EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XCVI). ADRIAN LEMENI,TEHNICIZAREA INUMANĂ A VIEȚII

 ,,Robotul este o creație a omului, însă chipul omului nu se reflectă în robot, decât în forma sa mutilată și reducționistă. În inteligența artificială se reflectă partea periferică a minții umane, acea capacitate de procesare analitică, o dimensiune computațională.” 
                                                                                     (Adrian Nemeni, Tehnicizarea inumană a vieții)

Adrian Lemeni, n.27.IX.1971, Cugir, Alba

       Adrian Lemeni este conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. A absolvit în anul  1995 Facultatea de Mecanică de la Universiteatea Politehnică din Timișoara și în anul 1998 Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Universitatea din București, după care a urmat un master în specializarea Doctrină și Cultură. A fost secretar pentru Culte în perioadele cuprinsă între anii 2005 și 2007, 2009 și 2012, fiind propus de umaniști, fără să fi avut vreun angajament politic. În anul 2022 a fost distins de Arhiepiscopul Romanului și Bacăului cu  Ordinul Melchisedec clasa I pentru mireni.

   Cartea pe care v-o recomand am primit-o cadou de la  Societatea Profesorilor de Religie ,,Sfânta Paraschiva”, în noiembrie 2022, dar care mi-a făcut o mare plăcere: am citit-o în două zile ,,pe nerăsuflate”, pentru că este de actualitate și se  se citește ușor. Cartea a fost publicată în anul 2022, la Editura Basilica, București.

    Autorul ne prezintă ceea ce ne pregătesc în viitor futurologii , privind tehnicizarea excesivă și care sunt consecințele negative ale acesteia asupra vieții umane. De asemenea, ne face cunoscute punctele de vedere privind acest subiect ale unor specialiști în filosofia tehnologiei, ca Jaques Ellul , Vlad Niculescu-Dincu, ale unor filosofi, psihologi, sociologi, teologi, scriitori din  România și de pretutindeni. Ne relatează despre omul cyborg, care va avea mintea-software, creierul-hard și trupul-Avatar, depre religia Google recunoscută în Canada și de prima biserică a acestei religii, întemeiată în  anul 2007 în S.U.A de către Lavadowski,  numită ,,Way of the Future”, care îl venerează pe zeul I.A ( Inteligența Artificială), despre transumanism și multe alte lucruri, acțiuni pe care niște obsedați de a distruge sufletul uman le pregătesc omenirii, din marea lor  ,,dragoste” față de tehnologie.

   Lectură plăcută!

  Pe curând

   Earnest
 

CUI DATORĂM UNIREA DE LA 24 IANUARIE 1859?

 „Tot ce am îndurat, tot ce m-am silit a face pentru Țară și Biserică, doresc să rămână necunoscute, precum au fost tainice și lacrimile și suspinurile mele în lunga carieră ce am străbătut”.

     ( din Testamentul Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei (1850-1865) și apoi de Mitropolit-Primat al României (1865-1875)

Gh.Tăttărescu, Portretul Mitropitului Nifon

        Astăzi, se împlinesc  164 de ani de la dubla alegere al lui Alexandru Ioan Cuza, la București, la 24 ianuarie 1859, dată considerată Unirea Țării Românești cu Moldova, zi devenită Sărbătoare Națională, prin Legea nr. 171/2014.  Prin această dublă alegere, românii au pus Puterile în fața faptului împlinit, pentru că la Conferința de la Paris, care s-a desfășurat  în perioada mai-august 1858, cele șapte Puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman)  au hotărât aprobarea, cu modificări, a  unor cerințe din rezoluțiile Adunărilor ad hoc din 1857: unirea celor două țări române sub un princepe român, ales pe viață, cu numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești dar cu două capitale, cu două guverne şi cu două adunări legiuitoare. Era înfiinţată Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun, precum şi Curtea de Casaţie comune pentru ambele Principate, avându-şi sediul la Focşani. Armata urma să aibă un şef unic. Românii, după cum știm, au organizat două alegeri, conform hotărârii Puterilor, numai că au ales același domnitor: pe Alexndru Ioan Cuza la Iași pe 22 ianuarie 1859, iar pe 24 ianuarie 1859, la București tot pe Alexandtu Ioan Cuza, profitând de omisiunea făcută de Puteri, care nu specificaseră că trebuie aleși principi diferiți.

  Așadar, cine a venit cu ideea alegerii tot a lui Alexandru Ioan Cuza și la București, știind că urmașii  vechilor familii domnitoare își doreau să devină principi?

    Se spune că ,,Poporul a făcut Unirea”, având în vedere faptul că  pe Dealul Mitropoliei s-a adunat poporul, care-l voia pe Cuza domn și că , sub presiunea acestuia, membrii Adunării Elective s-au văzut nevoiți să-l aleagă tot pe Cuza.

  Puțini știu că în dimineața acelei zile, Mitropolitul Ungrovlahiei, Nifon, i-a chemat pe electori și i-a pus să jure pe Evanghelie că-l vor alege tot pe Cuza. Nu se știe, dacă oamenii au fost scoși în stradă tot de trimișii vrednicului mitropolit, dar ne întrebăm: câți  auziseră de Cuza, la București?

   Corect ar fi să spunem, următoarele:

Biserica a înfăptuit Unirea!

Poporul a dorit unirea, exprimând-o în  rezoluțiile Adunărilor ad-hoc și sprijinind dubla alegere a lui Cuza!

Cuza, alături de oamenii politici ai vremii, a desăvârșit unirea prin activitatea diplomatică de recunoaștere a dublei sale alegeri și prin reformele pe care le-a înfăptuit, care au continuat și modernizarea României începută, timid, după Revoluția lui Tudor Vladimirescu!

    Așadar, nu putem neglija cei trei mari factori care au înfăptuit Unirea: Biserica care a susținut românismul, prin religie, dar mai ales prin primele scrieri în limba română, care au fost răspândite în tot spațiul românesc, de popor care a conștientizat dintotdeauna că se poate înțelege în limba română, în teritoriile aflate de o parte sau de altă parte a Milcovului sau a lanțului carpatic, de marea personalitate Alexandru Ioan Cuza și de marii oameni politici ai acelor vremuri care au fost alături de el. 

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=Ttx65dl4YLg

DEZNAȚIONALIZAREA ROMÂNILOR ÎN SPAȚIUL LOR DE ORIGINE

 „Sute de ani românii au fost, cel puțin indirect, stăpâniți de turci; niciodată, însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și identitatea română. Oriunde românii au căzut sub stăpânirea directă sau indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”

     ( Mihai Eminescu)

           

Românii din orașul Crasna (r.Cernăuți),unde sunt majoritari

Cum poți deznaționaliza un popor? Simplu: prin învățământ și religie! Românii din Bucovina de Nord, din Maramureșul de Nord, din cele trei județe din sudul Basarabiei, teritorii aflate astăzi în componența statului Ucraina, au fost supuși unei politici de deznaționalizare de două ori. Prima dată  sub ocupația austriacă, maghiară și rusă, a doua oară, în zilele noastre, sub ocupația ucraineană. Mă exprim corect: este vorba de o ocupație ucraineană a vechilor teritorii românești! Să fie clar ceea ce eu vreau să spun: românii din acest teritoriu nu constituie diaspora românească, ci băștinașii acelor teritorii! Să nu fiu înțeles greșit: nu scriu aceste rânduri, pentru a milita unirea Bucovinei de Nord și a Maramureșului de Nord cu România sau a sudului Basarabiei cu Republica Moldova, ci pentru a susține dreptul românilor și al celorlalte minorități naționale din aceste teritorii, la școli în limba lor naționale și la religia străbună exprimată în limba națională.

  Stăpânirea austriacă asupra Bucovinei ( am scris deja pe acest blog, dar voi reveni cu câteva aspecte) a introdus politica divide et impera. Prin Legea Ratio Educationes dată în anul 1777 de către Împăratul Iosif II, se introducea învățământul primar obligatoriu, gratuit, în limbile naționale din imperiu, din rațiuni bine întemeiate: austriecii aveeau nevoie să educe o generație loială imperiului. În aceeași perioadă, însă, austriecii au colonizat în Bucovina: germani (funcționari, mineri și meșteșugari ), slovaci ( tăietori de lemne și meșteri sticlari), evrei ( arendași de moșii, prăvălii, mori sau crâșme, comercianți și cămătari), maghiari (agricultori și crescători de animale), polonezi ( lucrători calificați în saline, funcționari mărunți și agricultori), armeni (negustori), huțuli (păstori și lucrători forestieri), lipoveni ( țărani și lucrători zilieri) și mai ales ruteni sau ucraineni. În timpul războaielor napoleoniene, drepturile tradiționale românești au dispărut, răzeșii au fost transformați în iobagi, numărul zilelor de clacă a crescut de la 12 în 1793 la 75-80 în 1819. În anul 1808, s-a proclamat obligativitatea serviciului militar în tot imperiul.  În 1819, învățământul primar obligatoriu a fost desființat, iar școlile românești din Bucovina au fost puse sub controlul Consiliului Catolic de la Lemberg. Populația românească a fost defavorizată în continuare prin continuarea politicilor care încurajau colonizarea și imigrația. În anul 1910, populația românească reprezenta doar  34,4%, din cei 800.000 de locuitori ai Bucovinei. Bucovina, prin hotărârea din 28 noiembrie 1918 a celor 74 de deputaţi români, 6 polonezi, 7 germani, 13 ucraineni, întruniți în Sala Mitropoliei Ortodoxe Române de la Cernăuți, s-a unit cu România (comunitatea evreiească, foarte numeroasă în Bucovina, va adera la actul Unirii, în decembrie 1918).

   Prin prevederile Pactul Ribbentrop - Molotov, la 28 iunie 1940, Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia au fost anexate de URSS, În perioada 1941-1944 aceste teritorii au revinit României, dar vor fi  ,,recuperate”de URSS,  în aprilie 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene. 

  În anul 2012, preahulitul Președinte pro-rus Viktor Ianukovici, cel gonit de revolta de pe Maidan în 2014, a promulgat legea prin care limba română obținuse statut de limbă regională și putea fi folosită, alături de ucraineană, nu numai în școli, ci și  în unitățile administrative locale, în zonele unde exista populație de naționalitate română. În anul 2019, Președintele ,,democrat” Petro Poroșenko a semnat însă legea contrarie: „Cu privire la funcționarea limbii ucrainene ca limbă de stat” prin care  în administrație se folosește din nou doar ucraineana, iar limba de stat trebuie utilizată și în spectacolele de teatru, în dublarea filmelor, la televiziune, în  școală.  Dacă înaintea acestei legi, se putea învăța în limba română la ciclul primar, începând cu 1 ianuarie 2020, nu se mai putea învăța în limbile naționale, decât câteva ore pe săptămână , la ciclul primar.

 Acum ,,democratul” Volodomir Zelenschi a interziz vorbirea limbii naționale și în biserici ( nici ungurii, nici austriecii, nici rușii comuniștii, care au închis multe biserici, nu au îndrăznit să facă acest lucru. Preoții ortodocși români din Ucraina cunosc prigoana pe care au cunosut-o preoții români ortodocși în vremea generalului Bucow, în Transilvania. Parohiile române ortodocse din Ucraina se împuținează, la fel ca pe timpul stăpânirii austriece a Bucovinei.

    Ce face statul român? Se angajeazăsă să susțină statul ucrainean împotriva Rusiei, necondiționat. Singurul stat care a protestat încă din anul 2017a fost Ungaria, care , prin Ministrul de Externe, Péter Szijjártó, a afirmat clar că  va bloca aspirațiile internaționale, europene si euroatlantice ale Kievului.

     Noi, ca și alte state europene susținătoare ale Ucrainei, nu înțelegem cât de periculos este să înarmezi un stat, care are o astfel de politică de deznaționalizare a minorităților și de ucrainizare a lor. 

   Nu vreau să fiu în ,,pielea” ucraenilor nevinovați, pașnici, care suportă condițiile unui război de uzură și condițiile prevăzute în Legea marțială, dar nici nu vreau ca Ucraina să devină un stat militar puternic, cu un președinte care va duce o politică expansionistă, nu numai una de apărare.

    Data viitoare vă voi scrie despre dorințele conducătorilor ucraineni în relațiilecu românii și de dorința lor, în anul 1918, de a alipi Basarabia la Ucraina.

    Pe curând,

    Earnest

ZIUA CULTURII NAȚIONALE

                         ,,Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc.”
                                                                                                           (Tudor Arghezi)

Onești, Mihai Eminescu, sculptor Eremia Grigorescu
În anul 2014, a fost declarată cea mai spectaculoasă statuie din lume, dintre cele 25 de statui nominalizate

       Din inițiativa actorului Mircea Diaconu ( pe atunci membru P.N.L.) sprijinit de 50 de deputați  și senatori P.S.D. s-a inițiat proiectul de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie, să devină Ziua Culturii Naţionale. La 16 noiembrie 2010, Camera Deputaților a adoptat această lege cu 175 de voturi favorabile, unul împotrivă şi două abţineri. Menționez că 15 ianuarie este, de asemenea, și Ziua Culturii Naționale din Republica Moldova. În expunerea de motive a iniţiatorilor se arăta: ,,Ziua Culturii Naţionale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional''.

     Ziua Culturii Naţionale este celebrată şi în alte ţări europene. De exemplu, în Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes.

    M-am bucurat  când a fost aleasă  ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu ca Ziua Culturii Naționale pentru că, începând cu pseudointelectualul Horia-Roman Patapievici (făcut doctor honorius cauza al Universității de Vest din Timișoara) care spunea despre Eminescu  că ,, este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“, se crease un curent al generației școlită pe bursele acordate de Soros care denigra istoria poporului român,  marile personalități românești, printre care se afla și Mihai Eminescu. 

     Am ascultat, astăzi, pe postul TV Trinitas slujba de pomenire a lui Mihai Eminesu, săvârșită de Patriarhia României și alocuțiunea susținută de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Am aflat că prima lucrare de doctorat dspre opera lui Mihai Eminescu a susținut-o, la câțiva ani de la moartea poetului, la Budapesta, în limba maghiară, în anul 1895,  Miron Cristea, care va deveni în anul 1925 primul Patriarh al României. Manuscrisul tezei de doctorat al lui Miron Cristea, ,,Eminescu, viața și opera. Studiu asupra unor creații mai noi în literatura română”, a fost descoperit în arhivele Facultății de Teologie de la Sibiu de către Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală. El a tradus această lucrare, realizând un studiu introductiv și a publicat-o în anul 1984. Până în prezent, aceasta a fost publicată în 4 ediții.

     M-am gândit, ca astăzi, de ziua nașterii lui Mihai Eminescu, să vă spun un mit românesc care l-a inspirat pe Mihai Eminescu, în tinerețe, ca să scrie frumoasa poezie ,, Floare albastră.” Motivul florii albastre este unul de  largă circulaţie europeană. Nu știu ce mituri i-a inspirat pe ceilalți poeți. Unii critici susțin că Eminescu s-ar fi inspirat din Novalis, numai că la poetul german, spun ei,  ,,floarea albastră”  este simbolul  aspiraţiei spre infinit, „tendinţa spre infinit, năzuinţa de a atinge îndepărtata patrie a poeziei”. La Eminescu, „floarea albastră” reprezintă metaforic viaţa, albastrul simbolizând infinitul, puritatea, idealul, iar floarea simbolizează iubirea, iubita, astfel viaţa însăşi.

     Eu cred că mitul care l-a inspirat pe Mihai Eminescu este al florii de cicoare. Cicoarea face parte din plantele albastre heliotrope, care-și îndreaptă floarea după Soare și pe care și-o închide la apusul lui. Mitul cicorii are două variante: 

1. Într-o dimineață, Zâna florilor se scălda în rouă. Soarele, văzând-o, s-a îndrăgostit, fiind  impresionat de frumusețea ei. A trimis doi luceferi care să o pețească.  Zâna l-a refuzat, spunând că el este călător, vine și pleacă și nu  poate fi sigură de dragostea lui eternă, el putându-se îndrăgosti de altă zână pe care o va întâlni în drumurile sale. Mândrul Soare s-a supărat și s-a răzbunat pe ea, transformând-o în cicoare.

2. În a doua variantă, se spune că o pământeacă, uitându-se la Soare, a fost impresionată de strălucirea lui și s-a îndrăgostit. Mândrul Soare , considerând  că este o nesăbuință ca o pământeancă să aspire la o asemenea dragoste inegală, a transformat-o într-o cicoare.

   Cicoarea este simbolul dragostei neîmpărtășite. al visului neîndeplinit, dar și al atașamentului fără margini. De aceea, este folosită în unele farmece de dragoste.

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=xnwW-hFlyNw

O înregistrare minunată. Îmi amintește de vremea când eram la Mărășești și în vacanța de iarnă, după Anul Nou, pregăteam cu elevii liceului în colaborare cu directorul Casei de Cultură, poetul Constantin Ghiniță, și cu Casa Pionierilor spectacolul dedicat lui Mihai Eminescu. Elevii din acea perioada știau poeziile poetului și cântau la chitară, flaut, melodiile scrise pe versurile poetului. Unul dintre aceștia este Laurențiu Topală, care a absolvit Conservatorul la Iași, chitară clasică și realizează la Trinitas  emisiunea  ,,Lumea în armonie”. Era pasionat și de istorie și a mers cu mine pe Șantierul Arheologic de la Cucuteni, unde a lucrat, împreună cu alți elevi de ai mei, timp de o lună.