marți, 27 ianuarie 2015

ȘTIAȚI CĂ (XIV)... S-AU ÎNTÂMPLAT ÎN ROMÂNIA ÎN LUNA FEBRUARIE

... pe 1 februarie 1847 a fost inaugurat la Iași Teatrul de la Copou cu "Bătălia moldovenilor cu Cavalerii Teutoni la Marienburg", tablou vivant de Gheorghe Asachi și cu "Vicontele de Letorier", vodevil de Bayard și Dunanoir?
... pe 2 februarie 1831 a fost înființată Eforia Spitalelor de la București?
Cetatea Neamțului
... pe 3 februarie 1395 este prima mențiune documentară a cetății Neamț, ridicată din ințiativa domnitorului Petru I Mușat?
... pe 4 februarie 1935 echipajul român de bob de două persoane (Al. Frim și V. Dumitrescu) cucerește titlul de campion mondial, la Engelberg, Elveția?
                         în anul 2008 fost declarată, de către Union for International Cancer Control, Ziua Mondială a Cancerului?
... pe 5 februarie 1861 a fost înființată la Sighet Asociația pentru cultură a poporului român din Maramureș?
... pe 6 februarie 131 este atestată documentar Alburnus Maior, astăzi Roșia Montană?
... pe 7 februarie 1935 Stroe și Vasilache prezentau la București premierea primului film românesc cu sonor, "Bing Bang", realizat cu o aparatură Argani construită de un inginer român ?
... la București, pe 8 februarie 1859, are loc primirea cu entuziasm a domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza?
... pe 9 februarie 1908 a fost născut la București poetul și traducătorul Cicerone Theodorescu, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor între anii 1948 și 1953, redactor șef la Viața românească?
... pe 10 februarie 1938 regele Carol II a instaurat primul regim dictatorial din România?
... pe 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza abdica ca urmare a conjurației "monstruoasiei coaliții"?
... pe 12 februarie 1894 a fost născută la Cotu Vameș, județul Neamț, scriitoarea, traducătoarea, publicista Otilia Cazimir,  supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii?
... pe 13 februarie 1785, în închisoarea de la Alba Iulia, Crișan (Marcu Giurgiu) s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci, cel ce a condus armatele răsculaților din Zarand, în timpul Revoluției din anul 1774?
... pe 14 februarie 1888 se inaugura la București Ateneul Român?
... pe 15 februarie 1933, a izbucnit la Atelierele Grivița din București greva generală a ceferiștilor. Deși era criză economică și țărăniștii aflați la putere au vândut cam ce se putea vinde, ei nu au îndrăznit să vândă străinilor căile ferate române, sub pretextul privatizării!
... pe 16 februarie 1995 a murit la București Victor Kernbach, specialist în mitologie, autor al multor lucrări de istoria religiilor?
Constantin Brâncuși ( 1876-1957)
... pe 17 februarie 1987, la Iași, studenții au manifestat împotriva condițiilor inumane din cămine, scandând Vrem apă să ne spălăm și lumină să învățăm!
... pe 18 februarie 1883 a fost născut la Giurgiu cunoscutul pictor neoimpresionist Nicolae Dărăscu,?
... pe 19 februarie 1876 a fost născut la Hobița- Gorj marele sculptor român Constantin Brâncuși?
... pe 20 februarie 1838  a fost primul spectacol de operă cântat în limba română de studenții Conservatorului din Iași, cu "Norma" de Bellini?
... pe 21 februarie 1805 a fost născut la Pănade-comitatul Târnava Mică- Timotei Cipariu, cunoscut revoluționar pașoptist, istoric, lingvist, pedagog, orientalist, "părintele filologiei românești", poliglot ( cunoștea și vorbea 15 limbi)?
... pe 22 februarie 1906 a fost înființat  Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor?
... pe 23 februarie 1271 este prima atestare documentară a orașului Brașov?
... pe 24 februarie 1340 este atestată documentar drept capitală Moldovei orașul Siret?
... pe 25 februarie 1925 Miron Cristea devine primul Patriarh al României?
... pe 26 februarie 1891 a fost înființată Asociația Arhitecților Români?
... pe 27 februarie 1655 începe în Țara Românescă mișcarea seimenilor, cărora li se vor alătura și târgoveții?
... pe 28 februarie 1859 apare la București prima revistă umoristică românească "Țânțarul" editată de C.A.Rosetti și N.T. Orășanu?
... pe 29 februarie 1980 a murit la București, Gheorghe Ștefan, istoric, arheolog, specialist în filologie clasică, membru corespondent al Academiei Române?
Pe curând,
Earnest


vineri, 16 ianuarie 2015

DESPRE SUPERSTIŢII (VI). MAMIFERELE SĂLBATICE

 Superstiţii sunt şi despre mamiferele sălbatice, animale care sunt fie demonice ale căror spirite le ajută sau le protejează pe vrăjitoare fie că sunt încărcate pozitiv şi întâlnirea cu ele este benefică.Astfel:
  CAPRA a fost asociată, timp de mii de ani, cu dezmăţul şi cu diavolul, de aceea spiritele caprelor ajută şi protejează pe vrăjitoare. Diavolul este înfăţişat sub forma unui ţap sălbatic cu copite aurite. Se spune că trebuie să ai întotdeauna la stână un ţap, pentru că acesta absoarbe orice boală pe care ar putea să o aibă oile.
  ELEFANTUL simbolizează întotdeauna înţelepciunea, forţa, longevitatea, de aceea micile figurine cu elefanţi sunt folosite ca talismane aducătoare de noroc. Imaginile sau mici statui cu elefanţi puse la intrările în casă pot oferi protecţie ca şi ornamentele cu elefanţi din interiorul caselor, aşazate cu faţa la uşa de la intrare, care atrag norocul în casă.
   IEPURELE DE CÂMP  era considerat în relegiile politeiste un animal sacru, în timp ce în creştinism este asociat cu vrăjitoarele, fiind socotit un semn de rău augur. Marinarii se întorc acasă, dacă, în drum spre navă, le taie calea un iepure de câmp.De asemenea, tinerii care urmează să se căsătorească, dacă în săptămâna premergătoare nunţii se întâlnesc cu un iepure de câmp, trebuie să amâne nunta, ca să aibă o căsnicie fericită. Dacă o femeie însărcinată vede un iepure de câmp, trebuie să-şi facă în haine trei rupturi, ca să nu nască un copil cu bot de iepure. Totuşi se mai păstrează obiceiul purtării de talismane aducătoare de noroc cu codiţe  sau cu picioare de iepure.
   LILIACUL era asociat în trecut cu vrăjitoarele, despre care se credea că se ung  cu sânge de liliac înainte de a zbura pe mături. Dacă omori un liliac îţi atragi ghinionul, dacă zboară un liliac pe lângă tine, înseamnă că cineva încearcă să te vrăjească, iar dacă zboară de trei ori în jurul casei, cineva din casă va muri; la fel se va întâmpla dacă descoperi un liliac în casă. Totuşi nu toate superstiţiile despre lilieci sunt rele, de aceea chinezii pictează pe farfurii cinci lilieci, simbolizând cele cinci elemente ale fericirii: sănătatea, bogăţia, longevitatea, iubirea de virtute, moartea liniştită.
      LUPUL era la daci animal sacru, iar la romani era lupoaica. Lor li se dedicau sărbătoarea Lupercaliilor, care se mai păstra în Moldova în vremea lui Dimitrie Cantemir, după cum ne relatează acesta în "Descrierea Moldovei". Un sfat bun este să nu pronunţi deloc cuvântul lup în luna decembrie, pentru că aceasta creşte probabilitatea de a întâlni un lup în cale. Este indicat să poarte copiii un colier de dinţi de lup, pentr a-i feri de răni. O coadă de lup pusă deasupra uşii grajdului îl ţine pe lup la distanţă. Vrăjitoarele folosesc maxilarele de lup în vrăjile lor aducătoare de moarte, pe care le aruncă în curţile oamenilor, cărora le doresc moartea. Există credinţa numită licantropia, conform căreia oamenii se pot transforma în lupi, devenid vârcolaci.
    ŞOBOLANUL este numit de ţigani "coadă lungă", pentru că ei consideră că pronunţarea numelui acestuia le aduce ghinion.Se spune că este un semn rău, când şobolanii părăsesc un vas, ei prevestind dezastrul. Când părăsesc o casă, sau când rod mobila în dormitor, acolo va muri cineva. Când aruncăm peste casă dinţii de lapte ai copiilor, este bine să-i rugăm pe şobolani să le aducă în loc alţii mai puternici.
  URSUL. În vechime, pe spatele urşilor dansatori erau aşazaţi copiii ca să nu facă tuse convulsivă. O veche superstiţie spune, că atunci când se împerechează urşii, orice vită gestantă dintr-o gospodărie apropiată va naşte puiul mort.
  VEVERIŢA dacă îţi taie calea de la stânga la dreapta e semn de noroc şi dacă îţi taie calea de la dreapta la stânga e semn de ghinion. Pentru a evita ghinionul, pocneşti din degete şi spui "pâine cu unt".
 VULPEA , cel mai şiret animal, nu poartă ghinion dacă o vezi singură sau dacă se furişează pe lângă casă ( important este să nu se furişeze pe lângă coteţ). Însă poartă ghinion, dacă vezi mai multe vulpi.
Pe curând,
Earnest

joi, 8 ianuarie 2015

ROMÂNCE CELEBRE(VII). REVOLUȚIONARELE PAȘOPTISTE




Ana Ipătescu  (1805-1875)

   Se știe că femeile au jucat un anumit rol în Revoluția de la 1848 din Țările Române, acela din umbră, ele fiind cele care confecționau panglici tricolore, steaguri și stegulețe, copiind manifeste. Însă, au existat printre ele și femei curajoase, pe care le-au mânat ori o datorie patriotică, ori un sentiment puternic de dragoste față de un revoluționar, deterninându-le să fie în primele rânduri ale luptelor revoluționare. 
  Astfel, pe 27 martie 1848, la Iași steagul libertății Moldovei a fost purtat de Elena Vârnav, o tânără de 24 de ani. Despre ea, istoria nu ne dă și  alte informații.
  În Țara Românească, Ana Ipătescu, fiica un negustor bogat și soția unui înalt funcționar, a participat alături de soțul ei la întâlnirele secrete ale "Frăției", cunoscându-l acolo pe chipeșul Nicolae Golescu, de care s-ar fi îndrăgostit. Se pare că pasiunea pentru acesta a îndemnat-o pe 19 iunie 1848, când primul guvern democrat a fost arestat prin trădarea coloneilor Odobescu și Solomon, să se pună în fruntea revoluționarilor și să elibereze guvernul. Iată cum relatează acest eveniment jurnalul austriac, "Allgemeine Osterreichische Zeitung",  la 20 iunie 1848: "Poporul devenise mânios, trebui însă, deoarece nu avea arme, să bată în retragere. Multora le pierea treptat curajul și începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se ca libertatea, dobândită cu puține zile în urmă, va fi pierdută. Alții mai curajosi începură să construiască baricade, pentru a continua lupta inegală. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoșoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: "Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine - care este soția unui funcționar, numele ei fiind Ana Ipatescu - electrizează masele. Se dă asaltul (...). Valahii s-au dovedit a fi eroi adevarați".
Maria Rosetti (1819-1893)
 O altă doamnă, care s-a dovedit foarte curajoasă, a fost Maria Rosetti ( de origine scoțiano-franceză, prima femeie ziaristă din România), soția  revoluționarului republican, C.A.Rosetti. Ea a participat la întrunirile desfăşurate în casa familiei Rosetti, ce aveau ca scop pregătirea revoluţiei în Ţara Românească. A făcut tot posibilul să-şi salveze soţul și pe ceilalți revoluționari arestați de turci şi expediați cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848. Deghizată în ţărancă, împreună cu pictorul C.D. Rosenthal, bun prieten cu soţul ei, şi copilul abia născut, Libertatea Sophia, Maria Rosetti urcă pe corabie şi cere voie însoţitorilor să-l sărute pe Rosetti, strecurându-i  în gură un bileţel în care erau fixate ora şi locul unde întreg grupul de revoluţionari va fi eliberat. Operaţia a reuşit, după care au trăit nouă ani în exil, la Paris, unde Maria Rosetti a publicat "Principautés Danubiennes", în 1853. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrările sale "România revoluţionară" şi "România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii", pictate în 1850.
Pelaghia Roșu (1800-1870)
  În Transilvania, Pelaghia Roșu, o învățătoare din Mărișel, un sat din Munții Apuseni, a condus femeile, într-o bătălie împotriva infanteriei maghiare. Este a doua femeie, din istoria noastră, dupa Doamna Chiajna, care conduce o bătălie. Bărbații din Mărișel, înșiși soțul și fiul ei, erau în oastea lui Avram Iancu. Pe 12 martie 1849, 1600 de infanteriști maghiari au atacat Mărișelul, crezând că nu vor avea vreo rezistență din partea localnicilor. Urmărind de pe munte, deplasarea trupei maghiare spre Mărișel, Pelaghia a adunat femeile din sat, care erau bune călărețe, le-a îmbrăcat în haine bărbătești,  atacându-i din toate părțile pe infanteriștii maghiari. Aceștia, luați prin surprindere, crezând că este cavaleria moților, s-au zăpăcit și s-au retras în dezordine, lăsând pe câmpul de luptă 30 de soldați morți, un căpitan și un sergent major. La trecerea  Someșului Rece, alți 100 din ei s-au înecat. Şi mai târziu, pe 6 iulie 1849, Pelaghia Roşu a fost în fruntea trupelor lui Avram Iancu şi l-a ucis pe comandantul maghiar Vasvari Pal, istoric și filosof, de orientare socialist utopic. În  anul1850, Palaghia Roșu este recompesată de guvernatorul Transilvaniei pentru meritele avute în timpul Revoluţiei paşoptiste. În actul de recompensă, se spun următoarele: „Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”
Pe curând,
Earnest

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

MIGUEL DE UNAMUNO. PRIMA TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

                                                      
  În anul 1929, apărea la Editura Naţională, în singura  traducere autorizată de Miguel de Unamuno unui român, şi anume, lui L.Sebastian, romanul "Negura". Cu această ocazie, prozatorul spaniol, de origine bască, filozoful, profesorul, eseistul, poetul și dramaturgul trimitea românilor un Cuvânt înainte, intitulat "Cititorilor mei Români". Doresc să vă transcriu câteva fragmente din acest mesaj.
  " Scriitorii care gândesc şi simt limba latină-e vorba de limbă şi de grai-sunt măguliţi de faptul că sunt traduşi în româneşte pentru prestigiul graiului acesta: al Românilor care ne amintesc de Roma. Există printre noi, latinii, iluzia că nu e mare lucru să traduci o altă limbă latină. Şi zic iluzie, pentru că, dând peste un text românesc eu, care cunosc curent cele mai multe dintre limbile latine-spaniola, portugheza, catalana, italiana-nu l-am priceput deloc, nici măcar aproximativ. 
Miguel de Unamuno (1864 -1936)
     Pe de altă parte, atât de puţin, vai, atât de puţine lucruri cunosc despre România! (....) Cele mai multe şi cele mai bune însemnări ale mele despre România, le am de la îndatoritorul meu amic şi concetăţean-s-a născut în acelaşi oraş cu mine, Bilbao,-marele poet, Ramon de Basterra care, ah! a petrecut în România, reprezentând Spania, doi ani pe vremea războiului şi care a scris o carte "La obra de Trajano" ("Opera lui Traian"), unica lucrare originală care s-a scris în Spania despre România.   
Şi acum, iată-mă contemplând marca poştală de pe scrisoarea pe care mi-o trimite Sebastian din Bucureşti. Această marcă arată chipul unui copil! Al unui copil! Dacă e adevărat că sufletul colectiv românesc, că sufletul mulţimii româneşti e călăuzit de un spirit infantil, un spirit de copil curat, de acea făptură care nu e altceva decât copil, cât de mult invidiez poporul românesc! Un popor nu are decât două lucruri dumnezeieşti: maternitatea şi infantilitatea. Şi dacă un popor îşi află mântuirea, o datoreşte acelor ce nu pot să pună mâna pe arme.(....)
   Aşadar, când voi primi traducerea de faţă, intenţionez s-o frunzăresc din nou, şi să văd dacă ritmul lecturii româneşti îmi sună frumos, să văd dacă mă voi înţelege pe mine însumi când îl voi auzi pe al meu Augusto Perez cum geme în româneşte, cerându-mi viaţă şi nemurire" ( Hendaye, 8 ianuarie 1929).
    Nu ştiu dacă acest roman a mai fost tradus de altcineva, după cum nu ştiu dacă a mai fost reeditat. Oricum, eu vi-l recomand şi nu mă pot abţine să nu transcriu din nou câteva fraze din epilogul acestuia, intitulat "Discurs funebru" ( este vorba de discursul câinelui Orfeu, la moartea stăpânului său, Augusto Perez.
"Ce animal straniu şi omul! Niciodată nu e devotat celui din faţa lui. (...) E un animal bolnav, fără discuţie! Veşnic e în suferinţă! (....) Numeşte cinism, adică apucături de câine, neruşinarea şi destrăbălarea, el, animalul ipocrit prin excelenţă. Cuvântul l-a făcut ipocrit. Ar trebui să se numească ipocrizia antropism, devreme ce neruşinarea e botezată cinism".
   Dragii mei citori oneşti, meditaţi la acest început de an, la tot ce am citat eu aici.
   Vă doresc un an bun şi ca să citez pe strămoşii noştri romani, "mai bun decât cel care a fost şi mai puţin bun decât cel care va urma". Aceasta, ca să fim optimişti!
Pe curând,
Earnest