joi, 28 ianuarie 2016

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XI).EIJI YOSHIKAWA, MUSASHI

Eiji Yoshikawa (1892-1962)
 
  " Furia unui om adevărat este expresia indignării morale"
(Eiji Yoshikawa, Musashi)

  Am afirmat că nu sunt un fan al literarii japoneze și totuși vă mai recomand o carte a unui scriitor japonez, după o lună de la respectiva afirmație. V-o recomand din mai multe motive, unul fiind acela că această carte ocupă locul V, în topul celor mai vândute cărți din lume ( pe primul loc se situează "Harry Potter" de J.K.Rowling, urmată de "Povestea celor două orașe" de Ch. Dickens, "Stăpânul inelelor" de J.R. Tolkin, "Micul Prinț" de Antoine de Saint-Exupery). Romanul " Musashi" a fost ecranizat de 7 ori , a fost pus de mai multe ori în scenă și au fost realizate 2 seriale de televiziune.
     Scriitorul Eiji Yoshikawa a fost născut într-o famile se samurai și s-a autoeducat prin muncă (după ce a fost nevoit să părăsească școala datorită eșecului profesional al tatălui său), lucrând ca ucenic într-un magazin. A întrat în lumea literară cu haiku-uri, a fost corespondent în China în timpul Primului Război Mondial. Pentru activitatea sa literară, a primit două distincții: Medalia Culturală ( cea mai mare distincție care se acordă scriitorilor  în Japonia ) și Ordinul Comorii Sacre. În lumea occidentală, este cunoscut prin două romane "Taiko" și "Musashi".
    Romanul "Musashi" a apărut la Editura Polirom din Iași, în 2 ediții: 2004 și 2013, în traducerea Angelei Hondru (prima traducătoare din limba japoneză, din țara noastră). "Musashi" este un roman istoric scris foarte bine, cum în Europa știau să scrie doar Sienkiewicz și Sadoveanu. Acțiunea se petrece în vremea shogunului Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea. Musashi este un personaj real, un cunoscut samurai japonez, care a pus bazele unei școli de arte marțiale a luptei cu 2 săbii, autor al tratatului "Cartea celor cinci cercuri". Romanul are 1250 de pagini și este conceput în 2 volume: "Roata norocului" ( cuprinde 5 cărți: Pământ, Apă, Foc, Vânt) și "Poarta spre glorie" ( cuprinde 3 cărți: Cer, Soarele și Luna, Lumina Pefectă). Personajele sunt într-o continuă căutare: bărbații vor să  găsească Calea Sabiei, iar femeile să găsească iubirea. Căutările lui Musashi și drumul lui spre desăvârșire este lung, fiecare etapă în devenirea sa corespunde simbolisticii elementelor primordiale din volumul 1 și ale corespondenței lor, din volumul 2. Personajele se întâlnesc, se despart, se caută, ele sunt , pe de o parte,  într-o fugă disperată, fiind supuse  unor încercări, ispite diferite, iar ,pe de altă parte, se purifică. Întâlnim personaje din toată societatea japoneză a  acelei  epoci: samurai, ronni, daimyo, negustori, călugări ( din care se desprinde unul dintre cele mai interesante personaje ale romanului, Takuan), proscriși, bandiți, prostituate etc. Interesant este faptul că toate aceste personaje știu să scrie și să citească ! ( cât de greu este alfabetul japonez), toți cunosc regulile onoarei, toți respectă templele. Musashi înțelege Calea Sabiei ca o sursă de putere pentru a guverna asupra oamenilor și a-i conduce pe drumul păcii și al fericirii. Ajunge la această concluzie, după ani de viață ascetă, lectură, exerciții, muncă fizică, practicarea unor arte ca pictura și sculptura, lupte, concentrare și meditații.
   Pe parcursul romanului, se fac referiri la diferite școli de arte marțiale, la perioade din istoria Japoniei, la religie, la artele tradiționale: teatru, sculptură, școli de pictură.
  Al doilea motiv pentru care vă recomand această carte este  pentru a cunoaște Japonia acelei perioade, descrisă de un japonez, comparând cu imaginea pe care ne-a transmis-o J.Clavell în romanul "Shogun", a cărei acțiune se desfășoara tot în perioada lui Tokugawa.
Lectură plăcută!
Earnest
   
   

joi, 21 ianuarie 2016

IULIAN ANTONESCU-IN MEMORIAM

Iulian Antonescu (1932-1991)
 portret realizat de Dan Hatmanu


  Astăzi, 21 ianuarie 2016, Fundația Cultural Științifică "Iulian Antonescu ", a cărui președinte este domnul profesor doctor Ioan Mitrea, cu ocazia zilei aniversare a " nașterii întru ceruri", a comemorat, la Biserica Precista, 25 de ani de la " nașterea întru ceruri" a  lui Iulian Antonescu, mare om de cultură, orator, profesor universitar, istoric, arheolog, muzeograf, traducător din lirica medievală franceză a secolelor X-XIII.
  Surprinzător este faptul că posteritatea i-a dedicat 5 cărți celui care a scris puțin dar a conferențiat mult, nu numai în țară dar în cele mai cunoscute țări cu tradiție în organizarea de conferințe: Anglia, Franța, S.U.A. Iulian Antonescu știa să capteze auditorul, iar sălile unde conferenția erau arhipline, indiferent de anotimpul, ziua și ora la care avea loc pledoaria sa. L-am audiat de atâtea ori, l-am cunoscut personal în casa bunicului meu, am asistat, copil fiind, la discuțiile lor din diferite domenii. Nu am întâlnit o persoană cu o așa de mare cultură, să fie atât de modestă, politicoasă și adaptabilă la orice situație, cum era Iulian Antonescu. Pe doamna Antonescu am cunoscut-o în casa Elvirei Enea și am purtat adesea discuții despre pictură și literatura contemporană. 
  Astăzi, la comemorare, alături de doamna Antonescu au participat o parte din personalitățile culturale băcăuane, muzeografii muzeului fondat de el, care-i poartă numele. Slujba a fost oficiată de părintele Tomozei. Domnul profesor doctor Ioan Mitrea, în omagiul pe care  i l-a adus, a menționat faptul că viață, crezul profesional, idealul de viață pe care acesta și l-a desăvârșit au constituit un imbold și un model pentru cei din jurul său. Bacăul și județul Neamț îi datorează rețeaua de muzee înființată de el, muzeele din țară îi datorează modernizarea în concepție. El a făcut primele săpături arheologice în Bacău ( la Curtea Domnească) și în județul Bacău, a fost membru fondator al revistei  culturale "Ateneu" și al revistei istorice "Carpica". Puțin știu că a făcut tot  posibilul pentru reabilitarea monumentelor istorice din județ, el contribuind, printre altele, la obținerea autorizației de reabilitare a picturii  lui Nicolae Tonița din Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", din Scorțeni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Earnest

marți, 12 ianuarie 2016

" MIZERIA CARE STRĂLUCEȘTE "



  Fiecare popor are o latură specifică de a se manifesta. De exemplu, nouă, românilor, ne place să ne scoatem mizeria în stradă, iar  uneori și înafară granițelor, pentru care suntem premiați de unii și de alții catalogați și marginalizați. Alte popoare își țin mizeria în casă, șlefuind-o cu mult sârg, făcând-o să strălucească! Câte reportaje ați văzut despre viața copiilor din orfelinate, case de plasament, școli speciale, astăzi incluzive,din România și câte astfel de reportaje ați văzut din alte țări? A trebuit să văd un astfel de reportaj realizat de televiziunea australiană, despre orfelinatele, despre copiii cu contract, despre școlile de reeducare din Elveția și să constat cât de "curată și civilizată" este Elveția, cât de frumos strălucește mizeria umană acolo!Acum vreo trei ani, le-am arătat colegilor o scrisoare redactată și transmisă pe internet de o rusoaică despre drama pe care o trăiește de ani de zile, pentru că Protecția Copiilor din Norvegia i-a luat copilul! Colegii mi-au spus că scrisoarea este o făcătură a unei rusoaice împotriva unui stat democrat. Tot despre democrația norvegiană cu tradiție ne vorbeau pe posturile de televiziune domnii Oreste și Chiriac, când a fost pusă în dezbatere publică situația familiei Bodnariu. Despre ce tradiții democratice, vorbiți stimabililor? Vreți să vă amintesc? Ibsen, ca să poată scrie celebrele piese "Casa cu păpușii ", " Rața sălbatică", "Stâlpii societății", "Brand", a trebuit să se autoexileze în Italia, Franța. Cam în aceași perioadă cu drama personajelor ibseniene, Nora și Laura, la noi Sofia Nădejde conferenția despre drepturi și libertăți, despre" Chestiunea femeilor",  făra ca soțul ei să-i pună pumnul în gură!. Ce fel de democrație este aceea în care regele nominalizează pe Prim-Ministru și pe miniștrii săi ( iar noi îl criticăm pe Cuza că făcea acest lucru acum 150 de ani!), din care mai mult de jumătate trebuie să aparțină Bisericii Norvegiei, în care Protecția Copiilor nu are psihologi care să discute cu copiii care sunt luați abuziv din familiile lor, care separă pe frați fără să țină cont de implicațiile asupra dezvoltării lor psihice ( amintiți-vă de criminalul,  care a trecut printr-o astfel de traumă în copilărie și care a omorât 92 de oameni)?  Să nu mai vorbim de faptul că  Regele este șeful Bisericii Norvegiei, iar Guvernul numește parohii și episcopii și că nu au făcut prea multe modificări în Constituție din anul 1814! ( să știți că acest popor curajos, care se trage din vikingi a stat 400 de ani sub dominația daneză și vreo 100 de ani sub aceea suedeză, reușind să-și obțină independența înaintea Primului Război Mondial, în anul 1907, printr-un referendum național).
 Având în vedere cele relatate mai sus, îmi permit să dau câteva sfaturi celor care vor să migreze din România din diferite motive: fie că le miroase urât în propria lor țară și pleacă, deși au serviciu și o situație materială bună, fie pentru că nu au un loc de muncă și doresc să le asigure copiilor lor un trai decent sau pentru întregirea familiei..
1. Când vă alegeți țara, nu este important doar faptul să învățați limba țării respective, ci să cunoașteți câte ceva despre istoria, mentalitatea și legislația din acea țară, ca să nu pățiți ca familia Bodnariu.
2. Oricât de supărați veți fi pe țara voastră, păstrați-vă cetățenia română, dacă țara respectivă acceptă dublă cetățenie.
3. Dacă se vor naște copiii voștri în afara României, cereți cetățenia română și pentru ei și atunci statul român vă va putea apăra, când veți trece printr-o situație extremă, ca aceea a familiei Bodnariu.
4. Nu vă lăsați amăgiți de civilizația și democrația care strălucesc, ca ar putea ascunde  "MIZERIA CARE STRĂLUCEȘTE "!
Pe curând,
Earnest

miercuri, 6 ianuarie 2016

DE CE O CARTE PE LUNĂ?

 Acum vreo cinci ani, m-am întâlnit cu o studentă la filologie-limba poloneză , care crescuse sub ochii mei, și am discutat despre literatura poloneză și laureații polonezi ai Premiului Nobel. Printre altele, mi-a spus că l-a descoperit pe H. Hesse, iar eu i-am relatat că l-am citit prin anii liceului, dar pe vremea aceea eram pasionat de A. Malraux și de literatura nordică. I-am recomandat să-i citească pe Kadare și Selimovic, pe care-i citeam în studenție, în perioda sesiunilor, pentu că îmi făceau bine , la fel ca Barrie sau Creangă și Caragiale. Mă relaxau și puteam să trec la altă disciplină cu ușurință. Am discutat mult și m-am bucurat că o tânără studentă citește și altceva, nu numai ceea ce-i trebuie la examene. De ce afirm acest lucru? Pentru că am intâlnit suficienți filologi care citesc puțin, pentru că sunt preocupați de întregirea veniturilor, dând meditații, care le ocupă mai tot timpul liber. Am cunoscut medici, economiști, juriști, ingineri , profesori, care citesc cărți în specialitatea lor și foarte rar mai citesc altceva. Cât despre elevi sau studenți, ce să mai zic? Unii dintre ei citesc recenzii sau pe diagonală, ori caută pe youtube ecranizări ale cărților recomandate la școală. E altă generație!  Atunci m-am gândit să recomand și eu câte o carte pe lună. Am început acum vreo 4 ani ani cu Umberto Eco, "Vertigo. Lista infinită".
 Deunăzi, un amic m-a luat la rost, spunându-mi: "Măi Earnest, ai ajuns să citești doar o carte le lună și pe aceea ne-o recomanzi". Răspunsul meu a fost : "Amice, eu nu recomand cărți prietenilor mei onești. Eu vreau să împărtășesc cu ei bucuria sau revolta mea,. referitoare la o carte. Depinde de tine, dacă vrei să trăim împreună această bucurie sau revoltă!". Am râs împreună și ne-am urat un An Nou cu bucurii și satisfacții intelectuale!
Am considerat necesar să scriu aceste rânduri, prietenilor mei onești, asigurându-i că pe ei nu-i consider în categoria celor care citesc rar sau deloc.
Pe curând,
Earnest