EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XCI).HARUKI MURAKAMI, TSUKURU TAZIKI CEL FĂRĂ DE CULOARE ȘI ANII SĂI DE PELERINAJ

 

,,La începutul anilor  nouăzeci, pe când economia Japoniei era încă în balonul de săpun, într-un ziar influent american a apărut o fotografie de dimensiuni mari cu oamenii care coborau treptele gării Shinjuku (...). Erau călători care mergeau la serviciu și, de parcă se vorbiseră între ei, priveau toți în jos, lipsiți de viață ca niște sardele în conservă, cu chipurile întunecate. Textul spunea ,,Japonia poate fi fericită. Dar mulți japonezi cu capetele plecate, nu par fericiți.” 
                                                                               (Haruki Murakami, personajul Tzukuru Taziki)                                                       

Haruki Murakhami,
n. 12.I.1949, Kyoto

    Am scris pe acest blog, că nu vă voi mai recomandă cărți ale autorilor japonezi, pentru că în  majoritatea  scriilor japoneze, personajele sunt obsedate de sex și de sinucidere. Totuși, vă rcomandat acest roman, deși personajul principal, Tsukuru Taziki are și el aceste obsesii (ca orice japonez care se respctă!), pentru că mi-a fost dăruită de Horea ( băiatul meu), de Crăciun, în anul 2013, cu următoarea dedicație: ,,Pentru că toată viața ai citit și pentru că ne-ai învățat și pe noi să citim, de Crăciun, îți ofer cartea celui mai important autor japonez al momentului.” Horea mi-a spus că în ziua lansării acestui roman, în ,,Săptămâna de Aur” din luna mai, 2013, s-a dus cu  Alexandra ( care avea o bursă pentru un doctorat la o universitate din Tokio), la ora 16, în Librăria  Fujinuna ca să cumpere cartea, dar stocul se terminase. De asemenea, același fapt s-a întâmplat și a doua zi, când au fost la Librăria Ikebuturu, una dintre cele mai mari librării din Japonia, care se întinde pe șapte etaje. Trag concluzia, că japonezii citesc literatura scriitorilor naționali, fără a se considera naționaliști. Naționaliști sau nu, important este că mai citesc. De fapt, ei petrec cam trei ore pe zi în mijloacele de transport în comun, mergând de acasă la serviciu și de la serviciu acasă. Îmi spunea Horea, că în tren, majoritatea pasagerilor citesc. Nu vorbesc la telefon, pentru că în mijloacele de transport în comun este interzisă această activitate ( nu trebuie să-i deranjezi pe ceilalți călători). Această realitate este prezentată și de Murakami, în romanul pe care vi-l recomand.

    Editura Polirom, care a publicat romanul, este prima din lume, care a primit dreptul de a-l de traduce și edita, imediat după apariție. A doua țară a fost S.U.A. Era și firesc să i se acorde prioritate pentru că, până în anul 2013, Nemira editase 15 de cărți scrise de Murakami.

    Nu știu dacă pot să consider acest roman ca fiind unul psihologic, pentru că sunt obișnuit cu stilul romanelor psihologice europene sau americane, ca cele ale lui Dostoievski, Emma Domague ( ,,Camera”), A.J.Finn ( ,,Femeia de la fereastră”), John Fowles ( ,,Colecționarul”) etc.  Personajul principal, Tsukuru Tazaki, este complexat, se consideră lipsit de personalitate, neatrăgător din punct de vedere fizic, plictisitor, care a trăit singur  16 ani, din cauza unei traume din adolescență: a fost respins de grupul lui de prieteni, voluntari, fără a i se da vreo explicație. Prietenia, iubirea neîmpărtășită, neputința de a-și exprima sentimentele, oricare ar fi ele, lașitatea, obsesia  pentru un  hobby din care îți faci o profesie,  înstrăinarea de familie sunt teme abordate de autor.

    Va afla Tsukuru care a fost cauza excluderii sale din grup și cine l-a convins ca să afle adevărul? Veți descoperi dumneavoastră, citind acest roman, bineînțeles, dacă nul-ați citit.

   Pe curând,

   Earnest

 P.S. Linkul pe care-l afișez este interpretarea lui Lazăr Berman a piesei lui Liszt ,,Le mal du pays”, pe care Dalba, una dintre cei cinci prieteni voluntari, o cânta la pian și pe care Tskuru o asculta pe un disc primit de la ciudatul său prieten, Haida.

https://www.youtube.com/watch?v=d_hqFYIvL_Y
  

PLIMBĂRI PRIN JUDEȚ (IV). DRUMUL DE LA BACĂU LA ONEȘTI (II). RUTA 2 (I )

 

,,A călători la tinerețe face parte din educație, la bătrânețe din experiență.” 

                                                                                              ( Francis Bacon)

Complexul Sporting Village

August este luna concediilor. Cunosc multe persoane care nu-și permit să-și petreacă timpul liber din concediu într-o stațiune sau undeva, în străinătate. De aceea, le propun o plimbare celor care vor să se relaxeze și au mașină să-și ia familia și să colinde prin județ. Trăim într-un zonă geografică, cu foarte multe locuri frumoase de la șes, podiș, munți, chei, cascade, lacuri, rezervații naturale, monumente. Important, spunea înțeleapta mea străbunică, este să știi să privești, să asculți ( Natura vorbește și ne ascultă; nu degeaba Eminescu îi vorbea Domniei Sale) și să înțelegi. Învățați-i pe copiii și nepoții dumneavoastră acest lucru.

Ruta 2 pe care v-o propun este mai lungă ca ruta1 și puteți alege unul dintre cele trei trasee: primul este de la Bacău la Onești, prin Fundu Răcăciuni, străbătând 57 de Km, altul este prin Parava, străbătând 60 km, iar cel mai lung este prin Sascut, străbătând 89 km.

Ruta 2 este prin partea de sud a Bacăului, pe DN2 ( E85, care leagă Grecia de Lituania), pe culoarul Siretului, străjuit în partea stângă de Dealurile Bârladului și în partea dreaptă de Culmea Pietricica.

Traseul 1. De pe DN2, la Nicolae Bălcescu vedeți Biserica Catolică „ Sfânta Inimă a lui Isus” , construită între anii 1969 și 19780, care are h=52 m cu tot cu turn și cruce, L=53 m și l=16,80 m, fiind inclusă în topul celor mai mari și frumoase biserici din Diaceza Iași. De pe pe partea stângă, vă puteți abate la Gârleni, pentru a vedea cum Bistrița se varsă în Siret. În copilăria mea, mergeam în acest loc cu părinții și cu prietenii lor. Întotdeauna m-a fascinat priveliștea ,, înghițirii” unui râu mai mic de către unul mai mare. Aici, a fost construit, în anul 1983, Lacul Gărleni, care este o acumulare hidroenergetică, astăzi, în mare parte, colmatat. Lacul Gârleni face parte din Rezervația

 Naturală a Lacurilor de Acumulare Buhuși-Bacău - Berești, aparținând rețelei ecologice europene NATURA 2000. După ce vă săturați de privit și de ascultat păsările care își au habitatul aici, puteți să vă întoarceți pe DN2 sau o luați pe DJ252D spre Chetriș și localitățile din jur pentru a vă aminti că și din aceste locuri românii s-au jertfit pentru independență și unitate națională. Astfel, la Chetriș, Furnicari, Tamaș, Gioseni, au fost ridicate  Monumente ale Eroilor. La Gioseni mai puteți vedea Mănăstirea ,, Sfântul Carol Boromeo”

Școala Răcăciuni, 1903

, unde, din inițiativa măicuțelor, funcționează o grădiniță privată, parcul din fața Școlii Gimnaziale ,,Ion Strat”, construită pe locul conacului  care a aparținut, pe rând, familiilor Leca, Strat și Giurgea. În acel conac, a fost ținut prizonier, Mareșalul Ion Antonescu. În cimitirul ortodox, se află mormântul lui Ion Strat, primul rector al Universității ,,Alexandru I. Cuza” din Iași.. De aici, vă întoarceți pe DN2. Pe partea dreaptă, un indicator vă arată drumul către comuna Cleja. În satul Valea Mică din această comună, dacă nu știți, vă informez că este amenajat Complexul Sporting Village, cu piscină (200 m.p.), 6 dușuri, 200 de șezlonguri, un spațiu verde de 250 m.p. și 10 baldachine și locuri de joacă pentru copii, cât și discotecă în aer liber. Aici, veți veni, în alt week-end. Între Cleja și Somușca, pe vârful Dealului Pătul, este rezervația naturală Cineritele Nutasca-Ruseni ( cineritele sunt roci moi și poroase formate din elemente de natură vulcanică). Dacă aveți răbdare să le priviți, veți descoperi  că au diferite forme ciudate. De sub deal, țâșnește un izvor care miroase frumos, primăvara, când se topesc zăpezilor. În folclorul local, este o legendă  despre o fântână cu apă frumos mirositoare. Tot pe partea dreaptă a șoselei, la Gheorghe Doja (sat al comunei Răcăciuni), se vede Conacul Gh. Buzdugan, ce a mai rămas din el, apoi  ajungeți la Răcăciuni. Comuna Răcăciuni este bogată în monumente, unele uitate cum este Conacul Leon Furnurachi (1906), protejat până se va dărâma, de la sine. Comuna are un relief variat: câmpie, dealuri, culoare ale pâraielor (cel mai important fiind Pârâul Răcăciuni, care se varsă în Siret), Lacul de Acumulare Hidroenergetic Răcăciuni, pe o lungime de 12 km și o lățime de 2 km La Răcăciuni, a fost născut domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1657). El  a ridicat la poalele Dealului Pietroasa, o curte domnească, care a fost declarată, pentru doi ani, capitala Moldovei ( același lucru l-a făcut și la Mănăstirea Cașin). În Răcăciuni, sunt declarate monumente clădirea veche a școlii, ridicată în anul 1903, Clădirea Primăriei construită între anii 1940 și 1943, care adăpostește Colecția Etnografică ,,Preot Vasile Heisu”, busturile lui Spiru Haret (1904) din fața școlii și al lui Alexandru I. Cuza (1912), din parc, Monumentele Eroilor din Răcăciuni și Fundu Răcăciuni Dacă doriți să ajungeți mai repede la Onești, o luați spre Fundu Răcăciuni, prin Gâșteni. Aici, treceți prin fața Spitalului de Psihiatrie, aflat în clădirea-monument Conacul Ata Constantinescu, construit după  proiectul  arhitectului de etnie armean, născut la Târgu Frumos, Bedros Unanian. La Gâșteni se află și Biserica de lemn ,,Sfinții Voievozi”, ridicată în anul 1803. Vă recomand acest traseu, care ne impresionează prin peisaj, în special drumul până la Ciucani. Acest sat ca și Ludași, din comuna Balcani-Frumoasa, este cel mai curat și frumos sat prin specificul arhitecturii, din județul Bacău. Credeți-mă, pentru că eu am văzut toate satele și cătunele din județ! De la intersecția Fundu Răcăciuni-Ciucani,  pe DF 119  ajungeți la Onești, trecând prin comuna Gura Văii, intrând  pe Vale Trotușului. Despre ceea ce puteți vedea în Gura Văii, vă voi relata, când voi scrie despre Onești și împrejurimile sale. 

Celelalte două trasee vi le voi prezenta, în următoare postare.

        

          Pe curând,
          Earnest

IAȘUL STUDENȚIEI MELE (XIX). CASA MUZEELOR

 ,, Iașul este prin sine însuși un muzeu.” 
( Nicolae Iorga)

    În această postare ,,împușc doi iepuri dintr-o  singură dată”, pentru că , pe de o parte, voi scrie despre Iașul studenției mele și, pe de altă parte, vă voi prezenta un muzeu, unic în România, așa cum am făcut până în prezent.

Casa Muzeelor

    De când mă știu a fost o mare rivalitate între două orașe mari, culturale și universitare: Cluj și Iași, disputându-se care dintre ele este al doilea oraș după București, ca număr de populație și care are cele mai bune universități. Cert este că Iașul rămâne, prin excelență, un oraș românesc, unde simți ( dacă ești ,,simțitoriu”), cum răsuflă în spatele tău, la orice colț de stradă, Vasile Lupu și elita de învățați de la Academia sa, Dosoftei, Varlaam, Dimitrie Cantemir, pașoptiștii făuritori ai Unirii, junimiștii și toată elita intelectuală științifică și umanistă care a contribuit la dezvoltarea acestei țări. Ce-i drept, trebuie să recunosc că Napoca este un oraș occidentalizat, unde, spre exemplu, în zilele acestea se desfășoară Festivalul Internațional de Muzică Electronică UNTOLD, unde se cântă, se dansează, unii se mai droghează, festival care aduce bani mulți Clujului: hotelurile și pensiunile sunt pline, restaurantele abia fac față solicitărilor, băuturile alcoolice sau nu se epuizează rapid. În aceeași perioada, ,,dulșile târg al Ieșului” rămâne provincial și tradiționalist. Aici, se desfășoară, în aceste zile, a douăsprezecea ediție a Festivalului Filmului Autohton, singurul festival din România dedicat în exclusivitate filmului românesc. Anul acesta, festivalul este dedicat în memoria lui Marin Preda ( se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui), proiectându-se filme realizate după operele marelui scriitor (bineînțeles că intrarea la vizionări este gratuită), fiind invitați și cei doi fii ai săi: Alexandru și Nicolae. De asemenea, este omagiat actorul Marcel Iureș, iar secțiunea  Cine Memoriam îi comemorează pe Ion Dichiseanu, Florina Cercel și Luminița Gheorghiu. La acest festival, participă actori, regizori, scenariști, critici de film și toți cei care au contribuit și contribuie la dezvoltarea cinematografiei românești, prezentându-se filme noi și vechi, purtându-se discuții cu spectatorii și discuții, dezbateri între specialiști. În luna octombrie, din anul 2013 în provincialul Iași, se desfășoară Festivalul Internațional de Literatură și Traducere ( astfel de festivaluri se mai desfășoară în Franța și Elveția), unde participă scriitori, traducători, critici literari, bibliotecari, librari din întreaga lume. Festivalul durează  cinci zile și cinci nopți albe, când în parcurile, cluburile, muzeele din Iași se citesc de către scriitori, actori fragmente din cele mai recente creații. Au loc întâlniri ale acestora cu publicul iubitor și cititor de literatură, dezbateri, mese rotunde , concerte de muzică de toate genurile, proiectări de filme.

   Acestea sunt două dintre marile manifestări culturale ale Iașului studenției mele!

   În ceea ce privește muzeul pe care vi-l recomand, Casa Muzeelor, acesta a fost inaugurat anul trecut, în iunie, în cinstea Festivalului Internațional de Literatură și Traducere. Muzeul se află pe strada Vasile Alecsandri nr. 6 ( respectiva stradă unește Bulevardul Independenței cu strada Cuza Vodă), iar muzeul se află pe parte dreaptă a străzii, dacă vii dinspre Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa”.  Strada a fost numită Vasile Alecsandri în cinstea poetului, după moartea sa, pentru că acesta a copilărit, aici, în  Casa Vornicului Alecsandri. Casa Muzeelor a fost organizat într-o frumoasă clădire ridicată în anul 1896 de către familia Leff, de origine evreiască. În anul 1914, aceștia au vândut casa Societății,, Viața Românească”, aici, desfășurându-se ședințele revistei ,, Viața Românească”. În anul 1934, casa a fost cumpărată de Ministerul de Interne și în timpul Pogromului de la Iași, a devenit loc de masacrare a unui număr mare de evrei. Pe vremea studenției mele, în această clădire se afla Întreprinderea Poligrafică.

Sala Îngerilor

   Casa Muzeelor este un muzeu unic în România, prin modul în care este organizat și de prezentare a exponatelor. Ea cuprinde cinci muzee: Muzeul Literaturii Române, mutat de la Casa Pogor și reorganizat în 14 săli, Muzeul Pogromului de la Iași ( 5 săli), Muzeul Teatrului Evreiesc din România (11 săli)  Muzeul Poeților ( 5 săli), Muzeul Copilăriei în Comunism ( 2 săli). De exemplu, la Sala dedicată Junimii este doar o ușă, din spatele căreia se aude o ședință a junimiștilor, interpretată de către actori, în sala dedicată poetului Emil Brumaru , numită ,,Sala Îngerilor” veți vedea cărți și cești de cafea printre ele. Vi se va spune de către ghid, că acest muzeu este unul de arte vizuale, prin imagini, obiecte, vizitatorul poate să mediteze asupra exponatelor respective. În muzeu nu sunt explicații. Veți vedea ceasul lui Mihai Eminescu și o scrisoare pe care aceasta a trimis-o din spital, de unde veți afla că singura lui preocupare era lada  cu cărți, rugându-l pe adresant să aibă grijă de aceasta . Ne întrebăm: Eminescu avea nădejdea că se va însănătoși sau știa că acolo este omorât, treptat de masonii lui Maiorescu?

 Nu vă relatez mai multe, pentru că vă las pe dumneavoastră să vizitați acest minunat muzeu!

  Pe curând,

  Earnest

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XV). 1 AUGUST-ZIUA URSULUI

 ,, Mâncați inima ursului stăpâne, să creșteți mare, puternic și crud”                                                                                                                                                                 ( Replică din filmul ,,Columna”)

    La o oră de filosofie, la o clasă de mate-info, când m-am hotărât să le vorbesc elevilor despre Pitagora (acest filosof nu este trecut în programă, dar m-am gândit că elevii de la acest profil ar trebui să știe că Pitagora a fost și un mare filosof), un elev, olimpic la matematică dar și citit, m-a întrebat: ,,La ce vă ajută, doamna profesoară, că știți atâtea?” I-am răspuns : ,,Mă ajută ca să mă bucur. Mă bucur când văd în ochii unora dintre voi o scânteie, atunci când vă provoc la o dezbatere. Cele două științe, pe care unii nu le consideră științe, istoria și filosofia, ne ajută să înțelegem realitatea, societatea în care trăim și care este sensul vieții și unde ne poate duce evoluția binelui sau evoluția răului. Sper ca voi să puteți opri evoluția răului și să faceți ca binele să învingă!”

   

Poate vă întrebați, de ce vă scriu eu pe acest blog despre toate? Ca să mă bucur, ca să vă reamintesc ceea ce cunoașteți de la strămoșii voștri sau din cărți, ca să le puteți să le transmiteți și urmașilor. Trăim într-o societate în care ne sufocă aculturația, care ne face să ne uităm obiceiurile, tradițiile, istoria, valorile naționale și cele creștine.

     Astăzi este 1 august. Luna august este numită în calendarul popular Secelar sau Gustar, pentru că se coc multe fructe și legume, care sunt din belșug ( de-ar fi în acest an!). Denumirea lunii vine de la ,,augustus”, care înseamnă în limba latină măreț, maiestos, impunător, apelativ ( care a devenit titlu imperial) acordat de Senatul Roman primului Împărat, Gaius Octavian, în anul 27 î.e.n. Luna Sextilis, a șasea din calendarul roman ( anul începea la romani în luna martie), va fi denumită, în cinstea împăratului, august.

    În calendarul popular românesc, 1 august este Ziua Ursului, iar în calendarul creștin este ziua Sfinților Mucenici Macabei și a scoaterii Sfintei Cruci, de aceea, 1 august se mai numește Macoveiul sau Ziua Crucii de Vară. De asemenea, în această zi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, drept urmare, ziua se mai numește Macovei Cap de Post.

 Adevărul este că noi ne-am cam săturat de urșii, care atacă și distrug gospodăriile. Nu mai este Moș Martin păcălit de vulpe: este ursul rău ( românii țineau cinci sărbători dedicate ursului, una dintre ele, fiind la 1 februarie, de ziua lui Trif Nebunul), de care ne-am săturat, uitând că și noi suntem de vină, pentru că le-am distrus habitatul, tăind pădurile, culegând toate murele, ghinda și jirul.

  În această zi, începe împerecherea urșilor, care până pe 13septembrie nu mai intră în apă. Această zi este considerată ca și a lui Ilie Călătorul sau Schimbarea la Față, ca hotar între vară și toamnă. De aceea, ursul era considerat cu virtuți apotropaice, medicale și meteorologice, puterile sale putând fi transferate celor care le poartă numele. În zona Moldovei, la Anul Nou, este obiceiul Jocul Ursului, prin care se purifică, se fertilizează solul noului an. Untura de urs este folosită, în medicina populară, ca bază în realizarea unor creme antireumatice. Moașele ungeau pe nou-născuți cu grăsime de urs, ca aceștia să fie puternici. Din untură de urs, amestecată cu cenușă de alune și de nuci, se face o unsoare bună pentru creșterea părului. Părul de urs se purta la gât , pentru a nu avea frică și  prin afumarea cu păr de urs îi scapă pe oameni de tot felul de amețeli.

  Mai sunt zone în țară, unde se ține această zi, ca ursul să nu facă pagube în vite și se aruncă o bucată de carne afară, spunându-se: ,,Na, ursule!”

 Să nu uităm că pe1 august, apicultorii scot ultima miere, cu condiția să fie sănătoși la minte și la trup, se sfințeau stupii și se bea țuică și vin îndulcit cu miere..

Legat de Sfinții Mucenici Macabei, se culegea macul, se sfințea la biserică pentru a nu face viermi ( macul este planta asociată cultului morților), se făcea agheasma cu care se stropea grădina, iar la biserică erau sfințite câteva spice de grâu, ce urmau a fi semănate. Eu îmi amintesc că în această zi, veneau multe femei la biserică, pentru a face agheasmă. Nu știu, dacă , astăzi, se mai gândesc oamenii la sfințitul grădinii.

În concluzie:

1. Urșii năvălesc în gospodăriile oamenilor, pentru că aceștia nu le mai respectă ziua și nu le se mai oferă bucata de carne sau tocmai din acest motiv vin, pentru că s-au obișnuit să fie hrăniți de oameni?

2. Gustați din mierea sfințită a harnicilor albine, pusă pe pâinea caldă, făcută în casă, peste care puneți și puțin unt și beți cu măsură țuică și vin îndulcit cu miere. Nu uitați să vă chemați și strămoșii la festin!

Pe curând,

Earnest