DEZNAȚIONALIZAREA ROMÂNILOR ÎN SPAȚIUL LOR DE ORIGINE

 „Sute de ani românii au fost, cel puțin indirect, stăpâniți de turci; niciodată, însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și identitatea română. Oriunde românii au căzut sub stăpânirea directă sau indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”

     ( Mihai Eminescu)

           

Românii din orașul Crasna (r.Cernăuți),unde sunt majoritari

Cum poți deznaționaliza un popor? Simplu: prin învățământ și religie! Românii din Bucovina de Nord, din Maramureșul de Nord, din cele trei județe din sudul Basarabiei, teritorii aflate astăzi în componența statului Ucraina, au fost supuși unei politici de deznaționalizare de două ori. Prima dată  sub ocupația austriacă, maghiară și rusă, a doua oară, în zilele noastre, sub ocupația ucraineană. Mă exprim corect: este vorba de o ocupație ucraineană a vechilor teritorii românești! Să fie clar ceea ce eu vreau să spun: românii din acest teritoriu nu constituie diaspora românească, ci băștinașii acelor teritorii! Să nu fiu înțeles greșit: nu scriu aceste rânduri, pentru a milita unirea Bucovinei de Nord și a Maramureșului de Nord cu România sau a sudului Basarabiei cu Republica Moldova, ci pentru a susține dreptul românilor și al celorlalte minorități naționale din aceste teritorii, la școli în limba lor naționale și la religia străbună exprimată în limba națională.

  Stăpânirea austriacă asupra Bucovinei ( am scris deja pe acest blog, dar voi reveni cu câteva aspecte) a introdus politica divide et impera. Prin Legea Ratio Educationes dată în anul 1777 de către Împăratul Iosif II, se introducea învățământul primar obligatoriu, gratuit, în limbile naționale din imperiu, din rațiuni bine întemeiate: austriecii aveeau nevoie să educe o generație loială imperiului. În aceeași perioadă, însă, austriecii au colonizat în Bucovina: germani (funcționari, mineri și meșteșugari ), slovaci ( tăietori de lemne și meșteri sticlari), evrei ( arendași de moșii, prăvălii, mori sau crâșme, comercianți și cămătari), maghiari (agricultori și crescători de animale), polonezi ( lucrători calificați în saline, funcționari mărunți și agricultori), armeni (negustori), huțuli (păstori și lucrători forestieri), lipoveni ( țărani și lucrători zilieri) și mai ales ruteni sau ucraineni. În timpul războaielor napoleoniene, drepturile tradiționale românești au dispărut, răzeșii au fost transformați în iobagi, numărul zilelor de clacă a crescut de la 12 în 1793 la 75-80 în 1819. În anul 1808, s-a proclamat obligativitatea serviciului militar în tot imperiul.  În 1819, învățământul primar obligatoriu a fost desființat, iar școlile românești din Bucovina au fost puse sub controlul Consiliului Catolic de la Lemberg. Populația românească a fost defavorizată în continuare prin continuarea politicilor care încurajau colonizarea și imigrația. În anul 1910, populația românească reprezenta doar  34,4%, din cei 800.000 de locuitori ai Bucovinei. Bucovina, prin hotărârea din 28 noiembrie 1918 a celor 74 de deputaţi români, 6 polonezi, 7 germani, 13 ucraineni, întruniți în Sala Mitropoliei Ortodoxe Române de la Cernăuți, s-a unit cu România (comunitatea evreiească, foarte numeroasă în Bucovina, va adera la actul Unirii, în decembrie 1918).

   Prin prevederile Pactul Ribbentrop - Molotov, la 28 iunie 1940, Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia au fost anexate de URSS, În perioada 1941-1944 aceste teritorii au revinit României, dar vor fi  ,,recuperate”de URSS,  în aprilie 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene. 

  În anul 2012, preahulitul Președinte pro-rus Viktor Ianukovici, cel gonit de revolta de pe Maidan în 2014, a promulgat legea prin care limba română obținuse statut de limbă regională și putea fi folosită, alături de ucraineană, nu numai în școli, ci și  în unitățile administrative locale, în zonele unde exista populație de naționalitate română. În anul 2019, Președintele ,,democrat” Petro Poroșenko a semnat însă legea contrarie: „Cu privire la funcționarea limbii ucrainene ca limbă de stat” prin care  în administrație se folosește din nou doar ucraineana, iar limba de stat trebuie utilizată și în spectacolele de teatru, în dublarea filmelor, la televiziune, în  școală.  Dacă înaintea acestei legi, se putea învăța în limba română la ciclul primar, începând cu 1 ianuarie 2020, nu se mai putea învăța în limbile naționale, decât câteva ore pe săptămână , la ciclul primar.

 Acum ,,democratul” Volodomir Zelenschi a interziz vorbirea limbii naționale și în biserici ( nici ungurii, nici austriecii, nici rușii comuniștii, care au închis multe biserici, nu au îndrăznit să facă acest lucru. Preoții ortodocși români din Ucraina cunosc prigoana pe care au cunosut-o preoții români ortodocși în vremea generalului Bucow, în Transilvania. Parohiile române ortodocse din Ucraina se împuținează, la fel ca pe timpul stăpânirii austriece a Bucovinei.

    Ce face statul român? Se angajeazăsă să susțină statul ucrainean împotriva Rusiei, necondiționat. Singurul stat care a protestat încă din anul 2017a fost Ungaria, care , prin Ministrul de Externe, Péter Szijjártó, a afirmat clar că  va bloca aspirațiile internaționale, europene si euroatlantice ale Kievului.

     Noi, ca și alte state europene susținătoare ale Ucrainei, nu înțelegem cât de periculos este să înarmezi un stat, care are o astfel de politică de deznaționalizare a minorităților și de ucrainizare a lor. 

   Nu vreau să fiu în ,,pielea” ucraenilor nevinovați, pașnici, care suportă condițiile unui război de uzură și condițiile prevăzute în Legea marțială, dar nici nu vreau ca Ucraina să devină un stat militar puternic, cu un președinte care va duce o politică expansionistă, nu numai una de apărare.

    Data viitoare vă voi scrie despre dorințele conducătorilor ucraineni în relațiilecu românii și de dorința lor, în anul 1918, de a alipi Basarabia la Ucraina.

    Pe curând,

    Earnest