luni, 25 septembrie 2017

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (III) DOBROGEA SUB REGIM DE OCUPAȚIE (1916-1918)

Prizonieri români în Dobrogea
 În luna august, au început în țară comemorările pentru cei ce și-au jertfit viața pentru întregirea națională, în paralel cu aniversările victoriilor de la Mărăști, Mărășești, Oituz, sesiuni științifice, expoziții, maratoane etc.Ne pregătim pentru Marea Unire ( am auzit un reporter TV, spunându-i unui polonez, în vârstă de 90 de ani, care a învățat singur limba română și care i-a recitat din ,,Pe al nostru steag e scris Unire", că el nu a auzit  de acest cântec; eu zic: atunci, nu am făcut nimic pentru întâmpinarea Marii Uniri! Pentru acei care nu cunosc acest cântec patriotic, îi informez că versurile aparțin lui Andrei Bârseanu, iar muzica lui Ciprian Porumbescu.).
M-am gândit, că ar trebui să reflectăm și la românii care au luptat, fără a fi victorioși și la cei care au suferit un regim nemilos de ocupație. De aceea, astăzi, îmi voi îndrepta gândurile spre Dobrogea, regiune, care a stat sub ocupația germană și bulgară, între anii 1916 și 1918. Înfrângerea românilor de pe frontul dobrogean s-a datorat ,,defecțiunilor" în mecanismul strategic al Antantei. Armata română a fost înfrântă, iar Dobrogea a intrat sub un regim de ocupație germană ( Constanța) și bulgară (Tulcea), care a însemnat exploatarea românilor și distrugerea de bunuri materiale și culturale.  Înteleg că un regim de ocupație presupune un sistem de rechiziții și de raționalizarea produselor, printr-un sever regim de cartelizare, dar nu am să înțeleg niciodată de ce se distrug bunuri materiale și culturale. Astfel, civilizații și educații germani au doborât statuia lui Ovidius , au distrus monumentul lui Mircea cel Bătrân și bustul lui Ioan Nenițescu, au distrus și au ars Arhivele, au devastat Muzeul Școlii din Hârșova, unde se acumulaseră timp de 30 de ani valoroase exponate din istoria Dobrogei, au închis școlile, iar mobilierul l-au folosit drept combustibil. Ceea ce au realizat românii, timp de 40 de ani de la Independență, au distrus germanii și bulgarii în 2 ani și ceva de ocupație. Localurile publice au fost transformate în cazărmi și grajduri, instalațiile portuare au fost avariate sau subtilizate ( au fost constatate stricăciuni și lipsuri în valoare de 25.000.000 de lei și dacă mai adăugăm  faptul că portul Constanța fusese modernizat de Anghel Saligny, făcându-l al doilea port din Europa, pagubele cresc). Calea ferată Constanța-Cernavoda a fost demontată pe dublura sa, iar remorcherele, motoarele, depozitele, utilajul silozurilor, rezervoarele de combustibil, locomotivele au fost distruse. De asemenea, germanii și bulgarii au introdus munca forțată pentru toți locuitorii. La Tulceea, femeile și copiii care nu realizau norma impusă erau bătuți cu patul puștii. Preoții și profesorii români care s-au împotrivit au fost alungați, iar funcționarii comunali au fost concediați și înlocuiți cu colaboratorii.
  Lista fărădelegilor comise de ocupanți este mult mai mare. E suficient să știm. că acest popor a fost și este în continuare jefuit, chiar dacă nu suntem sub regim de ocupație sau în război. Acum avem mai puțin decât aveam la încheierea păcii: diferența este că acum, le-am dat noi pe toate, de bună voie.
 Singura noastră datorie este să le aducem strămoșilor un pios omagiu și să păstrăm ceea ce ne-au lăsat: un teritoriu întregit, măcar atât cât a mai rămas din el!
Pe curând, 
Earnest

marți, 19 septembrie 2017

FENOMENUL FLACARA

Andrei Păunescu, n. 3 mai 1969
Sâmbătă, 16 septembrie, la Sala Ateneu, a avut loc spectacolul susținut de  Cenaclul ,,Flacara", coordonat acum de Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, fondatorul cenaclului în  martie 1973 ( cenaclul a fost interzis în anul 1985, ultimul spectacol,1615, s-a ținut pe Stadionul ,,Petrolul" din Ploiești). Cenaclul ,,Flacara" a fost un fenomen cultural de poezie și muzică, începând de la melodii populare, până la muzică clasică, folk și rock. Pentru membrii cenaclului, scena era ,,școală și stil de viață". pentru public, cenaclul a fost o școală de educație patriotică, lecții de dragoste și toleranță. Deviza spectacolelor era ,,Lumină, Luptă, Libertate", soliștii făcând cu mâna dreaptă simbolul L de trei ori. ( ,, luăm libertatea ca atare: o transformăm în cultură")
   Spectacolul a fost susținut de o parte din veteranii Cenaclului ,,Flacara" , printre care Vali Moldovan, Arpad Domokos, Vasile Moraru, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Mădălina Amon Nagy ( vă mai amintiți de ,,Te salut, generație în blugi?"). A fost un spectacol de excepție cu muzică bună, romantică și patriotică, pe versurile lui Adrian Păunescu ( spectacolul a foat realizat în memoria poetului, anul acesta împlinindu-se 7 ani de la trecerea acestuia în eternitate ), Ion Minulescu, George Coșbuc și  pe versuri din poezia populară, care a reușit să ridice publicul în picioare, care a cântat împreună cu soliștii. Spectatorii au fost de toate vârstele: de la  pensionari de 80 de ani  până la elevi de liceu. 
  Felicit pe inițiatoarea acestui spectacol, care a rămas anonimă, și pe sponsori! Le urez membrilor cenaclului să aibă putere să susțină spectacole, prin care să reușească să schimbe gustul consumatorilor de muzică vulgară.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 6 septembrie 2017

RĂUTATE SAU IGNORANȚĂ LA MARIA COMAN ȘI BOGDAN CHIRIEAC?

Deunăzi, am urmărit o emisiune  cu cei doi protagoniști și cu alți invitați ai Marie Coman , unde au fost dezbătute două probleme arzătoare la ordinea zilei: construirea unui cămin cultural într-o comunitate rurală de 300 de locuitori și punerea în vânzare de către Paltin Sturdza a Palatului Ghica-Comănești, din orașul Comănești, din județul Bacău. Au urmat discuții, au fost spuse păreri, care mai de care mai revoltătoare, pentru mine un cetățean onest. Cei doi jurnaliști, care s-au plimbat prin lume, cred că nu-și cunosc țară și consideră că nimic nu există în România, în afara Bucureștiului și a Văii Prahovei.
1. La prima problemă: construirea unui cămin cultural într-o localitate cu 300 de locuitori, îi răspund doamnei Coman că se merită  o astfel de investiție. În perioada interbelică, moșierimea românească a inființat cercuri culturale în mediul rural, care în vremea socialismului au fost transformate în activități în cămine culturale, cu biblioteci, cu echipe de teatru de amatori, cu formații de dansuri populare sau de coruri, care, în epoca actuală de reală democrație, s-au transformat în discoteci, cârciumi, iar bibliotecile au dispărut ca și formațiile de dansuri populare și cele de teatru de amatori. Pe scenele vechilor cămine culturale rurale, au jucat mari actori români, aflați în turnee de culturalizare a maselor, cântăreți valoroși de muzică populară sau ușoară. Ar trebui să reînviem atmosfera vechilor obiceiuri și poate caminele culturale vor fi focare de menținere a tradițiilor românești.
2. Un interlocutor spunea că, odată cu vânzarea acestui palat, se va putea dezvolta, în această zonă turismul. Îl informez că în palat funcționează un muzeu de etnografie și artă, care deține o impresionantă colecție de artă contemporană, printre care se numără câteva tablouri de ale lui Sabin Bălașa. Domnul Chirieac spunea că nu ai ce vizita în zonă și se ajunge greu acolo. De aceea, mă văd obligată să-i propun un traseu eruditului ziarist, de meserie chimist.
a. De la București o luați pe E85, una dintre cele mai bine întreținute șosele din țară, iar la ieșirea din Adjud (dacă nu vreți să mergeți prin Bacău) , la sensul giratoriu, faceți stânga, pe DN11A, pe minunata vale a Trotușului, numită cu mândrie de localnici, Valea Loarei a României, datorită numeroaselor palate și castele, ce-i drept, o parte dintre ele, după ce au fost retrocedate, au rămas în ruină. Dacă dumneavoastră le veți vizita și vă veți revolta, veți trage un semnal de alarmă și cine știe (?), poate le vor veni mintea înapoi la cap celor care s-au luptat în tribunale, ca să le obțină.
b. La Căiuți, puteți vedea conacul Răducau-Rosetti, unde s-a pus la cale alegerea lui Cuza, care se renovează de vreo 15 ani.
c. La ieșirea din Căiuți, la km. 24, pe partea dreaptă, dincolo de calea ferată, veți vedea și veți admira, podul de piatră al lui Ștefan cel Mare.
d. Înainte de a intra în Onești, pe partea stângă, o cotiți spre Mănăstirea Bogdana, ctitorită în anul 1660, care a fost transformată, pe vremea socialismului, când în tabără pionerească, când în depozit de carte sau muzeu. Astăzi, este din nou mănăstire și este o Putnă mai mică. 
d. Revenind pe șosea trebuie să vă opriți la Biserica din Borzești, ctitoria lui Ștefan cel Mare. Vi se pare că nu se merită?
e. Și la Onești aveți ce vizita, chiar dacă este un oraș nou, dar cum veți trece prin față Monumentului Eroilor ,,Regina Maria", opriți-vă o clipă pentru un moment de reculegere, pentru că tot s-au împlinit 100 de ani de la eroicele lupte. Veți trece, de asemenea, prin fața Monumentului Mihai Eminescu,  lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu, situată pe locul 8, în topul celor mai creative statui din lume ( nu noi am realizar acest top, ci străinii).
f. De la Onești vă puteți abate la Mănăstirea Cașin, unde veți vedea ctitoria lui Gheorghe Ștefan, ridicată în anul 1655 (am scris pe acest blog despre acest splendid monument) sau spre Oituz. Mai este cazul să spun ce au făcut acum 100 de ani strămoșii noștri , la Oituz și ce puteți vedea acolo?
g. La ieșire din Onești, o faceți la stânga  pe DN12A și vă îndreptați spre Târgu Ocna, trecând prin Târgu Trotuș, unde este un ansamblu medieval ( ruine din secolul 14 și biserica din 1730),
h. Ajungeți la Tîrgu-Ocna unde, în afară de Salină (care deține cea mai mare bază de tratament din țară) , puteți vedea o mulțime de monumente, printre care Biserica cu Tunuri sau Biserica Răducanu, cu mormântul lui Costache Negri. De asemenea, pe Măgura veți vedea mausoleul și Mănăstirea Măgura Ocnei( 1653), a doua mănăstire închisă în vremea socialismului și transformată în bază sportivă și de creație artistică).
i. De aici, o cotiți spre stânga, pe minunata vale a Slănicului, ajungând în Slănic Moldova, care nu este deloc o ruină, domnule Chirieac!. Are hoteluri și restaurante curate, cu mâncare bună, orașul este curat, nu murdar ca Sinaia, iarna are și pârtie de schi. Cât despre Munții Nenirei, aceștia sunt o splendoare!
j. La Dofteana, pe partea stângă a șoselei, se află Castelul de vânătoare al lui Nicolae Ghica . Chiar dacă acesta se află în reabilitare, merită să fie vizitat, mai ales pentru minunatul parc. Propietarul actual a construit în preajmă, opensiune. Vă odihniți, la un pahar cu suc și porniți mai departe, cu entuziasm , pentru că în curând veți ajunge la destinație.
k.  În Dărmănești,  în vârful dealului ,se află un castel, care a aparținut familiei Știrbei, care, după ani, a intrat în reabilitare.Și despre acesta am scris pe acest blog. Din păcate, nu vă pot recomanda să o luați, în amonte, pe vale Uzului, pentru că drumul este dezastruos. Este singurul drum prost din județ.
k. Ajungeți la Comănești, în cele din urmă, și vedeți Palatul Ghica-Comănești cu frumosul parc, dar vă recomand să vedeți și Gara, ca să credeți că, pentru o clipă, vă aflați la Lausanne.
  Domnule Chirieac, v-am propus doar câteva popasuri de la Adjud la Comănești. Să știți, că pe acest traseu, potențialul turistic al județului este mult mai bogat! Și dacă nu v-a ajuns, ce ați văzut, luați-o pe Valea Muntelui , adică a Trotușului, în amonte, și veți avea ce vedea, apoi coborâți și urcați, pe cea Tazlăului, spre Bacău și iar veți avea ce vedea. Și să știți, că turism, nu înseamnă doar autostrăzi și locuri de distracție, ci înseamnă , de asemenea, monumente, drumeții, locuri de tihnă și meditație. Slavă Domnului, avem destule în zona pe care v-am făcut traseul! E suficient să admirați doar peisajul și veți scăpa de stresul bucureștean, care vă face atât de acru, când este vorba de Moldova. De aceea, îmi pun, fireasca întrebare: este vorba de răutate sau de ignoranță?
Pe curând,
Earnest


joi, 31 august 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE(XXX).RODICA OJOG-BRAŞOVEANU, COŞMAR

Rodica Ojog-Braşoveanu (1939-2002)
,, O locuinţă unde nu se află nici o singură carte e cumplit de tristă. Prin grozăviile pe care le sugerează. Te întoarce în epoca primitivă, în peşteri cu frigider şi televizor..."
      (Laura, personajul principal din romanul Coşmar"

   Îmi plac filmele poliţiste şi recunosc că nu am prea citit romane poliţiste. Îmi amintesc că primul roman poliţist pe care l-am citit a fost ,, Arcaşul verde" de Edgar Wallace, când eram în clasa a VII-a. Am citit apoi romanele Agathei Cristie şi ale lui Haramlamb Zincă dar niciodată vreun roman de al Rodicăi Ojog-Braşoveanu, numită ,,Agatha Cristie a literaturii române". 
   Acum, la sfârşit de sezon estival, m-am gândit să vă recomand acest roman, pe care l-am găsit printre cărţile părinţilor mei şi pe care m-am hotărât să-l citesc pentru a-mi încheia perioada de ,,relaxare intelectuală".
Romanul ,,Coşmar", apărut în anul 2001, este printre ultimele scrieri ale Rodicăi Ojog-Braşoveanu şi vă spun cu toată sinceritatea că mi-a plăcut. Am găsit atmosfera Bucureştiului din perioada interbelică, postbelică şi contemporană, cu personaje care au aparţinut celor trei perioade: unele dintre ele purtând nostalgia vremurilor trecute, iar  altele adaptate la contemporaneitate, intelectuali rasaţi şi intelectuali contemporani, parveniţi şi aristocraţi care îşi poartă cu demnitate sărăcia, tineri şi vârstnici.  Sunt prezentate frânturi din vieţile personajelor, fiecare cu propria tragedie, personaje pe care le găsim alături de noi. Important este să le vedem.
  Acţiunea romanului este diferită: Laura Florescu, o renumită creatoare de modă, descoperă într-un anticariat o fotografie a unei alte Laure, care-i seamănă perfect. Asemănarea cu Laura Voinea, care a trăit în perioada interbelică, o obsedează şi o îndeamnă să descopere cine a fost persoana respectivă. Descoperă o mulţime de similitudini între ea şi cealaltă Laură. 
 Care este deznodământul acestei aventuri, le veţi află singuri, citind acest roman.
 Pe curând,
 Earnest

luni, 21 august 2017

PLIMBĂRI DE VACANŢĂ PRIN JUDEŢ (II). PE URMELE EROILOR CĂZUŢI ÎN LUPTELE DIN 1916 -1917

  Augustul ( în limba latină augustus, augusta, augustum înseamnă maiestos, măreţ, impunător, venerabil) este pentru români luna celor mai mari victorii din timpul Primului Război Mondial. În judeţele Vrancea şi Bacău, românii au oprit trupele germane, austriece,  maghiare, turceşti să treacă Carpaţii şi să ocupe Moldova.
  De aceea, vă propun un traseu în cinstea celor căzuţi la datorie. Avem o datorie morală faţă de aceşti bravi eroi, şi anume, de a le face cunoscut eroismul lor generaţiei tinere, care , în majoritate, este indiferentă sau ignorantă, care nu îşi găseşte timp să se oprească la o troiţă, la un monument , ca să păstreze un moment de reculegere în memoria celor care au crezut într-un destin curat şi prosper al acestei ţări.
  Pe acest traseu, veţi parcurge în jur de 230 de km. şi vă va costa în jur de 85 de lei, dacă veţi merge cu maşina personală. Veţi admira peisaje minunate ale văilor Tazului, Oituzului, Trotuşului, veţi parcuge depresiunile Tazlău-Caşin şi Comăneşti- Dărmăneşti şi veţi admira culmea Pietricica şi culmile  munţilor Berzunţi, Nemirei, , Vrancei, Tarcăului şi Ciucului, bucurându-vă de pădurile care au mai rămas, căci nu se ştie dacă la următoarea călătorie vor mai exista, poposind la câteva monumente ridicate eroilor căzuţi în Războiul de Întregire al Neamului (cum ne place să numim Primul Război Mondial).
  Primul popas îl veţi face la Oneşti, oraşul unde se varsă în Trotuş, râurile Tazlău, Oituz, Uz, unde veţi vedea două monumente:numente:
Oneşti
Monumentul Eroilor Regina Maria
  Monumentul Eroilor Regina Maria, ridicat  în perioada  1940-1941 de Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, devenit ulterior Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, se prezintă, sub forma unei prisme dreptunghiulare având lungimea de 16 m, înălţimea de 4,5 m şi este realizat din beton placat cu gresie de Slănic şi marmură de Moneasa, după planurile arhitectului Giuseppe de Monte. Aici au fost aduse  osemintele din  satul   Curiţă    comuna   Caşin.   Monumentul este amplasat în apropierea Primăriei Oneşti.
Oneşti,Monumentul Eroilor
 Monumentul  eroilor din Onești - construit în anul 1925 este simplu, fără inscripții, pe toate laturile se găsesc ornamente florale. Este executat din piatră și are o înălțime de 3 m. Până în 1989 a avut un obelisc din bronz ce a fost spart și înlocuit după cu o simplă cruce. Este amplasat într-un sens giratoriu de pe Calea Mărășești, la intrarea în oraș.
Oituz, Monumentul Eroilor Cavalerişti
 Din Oneşti, vă îndreptaţi spre Oituz unde veţi opri  prima dată la Poiana Sărată, la Monumentul Eroilor închinat eroilor care au eliberat prima aşezare din Moldova aflată în stăpânirea Austro-Ungariei, aflat în Cimitirul Internaţional al Eroilor,  unde au fost înmormântaţi 1609 de luptători, ai armatelor austro-ungare, germane, ruse si turce, alături de soldaţii români , iar apoi la Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial,  din pasul Oituz, de pe  Dealul Coşna Acest monument a fost realizat în anul 1925, de sculptorul Vasile Ionescu-Varo, din iniţiativa  generalului Mihail Schina, comandant al Diviziei 1 Cavalerie. Monumentul este un obelisc  înalt de 5 m. realizat din piatră, este așezat pe un postament din ciment și piatră. La baza obeliscului se află un cavalerist în poziție de atac, un cal și un scut heraldic  cu stema României din bronz , material din care este făcut și vulturul aflat în partea superioară.
 Dacă vi s-a făcut foame, puteţi să mâncaţi la Popasul Oituz, unde se spune că se prepară cei mai buni mici.
Targu-Ocna
Monumentul Eroilor de pe Măgura.
 Vă întoarceţi în Oneşti şi vă îndreptaţi spre Târgu-Ocna, unde veţi vizita Biserica ,,Sfântul Nicolae" cu Ansamblul Memorial 1916-1918 cunoscută şi cu denumirea de ,,Biserica cu tunuri" ( despre această biserică am scris pe acest bloc: este una dintre cele mai frumoase biserici din judeţ), şi Monumentul Eroilor de pe Măgura. Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost fãcute de către soldatii veterani, rămaşi în viaţă după  luptele de la Oituz-Coşna-Cireşoaia, după planurile arhitectului Constantin CiogoleaA fost construit între 1925 şi 1928 în memoria celor peste 14.000 de ostaşi români căzuţi în aceste bătălii. Fondurile necesare pentru această constructie au fost adunate prin subscriptie publicã de Mihai Teodoru, iniţiatorul acestui proiect. Monumentul Eroilor cuprinde un parter si două etaje, legate printr-o scară interioarã circulară, are o înălţime de 22 m si este în întregime ridicat din piatră cioplită si formă de obuz. La parter, există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranşeele de la Coşna. Pe frontispiciul monumentului este scris: ,,Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria”.  Monumentul este  la 2 km. de şoseaua Târgu Ocna – Slănic Moldova, după un drum care urcă spectaculos pe coasta muntelui, la o altitudine de 520 m., pe Dealul Măgura. Tot aici se află şi Mănăstirea Măgura Ocnei ( primul ctitor al acestei mănăstiri a fost Alexandru cel Bun). În timpul luptelor, a fost transformată în post de prim ajutor, unde sute si mii de răniţi ai regimentelor ce luptau în zonă au primit primul ajutor in chiliile si curtea mănăstirii.
Palanca
Mormântul Emil Rebreanu
  Ultimul popas îl veţi face la Palanca. Pe locul  numit ,, Pădurea Spânzuraţilor",  situată în imediata apropiere a Pasului Ghimeş-Palanca, se află Mormântul eroului Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu, ridicat în anul 1922. Tot aici, s-a realizat în anul 2012  Monumentul Emil Rebreanu.  Sublocotenentul Emil Rebreanu a refuzat să lupte împotriva românilor în armata austro-ungară, dezertând şi împreună cu alţi  soldaţi români dezertori din Transilvania au fost condamnaţi la moarte, prin spânzurare..Monumentul a fost realizat din piatră şi bronz de către artistul plastic Marcel Aciocoiţei. În centrul ansamblului monumental de peste 4 m., se afla efigia eroului Emil Rebreanu, iar pe latura opusă a obeliscului se află o compozitie reprezentându-l pe Sf Gheorghe.

Palanca
Monumentul Liviu Rebreanu
În Palanca, mai puteţi vedea  Monumentul eroilor, amplasat în centrul comunei, care reprezintă  un omagiu adus memoriei celor 132 eroi locali din cel două războaiea mondiale.
  De la Palanca vă întoarceţi la Bacău, prin Moineşti, Scorţeni, Mărgineni. Pe tot traseul parcurs, puteţi vedea numeroase troiţe. Eu v-am propus doar câteva monumente dar nimic nu vă împiedică să vă opriţi şi la altele, cum ar fi cele ridicate în cinstea eroilor din Războiul de independenţă sau din cel de Al Doilea Război Mondial. De exemplu, vă puteţi abate de pe  traseul parcurs la Mănăstirea Caşin, unde puteţi vedea Cimitirul şi Monumentul Eroilor sau renumita ctitorie a lui Gheorghe Ştefan ( despre care am scris pe acest blog) sau la Slănic Moldova, la Cimitirul Internaţional al Eroilor, odihnindu-vă în parcul oraşului, în susurul apei Slănicului, luând ,, o gură de aer curat" şi uitând, astfel, de aerul poluat al oraşului, de fumul incendiului de la groapa de gunoi.
 Pe curând,
 Earnest

miercuri, 9 august 2017

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (II). PE URMELE EROILOR DIN JUDEŢUL VRANCEA

    Cu emoţie am asistat la comemorarea eroilor căzuţi în luptele de la Mărăşeşti şi m-am gândit să vă propun, pentru o zi de weekend, un itinerariu pe urmele eroilor. Dacă plecaţi din Bacău la ora 8 dimineaţa, vă puteţi întoarce acasă, cel târziu, pe la ora 18. Veţi străbate 300 de km. dus-întors, cu abateririle de la drum, costându-vă  cam o 100 de lei transportul cu propria maşină.
 La Haret, în faţa Şcolii Gimnaziale veţi vedea Bustul Măriucăi Zaharia ,, fata din nuc", cea mai tânără eroină din istoria noastră şi singurul copil înmormântat în Mausoleul de la Mărăşeşti.  
Mausoleul de la Mărăşeşti
Prima oprire o veţi face la Mărăşeşti. Puteţi intra în oraşul Mărăşeşti, unde veţi vedea cum arată un oraş, la o sută  de ani de la eroicele lupte. Un oraş mort. Localnicii spun că nemţii au blestemat acest loc şi se pare că blestemul a prins. Fiind un important nod de cale ferată, această aşezare s-a dezvoltat imediat după Primul Război Mondial. În anul 1918, la propunerea mareşalului Averescu, sub deviza «Donaţi un leu pentru liceu» a fost ridicată construcţia actualului liceu, unicat ca arhitectură în ţară,  cu  destinaţia de liceu militar pentru orfanii de război. Astăzi, liceul  are puţini elevi, iar rezultatele şcolare sunt dezastruoase. Fabrica de Zahăr a fost demontată şi dată despăgubire de război, URSS-ului, după cel de Al Doilea Război Mondial, iar după anul 1989, a dispărut din voinţa noastră, a românilor, celebra Fabrică Chimică, ( întemeiată în anul 1901) , producătoare de detergenţi, clei de oase, gelatină. A dispărut şi Fabrica de Sticlă. Clădirea Gării, înscrisă în lista monumentelor arată dezastruos, dar puteţi vedea Bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (1927) din spatele Gării cât şi Bustul lui Alexandru Ioan Cuza, primul închinat domnitorului, înaugrat în anul 1908. În Casa de Cultură ,, Emanoil Peteruţ",  se află Muzeul Veteranului Român- premieră în România- inaugurat în prezenţa Majestăţii Sale Regele Mihai, în anul 2004. Tot la Mărăşeşti, în Parcul Central, se află Complexul Monumental Joffre, ridicat în anul 1998 de Uniunea Veteranilor Români şi în faţa liceului este Obeliscul Eroilor.
 A doua oprire, o veţi face la Mausoleul de la Mărăşeşti, inaugurat în anul 1938, care a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu, declaraţi câştigători ai concursului de proiecte şi premiaţi cu 40.000 de lei.  Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea și ilustrează diverse momente ale luptelor de la MărășeștiEduard Săulescu a executat pictura interioară.  Aici odihnesc  5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare. În sarcofagul central au fost depuse osemintele generalului Eremia Grigorescu. Lângă mausoleu este Muzeul Militar al Bătăliilor de la MărăşeştI
Monumentul Victoriei ( Biruinţei) de la Tişiţa  a fost ridicat în anul 1934 din iniţiativa şi pe cheltuială proprie de Pamfil Şeicariu şi executat de sculptorul Oscar Han, primul Cetățean de Onoare al orașului Mărășești. O reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu cu sabia în mână, ridicată deasupra capului.
Mausoleul de la Focşani
Următoarea oprire o faceţi la  Mausoleul din Focşani- Osuar al Eroilor din Garnizoana Focşani, care, începând cu acest an este deschis vizitatorilor. Construcţia mausoleului s-a realizat prin subscripţie publică şi a durat din anul 1924 până în 1940, fiind realizată, în stil bizantin, după planul arhitectului Ștefan Balosin și adăpostește osemintele a 1744 de eroi căzuți în Primul Război Mondial.
 Vă întoarceţi spre Tişiţa, îndreptându-vă spre Panciu. Pe partea dreată , în drum spre Panciu, la locul numit ,,Frunzoaia", în anul 1924, românii au ridicat un Cimitir ( în formă de cruce), pentru oştaşii germani morţi în bătăliile de la Mărăşeşti (un astfel de cimitir se află şi la Soveja. Menţionez că în România au murit în Primul Război Mondial 40.00 de oştaşi germani, îngropaţi în 280 de cimitire, Românii au dovedit că sunt adevăraţi creştini!)
 Vă propun o mică abatere, la Mănăstirea Bradu din Panciu al cărei prim ctitor a fost Ştefan cel Mare, iar al doilea, Mitropolitul Moldovei, Teodosie. Şi Sfântul Teodosie poate fi socotit un erou, pentru că a preferat chinuri şi tăierea capului, decât să predea tătarilor, bunurile mănăstirii  ( despre el şi despre această mănăstire voi scrie altă dată). În incinta mănăstirii se află Mormântul lui Ioan Slavici şi el un erou al neamului, deşi nu a murit pe front, dar a fost închis de 5 ori de autorităţile austro-ungare, datorită articolelor sale naţionale, pentru independenţa şi unirea Transilvaniei cu România. În centrul oraşului puteţi vedea Monumentul Eroilor , ridicat în anul 1928, prin subscripţie publică, care a fost realizat de sculptorul George Dimitriu.
 La Străoane, pe partea dreaptă, veţi vedea  Monumentul Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu  realizat de sculptorul  D. Iliescu, în anul 1972.
Mausoleul de la Mărăşti
 Următorul monument este Mausoleul de la Mărăşti, ridicat în anul 1928 ( la ieşire din comuna Răcoasa, faceţi la dreapta şi după 4 km, la altitudinea de 536 de metri,se ridică maiestos mausoleul), operă a arhitectului Pandele Șerbănescu (basoreliefurile au fost executate de A. Bordenache).  La subsol, se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor cazuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul Mareșalului Alexandru Averescu si criptele generalilor Arthur VăitoianuAlexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.
  Până la mausoleul de la Soveja, puteţi să vă opriţi la Casa Memorială a lui Moş Ioan Roată din Câmpuri, pe care îl putem numi erou al Unirii Mici. 
Mausoleul de la Soveja
Mausoleul de la Soveja a fost ridicat în acelaşi timp cu cel de la Mărăşeşti, după planurile arhitectului George Cristinel. Fondurile construcţiei acestui mausoleu au fost adunate, prin donaţie, prin Comiteul Femeilor Române şi de  la localnici. Mausoleul seamănă cu o cetate şi este singura necropolă cu osuar la vedere cu 2000 de eroi neindentificaţi şi cu 8000 identificaţi care sunt aşezaţi în cripte.
Dacă tot aţi ajuns la Soveja, lângă mausoleu se află şi ctitoria lui Neagoe Basarab, Biserica ,, Naşterea Domnului", ridicată, în anul 1654, în semn de împăcare cu Vasile Lupu, iar acesta a ridicat Biserica Stelea, la Târgovişte.
 Să nu vă faceţi iluzii că veţi mai găsi ceva din cea mai ozonată staţiune din România. Bravii eroi ai zilelor noastră au reuşit să o distrugă, aşa cum au lăsat să se ruineze multe staţiuni din România, care ar fi contribuit la dezvoltarea turismului.
 Aşa că, bucuraţi-vă, la întoarcere, de frumuseţea peisajului şi dacă vă este foame, puteţi mânca cu încredere, la Mărăşeşti, la unl dinre restaurantele de pe lângă mausoleu.
Francezii au propus ca mausoleele din Vrancea să intre sub patronajul UNESCO. Am înţeles că a început să se facă documentaţia, ce Consiliul Judeţean Vrancea. Să vedem ce va urma.
Vă doresc un voiaj plăcut!
Pe curând,
Earnest

joi, 3 august 2017

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (I). EROICUL AN 1917

 Voinţa românilor pentru întregirea României (recunoscută prin Tratele de Pace dintre anii 1919 şi 1920, în conformitate cu principiul dreptul popoarelor la autodeterminare) nu ar fi fost posibilă fără jerfele românilor din Moldova, din vara anului 1917.
   În judeţele Vrancea şi Bacău, românii au obţinut mari victorii. Începând cu luna iulie, vrâncenii au început comemorările închinate eroilor neamului, pentru că Vrancea a intrat în istoria neamului ca ,,Ţinut al jertfei şi biruinţei".
   La Soveja şi Câmpuri, la Panciu şi Străoane, la Muncelu şi Varniţa, Răzoare-Mărăşti, Doaga şi Mărăşeşti şi-au dat viaţa zeci de mii de români, ale căror oseminte odihnesc în mausoleele de la Soveja, Mărăşti, Focşani şi Mărăşeşti. La Răzoare a căzut vitejeşte căpitanul Gh, Ignat, aici conducâd lupta spre victorie Mareşalul Averescu. La Mărăşeşti, luptele au fost conduse de Generalul Eremia Grigorescu şi au pierit în luptă 610 de ofiţeri şi peste 26.8000 de soldaţi şi gradaţi, printre care locotenentul Gh. Pruncu din Mărăşeşti şi micuţa Măriuca Zaharia din Haret, iar pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inimă  de două gloanţe, eroina de la Jiu, Ecaterina Teodorescu. Cea mai mare bătălia a fost cea de la Mărăşeşti ( victoria finală fiind la 6 august), unde soldaţi transportau muniţii şi armament, fără a fi depistaţi de germani, prin tunelurile din localitatea Mărăşeşti, construite, conform tradiţiei, pe vremea lui Ştefan cel Mare. Aici, soldaţii  Regimentului Românesc 32 Mircea, pe care i-a surprins atacul german pe când se scăldau în apa Siretului, au luptat  desculţi, în izmene ,  unii cu cămăşi, alţii în pielea goală ,făcând prăpăd printre soldaţii germani bine echipaţi şi instruiţi. Despre bătălia de la Mărăşeşti,  cotidianul "Times" scria că: "Apărarea frontului la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români ..."
  În aceeaşi perioadă, se desfăşura a treia Bătălie la Oituz  (prima bătălie  a vut loc în toamna anului 1916, când Divizia 15 Infanterie condusă de generalul Eremia Grigorescu a împiedicat pătrunderea trupelor austro-ungare şi germane  în Moldova, câştigându-şi cu acest prilej renumele de „Divizia de fier”, aici născându-se și deviza Pe aici nu se trece!"),  pe axele principale ale văilor  Slănicului, Oituzului și Cașinului  și a avut ca scop strategic - de partea Puterilor Centrale- pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești,  Luptele au fost conduse spre victorie de generalii Gheorghe Văleanu şi  Artur Văitoianu. 
,,Presărați pe-a lor morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi".

( ,,Imnul eroilor" de Iuliu Roşca Dormidont)
https://www.youtube.com/watch?v=dkyqpzNpR8E
 Pe curând,
Earnest
PS. Felicit iniţiativa Antenei 3 susţinută de ROMSILVA şi de Consiliul Jideţean Vrancea de a înfiinţa Parcul Memoriei Naţionale, prin plantarea unui număr de 355000 de ştejari, reprezentând numărul eroilor căzuţi pentru apărarea Patriei!



luni, 31 iulie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XIX).GABRIEL GARCIA MARQUEZ, A TRĂI PENTRU A-ŢI POVESTI VIAŢA

6 martie 1927-17 aprilie 2014
,, E greu de imaginat cât de mult se trăia pe  atunci în umbra poeziei. Era o  pasiune frenetică, un alt mod de a fi, un bulgăre de foc ce zbura pretutindeni de la sine putere. (...) Nu numai că aveam încredere în poezie şi muream după ea, ci şi ştiam cu certitudine- aşa cum spunea Luis Cardoza y Aragon - că ,, poezia e singura mărturie concretă a existenţei omului"
(G.G.Marquez, ,,A trăi pentru a-ţi povesti viaţa")





  Scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, laureatul PREMIULUI NOBEL pentru literatură pe anul 1982, a fost un titan al "realismului magic" - un curent literar din secolul al XX-lea -, care a reflectat în textele sale "viaţa şi conflictele unui întreg continent", potrivit Academiei Nobel.
   
   Pe vremea când eram elev, nu îndrăzneai  să te plimbi pe la bustul lui Eminescu din Parcul ,,Libertăţii", astăzi ,,Cancicov", dacă nu citiseşi  ,, Un veac de singirătate". A fost prima mea carte  a lui Marquez, pe care am citit-o şi mi-a plăcut enorm. A doua a fost ,, Toamna patriarhului", pe care am citit-o într-o zi, fără să mănânc, fără să beau apă, pentru că romanul a avut o singură frază, fără virgule. Şi mi-am zis: ajunge! Acest fapt nu m-a împiedicat să cumpăr cărţile lui Marquez, pentru vremurile când voi avea curajul să-l citesc din nou, mai ales că a fost o modă ca să citeşti literatură sud-americană. Aşa că, în acest iulie firbinte şi ploios, privind prin bibliotecă, am dat de cartea,, A trăi pentru a-ţi povesti viaţă", primul volum din  trilogia memoriilor sale. Şi mi-a plăcut, de aceea v-o recomand!
 În acest volum ( tradus de Tudora Şandru Mehedinţi şi publicat de Editura RAO, în anul 2002), autorul nu respectă cronologia faptelor, ci  a ideilor şi a relaţiilor sale cu cei din jur. Este o carte de istorie contemporană columbiană, de unde aflăm istoria războaielor civile din Columbia contemporană autorului, declanşate de cele două partide politice ( Liberal şi Conservator), în care se mai amestecau şi comuniştii, o carte de cultură şi civilizaţie columbiană, prezentându-ne muzica, literatura, artele plastice, mentalităţile din diferite zone geografice asupra cărora amerindienii şi-au pus pecetea. Ne prezintă geografia Columbiei, sărăcia, viaţa studenţească şi cea a artiştilor, a ziariştilor, care duc o viaţă de boem: săracă, în care imoralitatea se justifică prin viaţă de boem. Sexul alcoolul şi tutunul stau la baza creaţiei. Societatea columbiană este una imorală, deşi toţi sunt catolici practicanţi, dar instinctele primare sunt mai puternice decât credinţa.
  De asemenea, autorul realizează câteva portrete remarcabile: mama, bunica-femei culte şi vrednice, bunicul, un general celebru cu principii conservatoare şi tatăl său,care, deşi îşi iubea mult soţia, nu i-a fost jenă să mai facă vreo 4 copii cu alte femei. 
În această carte, Marquez ne arată din plin  talentul său de narator şi de analist, de cunoscător al firii umane, fără a fi moralizator.
"Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu".
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest

duminică, 23 iulie 2017

IN MEMORIAM: IOAN MITREA (4 APRILIE 1937-21 IULIE 2017)

Ioan Mitrea, la 80 de ani
   Când am scris Laudatio la 80 de ani, i-am spus domnului profesor că îl voi scrie şi la 85 de ani şi la 90 de ani. Nu bănuiam că va fi ultimul.
 Cu domnul Mitrea pleacă la cele veşnice generaţia istoricilor care a trecut cu fruntea sus prin epoca stalinistă, care a profitat din plin, în sens constructiv, de perioada Ceauşescu  de destindere şi de încurajare a cercetărilor istorice şi arheologice, care a luat atitudine împotriva programelor şcolare actuale, care fac din istorie Cenuşăreasa disciplinilor de studiu, care se mâhnea de dispariţia treptată a demnităţii naţionale, a mândriei naţionale şi a sentimentelor patriotice. Era, de asemenea, mâhnit, de generaţia tânără de profesori de istorie, care nu are vlagă Îi spuneam că profesorii tineri au vlagă dar nu au entuziasm şi discurs. Domnul profesor avea vlagă, entuziasm şi discurs, de aceea, nu-mi pot imagina 24 Ianuarie, 9 Mai, 1 Decembrie sau orice activitate a Complexului Muzeal ,,Iulian Antonescu", fără prezenţa profesorului Ioan Mitrea. Nu era activitate culturală, pe care s-o refuze, când era invitat, reuşind să capteze atenţia chiar şi pe aceea a tinerilor dependenţi de butoanele mobilului. Ideile, mesajele transmise erau incitante şi moralizatoare, fără a deranja auditoriul, ci îl făcea pe acesta să se oprească, măcar o clipă, în prezenţa dumnealui, şi să reflecteze.Ştia să-şi plieze discursul în funcţie de auditor, de aceea, niciodată nu devenea plictisitor, chiar când discursul se prelungea, pentru că strecura amintiri , întâmplări care trezeau din nou interesul auditoriului, care îşi pierduse interesul şi nu mai era  atent, aducându-l din nou alături de el. Discursul său era viu, captivant!
   Mă certa de câte ori întârziam cu câte un articol, din motive obiective, spunându-mi un mare adevăr: nimeni nu va mai pomeni de tine, nimeni nu va mai aprecia ceea ce ai făcut, după ce nu vei mai fi pe funcţie după ce  vei ieşi la pensie. Ceea ce va rămâne în urma ta, este ceea ce scrii. Scrie, pentru că ştii carte şi ai condei! Avea dreptate! Numai că pe domnul profesor nu l-a uitat nimeni, după ce a ieşit la pensie, el fiind activ în viaţa culturală a urbei şi a scris foarte mult în ultimii 15 ani de pensionar, A lăsat o mare zestre de cultură istorică şi arheologică, contribuind la umplerea unor goluri din istoria mileniului I al istoriei noastre.Aceasta înseamnă să fii o mare personalitate! Să nu fii uitat, pentru că nu vrei să fii uitat, pentru că ştii că mai ai ceva de transmis, pentru că profesiunea de credinţă nu dispare odată cu înaintarea în vîrstă, ci ea este mai vie ca oricând!
   Domnul profesor avea o mare calitate : cultul comemorărilor şi al respectului faţă de cei care l-au învăţat, al oamenilor care au făcut ceva pentru această urbe, aducându-le întotdeauna un pios omagiu.Am speranţa, că noi, cei ce am stat în preajma sa, să continuăm acest cult şi să nu uităm să-i respectăm pe înaintaşii noştri şi să-i comemorăm, ori de câte ori vom avea prilejul!
  ,,Ubi sunt qui ante nos
     In mundo fuere?

Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre."
Dar domnul profesor va păşi în Rai, alături de toţi cei care nu şi-au trădat familia, naţia şi profesia de credinţă!
Livia Liliana Sibişteanu


luni, 17 iulie 2017

3 CUVINTE FOLOSITE GREŞIT DE JURNALIŞTI

    Nu mă voi referi la faptul că mulţi jurnalişti, fascinaţi ce cum sună limba engleză, ,,englezesc" substantivele proprii din limbilele franceză sau greacă, ci la 3 cuvinte folosite greşit,  în special, în utima săptămână.
 BALASTRU în loc de BALAST. S-a scris atît în presa scrisă cât şi pe burtieră, s-a vorbit despre ,,BALASTRUL"livrat de Eduard Kovesi, fostul soţ al L.C.K., la construirea autostrăzii Sibiu-Orăştie. Stimaţi jurnalişti, care îi luaţi pe toţi în ,,colimator", se spune BALAST.
 În România, sunt 72, 5 % creştini ortodocşi. 7, 9% greco-catoloci, 6,6%  romano-catoloci, restul populaţiei fiind reformaţi, mozaici, musulmani sau alte religii şi 0,04 liberi cugetători, conform ultimului recensământ Chiar şi cei ce sunt liber cugetători ar trebui să cunoască terminologia demnitarilor bisericii creştine, mai ales dacă sunt jurnalişti.
Astfel, pentru demnitarii din Biserica Catolică se foloseşte termenul de PRELAT, iar pentru demnitarii din Biserica Ortodoxă se foloseşte termenul de IETRARH. Chiar dacă dicţionarul limbii române defineşte ambii termeni ca demnitar al bisericii, fără a face distincţia, dicţionarul religios face distincţia între cei doi termenii şi reprezentanţii  celor două Bisericii folosesc corect termenii. Pentru că tot am amintit de biserică, specific faptul că  Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate, că  Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fără întârziere ( ambele prezidate de Patriarh), iar  Sinodul Mitropolitan, prezidat de Mitropolit, coordonează activităţile comune ale eparhiilor din Mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele Canoane, precum şi în normele statutare şi regulamentare în vigoare. Aşadar, la Iaşi a fost convocat Sinodul Mitropolitan (acesta este termenul corect), privind faptele săvârşite de Episcopul Huşilor.
D.G. a făcut o pasiune pentru cuvântul DEVĂLMĂŞIE, folosindu-l cu diferite înţelesuri. Devălmăşia înseamnă folosirea în comun a unei suprafeţe de pământ Vălmăşit înseamnă dezordine, neorânduială, de-a valma înseamnă a da buzna. Eu nu înţeleg la ce se referă distinsa doamna DG când foloseşte frecvent cuvântul devălmăşie, dar oricum nu cu înşelesul de a lucra sau a stăpâni în comun o suprafaţă de pământ.
Pe curând,
Earnest

marți, 11 iulie 2017

PLIMBĂRI DE VACANŢĂ PRIN JUDEŢ (I). BACĂU-MOINEŞTI

 Adesea m-am întrebat, dacă ne cunoaştem judeţul, dacă ne facem puţin timp liber ca  într-un weekend să ne suim copiii în maşină şi să facem o plimbare prin judeţ, ca să-i învăţăm puţină geografie, istorie, ca să le transmitem nişte valori culturale ale judeţului nostru. 
Luncani, Biserica din lemn, 1777
  Astăzi vă propun un traseu uşor: Bacău-Moineşti, pe DN 2G, 48 km., fără abateri, pe care îl parcurgem în mod normal în 50 de minute. De data aceasta îl putem parcurge în 6-7 ore la dus şi doar 50  de minute la întors. Vă voi propune să vă opriţi la cele mai interesante monumente de pe traseu şi să vă îndemnaţi copiii să privească în dreapta şi în stânga, pentru a admira peisajul. Trecem prin Subcarpaţii Moldovei, având în partea dreapta Culmea Pietricica Bacăului ( 740 m. altitudine), traversând valea Trebeşului ( Trebeşul îzvoreşte din Dealul Grigorenilor, iar de la confluenţa cu pârâul Limpedea îşi schimbă denumirea în Bârnat şi se varsă în Bistriţa, la Bacău). Cel mai important afluent al său este pârâul Negel, care izvoreşte de la Valea Budului şi se varsă în Trebeş la Mărgineni. În zona Mărginenilor sunt nişte rezervaţii naturale paleontologice de tip Pietrosu , punctul forestier Cârligata. Urcăm apoi serpentinele Dealului Grigorenilor şi întrăm în comuna Scorţeni, pe valea Tazlăului Mare.  Acesta izvoreşte din Munţii Tazlăului ( Kogaionul dacic) şi se uneşte cu Tazlăul Sărat  (care izvoreşte de sub vârful Geamăna) la Tescani, formând râul Tazlău, care se varsă în Trotuş, la Oneşti ( pe acest râu a fost construit barajul Belci, distrus de o viitură în anul 1991) şi ne îndreptăm spre Moineşti, având în faţă Munţii Tarcăului.
  Însă până la Moineşti, ne putem opri pe traseu să culegem sânziene sau să cumpărăm ciuperci, dar mai ales să vizităm câteva monumente sau muzee. 
  Primul popas vi-l propun la Biserica din lemn  ,,Vovidenia" din Luncani, monument istoric, ridicat în anul 1777. Temelia bisericii este din piatră de râu, fară liant, pentru a permite ventilaţia. Pe temelie este aşezată o talpă de lemn de ştejar, peste care s-au pus bârnele îmbinate cu cepuri de lemn. Prelungirile bârnelor de ştejar de lungimi diferite au rămas neretezate. Acoperişul înalt este din draniţă în “solzi de peşte”, în trei ape. Pictura în stil bizantin a fost realizată  de Gheorghe Zugravul (se păstrează pictura originală a catapetesmei din lemn de tei, bogat decorată, care datează de la 1884). Ventilaţia din timpul slujbelor este una originală şi se face prin scoaterea cepurilor din lemn ce străbat bârnele din loc în loc. 
Scorţeni,  bolţile biserica de lemn, 1774
   Al doilea popas vi-l propun la Scorţeni la Complexul bisericesc ,,Sfinţii Voievozi". Aici se află biserica din lemn a fostului Schit Merişor, întemeiat de Ştefan cel Mare, construit într-o poiană de meri sălbatici Biserica actuală datează din anul 1774 şi a fost construită  din ştejarii aflaţi în vatra bisericii şi din materialul vechiului schit de călugări.  Unicitatea ei constă în închierea perfectă a  bârnelor în forma  poliedrică, care acoperă Altarul, Naosul si Pronaosul. Interesante sunt bolţile  în formă de trunchi de piramidă cu retrageri în trepte ale grinzilor care se sprijină pe baze dreptunghiulare în pronaos şi altar, şi pe o bază octogonală în naos.În exterior, biserica este încinsă de un brâu. Biserica de cărămidă, ridicată între anii  1907 şi 1912, în stil bizantin, după planurile lui  I.D. Trainescu ( cunoscut arhitect de biserici), iar  lucrările de zidărie au fost executate de italianul  Valetin Sello, fiind  pictată de Nicolae Tonitza  şi  Constantin Bacalu, iar pridvorul de Ştefan Dumitrescu. În exterior, sunt 70 de ocnite de jur imprejur unde sunt pictati Sfinţii   Mucenici.
  Al treilea popas îl puteţi face la Tescani, abătându-vă de la drumul naţional 2 km., pentru a vizita :"Centrul de cultură Rosetti-Tescanu". aflat în conacul familiei Rosetti- Tescanu, construit în anul 1880. Aici, George Enescu şi-a definivat opera ,,Oedip",
Prăjeşti, Muzeul Răzeşilor Găzari, 2014
Zemeş, Mănăstirea dintr sonde, Strigoi
  Ne întoarcem pe şoseaua naţională,  şi vom vedea un indicator spre Solonţ, unde în anul 1837 a fost înfiinţată o distilărie de petrol cu caracter industrial, iar în anul 1858 aici s-a fundat Rafinăria Inochentie Marchidan, dar despre toate acestea le vom afla la Muzeul Răzeşilor Găzari, din Prăjeşti, comuna Măgireşti, care ar fi al patrulea popas. Ajungem la Prăjeşti, abătându-ne pe partea dreaptă, 4 km, de la intrarea în Moineşti. Acest muzeu a fost inaugurat în anul 2014, într-o clădire modernă, construită după planurile  realizate de Irina Bliuc,  Călin Corduban, Vasile Balţătescu, pe terenul donat de profesorul universar, Constantin Parascan.
Moineşti, Parcul Băi
 Vă mai propun un popas, la Zemeş. Aici pe lângă bisericile monument pe care le-aţi putea vizita (  o biserică, fost schit, datând din anul 1496 și rezidită în anul 1852 și o biserică ridicată de Elena Sturdza în anul 1848), vă invit să vedeţi Muzeul sculpturii în lemn al inginerului Vasile Catană Poiană. Şi nu numai atât. Sunteţi pe valea Tazlăului Sărat şi puteţi urca  pe dealul Modârzău, la lacul artificial Boiereasca, până la Bolătău ca să vedeţi cele două   formaţiuni stâncoase ale Stogului de Piatră, "Stânca cu ceaun" (înălțime de aproximativ 15 m) și "Stânca cu trei brazi" sau la Mănăstirea Strigoi situată la o altitudine de 1264 m., pe Platoul Chiliilor al Munţilor Tarcăului. La Zemeş, puteţi lua masa la Motel Zemeş. Se mănâncă bine şi la preţuri avantajoase. După ce aţi luat masa, este bine venită o plimbare prin Rezervaţia de pini de la Moineşti, cunoscută cu numele de Parcul cu pini şi în Parcul Băi.
La ieşirea din Moineşti, pe partea stângă, vedeţi  Monumentul DADA , carea fost ridicat  în cinstea lui Tristan Tzara şi a curentului artistic generat de acesta, la celebrarea a 100 de ani de la naşterea artistului. Monumentul a fost realizat de sculptorul german de origine română, Ingo Glass.
 V-am sugerat câteva popasuri de-a lungul celor 48 km., dar vă asigur că sunt mult mai multe locuri minunate pe acest traseu. 
  Vă doresc o plimbare plăcută!
 Pe curând, Earnest.

joi, 6 iulie 2017

DESPRE FRICĂ


 Frica sau lipsa de curaj, teama sau înfricoşarea este definită de psihologi ca fiind un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o ameninţare concretă, de obicei negativă. O frică persistentă este fobia, iar una dintre fobii este sociofobia, adică frica de comunicare. Astăzi,  românii suferă de sociofobie mai mult decât sufereau în perioada stalinismului. George Geafir, cunoscutul prozator craiovean, spune ,, De frica fricii, ne evităm şi pe noi înşine". Mi se pare foarte dureros ceea ce constată Geafir dar mă înficoşez la gândul că el are dreptate.
Dacă în perioada de dinainte de decembrie 1989, românului îi era frică să spună ceva împotriva politicii din acele vremuri, pentru că la tot pasul se aflau turnători ( unii dintre ei erau poate cei mai buni prieteni sau colegi respectabili), astăzi românaşului nu-i mai este frică să strige în gura mare Jos Guvernul, Jos Parlamentul etc, în schimb are alte frici. Îi este frică, în primul rând, să aibă păreri morale, cum ar fi familia pereche tradiţională, susţinerea respectării poruncilor creştine, susţinerea respectării ordinei sociale sau a celei publice, pentru că cei care susţin oficierea căsătoriilor gay te pot acuza de discriminare, pentru că cei care sfidează morală creştină te consideră învechit şi prost, pentru că cei care nu respectă ordinea socială şi publică te fac comunist. Românaşului îi este frică să vorbească la telefon despre una, despre alta, alegându-şi cuvintele, ca să nu fie socotite cifruri în mintea îmbârligată a celui care te monitorizează. Românaşului îi este frică să alunge câinii vagabonzi, urşii de pe la marginea oraşelor sau să împuşte vreun mistreţ care le strică recoltele, pentru că vin cei de la Protecţia animalelor şi-l acuză, vin televiziunile care fac o ştire fabuloasă, care te incriminează de nu îţi mai vine să ieşi din casă sau din curte. Da, trebuie să accepţi să-ţi sfâşie câinii copiii ( ţine-i pe copii în casă!, ai grijă de ei!, lasă-i în faţa calculatorului!, ce sunt alea jocuri afară de-a ,,hoţii şi vardişiti?-ce, suntem o ţară de hoţi?-, ce este şotronul?, ce vântură copiii mingea prin vânt?, vor să spargă geamurile oamenilor?,  ce este  aia plimbare prin parc?, nu ai ce face acasă?). Da, trebuie să accepţi că seara nu trebuie să ieşi pe stradă, dacă locuieşti într-un cartier mărginaş, dintr-un oraş de munte, nici să te duci cu gunoiul la pubelă, pentru că şi urşii trebuie să mânânce! Da, trebuie să laşi mistreţii să-ţi distrugă recolta! Ce îţi este lene să cumperi de la aprozar legume sau te opui importului ?A, eşti împotriva UE, împotriva multinaţionalelor, eşti un naţionalist comunist! De ce nu am voie să vin cu pantalonii flenduriţi la şcoală şi cu cercel în nas?  De ce îmi faci observaţie că  scuip pe stradă, că înjur? Îmi încalci libertăţile! Comuniştilor! Ce, nu am voie să intru în mănăstire cu pantaloni scurţi, cu fustă scurtă? Nu vă mai ajung bogăţiile, popilor! Ce căutaţi pe la moaşte şi vă închinaţi  lor ,primitivilor! Măi babelor şi moşnegilor, mai staţi pe acasă, că vă caută moartea, nu vedeţi că încurcaţi lumea pe stradă?Ce nu îţi convine, asta e realitatea? Ce te bagi, mă, vrei un cap în gură! Şi astfel, asişti neputincios la mârlănia unora, de frică! Nu îţi mai dai cu părerea, deci nu mai comunici, tot de frică! Nu mai emiţi o judecată de valoare, tot de frică, să nu fii jignit de ignorant, pentru că ignoranţa e la putere! Şi colac peste pupăză, mai îţi trimite cîte unul câte vreun mesaj: ,,Vezi că te dau pe mâna DNA!" Şi te întrebi ca prostul, de ce? Doar nu sunt funcţionar public, nu sunt demnitar, nu sunt corupt. Pe cine oi fi deranjat?
Pe curând,
 Earnest