ZIUA CULTURII NAȚIONALE

                         ,,Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc.”
                                                                                                           (Tudor Arghezi)

Onești, Mihai Eminescu, sculptor Eremia Grigorescu
În anul 2014, a fost declarată cea mai spectaculoasă statuie din lume, dintre cele 25 de statui nominalizate

       Din inițiativa actorului Mircea Diaconu ( pe atunci membru P.N.L.) sprijinit de 50 de deputați  și senatori P.S.D. s-a inițiat proiectul de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie, să devină Ziua Culturii Naţionale. La 16 noiembrie 2010, Camera Deputaților a adoptat această lege cu 175 de voturi favorabile, unul împotrivă şi două abţineri. Menționez că 15 ianuarie este, de asemenea, și Ziua Culturii Naționale din Republica Moldova. În expunerea de motive a iniţiatorilor se arăta: ,,Ziua Culturii Naţionale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional''.

     Ziua Culturii Naţionale este celebrată şi în alte ţări europene. De exemplu, în Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes.

    M-am bucurat  când a fost aleasă  ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu ca Ziua Culturii Naționale pentru că, începând cu pseudointelectualul Horia-Roman Patapievici (făcut doctor honorius cauza al Universității de Vest din Timișoara) care spunea despre Eminescu  că ,, este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“, se crease un curent al generației școlită pe bursele acordate de Soros care denigra istoria poporului român,  marile personalități românești, printre care se afla și Mihai Eminescu. 

     Am ascultat, astăzi, pe postul TV Trinitas slujba de pomenire a lui Mihai Eminesu, săvârșită de Patriarhia României și alocuțiunea susținută de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Am aflat că prima lucrare de doctorat dspre opera lui Mihai Eminescu a susținut-o, la câțiva ani de la moartea poetului, la Budapesta, în limba maghiară, în anul 1895,  Miron Cristea, care va deveni în anul 1925 primul Patriarh al României. Manuscrisul tezei de doctorat al lui Miron Cristea, ,,Eminescu, viața și opera. Studiu asupra unor creații mai noi în literatura română”, a fost descoperit în arhivele Facultății de Teologie de la Sibiu de către Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală. El a tradus această lucrare, realizând un studiu introductiv și a publicat-o în anul 1984. Până în prezent, aceasta a fost publicată în 4 ediții.

     M-am gândit, ca astăzi, de ziua nașterii lui Mihai Eminescu, să vă spun un mit românesc care l-a inspirat pe Mihai Eminescu, în tinerețe, ca să scrie frumoasa poezie ,, Floare albastră.” Motivul florii albastre este unul de  largă circulaţie europeană. Nu știu ce mituri i-a inspirat pe ceilalți poeți. Unii critici susțin că Eminescu s-ar fi inspirat din Novalis, numai că la poetul german, spun ei,  ,,floarea albastră”  este simbolul  aspiraţiei spre infinit, „tendinţa spre infinit, năzuinţa de a atinge îndepărtata patrie a poeziei”. La Eminescu, „floarea albastră” reprezintă metaforic viaţa, albastrul simbolizând infinitul, puritatea, idealul, iar floarea simbolizează iubirea, iubita, astfel viaţa însăşi.

     Eu cred că mitul care l-a inspirat pe Mihai Eminescu este al florii de cicoare. Cicoarea face parte din plantele albastre heliotrope, care-și îndreaptă floarea după Soare și pe care și-o închide la apusul lui. Mitul cicorii are două variante: 

1. Într-o dimineață, Zâna florilor se scălda în rouă. Soarele, văzând-o, s-a îndrăgostit, fiind  impresionat de frumusețea ei. A trimis doi luceferi care să o pețească.  Zâna l-a refuzat, spunând că el este călător, vine și pleacă și nu  poate fi sigură de dragostea lui eternă, el putându-se îndrăgosti de altă zână pe care o va întâlni în drumurile sale. Mândrul Soare s-a supărat și s-a răzbunat pe ea, transformând-o în cicoare.

2. În a doua variantă, se spune că o pământeacă, uitându-se la Soare, a fost impresionată de strălucirea lui și s-a îndrăgostit. Mândrul Soare , considerând  că este o nesăbuință ca o pământeancă să aspire la o asemenea dragoste inegală, a transformat-o într-o cicoare.

   Cicoarea este simbolul dragostei neîmpărtășite. al visului neîndeplinit, dar și al atașamentului fără margini. De aceea, este folosită în unele farmece de dragoste.

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=xnwW-hFlyNw

O înregistrare minunată. Îmi amintește de vremea când eram la Mărășești și în vacanța de iarnă, după Anul Nou, pregăteam cu elevii liceului în colaborare cu directorul Casei de Cultură, poetul Constantin Ghiniță, și cu Casa Pionierilor spectacolul dedicat lui Mihai Eminescu. Elevii din acea perioada știau poeziile poetului și cântau la chitară, flaut, melodiile scrise pe versurile poetului. Unul dintre aceștia este Laurențiu Topală, care a absolvit Conservatorul la Iași, chitară clasică și realizează la Trinitas  emisiunea  ,,Lumea în armonie”. Era pasionat și de istorie și a mers cu mine pe Șantierul Arheologic de la Cucuteni, unde a lucrat, împreună cu alți elevi de ai mei, timp de o lună.