vineri, 30 octombrie 2015

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (VIII).JOSE RODRIGUES DOS SANTOS, FORMULA LUI DUMNEZEU

.J. R.Dos Santos, n.1.IV.1964, Beira, Monzambic

"Oamenii de știință au descoperit că, pe măsură ce crește temperatura, energia se unește și structurile complexe subatomice se sparg, scoțând la iveală structuri simple. La o căldură extrem de puternică, forțele se simplifică și se unesc, iar astfel apare super-forța. În aceste condiții, se poate concepe o ecuație matematică fundamentală (...). Ecuația aceasta ar  fi formula sublimă a universului (...). Unii îi spun formula lui Dumnezeu. 
                                                                                     (J.R. Dos Santos, "Formula lui   Dumnezeu") 

  Acestă carte mi-a fost recomandată, iar după ce am citit-o, m-am gândit să o recomand, la rândul meu, celor care încă nu ai citit-o. Cartea a fost publicată în Portugalia în anul 2006, iar  la noi, în anul 2009, la Editura Paralela 45, în traducerea Veronicăi Manole.
Jose Rodrigues Dos Santos este cel mai citit scriitor portughez ( a scris 4 eseuri și 12 romane),  un renumit jurnalist, doctor în științe ale comunicării, profesor la Universidade Nove din Lisabona. Acest an, a fost nefast în cariera jurnalistică a lui Dos Santos, datorită a două comentarii neinspirate, pe care le-a făcut în direct la RTP: primul s-a referit la situația prin care trecea Grecia, numindu-i pe greci un popor "paralizat ", iar al doilea l-a făcut la adresa unui deputat, profesor universitar de fizică, care este gay. Pe unele rețele de comunicare, a fost acuzat de homofobie, cerându-i-se demisia din RTP.
 Despre existența lui Dumnezeu au fost preocupați nu numai filosofii, ci și o serie de oameni de știință,  printre care Kurt Godel, care  a descoperit în anul 1940  formula lui Dumnezeu, publicată post mortem, în anul 1980, Albert Einstein, care s-a convins de existența lui Dumnezeu prin descoperirea Teoriei Generale a Relativității. Prin aceasta el a alcătuit o formulă care exprima viteza întregului Univers. De fapt, Universul, conform acestei formule, pierde din viteza sa de la început. Astfel se  poate calcula poziția și viteza lor după momentul primordial și, de asemenea, cu cât timp în urma a avut el loc. Astfel, se dovedește Creația Universului de către un Creator, adică Dumnezeu. Așadar, totul a avut un început și nu a existat dintotdeauna.
  Pornind de la preocupările lui Einstein de a demonstra existența lui Dumnezeu, Dos Santos a scris un roman, bine documentat științific, pe teorii ale fizicii, pe credințele religioase și pe conceptele filosofice, arătând că prin matematică și fizică savanții nu au făcut altceva decât să demonstreze științific ceea ce anticii au afirmat, fie în teoriile lor filosofice, fie în credințele religioase. Pentru ca romanul să fie atractiv, este țesută și o poveste de dragoste, pe o acțiune de spionaj. Romanul mai are și câteva scăpări, cum ar fi faptul că personajul principal, istoric, Tomas Noronha,  afirmă că turcii sunt indo-europeni ( de fapt sunt neamuri turanice), că acesta nu știa care este situația politică și regimul  din Iran,  nu știa nimic despre taoism și confucianism. De asemenea, autorul, european adevărat, nu-i iartă pe americani, subliniind lipsa de scrupule a reprezentantului CIA, tupeul cu care acesta comandă și amenință în Portugalia ca la el acasă. Cât despre traducătoare, aceasta a făcut gafa, traducând fuziune nucleară, în loc de fisiune nucleară ( în context, se explica fisiunea, nu fuziunea nucleară).În rest, romanul este atractiv, și-l recomand în special celor cărora le place Dan Brown, pentru că este scris în aceeași manieră și... ambii au fost născuți în anul 1964!
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest

joi, 22 octombrie 2015

A FOST REDESCHIS DOSARUL "MINERIADELE"

  La indicațiile prețioase ale Curții Europene a Drepturilor Omului, a fost redeschis dosarul " Mineriadele", prilej de dezbateri în mass media, de aduceri aminte și de analize.
 La momentul anilor 90-91 ai secolului trecut, aceste evenimente au fost privite diferit: pentru bucureșteni a însemnat o perioadă de teroare, pe când, noi, cei din provincie, le-am privit ca spectatori și fiecare le-am perceput după modul subiectiv sau obiectiv al înțelegerii momentului istoric respectiv. Eu, ca cetățean onest și matur la acea vreme, mi-am făcut propria părere, străduindu-mă să înțeleg momentul istoric pe care-l trăiam.
 Începutul Revoluției decembriste a  trezit simpatia opiniei publice internaționale față de  români. Eu am perceput doar simpatia opiniei publice, nu și pe aceea a politicienilor care conduceau Puterile acelor vremuri. România era o țară, care la momentul respectiv, nu avea nicio datorie externă, din contra, ei îi erau datoare o serie de state arabe și africane. Era o țară cu potențial economic ( altfel cum și-ar fi putut plăti datoriile?!), cu rezerve de resurse materiale și cu resurse umane bine pregătite profesional , care se mulțumeau cu puțin, disciplinate și care nu fuseseră atinse de febra îmbogățirii peste noapte, pentru că fantoma ilicitului le amorțiseră românilor această dorință. Astfel, după condamnarea la moarte și executarea soților Ceaușescu, se elaborase o platformă-program, se formase un Guvern FSN, se hotărâse alegerea unei Adunări Constituante, care să elaboreze o nouă Constituție. Însă , a apărut fenomenul Piața Universității, iar sloganul "Ne-a fost furată Revoluția" devenise ideologie, În București, circulau tancuri cu revoluționari, care nu se dezmeticiseră și care nu se întorceau la locul lor de muncă, strigând ba Mazilu, ba Coposu, fiecare, după simpatii și după cum erau manipulați. După exemplul Bucureștiului, nici în provincie nu se mai muncea: începuse turismul comercial cu Polonia și Turcia și toți doreau să se îmbogățească peste noapte. Universitari de valoare au fost scoși din universități de studenții revoluționari, directorii de interprinderi dați afară de muncitorii revoluționari, care  împreună cu noii lor șefi au început să fure,unii mai puțin, alții mai mult, făcând economia să nu mai fie rentabilă.
Eu am perceput atunci că se formaseră 3 mari grupuri: 
- primul, care luase puterea și care se pusese pe treabă;
- al doilea, care nu le convenea noua conducere și se grupase în jurul celor 2 partide istorice ( nici între ei nu era unitate, dacă ne gândim la câte fracțiuni au fost în rândul liberalilor) și vorbeau de un pseudocomunism care voia să pună mâna pe putere, ca și cum cei din jurul liberalilor și țărăniștilor nu ar fi fost cândva uteciști sau membrii ai partidului unic! Aceștia au fost cei mai vulnerabili și cei mai ușor de manipulat;
- al treilea grup, din umbră, care, probabil, a fost pregătit să preia puterea și nu i-a mers, care slujea interesele grupului lor și a altora, pe care niciodată nu -i vom afla. Aceștia erau manipulatorii, care s-au infiltrat în toate grupurile. Scopul lor era distrugerea economiei României, dezmembrarea statală. S-a reușit dezmembrarea Iugoslaviei, a Cehoslovaciei, România trebuia să rămână un stat mic: Moldova se unea cu Basarabia, Dobrogea cu Bulgaria, Transilvania cu Ungaria, iar la Strehaia, se stabilea capitala rromilor, aduși din întreaga Europă. Ce mai rămânea din România? Muntenia!
Și acum să ne reamintim: minerii deveniseră un simbol al luptei anticomuniste, așa că venirea lor în București nu însemna sprijinirea comuniștilor, ci stabilirea ordinii! Țara trebuia pusă pe roate! Amintiți-vă! Ei au fost primiți și de Coposu, care le-a mulțumit că au venit! Și partidele istorice erau înspăimântate de întorsătura lucrurilor. Am văzut cu ochii mei, la TV, aceste imagini. Unde au dispărut? Sunt arătate doar imaginile cu Iliescu, care le mulțumește minerilor, dar acelea ale lui Coposu dând mâna cu Miron Cozma , unde sunt? Sunt sigur că nu minerii adevărați au distrus, pentru că niciodată cei care muncesc din greu nu distrug, pentru că ei știu valoarea lucrurilor. Cine erau infiltrați printre ei? Unde este minerul care apare mereu în imagini cum dă cu târnăcopul într-un trotuar? Este ușor de identificat, pentru că este în prim-plan.
  CEDO ar trebui să se intereseze cum i s-a luat românului dreptul la muncă și la o viață decentă! Să fie judecați cei care au distrus economia românească, nu mineriadele. Eu sunt convins că minerii au venit cu bună-credință, dar totul a fost denaturat și scăpat de sub control datorită infiltrării printre ei a oamenilor  grupului din umbră, care, dacă nu a reușit să pună mâna pe putere, ca să distrugă România, a reușit din afară, fără să fie la putere! Și acum ei veghează!Vedeți ce se îmtâmplă în această țară și orice încercăm să facem, nu are spor! Iar mulți, nici nu mai încearcă să facă ceva:nu din comoditate, ci de frică!
Pe curând,
Earnest

luni, 12 octombrie 2015

NESTEMATELE ȘI LEGENDELE LOR (VI).AMETISTUL NESTEMATA ZODIEI SCORPION

Coroana imperială a Habsburgilor
(sec. X.)
 Ametistul este o piatră semiprețioasă, fiind o varietate de cuarț cristalin (bioxid de siliciu), colorată de la violet deschis , uneori roz, până la viloet închis, uneori roșu violet. Este piatra zodiei Scorpion, conform cărților recente ( egiptenii și grecii au așazat-o când sub semnul Berbecului, când al Vărsătorului, când al Peștilor).Are duritatea 7, îi corespund cifrele 1 și 10, ziua de marți și planeta Marte. Această piatră se găsește în special în Brazilia, Uruguay, Madagascar, Rusia, Germania, dar mai ales în China.
Încoronarea Reginei Elisabeta II, 2 iunie 1953
 Etimologia cuvântului  este în limba greacă: "amethystes" care înseamnă "împotriva beției". Această denumire, cât și leacul ei împotriva beției, al jocurilor de noroc sau al iubirii pătimașe se datorează mitologiei grecești. Artemis, zeița vânătorii și iubita lui Dionysos, zeul viței de vie, l-a surprins pe zburdalnicul zeu, iubindu-se cu o nimfă, pe care zeița a transformat-o într-o stană de piatră violet, potolindu-i zeului dorința de a strânge în brațe o piatră care nu-i mai provoca nicio plăcere și care, în plus, îi combătea beția care-l făcea pe acesta vesel și faimos! În Grecia, a apărut credința că cei care beau vin dintr-o cupă de ametist nu se îmbată niciodată, ceea ce a determinat  moda, atât în Grecia cât și în Asia Mică, a pocalelor sculpatate în această piatră. Plinius cel Bătrân, în  "Naturalis Historia", consemnează că ametistul, în special când poartă gravate pe el soarele și luna, este o amuletă foarte eficientă împotriva vrăjilor și a demonilor ( această credință s-a păstrat și în Evul Mediu, demonstrată de șiragurile de ametiste puse în morminte, cel mai cunoscut fiind acela din mormântul Merovingienilor). Astăzi, bioenergicienii susțin că această piatră, purificată prin apă, și așazată la cap, în timpul somnului te încarcă cu energie pozitivă.
  Cel mai vechi ametist prelucrat, care avea gravat o căprioară cu puiul ei, a fost descoperit într-un mormânt micenian și este datat în mileniul II î.e.n.
 Ametistul este menționat, de asemenea, în Biblie: în Vechiul Testament printre cele 12 pietre care împodobesc pectoralul purtat de Marele Preot și în Noul Testament este una dintre pietrele de la temelia cetății sfinte a Noului Ierusalim.
  În religia creștină, ametistul a devenit un simbol al cumpătării și al temperanței, el fiind, alături de safir, pietră episcopală, aflându-se sub patronajul Sfântului Evanghelist Matei.
   Începând cu anul 800, când Papa Leon al III-lea l-a încoronat pe Carol cel Mare cu o coroana care cuprindea și un ametist, această piatră a devenit nelipsită printre însemnele regale. Renumite sunt: coroana imperială a Habsburgilor, lucrată în jurul anului 1000 pentru Împăratul Otto al III-lea, coroana Regelui anglo-saxon Eduard Confesorul, creată în secolul al XI-lea, care are și un safir imens ( această coroană a fost purtată ultima oară la încoronarea Reginei Elisabeta a II-a), sceptrul Coroanei engleze și cel al Țarinei Ecaterina cea Mare a Rusiei.
Pe curând,
Earnest.

miercuri, 7 octombrie 2015

BALUL BOBOCILOR LICEENI

   Putea să înceapă școala, fără un nou scandal?!  Balul Bobocilor de la Constanța a fost prilej de dezbateri la posturile de televiziune, când moderatorii căutau vinovații în școală sau  la inspectoratul școlar. De la început, a fost pusă problema greșit, și anume, nu au fost luate în considerare și judecate cu obiectivitate două aspecte.
1. Bobocii aparțin școlii și colectivele de elevi din licee organizează o activitate de primire a bobocilor, adică a elevilor din clasa a IX-a. În fiecare liceu, este un consiliu al elevilor, coordonat de un  profesor consilier cu programe educative, care trebuie să facă un proiect pe tema Balul Bobocilor, pe care-l propune spre aprobare consiliului de administrație al școlii. Acest proiect cuprinde și programul activității, din care nu lipsesc niciodată concursul de mis și mister boboc, concursul de dans sau de  cultură generală etc., după care urmează  premiile și distracția. Se specifică locația desfășurării activității, profesorii diriginți însoțitori și bineînțeles regulile de comportament. În situația în care au apărut diferite organizații care fac din acest eveniment o afacere, acestea trebuie să urmeze aceiași pași în organizarea balului: să prezinte un proiect consiliului de administrație al școlii, cu programul activității și cu regulile de comportare, iar la rândul ei, conducerea școlii trebuie să trimită elevii însoțiți de diriginții claselor, pentru că bobocii sunt ai școlii, nu ai organizațiilor, cluburilor, pentru că se sărbătorește reușita lor la liceu și intrarea lor într-o treaptă superioară de educație. Am înțeles că la Constanța nu  au organizat liceele Balul Bobocilor, că organizatorii nu au primit aprobarea inspectoratului școlar. Și atunci, care este vina școlilor? Copiii participanți au plecat de acasă fără ca părinții să se intereseze unde merg? Pentru ce le-au dat bani la ei?
2. Aspectul peste care s-a trecut în toate aceste dezbateri a fost acela al situației în care niște minori de 15 ani s-au îmbătat. S-a vorbit despre faptul că nu trebuia să se comercializeze alcool la clubul respectiv, pentru că este interzisă prin lege consumarea alcoolului de către minori, dar nu s-a spus esențialul: cum au ajuns ca acești minori, la vârsta de 15 ani, să fie consumatori de băuturi alcoolice, să fie fumători, pentru că sunt sigur, că nu au băut atunci pentru prima oară! Nu școala le-a pus sticla și paharul în față! Părinții acestor minori nu au sesizat niciodată că ei beau la petreceri, că își toarnă vin sau bere în pahar,  la masă, în văzul lor? Vă spun eu, că i-au văzut și i-au lăsat. Mai mult, le-au cumpărat de ziua lor bere, șampanie (dar nu fără alcool) cu care și-au servit colegii, căci deh! așa e la modă, așa a fost și la ziua lui cutărică și nu s-a întâmplat nimic! De la simplul pahar de bere sau vin, nu este decât un pas la paharul de lichior, coniac, wisky sau altă tărie.
   Vă întreb pe dumneavoastră, cetățeni onești, oare școala trebuie să le facă pe toate? Câte ore stă un elev la școală și câte ore stă în familie? . Școala este singurul factor educațional? Familia ce mai face? Mass media, pentru rating, ne prezintă numai fufe și golani, care se bat în direct la televizor. Toată vară a fost prezent pe ecrane Prințul de la Strehaia care își înșela în direct nevasta cu 2 individe care erau mamă și fiică. Ce morală este aceasta? Iar moderatorii fac apoi anchete și dezbateri despre Balul Bobocilor de la Constanța?. 
Pe curând,
Earnest