miercuri, 29 iulie 2020

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXVI). MARC LEVY, ȘI DACĂ E ADEVĂRAT?...

Marc Levy
n.16 oct. 1961, Boulogne-Billancourt, Franța
,, O parte din arta de trăi depinde de capacitatea noastră de a ne combate neputința. Asta e ceva greu, pentru că neputința dă naștere deseori fricii."
 Lauren, (pesonajul principal în ,,Dacă e adevărat", de Marc Levy)

  Marc Levy , scriitor și scenarist francez, este cel mai vândut autor francez din toate timpurile. Născut în Franța, trăiește, în prezent, la Londra. De asemenea, a locuit și în S.U.A. , între anii 1984 și 1990,unde a creat firmele: Spectrum Hollobyte și Rainbow Image. La Paris, împreună cu doi prieteni , a fundat una dintre cele mai importante firme de arhitectură din Franța, Societatea Eurythmic-Cloiselec.
   Cariera scriitoricească o începe în anul 1998, când scrie pentru fiul său, Louis, romanul, pe care vi-l recomand astăzi, ,,Și dacă e adevărat?..." A fost tradus în 36 de limbi și ecranizat de Steven Spielberg.
   În România, romanul a fost publicat de Editura Trei, în anul 2011, în traducerea lui Vasile Zincenco. Menționez că această editură a publicat , de-a lungul anilor, 16 romane scrise de Marc Levy.
       Propun spre lecturare această carte atât celor care ard de nerăbdare să se ,,relaxeze" pe plajele de aici și de pretutindeni cât și celor care, în înțelepciunea lor, rămân acasă.
     Povestea de dragoste dintre doctorița Lauren și arhitectul Arthur ține de fantastic, dar este convingătoare și seducătoare. Lauren a suferit un accident de mașină și în perioada morții sale clinice, sufletul îi bântuie  apartamentul, pe care mama sa l-a închiriat arhitectului Arthur. Arthur este singura persoană, care o poate vizualiza și auzi. Cei doi trăiesc ca un cuplu. Lauren îl urmează la serviciu, pe stradă, în restaurant. Autorul creează scene amuzante cu Arthur care pare că  vorbește singur, gesticulând, trezind suspiciuni celor din jur, care îl bănuiesc că ar avea probleme psihice. Dincolo de comicul de situație creat în multe secvențe ale romanului, trebuie să apreciem discuțiile celor două personaje despre viață și sensul ei, despre temeri, speranțe și despre ceea ce ne este dat să trăim. Sunt reflecții ale celor doi, pe care merită să le reținem, cum ar fi . ,,Toate visele au prețul lor", ,,O mamă care moare înseamnă o bibliotecă ce arde",  ,, Una din calitățile fundamentale pentru a trăi în doi este generozitatea", ,, Tuturor le este frică de cotidian, ca și cum ar fi o fatalitate ce dezvoltă plictiseala, obișnuința", ,,Viața este minunată, Arthur, ne dăm seama însă  de asta doar când se retrage în vârful picioarelor, dar viața se gustă după pofta din fiecare zi.", ,,Un bărbat care pleacă nu întoarce niciodată capul." s.a. 
  Prin câte aventuri trec cele două personaje și cum se termină romanul, îl veți afla singuri.
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest

duminică, 19 iulie 2020

MANUSCRISE RARE (III). IATRICA DE AETIUS DIN AMIDA

Aetius din Amida ( 502-575)
 În perioada de decădere a Imperiului Roman de Apus, când triburile migratoare cotropeau Italia, centrul cultural al imperiului a devenit insula Sicilia, care a intrat sub administrația Imperiului Roman de Răsărit ( Bizantin) Aici, au existat școli și primele mănăstiri creștine, unde se traduceau din limba greacă în limba latină cărți de medicină și  de filosofie de către profesorii greci, chemați pentru a organiza aceste școli și monahismul. Cu timpul, se formează o  diaspora creștină orientală, care se mărește, începând cu secolele al VII-a lea și a VIII-lea când  creștinii orientali s-au refugiat în Sicilia, ca urmare  a cuceririi arabe și a impunerii islamismului sau a alungării iconodulilor de către împărații iconoclaști.
   Astfel, din această perioadă, cât și din perioadele care au urmat până la cucerirea arabă a Siciliei ( 902), s-au păstrat în arhivele din Palermo și Messina manuscrise deosebit de valoroase.
  Un astfel de mauscris  descoperit la Messina este Iatrica de Aetius din Amida, copiat în secolul a X-lea.
 Iatrica (Tetrabiblos), sec.X
   Aetius era din Adina, un important oraș din Mesopotamia ( astăzi, Diyarbakir, din Turcia) și a studiat la Alexandria, unde exista cea mai importantă școală de medicină, din acea perioadă.  Enciclopediile ne informează că a fost  printre primii medici creștini, fiind deopotrivă farmacist și fizician, numindu-l ,,medic de curte”, medic regal” sau ,, asistent medical la curtea Împăratului Iustinian”. La Constantinopol, ar fi fost doctorul personal al Teodorei, find numit, în unele documente, obstretician. El avea colegi femei și ucenice care asistau la operațiile sale, pe care le-a pregătit atât în domeniul medicinei cât și în cel farmaceutic. De la Constantinopol a plecat, vizitând minele din Ierihon ( Cisordania) și Soli ( Cipru), stabilindu-se, în cele din urmă, în Sicilia. Aici, a scris celebra enciclopedie de medicină Iatrica, numită de traducători Tetrabiblos, pentru că cele 16 cărți ale lui Aetius au fost grupate în 4 volume.  Enciclopedia sa cuprinde multe informații medicale preluate de la Galenus și de la Oribasuis ( medicul împăratului și filosofului neoplatonician, Iulian Apostatul), dar și de la Aspasia, una dintre colegele sale de la curtea lui Iustinian ( în cartea 16, ne spune, în multe capitole, că tratamentele sunt preluate de la aceasta ca în: „Cum să aibă grijă de femeia însărcinată ,”„ Cum să îngrijești femeia însărcinată care este bolnavă,"  ,,Cum să se aibă grijă de o femeie după o embriotemie, ,, Cum să suprimezi scurgerea menstruală”). Astfel, enciclopedia sa  nu este doar un document de conservare pentru fragmentele de lucrări pierdute, ci și o mărturie majoră a transferului de idei medicale în Antichitatea Târzie dintre Occident și Orient.
 Cartea I constă dintr-un rezumat al teoriei lui Galen asupra medicamentelor simple, urmată de o discuție despre medicamentele derivate din plante. Cartea a II-a conține a doua parte a materiei medicale, și anume remedii de origine minerală și animală și se încheie cu medicamentele enumerate după efectul lor (de exemplu, „răcirea la al doilea grad”). Împreună, cele două cărți formează întreaga farmacologie a lui Aetius. Celelalte cărți cuprind descrierea unor boli și tratamente, ca de exemplu: bolile de ochi, gușă, gât, urechi, dantură, difterie, hemoroizi, boli femeiești, tonsilectomie ( îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor) etc. Ne dă și o rețetă de anticoncepționale: un amestec de aloe, mixandru sălbatic, ardei, șofran.
   Prima traducere din limba greacă în limba latină a fost realizată parțial, la Basel: în anul 1533 de către umanistul Iannus Cornarius și în anul 1535  de către medicul Iohannes Baptista din Verona.
  Pe curând,
  Earnest

luni, 6 iulie 2020

MORMINTELE SFINȚILOR APOSTOLI (IV)

Racla Sf. Ap. Simon Zilotul
București, Biserica Podeanu
,,Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras sorți, și sorții au căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli".
 (F. Ap. 1, 12-26).

 Sfântul Apostol Simon Zilotul ( Zelosul, ,,cel plin de râvnă") este numit și Natanaid, în Evanghelia lui Ion, dar este cunoscut, mai ales,  cu numele de Simon Canaanitul, după cum este numit în Evanghelia lui Matei. El este mirele din Cana Galileei, unde Iisus a transformat apa în vin. După această minune, Simon și-a părăsit familia și L-a urmat pe Iisus. 
   Enciclopedia Catolică spune că el ar fi fost ,,fratele" lui Iisus, fiind fiul lui Iosif, dintr-o căsătorie anterioară sau vărul lui Iisus. O tradiție spune că ar fi Simeon , al doilea episcop al Ierusalimului.
  El a propovăduit în Mauritania, în provinciile romane Africa și Britania. În Britania, a fost tăiat în două cu un fierăstrău, în aceeași zi cu Tadeus și îngropat acolo. Osemintele sale se odihnesc alături de cele ale Sfinților Apostoli Tadeus și Petru, la Vatican, sub altarul ,,Sfântul Iosif". El este ocrotitorul căsniciilor și al celor născuți în Zodia Taur. Nu știm când și cine a adus moaștele sale, la Roma.

  La București, la Biserica Podeanu ( denumită după principalul ctitor, familia Podeanu, care a donat terenul pentru ridicarea bisericii, în anul 1930; menționez că biserica a fost pictată de D. Belizarie, care a pictat și Catedrala Patriarhală), aflată pe strada Dornei (în apropierea Pieței Chibrit, în cartierul Grivița) se află o particică din sfintele sale moaște. Moaștele Sfântului Simon Zilotul sunt acoperite de un baldachin construit, în anul 1996, după modelul celui aflat la Roma, într-una din catacombele unde se aflau moaștele Sfinților Chiril si Metodiu.

   Sfântul Apostol Iacov(b) (Iacov(b) cel Tânăr) era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi alegea pentru a propovădui Evanghelia l-a ales pe acest Iacov(b). Acesta era  învățat și avea abilități extraordinare de a-și exprima ideile. El a fost misionar în Africa. A fost răstignit pe cruce, în Egipt, la Ostrakine. Nu se știe cum au ajuns osemintele sale la Ierusalim , unde se aflau în anul 374, dar se știe că Episcopul Eliodor de Altino, le-a adus la Veneția, într-o capelă închinată Sfântului Apostol Andrei ( distrusă). La Veneția, se mai aflau moaște ale sale în bisericile San Giacomo Maggiore ( distrusă)  și San Donato a Muraro ( unii consideră că aici ar fi de fapt moaște ale Sfântului Apostol Icov(b) cel Mare). Nu știm când moaște Sfântului Apostol Iacov(b) cel Mic, după distrugerea celor două biserici din Veneția, au fost aduse  la Roma, în Biserica celor 12 Apostoli, alături de moaștele Sfântului Apostol Filip.
Trier, Mănăstirea San Mathias
Mormântul Sfântului Apostol Matthias
   Sfântul Apostol Matias (Matias reprezintă forma prescurtată a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mattitiah, și înseamnă „Darul Domnului”) a fost înlocuitorul ales al lui Iuda Iscarioteanul. Condiția care i s-a impus: noul apostol trebuia să fi fost martor al învierii lui Iisus. Conform Faptelor Apostolilor, a fost ales în grupul Apostolilor (în cele 50 de zile dintre Înălțarea lui Iisus la cer și Pogorârea Sf. Duh) prin tragere la sorti (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au participat 120 de creștini. 
  Asupra vieții și activității sale există foarte puține relatări.   Ar fi propovăduit în Palestina și Etiopia. Moare în jurul anului 63 și există trei versiuni în acest sens:

- după o misiune în Iudeea, este acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat și omorât cu pietre, apoi decapitat cu sabia;

- decedat în chip natural.

- răstignit la Roma.

 Privind moaștele sale, sunt două variante: 

- ar fi păstrate în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, dacă ar fi fost răstignit la Roma;

- se află în Biserica Mămăstirii San Matthias din Trier ( Germania), unde ar fi fost duse de către Elena (mama împăratului Constantin cel Mare) în secolul al IV-lea din Palestina. Un document din secolul al XII-lea afirmă că, cu ocazia unor lucrări de restaurare a bisericii San Eucharius , ar fi fost redescoperite osemintele lui Matias, care se află în prezent, după cum am scris mai sus,  în Biserica Mănăstirii San Matthias din Trier.

Pe curând,
Earnest



joi, 2 iulie 2020

E BINE DE ȘTIUT (III). ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT, FILANTROP

Pătrăuți, tabloul votiv
Ștefan cel Mare și Sfânt, Maria Voichița, Bogdan III, Ana și Maria
   ,,Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o pînă acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie."
 ( Scrisoarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt către Principii creștini, 25 ianuarie 1475)

       Românii, probabil și alte popoare, sunt cârcotași. Unii dintre semenii noștri au comentat și mai comentează sanctificarea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, numit de papa Sixt IV ,, un adevărat atlet al credinței creștine", neștiind toate faptele sale bune, limitându-se, în comentariile lor, doar la faptul că domnitorul a avut copii în afara căsătoriei, deci a preacurvit ( menționez că el și-a recunoscut copiii, iar iubitele sale le-a avut între căsătorii).
    De aceea, m-am hotărât să spun că e bine de știut și faptul că Marele Ștefan a fost sanctificat și pentru faptele sale de filantropie, el continuând activitatea de filantropie începută de bunicul său, Alexandru cel Bun.
    În Evul Mediu din spațiul românesc, asistența săracilor și a bolnavilor era asigurată de Biserică. În acest sens, conform pr. prof. dr. Ioan Vicovan ea  a luat,, anumite măsuri pentru a avea o evidență cât se poate de precisă a acestora". Ștefan cel Mare și Sfânt a venit în sprijinul Bisericii, dând, în anul 1458, un uric prin care strângea pe săraci în jurul Bisericii, pentru ca aceasta să-i cunoască pe toți și nevoile lor, pentru a-i ajuta. Din acest document mai reiese că această activitate era organizată ierarhic: Mitropolit, protopop și ,, orânduitorul lui pe târg sau pe sate". În acest scop, domnitorul poruncește ca ei să se organizeze în bresle, sub protecția unui sfânt, astfel ei putând primi și unele privilegii. În anul 1480, el întărește constituirea breslei  calicilor ( leproșilor), fosta breaslă a mișeilor ( infirmilor), căreia i-au fost acordate unele privilegii. De asemenea ( am mai scris pe acest blog), Ștefan cel Mare și Sfânt a întemeiat, în anul 1487, la Pătrăuți, prima mănăstire de maici ( este cea mai veche mănăstire păstrată din vremea domnitorului și cea mai veche înscrisă în patrimoniul UNESCO), în cadrul căreia a fost organizată o bolniță ( loc de adăpostire și de vindecare a ostașilor răniți, în luptele pe care le purtase).El apare în documentele vremii, ca primul domnitor care s-a  preocupat  de sănătatea publică a ostașilor.  Astfel, principală poruncă a maicilor de la Mănăstirea Pătrăuți era să-i îngrijească pe răniți. Menționez că fiul său, Petru Rareș ( un domnitor mult drag mie), în anul 1525, a împroprietărit pe infirmii din războaiele purtate de Ștefan cel Mare și Sfânt și de urmașii acestuia.
   Pe curând, 
   Earnest