joi, 28 decembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXIV). LYDIA DAVIS, DEFALCARE. APROAPE NICIO AMINTIRE

Lydia Davis
 n. 15 iulie, 1947, Northampton, Massachutts
,, Într-o bucătărie ordonată, e o provocare pentru ei (şoarecii n.n.) să găsească destulă mâncare noapte după noapte ca să supravieţuiască până la primăvară. Vânează cu răbdare şi ronţăie ore în şir până sunt sătui. În bucătăriile noastre (unde este dezordine şi multă mâncare, n.n.) ... , priveliştile şi mirosurile copleşitoare îi gonesc înapoi în găurile lor, stânjeniţi că nu pot prăda aşa cum ar trebui". 
(Lydia Davis, Şoarecii)


  În anul 2016, Editura Vellant a publicat vol. I din Integrala prozei scurte a Lydiei Davis, organizat în două părţi: ,,Defalcare" şi ,,Aproape nicio amintire", tradusă din limba engleză de Luana Schidu.
   Lydia Davis este o cunoscută scriitoare americană, care  scrie atât poezie cât şi proză, fiind deopotrivă eseistă şi traducătoare, în special  din  literatura franceză clasică. De-a lungul carierei sale, a primit 14 premii, dintre care menţionăm :  Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres for fiction and translation (1999) şi Man Booker International Prize ( 2013).
   Integrala cuprinde povestiri pe gustul tuturor. Sunt relatate întâmplări  din viaţa cotidiană, unele dintre ele absurde sau fantastice, altele descriptive, dar majoritatea reprezentând gânduri răzleţe, ca nişte flash-uri ieşite dintr-un aparat de fotografiat, prin care artistul vrea să imortalizeze secvenţe pe care trecătorii, grăbiţi prin viaţă, nu le observă sau nu le dau atenţie. Prin aceste ,,flash fiction", prezentate pe câteva pagini, altele în câteva rânduri,  autoare ne invită la reflecţie.
   Cunoscutul scriitor şi critic literar, irlandezul Colm Tóibín ( cunoscut la noi datorită Editurii Polirom, care a publicat romanele ,,Maestrul" şi ,,Povestea nopţii")  spune că Lydia Davis ,, este o preoteasă a uimitorului şi a detaliului".  Rămâne ca dumneavoastră să constataţi dacă Tóibín are sau nu dreptate.
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest

duminică, 17 decembrie 2017

ROMÂNII ÎNTRE DOUĂ EXTREME

Demonstrție în București, după proclamarea Republicii
„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.”Regele României Mihai-I)


  Mereu mă  întreb, de ce România nu a reușit deloc în istoria sa? Am ajuns la trista concluzie, că noi, românii, un popor care am luptat pentru acest teritoriu, care am luptat pentru apărarea creștinismului, a identității naționale, am fost mereu la interesele Marilor Puteri. Am ajuns la tristul adevăr, că totul se datorează nouă, cei care nu am știut niciodată să alegem calea de mijloc, ci am oscilat între extreme. De exemplu, i-am provocat pe turci, când aceștia nu aveau de gând să ne cucerească, după care le-am cerut ajutorul pentru a lupta român, împotriva românului, din interese meschine, pentru putere. 
  Aceeași atitudine o avem și față de republică vs monarhie. Am criticat cât am putut monarhia, iar acum, în zilele care au urmat de la moartea Regelui Mihai, până la înmormântare, am căzut în cealaltă extremă. Însuși Regele Mihai ne îndemna la morală și la memorie și mai ales la credință, referându-se nu la loialitate , ci la credința religioasă.
   Zilele aceste am văzut mulți monarhiști, fie istorici, fie politicieni, analiști politici, reporteri, dintre care mulți au fost penibili în atașamentul lor monarhic. Voi sintetiza mai jos doar cîteva dintre aceste penibilități:
- în prezentarea programului accesului publicului pentru a-și lua rămas bun de la  Rege , au fost folosite expresii ca: ,, pelerinaj la catafalctul Regelui" ,, să se roage la catafalc" (în loc de să se roage pentru...), să se închine la catafalc" ( în loc de a aduce un omagiu... ).Am și văzut persoane care se închinau în fața fotografiei Regelui sau făcând mătănii în fața catafalcului. Tocmai acei reporteri care criticau atitudinea românilor de a se închina la Sfintele Moaște, acum erau într-un extaz total față de mulțimea oamenilor care,, se închinau" sau care ,,se rugau" la catafalc. Oare nu avem o măsură?.
- unii, mai îndrăzneți au cerut canonizarea Regelui, iar unii reporteri, total neinstruiți , au confundat dreptul Regelui uns de Patriarh de a-l înlocui pe acesta la anumite evenimente, cu dreptul de a face slujbe religioase;
- am auzit expresia că abolirea monarhiei și instaurarea republicii  ,, au schimbat genetica românilor". - românii nu au fost consultați dacă vor sau nu abolirea monarhiei, ca și cum ar fi luat cineva în seamă ce vor românii, în decembrie 1947, când deja Puterile hotărâseră soarta României. Cine a mai văzut stat socialist monarhic?. Mai mult, unii mai spuneau că o puteam face singuri, dar am fost lași, ne-am trădat Regele. Românii ieșiseră dintr-un război greu, erau epuizați și cei mai mulți vedeau în noul regim bunăstarea lor. Și așa a fost, pentru cei mulți, care s-au văzut cu școli gratuite, cu asistență medicală gratuită, cu locuințe gratuite, cu locuri de muncă etc.
- românii nu au fost consultați, după 1989, printr-un referndum, dacă vor sau nu republică sau monarhie. Eu îmi amintesc foarte bine acele timpuri și spre deosebire de mulți alții, am o bună memorie. Au fost făcute sondaje de opinii, care arătau că doar 10 % dintre români vor monarhie și nu cred că astăzi a crescut foarte mult acest procentaj, mai ales când sunt informați cât de mult costă statul român întreținerea unei  Case Regale. Trebuie să le amintesc analiștilor politici că actul de abdicare a Regelui a fost recunoscut pe plan internaţional, deoarece guvernele următoare au fost recunoscute de ţările occidentale. A avut nişte efecte recunoscute de toată lumea. După anul  1989, România a stabilit relaţii diplomatice cu numeroase state. Nimeni n-a condiţionat vreodată aceste acte de restaurarea monarhiei. Nu s-a pus problema invalidării acelui act de abdicare. Nici nu o puteau face, atâta timp cât au recunoscut acest act. Niciodată Puterile nu își vor recunoaște greșelile.
- Bogdan Chiriac a scos și el o perlă: reînstaurarea monarhiei în anii 90 ai secolului trecut ar fi schimbat soarta României, pentru că aveam blazon. Domnule Chiriac, blazon am avut și la Tratatul de Pace de la Paris, dar pentru Puteri au fost mai importante tancurile sovietice,  secera și ciocanul sovietic! Nu mai pot Puterile de blazonul României, când pentru ele căderea lui Ceaușescu a fost mană cerească pentru a pune mâna pe România! Să fim serioși!.
-în laudele binefacerii monarhiei, se renunță la rolul românilor, la rolul partidelor istorice. Totul a fost făcut din voința regilor: Independența, Marea Unire, dezvoltarea economică, uitându-se multe dintre erorile regilor, începând chiar cu Carol I. Nu are rost să le reamintesc, când deja le-am scris pe acest blog;
- reporterii erau revoltați că tinerii află abia acum despre Regele Mihai. Dacă tinerii nu știau nimic despre Regele Mihai, ei sunt de vină. Sunt sigură că cei care nu știu de Rege, nu știu nici de Bogdan I sau de Basarab, ori despre Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu etc.Pe face-boock, nu se discută despre ei;
- românii au uitat un lucru esențial: înmormântările, în tradița creștină, nu sunt mitinguri. În liniște se petrece defunctul spre cele veșnice, nu în aplauze! Să strigi la o înmormântare ,, Trăiască Regele", când acesta e mort și când țara nu este monarhie, ca să-i urmeze vreun urmaș, așa cum se făceau în alte timpuri, în alte spații: ,, A murit Regele, trăiască Regele!" este de-a dreptul ridicul!
   Am sintetizat câteva din penibilitățile auzite . Sunt foarte multe, care au contribuit la știrbirea importanței unui moment istoric, unic, până în prezent, în lume: susținerea financiară a funerariilor unui Rege, care a abdicat, de un Guvern republican. Prin acest gest, nu am reparat un act pe care românii l-au făcut, ci am arătat Puterilor, că acest popor are morală și că are putere de a repara greșelile pe care ele le-au făcut! Am arătat lumii întregi că suntem un popor fără prejudecăți. Acest lucru, cred că l-au văzut și l-au recunoscut și capetele încoronate sau urmașii lor, care au participat la funeralii!
Pe curând,
Earnest






luni, 11 decembrie 2017

DRAGOSTE LA ZERO GRADE



Florentina Mosara și Iurie Darie
   Sâmbăta seara, pe postul TV Antena Stars, am revăzut un film  românesc din copilăria mea  ,, Dragoste la zero grade", în regia lui Geo Saizescu,și Cezar Grigoriu, după un scenariu scris de H. Nicolaide și  Cezar Grigoriu. I-am revăzut pe Iurie Darie, Florentina Mosora, Dem Rădulescu, Coca Andronescu, Dumitru Rucăreanu, Mihai Popescu, Nae Roman, Nucu Păunescu, Ovid Teodorescu, Gioni Dimitriu, Sebastian Papaiani , tineri și frumoși. Muzica filmului a fost compusă de George Grigoriu și vocile erau ale Ilincăi Cerbacev, Aurelian Andreescu, Ovid Teodorescu, Cristian Popescu. Printre balerini, am recunoscut-o pe Elena Dacian. Filmul este o comedie muzicală frumoasă, realizat în anul 1964. Am simțit nevoia să scriu despre acest film, pentru a face comparație cu comediile din zilele noastre, care scot în evidență vulgaritatea. urâtul din noi, încât îți vine să plângi, în loc să râzi. Actorii  din acest film sunt frumoși, îmbracați cu haine  colorate, de bun gust . Personajele, când sunt nervoase, nu înjură, nu urlă, scenele de dragoste sunt duioase, nu sălbatice, pline de vulgaritate și gâfâieli. Acțiunea filmului se desfășoară, iarna, într-un peisaj mirific din Poiana Soarelui. Vedem frumusețea munților Carpați, interioare curate. 
Coca Andronescu și Dem. Rădulescu

Ce vedem astăzi în comediile noastre, dincolo de vulgaritate?. Personaje îmbrăcate cu haine cernirte sau de prost gust, actori bărboși, pletoși, care par nespălați, interioare murdare, dezordonate sau interioare ale bogătașilor parveniți, Acțiunea se petrece, în general, în București, pe străzi murdare, în baruri mizerabile, cluburi gălăgioase, vedem scandaluri, proxeneți, analfabeți, curve, drogați, bețivi  politicieni corupți și idioți, polițiști tâmpiți și creduli etc. Aparatul de filmat insistă asupra ungherelor întunecoase. Nu s-ar plimba personajele prin zonele frumoase ale capitalei, nu ar intra inr-un muzeu sau biserică, nu și-ar petrece un sfârșit de săptămâna la munte , la mare, în deltă sau prin Bucovina, Maramureș, Hațeg. Multe din aceste filme rulează și în străinătate și ar putea fi o reclamă indirectă asupra frumuseții acestei țări, nu a urâtului. Văd filme din multe țări, indiferent de gen și subiect, dar în toate acestea sunt imagini tip reclamă. Nu este film american cu acțiunea în Chicago unde să nu apară BP Bridge, film turcesc fără imaginea Podului Bosfor sau cu imaginele vreunei moschei-monument, film indian unde să nu vezi vreun templu, film franțuzesc cu acțiune la Paris. care să nu prezinte Turnul Eifel sau Notre Dame, ori filme italiene cu plimbări cu gondola la Veneția sau prin diferite piețe ale orașelor italiene, din Siracuza până în Torino filme sud -americane unde să nu apară vreun monument reprezentiv din localitatea unde se desfășoară acțiunea.Văzând filmele lor, dorești să vizitezi țara lor. Cine ar dori să viziteze România, când într-un film artistic văd imagini ,,horror" sau de film documentar despre urățenia unei țari și a oamenilor din aceea țară, despre prostul gust și vulgaritate.
   Acestea au fost motivele pentru care am dorit să scriu despre filmul ,,Dragoste la zero grade". O comedie muzicală, ușoară dar curată și frumoasă. Pentru nostalgici sau pentru tinerii care nu au auzit despre acest film, le spun că îl pot vedea pe youtube. Cei tineri pot afla că  prin anii 64 ai secolului trecut, existau echipe de hockey , că  artiștii proaspăt ieșiți din perioada proletcultistă erau mari artiști, mai buni decât cei din democrația actuală,că dincolo de apelativul ,,tovarășe" se arunca câte o șopârliță, ca de exemplu, studierea moaralei socialiste, prin arta fotografică, că tinerii munceau, învățau, făceau sport, se distrau, că România avea păduri , fabrici și era curată, iar femeile și bărbații știau să se îmbrace și să se distreze frumos.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 6 decembrie 2017

A MURIT REGELE MIHAI


  O zicere spune: ,,Dă-i Cezarului ce este a Cezarului", dar să nu-i dai mai mult.

     A murit Regele Mihai. 
    Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace, iar noi, românii, să-i purtăm respectul cuvenit. Însă, moartea regelui a constituit încă un prilej de dispută între monarhişti şi republicani, şi, ca de obicei, minoritarii, adică monarhiştii, sunt cei mai activi. Eu am scris pe acest blog depre românii între republică şi monarhie şi mi-am spus părerea, de aceea nu vreau să revin la acest subiect. Doresc însă să respect adevărul istoric. Întotdeauna istoria a fost pusă în slujba politicului, dar nu trebuie să exagerăm.
   Regele Mihai a fost un rege frumos, aşa cum apar regii în unele basme, plăcut naţiunii române, poate cel mai iubit rege de către români, din cei patru pe care i-a avut România. A fost un soţ bun şi un tată iubitor. Probabil a fost şi un bunic iubitor. A fost , în copilărie, sub influenţa mamei sale, care l-a crescut în ură faţă de tatăl său, Regele Carol II ( să ne amintim că a refuzat să participe la reînhumarea lui Carol II, ceea ce înseamnă că ura nu i-a trecut şi nu a ştiut să ierte). Ca rege, a fost sub aripa lui Antonescu, care a vrut să-l ţină departe de intrigile politicienilor dar a fost condus de liberali. Ca soţ, a fost protejat de soţia sa, Ana, iar ca tată, a fost manipulat de fiica sa, Margareta. 
  Ca şef de stat, a făcut ceea ce putea să facă în acele condiţii vitrege pentru România: a fost de acord cu intrarea României în război alături de Germania, a fost de acord cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei, fapt pe care l-au hotărât de comun acord toate partidele politice dar şi Puterile Aliate, a acceptat să fie decorat de Stalin şi a acceptat să abdice. A fost trădat, aşa cum a fost trădată România la Yalta. Nu avea ce face, pentru că aşa hotărâseră Puterile. În anii 90 ai secolului trecut, a fost diplomatul României, fără portofoliu, pe la Curţile Europei, unde a făcut lobby pentru ţara sa. A fost discret, modest, şi-a respectat poporul.  Pe scurt, acesta a fost Regele Mihai.
   Ieri şi astăzi m-au deranjat atitudinile, cuvintele rostite de unii formatori de opinii de orientare monarhistă. 
   De exemplu, ieri se spunea, că în şcoală s-a învăţat că Regele Mihai a fost un trădător. Mare minciună!. Dacă Prezidentul a afirmat acest lucru, aceasta nu înseamnă că aşa a învăţat el la istorie, ci era doar punctul lui de vedere. Cum era să se spună, pe vremea socialistă, că Regele a trădat, când a abdicat în favoarea Republicii? Din contra, se arăta că Regele a înţeles că misiunea lui s-a încheiat, că Monarhia nu mai corespondea cu noua situaţie politică. Cum putea, ca o ţară, în căre se desfiinţase capitalismul, să rămână un stat monarhic?.  Cum puteau istoricii acelor vremuri să spună că Regele a fost un trădător, când a fost de acord cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei?. Probabil, monarhiştii considerau acest lucru, dar nu socialiştii!.
   Astăzi, am fost informaţi că funerariile vor fi organizate, după un protocol european, iar noi, sălbaticii de români, să dăm dovadă de comportament civilizat! Funerariile se vor desfăşura, după protocolul specific oricărei Case Regale şi cu câteva restricţii specifice Casei Regale româneşti. Mi se pare că nu este corectă restricţia ca să nu se filmeze slujba de înmormântare, atâta timp cât cheltuielele sunt suportate de statul român şi că românii au dreptul să vadă această înmormântare, la  la care participa doar familia. ( oare îl vor primi pe Principele Nicolae?).
    Ceea ce mi se pare scandalos este faptul că tocmai cei care cereau ca activitatea Parlamentului să înceteze, în această perioadă, să înceteze protestele, astăzi, ei au făcut circ în Parlament, iar în seara aceasta protestează în Piaţa Victoriei. Totul este o mare ipocrizie.
   Eu, Earnest, care sunt un republican convins, îi aduc un pios omagiu, ultimului Rege al României şi-i voi purta respectul cuvenit!
Pe curând,
Earnest