al Doilea Razboi Mondial. Pentru  o perioada 41 de ani, 23 August a fost Ziua Nationala a Romaniei, sarbatorita cu mare fast.
   Manualele de istorie prezentau acest eveniment in vreo 3 pagini ( astazi doar in 3 randuri), exagerandu-se rolul PCR, dar nu se neglija nici rolul celorlalte partide politice, dupa cum astazi se exagereaza rolul Regelui Mihai.
Ce ar trebui sa retina romanii despre acest eveniment?
1. Politicienii romani au gandit acest eveniment inca de la sfarsitul anului 1943, cand au trimis o delegatie la Conferinta de la Teheran ( era prima intalnire intre cei 3 aliati: Stalin, Roosvelt si Churchill, care puneau la cale organizarea lumii postbelice) ca sa negocieze intrarea Romaniei in aceasta alianta si iesirea din alianta cu Germania.Insa delegatia romana nu a mai ajuns la Teheran , pentru ca BBC a anuntat ca o delegatie romana s-a indreptat spre Teheran, iar Germania s-a asigurat ca romanii sa nu mai ajunga la Conferinta, oprindu-i pe Aeroportul din Ankara. De ce nu a vrut Anglia sa ajungem la Teheran? Simplu, nu ar fi putut propune URSS-ului revenirea la Romania a teritoriilor luate in anul 1940.
2. In iunie 1944 s-a format Blocul National Democrat  din PCR, PSD, PNL, PNT, la care au participat si reprezentantii armatei, ale cercurilor Palatului si au propus Regelui operatiunea "Stejar, extrema urgenta", prin care trebuia arestat Antonescu si sa se intoarca armele impotriva Germaniei.
Ce a insemnat acest eveniment pentru Europa?
1. Scurtarea razboiului cu peste 150 de zile, conform analizelor facute de militari.
2.Eliberarea de catre romani, pe teritoriul Ungariei si al Cehoslovaciei, a unui numar 2959 de localitati, dintre care 45 de orase, a 10 masive muntoase, provocarea de pierderi umane in randul inamicului in numar de 53.548 de morti si prizonieri.
3. Lipsirea resursei petroliere pentru Germania.
Ce a insemnat pentru Romania acest eveniment?
1. Pierderea a 108.695 de vieti omenesti.
2. Recunoasterea Romaniei ca a patra tara care a contribuit la infrangerea fascismului, dar nu ca tara cobeligeranta! De ce? Pentru asta ar fi insemnat sa ni se dea ceea ce am fi putut cere la Tratatul de Pace de la Paris.
3. Revenirea la Romania a  teritoriilor luate prin Dictatul de la Viena, dar pierderea Basarabiei, a Nordului Bucovinei si a Tinutului Herta.
4. Intrarea in zona de influenta a URSS si trecerea treptata spre comunism.
5.Plata despagubirilor de razboi si pentru perioada de neutralitate ( 1 septembrie 1939- 22 iunie 1941) si pentru perioada de alianta ( 23 august-12 septembrie 1944 cand s-a incheiat la Moscova armistitiul cu URSS).
Intrebari:
1. La ce ne-au folosit atatea jertfe unane si piederi materiale, daca tot am ramas sub influenta sovietica, daca nu am primit niciun ajutor de refacerea tarii, in timp ce Germania, tara care a provocat razboiul cat si Italia ori Franta care a colaborat cu Germania, in opozitie fiind partizanii si Guvernul de la Vichy au beneficiat de binefacerile Planului Marshall? Sovieticii erau ascultati atunci de Puteri?
2. La ce ne ajuta astazi sacrificiul nostru de atunci si cel din decembrie 1989, daca suntem tratati ca apendice atat de NATO cat si de UE, in timp ce Germania, este mega putere in aceste doua organizatii?
Ce ar fi trebuit sa faca Presedintele tarii, pe 23 august?
Sa fi organizat o receptie la Palatul Cotroceni, unde sa fi invitat pe toti ambasadorii, carora ar fi trebuit sa le aminteasca despre contributia Romaniei la infrangerea fascismului. 
Istoria noastra  are mai putine  fapte de care ar trebui sa ne fie rusine decat au istoriile Puterilor care vor in continuare sa conduca Lumea!
Pe curand,
Earnest

joi, 14 august 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (VIII). MARTIRIUL BRÂNCOVENILOR

Enache Văcărăscu şi domnitorul Constantin Brâncoveanu
cu fii săi
 Pe 15 august se împlinesc 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor şi al lui Enache Văcărăscu.
 Domnitorul, aşa după cum rezultă din "Foletul novel" ( însemnările domnitorului), se temea permanent de ceea ce i se putea întâmpla. Deşi se ştia că el instaurase o "monarhie a culturii" şi ducea o politică culturală, turcii nu se lăsau înşelaţi şi cunoşteau  foarte bine jocurile diplomatice şi politica duplicitară a domnitorului. Acum , când pierduseră Transilvania şi erau pe cale de a pierde  Banatul şi Oltenia, când erau bine informaţi că domnitorul îşi depusese banii la Zecca, în Veneţia, că avea moşii în Transilvania şi obţinuse protecţie de la cabinetul vienez pe teritoriul acesteia, Ahmed III a considerat că a sosit momentul să-l pedepsească pe domnitor, mai ales că reuşise să-i elimine pe Cantemireşti şi să introducă domni fanarioţi în Moldova. Deşi era cunoscută rivalitatea dintre Cantemireşti şi Brâncoveni, totuşi, Radu, cel de al treilea fiu al domnitorului, urma să se căsătorească cu Maria, fiica lui Antioh Cantemir, cu care se logodise la Istanbul ( se aflase mai mult ca sigur la Poartă că Dimitrie Cantemir, în tratatul încheiat la Luţk cu Petru cel Mare, îşi asigurase succesiunea urmaşilor la tronul Moldovei, cu sprijinul Rusiei). Legăturile cu Moldova erau puternice şi prin căsătoriile fetelor sale, dar şi prin ceilalţi feciori: Ştefan, care se căsătorise cu Bălaşa, fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino şi Constantin, feciorul cel mare, ( ar fi devenit un mare cărturar al epocii) care se căsătorise cu Aniţa, fiica stolnicului moldovean Ion Balş. Avea gânduri mari  Brâncoveanu: ar fi pus mâna pe Moldova, prin fiicele şi feciorii săi. Credeţi că sultanul ar fi acceptat aşa ceva?
  Răzbunarea a fost mare, după faptele necredinciosului. Însă nu au îndrăznit să-l tortureze, să-şi bată joc de el ca domnitor: întâi l-au mazilit, după care l-au luat la Istanbul, l-au închis la Edukule ( cetate din Istanbul ridicată de Mohamed Cuceritorul, unde se păstrau arhiva, tezaurul şi unde erau închişi toţi duşmanii Înaltei Porţi), l-au supus la cazne, a fost purtat în lanţuri prin Istanbul, după care în zi de mare sărbătoare pentru creştini, Adormirea Maicii Domnului, a fost decapitat după ce a privit cum zboară capetele lui Enache Văcărăscu şi a celor 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei care avea doar 12 ani.Del Chiaro ne relatează ultimele vorbe ale domnitorului: " Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru".
  Trupurile le-au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi ţinute 3 zile la poarta Saraiului.
  Trupurile au fost pescuite, la iniţiativa Patriarhului, duse în insula Halki, unde au fost îngropate în mănăstirea bizantină, ctitoria împăratului Ion Paleologul. În anul 1720, domniţa Maria, reuşeşte cu învoirea domnitorului Nicolae Mavrocordat să aducă trupul domnitorului în ţară, îngropându-l la Biserica "Sfântul Gheorghe". Nu există inscripţie pe piatra de mormând, dovadă că s-au făcut toate în mare taină. Însă, deasupra mormântului atârnă o candelă de argint, pe care au fost inscripţionate, discret, între 2 rânduri de flori, următoarele: "Această candelă ce s-au dat la Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaşte făcută de doamna măriei sale, Maria, care şi măria sa nădăjduieşte în Domnul, iarăşi să-i odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228". Abia în anul 1914, Virgil Drăghineanu, descoperind inscripţia pe candelă, a putut identifica ultimul locaş de veci al domnitorului.
La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxă Română a canonizat pe Martirii Brâncoveni şi pe Enache Văcărăscu, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August. 
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Pe curând,
Earnest
   

vineri, 8 august 2014

DE CE NU SE PROMOVEAZĂ TURISMUL ÎN JUDEŢUL BACĂU?



Este doar o întrebare retorică, pentru că, oricum, nu voi primi niciun răspuns.
Înainte de 89, Ceauşescu voia să facă din România o ţară puternică dezvoltată economic, bazându-se pe resursele naturale şi umane, economia  turistică, limitându-se doar la promovarea staţiunilor maritime şi balneoclimaterice.
Judeţul Bacău era  dezvoltat economic, atât industrial, agrar, comercial cât şi în domeniul transporturilor. Turismul era promovat doar în "Perla Moldovei"-Slănic Moldova.
Biserica "Sfinţii Voievozi" Scorţeni, pictor N.Toniţa
Poartă din Dărmăneşti
Astăzi, cum economia este pe "chituci" în toată ţara, deci şi în judeţul nostru, nimeni nu inţiază -ca o alternativă - proiecte europene de promovarea turismului băcăuan.
Mănăstirea" Duminica Samarinencei" Valea Uzului
  Avem zone foarte frumoase, care ascund comori naturale şi istorice. S-ar putea dezvolta turismul rural în stânga Siretului, unde avem lacuri, păduri, izvoare, poieniţe, biserici de lemn, mănăstiri mai noi şi mai vechi. Cândva aceste locuri erau pline de livezi, vii, ferme de animale. Ar putea toate acestea să se refacă, dar durează, însă ar putea să se amenajeze locuri de agrement în jurul lacurilor, pentru pescarii amatori sau pentru persoane care vor să petreacă câteva zile într-o zonă nepoluată, unde să respire aer curat, să manânce sănătos, să se scoale în ciripitul păsărilor şi să adoarmă în orăcăitul broaştelor. În zona montană, avem atâtea locuri minunate:  Valea Trotuşului, numită de un localnic Valea Loirei a României, este lăsată în paragină, cu casele şi palatele familiilor Ghica şi Ştirbei care stau să cadă, cu pădurile care se taie într-un ritm mai rapid decât se coseşte; Valea Uzului cu cheile ei, cu barajul şi hidrocentrala de la Sălătruc, cu cascadele Nasolea pe care turiştii nu le găsesc, pentru că niciun indicator nu îţi arată pe unde sunt; Valea Caşinului , Valea Oituzului şi Valea Slănicului, unde s-au desfăşurat cele mai fiebinţi evenimente din istorie în acest judeţ, despre care ne amintesc monumentele ridicate de strămoşii noştri; Valea Tazlăului şi Valea Bistriţei, unde a început industria băcăuană, dar unde se află şi biserici, case memoriale şi rezervaţii naturale.
   Există un ghid turistic al judeţului Bacău sau o hartă turistică? Nu există. Consiliul Judeţean a realizat doar un pliant. Am bătut ţara asta în lung şi în lat şi am găsit la agenţii de turism, muzee, librării, hoteluri, hărţi turistice, ghiduri turistice sau cărţi despre judeţele respective. La noi, proprietarii de agenţii nu-şi cunosc judeţul şi când le propui un traseu turistic în judeţ se uită miraţi şi nu sunt siguri, dacă şoferii lor ştiu să ajungă acolo unde le-ai cerut.
   Avem profesori de geografie şi de istorie pensionari, care ar putea fi solicitaţi să realizeze hărţi şi ghiduri turistice pe zone ale judeţului, care s-ar bucura că nu au fost uitaţi şi că pot să-şi pună ştiinţa în slujba comunităţii, deoarece comunitatea va fi beneficiara dezvoltării turismului băcăuan.
 Pe curând,
Earnest

luni, 4 august 2014

UNDE SE GĂSESC ORIGINILE CONFLICTELOR DINTRE EVREI ŞI PALESTINIENI

 Atunci când oamenii politici se amestecă şi nu lasă istoria să-şi urmeze cursul, aceasta se răzbună. 
  Palestina istorică este ţara sfântă pentru mozaici, creştini şi musulmani. Normal ar fi ca naţiunile din acest spaţiu să trăiască în pace şi armonie.
  În Antichitate, acest teritoriu situat pe ţărmurile vestice ale Mării Mediteranene a fost ocupat de triburile lui Israel şi Iuda ( denumidu-se Israel şi Iudeea; numele de Palestina vine de alt trib semit, filistenii, care au ocupat acest teritoriu în jurul anului 1000 î.e.n.), cunoscând pe rând stăpânirile asiriene, babiloniene, persane, romane, bizantine, ca în anul 641 să fie cucerit de arabi. În anul 1099, cruciaţii au întemeiat aici regatul Latin al Ierusalimului sau Outrener, care a fost controlat de mameluci, iar din anul 1561 a fost ocupat de turci, rămânând provincie otomană până în anul 1919.
  Un chimist evreu stabilit în Anglia Weizmann Chaim (AZRIEL) împreună cu Th. Herzl au pus bazele mişcării politice şi religioase sioniste ( denumirea vine de la Muntele Sion din Ierusalim), care urmărea constituirea unui cămin evreiesc  în Palestina. Weizmann Chaim a lucrat în Laboratorul Amiralităţii de la Londra, unde a contribuit la descoperirea acetonei sintetice utilizată la realizarea explozivilor.  A acţionat ca Guvernul de la Londra să susţină planul sionist. Astfel, ministrul de externe Balfour, cunoscut ca organizator de state, a conceput celebra scrisoare cunoscută sub denumirea de "Declaraţia Balfour", prin care angaja statul britanic în susţinerea planului sionist. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris, teritoriul aflat la vest de Iordan a devenit cunoscut sub denumirea de Palestina, sub mandat britanic, recunoscut oficial în anul 1922 de către Liga Naţiunilor Unite ( în acest teritoriu se aflau atunci cca. 90.000 de evrei). De atunci a început revenirea evreilor în Palestina, aceştia reprezentând cam 30% din populaţie, în anul 1936. Datorită conflictelor dintre evrei şi arabi nemulţumiţi de revenirea evreilor, lordul Peel a intreprins o investigaţie între anii 1936 şi 1937 în Palestina, dar concluziile comisiei, de a se înfiinţa două state, nu au fost luate în considerare de statul britanic, conflictul rămânâd deschis. În anul 1948 s-a încheiat mandatul britanic asupra Palestinei, constituindu-se statul independent Israel ( primul Preşedinte a fost Weizmann Chaim între anii 1948 şi 1954), ceea ce a determinat conflictul arabo-israelian, care pare-se că nu se va termina niciodată, deşi în anul 1993, prin acordul de la Washinghton, palestinienii conduşi de Yasser Arafat recunoşteau statul Israel, iar evreii conduşi de premierul Yityak Rabin recunoştea palestinienilor Fâşia Gaza şi autonomia oraşul Ierihon din Cisordania. În anul 1996, Arafat a devenit Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiene. Astăzi cei doi lideri pacifiştiu nu mai trăiesc, organizaţia paramilitară Hamas provoacă  Israelul şi conflictele continuă. Dacă propunerea lu i Peel era luată în considerare, astăzi ar fi fost 2 state şi linişte în acel teritoriu. În Israel, trăiesc 6.200.000 de evrei iar în Fîşia Gaza 1.300.000 de palestinieni.
Pe curând,
Earnest