joi, 31 iulie 2014

DIALOG

Vecinul meu, cel care are mereu ceva de comentat, m-a întâmpinat în această dimineaţă, cu următoarea replică:
- Măi, Earnest, de la Revoluţie încoace, ţara asta a avut un Preşedinte hidrotehnist, un Preşedinte geolog şi unul marinar. Se pare că a câştigat marinarul, având în vedere faptul că sudul este sub ape. Dar marinarul nu a ieşit în larg.
-Îţi arde de glumă, vecine, acum când oamenii sunt atât de nenorociţi, i-am replicat eu, cu reproş.
- Nu glumesc deloc. Poate ultimul nu a avut pricepere sau interes, dar ceilalţi puteau să oblige guvernele să facă investiţii în îndiguiri, în regularizarea apelor, în împăduriri. Nu-i mai plânge pe oameni, pentru că au tăcut când au văzut că sub nasul lor dispar pădurile-poate unii dintre ei sunt şi cei care au prăduit ţara-  pentru că nu-şi fac rigole sau nu şi le curăţă, pentru că aruncă gunoaiele în râuri şi pâraie. Unde sunt apele limpezi ale apelor noastre?. Mizeria începe încă de la izvoare. Natura se răzbună, Earnest, se răzbună şi nu ne învăţăm minte!. 
- Noi, românaşii, îi zic eu filosofic, moştenim cu siguranţă de la romani, principiul de viaţă horeţian "Carpe diem", pentru că trăim astăzi fără să ne gândim la ziua de mâine. Vindem totul astăzi, ca să avem astăzi banii pe care îi cheltuim aiurea tot astăzi!. Nu credem că mâine se poate repeta catastrofa de astăzi. Nu ai auzit ce a spus un specialist ieri? O astfel de catastrofă a mai avut loc în judeţul Vâlcea acum 150 de ani!. Îi ajută cu ceva pe oameni această statistică?. Din contra, le întăreşte convingerea că doar urmaşii urmaşilor lor se vor mai confrunta cu o astfel de situaţie. Şi atunci, de ce atâta grabă?.
- Îţi spun eu, Earnest, dacă nu se iau măsuri, rămânem fără păduri, munţii şi dealurile se prăvălesc asupra noastră, iar noi ne vom trăi clipa în mizerie şi sărăcie.
- Nu înainte de a asculta manele în zilele de sărbătoare, de a ne distra deşanţat prin cluburi în noaptea de Înviere, de a mânca mici şi de a bea bere pe plajă, pe la marginea pădurilor, prin parcuri, lăsând în urma noastră gunoaie, nu înainte de a sfida şi demola valorile lăsate de străbunii noştri. Sunt foarte dezgustat, vecine!
- Ia-ţi o barcă pneumatică, Earnest!
Pe curând,
Earnest

marți, 15 iulie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (VII). BRÂNCOVENII ŞI CANTEMIREŞTII

Corbul-Constantin Brâncoveanu

Inorogul-Dimitrie Cantemir
Este binecunoscută rivalitatea şi ura dintre  cele două familii, pe care cu subiectivism, dar şi cu amărăciune a tratat-o Dimitrie Cantemir, în primul roman alegoric românesc
"Istoria ieroglifică".

Când şi  ce pricină a provocat această rivalitate şi ură? Izvoarele sunt subiective, de aceea noi prezentăm faptele, lăsându-vă pe dumneavoastră să-i judecaţi.
 Constantin Cantemir (1685-1693), domnitor fără prea multă carte (unele izvoare spun că era analfabet) a avut o atitudine realistă în politica externă. El a înţeles că nu trebuie să rişte viaţa statului moldovean în favoarea proiectelor de cruciată, adesea fanteziste , încercate de plonezi, pentru că ştia că turcii sunt departe de a fi slăbiţi. Constantin Brâncoveanu, domnitor erudit, credea că printr-un joc inteligent al duplicităţii poate să fie echilibru între turci şi celelalte Puteri. De aceea, dorea domnitor în Moldova, o persoană pe care el să o subordoneze şi care să fie partizan al politicii sale. Ion Neculce ne relatează, exagerând, că Brâncoveanu a cheltuit 1.000 de pungi de aur şi a început o campanie de intrigi la Istanbul, pentru a-l înlătura pe bătânul Cantemir, reuşind în cele din urmă două lucruri: 1. surghinuirea lui Lascarache Russet agentul Moldovei la Rodos; 2. înlăturarea lui Dimitrie Cantemir, ales domnitor de Divan, în anul 1693, la moartea tatălui său şi aducerea pe tronul Moldovei a fiului fostului domnitor Gheorghe Duca, Constantin , rămas în istorie sub numele de Duculeţ, în vârstă de 17 ani ca şi Dimitrie şi la fel de erudit ca acesta, pe care-l logodise cu fiica sa favorită, Maria (v-am relatat în articolul anterior că Brâncoveanu căsătorise înainte pe fiica sa Stanca, cu descreieratul Radu, fiul lui Ilieş Alexandru, ultimul Muşatin). De aici a început ura şi rivalitatea în faţa sultanului: care pe care!, care are mai multă influenţă la Înalta Poartă, ură şi rivalitate de pe urma căruia a câştigat doar sultanul, pentru că a luat bani şi de la unii şi de la alţii, iar atunci când a considerat că a sosit vremea a instaurat domniile fanariote.
  Antioh Cantemir reuşeşte să obţină de la sultan mazilirea lui Duculeţ şi înscăunarea sa, în anul 1795. şi trimite sol la Brâncoveanu, cerând împăcare şi "să-i dea o fată care să-i fie Doamnă", dar Brâncoveanu îi pune drept condiţie să-i omoare pe boierii care l-au trădat pe Duculeţ, pe care Antioh nu o acceptă şi rivalitatea continuă, succesându-se la tronul Moldovei din nou Duculeţ, urmat de Mihai Racoviţă şi din nou Antioh. Acum vine rândul Brâncoveanului să ceară împacarea, care se finalizează cu o promisiune de căsătorie în viitor a fetei lui Antioh cu primul fiu al lui Brâncoveanu, cu căsătoria fiicei lui Ioan Balş cu al doilea fiu al domnitorului muntean şi cu încheierea la Focşani în anul 1707 a tratatului "de dragoste şi vecinătate" . Probabil pacea dintre cei doi nu a plăcut sultanului, care avea nevoie de bani, aşa că acesta îi dă domnia din nou lui Racoviţă, apoi lui Nicolae Mavrocordat, iar în anul 1710, turcii îl pun pe Dimitrie Cantemir în tronul Moldovei, căsătorit între timp cu Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino. Însă Dimitrie Cantemir doreşte să-şi asigure succesiunea la tron şi se aliază cu Petru cel Mare împotriva lui Ahmed III, pe când Brâncoveanu a făcut ce ştia el mai bine: să nu fie nici cu unul nici cu celălalt, dar de fapt cu amândoi. Nu i-a reuşit, pentru că Toma Cantacuzino trece pe faţă, cu un steag de oşteni, de partea ruşilor, ceea ce turcii nu vor ierta niciodată, chiar daca au fost victorioşi la Stănişeşti. Acum a început decăderea Brâncoveanului şi instaurarea deocamdată doar în Moldova a domnitorilor fanarioţi.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 9 iulie 2014

BACĂU. ACASĂ LA CREŞTINI

CATEDRALA "ÎNĂLŢAREA DOMNULUI"
   "Bacău. Acasă la creştini" este cartea pe care au primit-o cadou elevii din Bacău, la sfârşitul acestui an şcolar. Cartea a fost scoasă de Arhipescopia Romanului şi Bacăului în colaborare cu Primăria Municipiului Bacău. Salutăm această iniţiativă ( o astfel de carte are şi Municipiul Iaşi, apărută cu câţiva ani în urmă), dar ne permitem să aducem critici, în privinţa conţinutului.
   Înainte de a critica, apreciem calitatea hârtiei şi a fotografiilor realizate de Răzvan Bibere, Eugen Grigore, Ioan Bîşcă şi faptul că sunt explicate semnificaţia hramului fiecărei biserici.
Însă, conţinutul cărţii realizat de Nicoleta Bichescu, Ionuţ Tomescu, Constantin Gherasim lasă de dorit, datorită superficialităţii şi lipsei de seriozitate cu care au conceput descrierile, cât şi datorită erorilor. Sunt descrise cele 29 de biserici ortodoxe, dintre care una pe stil vechi, cele 8 biserici catolice şi sunt amintite cele 4 culte neoprotestante din municipiu. În descrierea bisericilor, s-a dat dovadă de inconsecvenţă, ceea ce mă determină să cred că descrierile au fost copiate din istoricul care se află la intrarea în biserică. Stimaţi autori, orice descriere de monument, se realizează după un plan: amplasarea, descrierea ( istoric, stilul arhitectonic- se evidenţiază numele zidarului/ arhitectului, a constructorului, materialele de construcţie, stilul picturii şi se evidenţiază numele pictorului, atunci când este cunoscut, descrierea catapetesmei), sunt numite obiectele de cult, încheindu-se cu valoarea monumentului respectiv. Sunt menţionaţi preoţii parohi. Bineînţeles că acest plan nu este respectat. Dacă la bisericile vechi nu se prea cunosc numele arhitecţilor, nu aveţi nicio scuză să nu fi  consemnat numele arhitecţilor la bisericilor noi, cum aţi omis să faceţi la bisericile catolice: "Sfânta Cruce", "Sfântul Francisc din Assisi", "Inima Neprihănită a Mariei", "Conventul Sfântul Iosif", dar mai ales la Catedrala Ortodoxă "Înălţarea Domnului". Nu se poate ca să nu menţionaţi numele arhitectului celei mai mari biserici din România, a patra dintre bisericile ortodoxe din lume ( este vorba de arhitectul Constantin Amâie). Puţină documentare, nu strica prin arhive. Probabil vi s-a părut mai interesant câţi preoţi, câţi invitaţi au participat la sfinţire, decât numele creatorului. Erori grave au fost făcute şi în descrierea stilului unor biserici. Exemplific doar cu 2 biserici. 1. Biserica "Sfântul Ion" nu este în stil neobizantin, ci în stil baroc românesc. Pictura interioară este în stil neobizantin. Brâul nu este specific stilului moldovenesc, ci stilului muntenesc, brâncovenesc, barocului românesc şi se numeşte torsionat, nu împletit şi este o moştenire în acest spaţiu din ceramica neolitică. 2. Catedrala " Înălţarea Donmnului" nu este în stil moldovenesc, ci în stil bizantin , cu elemente de modernism. Cupola este în stil  moldovenesc, dar nu în totalitate, pentru că nu se prea ştie să se realizeze o cupolă moldovenească, de aceea s-a vrut să se facă una florentină şi până la urmă a ieşit ceva original, care sperăm să ţină, la un cutremur mare. 
  Domnilor autori, cred că aţi fi putut face şi un cuprins al cărţii.
 Pe curând,
Earnest


miercuri, 2 iulie 2014

CREDINŢE ŞI TRADIŢII (IX). SĂRBĂTORILE LUNII IULIE

  Sărbătorile creştine şi necreştine din luna iulie, numită popular luna "Cuptor", sunt, în general,  sub semnul Focului.
   În cultura românească, Focul vine din Soare, iar Soarele este patronul verii şi al vieţii, el fiind considerat sfânt. El este ochiul  de zi al lui Dumnezeu, după cum Luna este ochiul de noapte. Sărbătorile dedicate Focului abundă în luna iulie.
 Astfel, luna iulie începe cu sărbătoarea Anei-Foca, de pe 1 iulie. În această zi, nu se lucrează, căci îţi poate arde gospodăria. Biserica creştină comemorează în această zi pe doi importanţi doctori fără de arginţi din secolul V, Damian şi Cosma. Această zi era ţinută cu mare stricteţe ( în Republica Moldova se mai ţine), când se făceau rugăciuni pentru sănătate, iar "vindecătoarele" făceau descântece, în special pentru epilepsie şi febră tifoidă.
   Pe 8 iulie se ţine Pricopul sau Precupul, cel care pricopeşte (dă în copt) grâul, secara, orzul, ovăzul. În această zi, bărbaţii nu muncesc la câmp măcar până la prânz , pentru că Pricopul ar putea să dea grindină sau să prichească grânele (grăbirea uscării înainte ca acestea să "bage" o boabă în spic). Femeile ţineau această zi ca să nimerească aluatul. Acum se făceau şi în unele zone se mai fac ritualuri de apărare împotriva grindinii ca : înfingerea în pământ sau în grinda, pragul casei  a unui cuţit sau topor, aprinderea lumânării de la Înviere sau arderea salciei sfinţite de la Florii ori a crenguţei de tei de la Rusalii.
Între 14  şi 22 iulie se sărbătoresc Cîrcovii de Vară sau Cîrcovii Marinei. Cîrcovii sunt entităţi care îi însoţesc, câte trei, pe Ciurica, pe Sfânta Marina şi pe Sfântul Ilie,  păzind şi  îngrijind fiarele sălbatice. Aceasta era perioada de odihnă şi petrecere, cum este astăzi luna august. Se începea cu Ziua Femeii de pe 15 iulie, când era sărbătorită Ciurica ( despre această sărbătoare am vorbind în Ştiaţi că....Despre calendar), pe 17 iulie este trecută în calendarul creştin Sfânta Marina, despre care tradiţia populară spune că era sora  Sfântului Ilie. În această zi, femeile duceau usturoi, ceapă, pelin şi tămâie la biserică spre sfinţire. După slujbă, se dădea foc la tămâie şi se afumau usturoiul şi pelinul, care se păstrau pentru a lecui pe copii de epilepsie. Tot acum se mătura casa cu mături de pelin, împotriva puricilor. Această perioadă se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ilie de pe 20 iulie, urmată de sărbătoarea lui Ilie Pălie de pe 21 iulie şi de sărbătoarea Sfântului Foca de pe 22 iulie, mutată de B.O.R. pe 23 iulie, pentru a sparge triada Pârliilor. Cei doi îl însoţesc pe Sfântul Ilie şi pedepsesc cu foc pe cei care nu le ţin sărbătorile. Sfântul Ilie aduce ploaie cu tunete şi fulgere. El are poruncă, spune tradiţia populară, de la Dumnezeu să trăsnească Diavolul, oriunde s-ar ascunde, de aceea dă cu săgeţi de foc (fulgere) până îl mântuie. Acum se sărbătoresc Moşii de Sfântul Ilie, când se duc la biserică ofrande de fructe de vară ( în special mere) pentru strămoşi. Cât despre Sfântul Foca, în alte spaţii geografice este patronul navigatorilor, numele lui venind de la focă ( cuvânt de origine greacă), nu de la foc, dar românii i-au dat altă semnificaţie, tinându-l de foc. ( probabil şi din cauză că în această lună erau şi mai sunt multe incendii, datorate căldurii excesive). Menţionăm că Sfântul Foca este singura sărbătoare creştină pe care o ţin musulmanii de la noi, de când le-au ars şapte case la oamenii care au muncit de ziua sfântului.
  Sărbătorile lunii iulie se încheie cu  ziua lui Pintilie Călătorul de pe 27 iulie. În această zi, se "întoarce crugul" (bolta cerească) spre toamnă, "se călătoreşte vara", care începe cu pălitul frunzelor de tei. Pintilie Călătorul apără vitele şi oamenii de multe boli, iar pe cei care-i ţin ziua  îi tămăduieşte de arsuri şi epilepsie şi îi apărau de brumă timpurie.
   Să vă ferească Dumnezeu de boli, incendii şi trăsnete  şi să aveţi parte de o lună prosperă!
Pe curând,
Earnest