luni, 28 decembrie 2009

LISTA ROMANILOR PENTRU ANUL 2010



"O-ndurati-va de luptatorii pururi pe granita
Dintre viitor si nemarginire
Mila pentru greselile mila pentru pacatele noastre
Caci cate nu-s a vi le spune ci m-abtin
O cate nu-s dar m-ati opri sa vi le spun
Va fie mila de un nebun" (G. Apolinaire, "Frumoasa roscata")
Zilele acestea, am citit ultima carte a lui Umberto Eco, "Vertigo. Lista infinita". In prefata cartii, autorul ne relateaza ca ideea de a scrie o carte despre liste i-a venit cand Muzeul Louvre i-a propus sa organizeze in luna noiembrie 2009 o serie de conferinte, expozitii, lecturi publice, concerte, proiectii, la alegere. El a ales ca tema insiruirea sau lista la diferiti autori, de la Homer la Joyce, compozitori ori artisti plastici.
In capitolul "Exista liste si liste", Umberto Eco face o distinctie importanta intre lista practica si lista poetica (prin aceasta din urma, intelegand orice finalitate artistica pentru care isi propune solutia enumerarii si orice forma de arta prin care aceasta se exprima). Toate listele se disting prin 3 caracteristici. In primul rand, au functie pur referentiala, in al doilea rand, sunt finite, pentru ca enumera ceva la care se refera si nimic altceva si in al treilea rand, nu sunt modificabile pentru ca ele sunt supuse aceleasi presiuni contextuale. De asemenea, listele sunt coerente, daca se identifica criteriul de ansamblare care le guverneaza.
Daca Umbero Eco ne propune ca exemlu de lista practica aceea oferita de Leporello din "Don Giovanni" de Mozart, eu va propun pe aceea a formatiei Planeta Moldova, "Alimentara", cunoscuta sub numele "Avem de tati", care este ancorata in contextul actual al principiului romanului de pretutindeni:"Constinta trece prin stomac". Daca Umbero Eco ne da ca exemlu de lista poetica Catalogul corabiilor lui Homer, pentru ca obiectele lumii reale la care se refera Homer ar putea fi de fapt obiecte ale lumii sale epice, multe dintre ele fiind inventate de el sau de aezii care l-au precedat, atunci, eu imi pun intrebarea: n-ar putea fi o lista poetica aceea a formatiei Planeta Moldova? Aceasta "Avem de tati" poate fi in viitorul apropiat o inventie sau o imaginatie a romanului de pretutindeni, care crede ca in a "a avea de tati" inseamna a avea doar ceea ce trebuie sa ne treaca prin stomac.
Traim vremuri tulburi si de aceea va sugerez ca fiecare dintre dumneavoastra sa va faceti pentru anul 2010 o lista personala de prioritati., fara sa mai filosofati daca este practica sau poetica. Pe langa lista dumneavoastra, eu va propun o lista care sa inceapa cu
NEDUMERIRE,
care sa continue cu
NEPUTINTA, INTREBARI, ASTEPTARE, SPERANTA, NEIMPLINIRE
si sa se incheie cu
RABDARE.
Cata RABDARE, va veti intreba? Eu va raspund: pana cand veti reusi sa lamuriti NEDUMERIREA!
Pe curand,
Earnest

luni, 21 decembrie 2009

LOCURI SACRE(I). NICULITEL




Biserica Sfantul Atanasie, sec XIV





Exista in lume foarte multe locuri sacre. Sacralitatea lor este data fie de incarcarea energetica pozitiva pe care acel loc il are dat de Dumnezeu, fie de prezenta temporara a Divinitatii, a sfintilor pe acolo sau de sacralizarea pe care initiatii sau preotii au savarsit-o in diferite momente ale istoriei. Locurile sacre datorate incarcaturii energetice pozitive le simt doar initiatii si, in vechime, acestia le interziceau profanilor sa patrunda acolo, ca de exemplu in Tibet, in Muntii Bucegi, Tazlau sau Olga din Australia.
In spatiul getic, sunt multe locuri sacre, de toate tipurile, pe care, in majoritate, le-am vazut, dar in putine dintre ele am intrat in rezonanta cu energiile pozitive, pe care acestea le emana. Unul dintre astfel de locuri este Niculitel.
Bazilica martiricon, sec IV
Probabil stramosii nostri au simtit incarcatura energetica pozitiva a acestui loc, pentru ca inca din secolul 4 i.e.n. de pe vremea bazileului Mokson, pana in prezent, in acest spatiu au fost ridicate locuri de închinaciune. Unele dintre ele s-au pastrat in ruine sau integral, cum sunt: Altarul lui Jupiter Dolichenus din secolul 3, Bazilica martirica din secolul 4, Complexul monahal de pe Cetatuie din secolul 11 sau Biserica Sfantul Athanasie din secolul 14.
Bazilica martirica, astazi muzeu, a fost construita pentru a adaposti cripta celor 7 martiri inhumati acolo cat si altii care au fost arsi pe rug, in vremea marilor persecutii religioase de pe vremea lui Diocletian si Licinius. Ea a fost conceputa ca un edificiu impunator, avand L=36m. si l=14,70m., cu 3 nave si nartex la intrare, fiind unul dintre cele mai vechi monumente de acest gen. Cripta din interiorul bazilicii are o valoare istorica universala data de unicitatea ei in Europa, prin conceptia arhitectonica, cat si prin numarul mare de martiri inhumati in interiorul ei (4 dintre acestia sunt depusi la Manastirea Cocos, fiind celebrati la 4 iunie: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos). Cripta are forma cubica si este in plan trapezoidal, fiind conceputa ca o constructie etajata, acoperita cu o cupola semisferica, sprijinita pe pandantivi, prin intersectarea a 4 cilindri oblici.
Biserica Sfantul Athanasie a fost conceputa ca o capela de curte feudala, incadrandu-se in bisericile bizantine din secolele 12-14, cu analogii apropiate in spatiul romanesc cu prima biserica de curte voievodala de la Curtea de Arges. Au fost pastrate forma initiala cat si fragmente de pictura originala. Aceasta biserica a fost acoperita de localnici, in perioada stapanirii otomane si dezgropata la inceputul secolui 19, cand turcii au scazut din vigilenta asupra religiie localnicilor crestini din Dobrogea. Se spune ca biserica nu a putut fi deschisa, decat la pronuntarea numelui Sfantului Athanasie. In aceasta biserica m-am simtit deosebit de bine, nu-mi venea sa mai plec. Probabil aura slujitorilor ei, care s-au martirizat in altar odata cu ingroparea bisericii, mi-a transmis acea stare de bine.
Va invit, dragii mei cititori onesti, sa va abateti, in drumul vostru spre Tulcea, la aceste 2 monumente sacre si va garantez ca nu o sa va para rau. De asemenea, mai puteti vizita la Niculitel, Muzeul Vinurilor si puteti degusta din celebrele vinuri de Niculitel.
Va doresc un Craciun cu bucurii!
Pe curand,
Earnest

duminică, 13 decembrie 2009

ROMANII DE DINCOLO DE FRONTIERA (I). Volohii din Ucraina

Știm cu toții ca trăiesc români în afara teritoriului românesc, în spațiul larg al formării poporului român. Sunt românii din sudul Dunării, cunoscuți sub numele de aromâni, meglenoromâni, macedoromani, histrieni, vlahi, care vorbesc limba română de la începuturi, adică din secolele VIII-X. Mai sunt românii din Republica Moldova, care s-au trezit (în sfârșit!) și cer să fie consemnată în Constituție limba română ca fiind oficială, nu inventata limba moldovenească, cât ș cei din Bucovina de nord, care se află astăzi, în granițele Ucrainei. Tot în granițele Ucrainei , dincolo de Tisa, în Transcarpatica mai trăiesc 31.000 (45 de mii după alte surse) de români. Aceștia sunt concentrați în câteva localități și vorbesc limba română ca cei din Slatina (8.000 de români dintr-o populație de 11 mii), Apsa de Jos (Dibrova sau Dumbrava) are 9.800 de locuitori, dintre care de-ai noștri sunt 98%, același procent se întâlnește în Strâmtura (cu 7.300 de locuitori), Apsa de Mijloc (6.700 de locuitori), Biserica Alba (4.500 de locuitori) și Topcina (2.700 de locuitori). Alte localități parțial românești sunt Apsa de Sus, Apsita, Plaiuți (unde încă nu s-a văzut român din România în carne și oase), Bocicoi, Peri (unde au fost scrise cele mai vechi documente în limba română rotacizantă), Crive, Tarnova, Dolha (500), Visnitsa (300), Simeria (50), Kamenetz (50), Obava (400), Remeti (50). Pe lângă aceștia, mai sunt 1600 de români care vorbesc limba română medievală din secolul al XIV și trăiesc la Poroscovo și Mircea, la 200 km de Sighetul Marmației. Aceștia se numesc VOLOHI, iar ucrainienii îi numesc, în bătaie de joc, "țigani albi" și profită de ignoranța lor pentru a le pune în cârcă orice nelegiuire doresc. Documentele istorice din zona arată că, pe la 1364, în zona Munkacevo, ar fi fost înființate 10 puncte de grăniceri, la care au fost aduși militari volohi. Tot în acea perioadă, se spune că și în zona Poroscovo au fost înființate 7 puncte de grăniceri, unde lucrau tot volohi. Pornind de la aceste date istorice puțin cunoscute, s-a dezvoltat teoria ca „volohii” din Poroscovo ar fi urmașii militarilor aduși la aceste puncte. Potrivit altui scenariu, românii de la baza Carpaților Păduroși s-ar trage din ciobanii volohi veniți în zonă. Volohii trăiesc, fără legătură cu țara sau alte comunități de români din Ucraina, fără școală și biserică. Nivelul lor de trai este scăzut: nu există bătrâni, pentru că sărăcia, lipsa asistenței medicale au făcut ca viața lor să fie scurtă. În fiecare casă din lut locuiesc, în medie 30 de persoane. Până la destrămarea URSS, își părăseau locuințele și plecau cu tot cu copii la munca, în Kazakhstan. Se spune că satele Mircea și Poroscovo au fost descoperite de o delegație care a ajuns în zona prin anii ’90, iar localnicii s-au identificat ca fiind de aceeași origine cu frații pe care îi auzeau la tranzistor. Frecvența ascultată de volohi era cea de la Radio București. Alții au aflat că sunt români de la părinți și abia pe șantier, în Kazakhstan, au aflat că există și alții care vorbesc aceeași limba cu ei. La ultimul recensământ, oficialitățile nu i-au trecut români, deși ei s-au declarat români. Mai mult, un grup de cercetători ucraineni, după un studiu lingvistic făcut la fața locului, au tras concluzia că nu sunt români. Întrebările pe care ni le punem sunt: 1. De ce ucraineni nu le înființează școli și-i lasă să trăiască în ignoranță? 2. De ce îi lasă să trăiască izolați, în sărăcie si mizerie, fără curent electric, fără căi de acces și comunicare (menționăm că aceste două localități sun izolate, înconjurate de păduri)! 3.Care va fi poziția oficială a statului român vis a vis de această comunitate românească, lăsată să trăiască, în sălbăticie și analfabetism?

 Pe curând,
Earnest


duminică, 6 decembrie 2009

PERSONALITATI NESTIUTE SAU UITATE(III). DRAGOS COMAN ZUGRAVUL

Biserica din Arbore


Dragii mei cititori onesti, m-am gandit sa va fac un dar de Sfantul Nicolae, ca sa va bucurati daca a iesit cel pe care l-ati ales sau sa va consolati cu acest dar, daca nu a iesit presedintele pe care l-ati dorit. Eu nu am sa incetez niciodata sa ma mir si sa ma bucur de frumusetele si valorile pe care ni le-au lasat stramosii nostri si cat voi trai, imi voi invata copiii si nepotii sa-si iubeasca tara si sa-si cunoasca si sa-si respecte valorile mostenite.
Modestia a caracterizat candva pe romani. Creatori valorosi nu si-au inscris numele pe creatile lor si nici nu au lasat scrise biografii. Unul dintre marii creatori medievali este Dragos Coman Zugravul. Se stie ca a trait in secolul 16 si ca a fost fiul preotului Coman din Iasi. A invatat la Scoala de pictura a lui Toma din Suceava, infiintata de un mare erudit, mitropolitul Grigore Rosca, var al lui Petru Rares ( in vremea acestui domnitor au fost realizate primele picturi exterioare din tara noastra). La aceasta scoala se invata deopotriva religia, istoria bisericii, filosofia si istoria, pentru ca altfel nu ne putem explica varietatea temelor picturilor bisricesti, care imbina religiosul cu laicul, facand in paralel cu o educatie moralo-crestina si una patriotica ( intotdeauna in batalia pentru Constantinopol castigau crestinii, desi Constantinopolul fusese cucerit de turci, pentru ca se picteaza atacul persilor asupra marelui oras din anul 626, in Iadul tablourilor Judecatii de Apoi fierb in cazane turcii, in timp ce romanii sunt in Rai etc. Nu lipsesc, de asemenea, scene de la conciliile ecumenice, Scoala ateniana, viata lui Constantin cel Mare etc.) Mai mult ca sigur Dragos Coman si-a imbogatit cunostintele si la alte scoli, deoarece el inoveaza, are o viziune noua fata de inaintasi, reuseste o sinteza indrazneata intre elementele orientale si occidentale, bine integrata totusi in traditie. Despre pictura lui Dragoş Coman, cunoscutul istoric de artă belgian Paul Philippot remarca, că artistul medieval moldav poate fi considerat "un adevărat Pisanello al Ţării Moldovei, cel mai mare artist al Orientului Ortodox din secolul al XVI-lea". Intr-o perioada, istoricii de arta romani au considerat ca Voronetul este opera sa, dar pentru ca numele sau este inscris doar pe pictura exterioara a Bisericii din Arbore ( monument inscris in lista celor protejate de UNESCO, deci inscris in patrimoniu universal), sigur i se poate atribui doar aceste picturi. La Arbore sunt cele mai multe portrete, iar pe fatada din apus , in marea cavitate unde se fac pomeni si parastase, intregul perete pare o imensa carte de miniaturi. Intalnim aici pe Adam arand, pe Eva torcand, personajele au o miscare fireasca, traiesc evenimentele, se misca intr-un peisaj stancos, incarcat de simbolistica optimismului ( sa nu uitam ca Grigore Rosca a fost unul dintre cei mai mari reptrezentanti antiotomani ai Bisericii Crestine Ortodoxe), dublat de coloritului verde inchis ( La Arbore, Dagos Coman a realizat 33 de nuante de verde, varsta luii Iisus Hristos).
  Dragos Coman a fost omorat, din invidie, de doi zugravi. De aceea, inclin sa cred ca el este autorul picturilor de la Voronet, pentru ca nu le-a dezvaluit tehnica folosita, in obtinerea acelui albastru care isi schimba nuantele, in functie de anotimp si de momentele din zi. Este ingropat in pridvorul bisericii lui de suflet, la Arbore.
In prezent, de ani buni, pictura bisericii de la Arbore este in reabilitare si totusi, asa cum arata biserica in interior, cu schele, nu te saturi sa privesti sutele de portrete, coloritul superb si fara sa vrei iti pui fireasca intrebare: de ce nu iesim in lume cu aceste bogatii, de ce pe toate albumele despre Romania predomina doar peisajele, care nu sunt dintre cele mai bine alese, carute si ciobani cu fete scofalcite, de ce nu ne promovam valorile?
Pe curand,
Earnest

marți, 1 decembrie 2009

MONUMENTE UITATE (VI). SINAGOGA DIN BUHUSI


Sinagoga din Buhusi, fatada laterala Sinagoga din Buhusi, interior


In primul rand, dragii mei cititori onesti, va doresc sanatate si responsabilitate, credinta si pace, astazi de ziua noastra nationala! M-am suparat, in sinea mea, pentru ca unii dintre concetatenii mei nu stiu sa respecte aceastta zi: de la lipsa steagurilor de pe principalele institutii sau societati comerciale, la neacceptarea unei hotarari a unor partide, adica a mojoritatii, la manifestari violente si mi-am amintit ca acum 5 ani , acelasi personaj mobilizase multimea pentru o manifestare impotriva furtului electoral. Pentru ca astazi, acest lucru nu mai tine, s-a hotarat sa se boicoteze orice manifestare a celorlalti, doar din motivul ca nu se vrea sa se inteleaga aplicarea principiului majoritatii. Si atunci mi-am zis eu: Mai, Earnest, ia scrie tu astazi, de Ziua Nationala despre un monument al unei mironitat, care nu a vrut sa semneze pactul cu majoritatea ( Oare de ce? Oare or fi implicati in traficul de diamante din Coasta de Fildes prin portul Anvers? Dar cine a lucrat in Anvers si pentru cine? Cine vrea sa incheie legaturi comerciale cu Coasta de fildes si de ce?), pentru a arata ca romanii au stiut sa traiasca in armonie cu minoritatile.
Dar sa revin la ce mi-am propus: Sinagoga din Buhusi, recent reabilitata de evrei din Israel, prin asociatia ADMOR, ca un simbol al pelerinilor Hasidim , care anual se intalnesc aici, pentru ca astazi in Buhusi nu mai traieste decat un singur evreu. (In zilele noastre termenul "Hasidim", in ebraica "pios", este folosit adesea pentru a-i descrie pe evreii ultra-ortodocsi. Hasidim a fost o miscare religioasa evreieasca, care s-a nascut in secolul 18, in Europa de Est. Intemeietorul Hasidismului, Israel Ba'al Shem Tov, "Stapanul Numelui Bun" 1700-1760, a initiat aceasta miscare ca reactie la iudaismul traditional, care punea mare accent pe invatatura si facea ca uneori iudaismul sa para elitist - de parca numai marii invatati evrei ar fi putut sa atinga un nivel inalt de spiritualitate. Hasidismul corespundea ambitiilor spirituale ale omului obisnuit si le permitea chiar si analfabetilor sa atinga maretie spirituala). Termenul sinagogă provine din gr. συναγειν, “a reuni”. În ebraică înseamnă casă de întrunire, destinată celebrării cultului mozaic. Primele sinagogi au apărut în ţările Orientului înainte de cucerirea Palestinei de către romani şi erau conduse de cărturari.Începând din secolul al XI-lea au început să fie conduse de către rabini, care exercitau atât funcţii religioase cât şi funcţii administrative şi juridice (în cadrul comunităţilor iudaice).Cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României este sinagoga din Iasi, ridicata intre anii 1657 si 1671. ( in Iasi este si cel mai vechi teatru evreiesc). Astazi, in Romania sunt in jur de 100 de sinagogi. Imi amintesc ca in Bacau erau sinagogi frumoase, care au fost demolate odata cu plecarea evreilor din oras, ramanand 2 constructii: Sinagoga Rabin Avram Arie Rosen si Templul Cerealiştilor, care nu sunt la fel de spectaculoase ca cele demolate. Probabil, din acest motiv, evreii plecati din Buhusi, impreuna cu comunitatea evreiasca din Romania, s-au hotarat sa reabiliteze sinagoga din Buhusi, care este trecuta pe lista monumentelor si care are un interior deosebit. Ceea ce nu am inteles eu niciodata este, de ce acest monument nu a intrat in circuitul turistic si de ce nu poate fi vizitat decat cu aprobare. Poate, acum dupa renovare, sinagoga va putea fi vizitata si de crestini. Inceputurile acestei sinagogi se gasesc la mijlocul sec al XIX-lea , cand unul din descendentii dinastiei Rugiri – rabinul de Buhusi Isac Fridman a întemeiat în Buhusi, pe str. Al. I. Cuza, o curte rabinica construind case si o sinagoga mai veche, care azi nu mai exista. Pe la 1862 el construieste aici Sinagoga care dainuieste si astazi. În fosta Curte rabinica cu o suprafata de cca 5400 m2 a functionat o şcoală rabinică si o baie rituala. Astazi incinta are o suprafata de 1516 m2 . În timpul razboiului, aici au locuit nepotii si stranepotii rabinului. Ultimul rabin a fost un Isac. In drumul vostru spre cele doua monumente religioase din Buhusi, Manastirea Runc, ctitoria lui Stefan cel Mare, si Manastirea Ciolpani, ridicata in vremea lui Petru Schiopu, treceti prin fata sinagogei si poate aveti norocul sa o vizitati si nu cred ca o sa va para rau,pentru ca va veti imbogatiti cultura dumneavoastra religioasa.
Pe curand,
Earnest