DRAGOSTE LA ZERO GRADE

Florentina Mosara și Iurie Darie

   Sâmbăta seara, pe postul TV Antena Stars, am revăzut un film  românesc din copilăria mea  ,, Dragoste la zero grade", în regia lui Geo Saizescu,și Cezar Grigoriu, după un scenariu scris de H. Nicolaide și  Cezar Grigoriu. I-am revăzut pe Iurie Darie, Florentina Mosora, Dem Rădulescu, Coca Andronescu, Dumitru Rucăreanu, Mihai Popescu, Nae Roman, Nucu Păunescu, Ovid Teodorescu, Gioni Dimitriu, Sebastian Papaiani , tineri și frumoși. Muzica filmului a fost compusă de George Grigoriu și vocile erau ale Ilincăi Cerbacev, Aurelian Andreescu, Ovid Teodorescu, Cristian Popescu. Printre balerini, am recunoscut-o pe Elena Dacian. Filmul este o comedie muzicală frumoasă, realizat în anul 1964. Am simțit nevoia să scriu despre acest film, pentru a face comparație cu comediile din zilele noastre, care scot în evidență vulgaritatea. urâtul din noi, încât îți vine să plângi, în loc să râzi. Actorii  din acest film sunt frumoși, îmbracați cu haine  colorate, de bun gust . Personajele, când sunt nervoase, nu înjură, nu urlă, scenele de dragoste sunt duioase, nu sălbatice, pline de vulgaritate și gâfâieli. Acțiunea filmului se desfășoară, iarna, într-un peisaj mirific din Poiana Soarelui. Vedem frumusețea munților Carpați, interioare curate. 

Coca Andronescu și Dem. Rădulescu

Ce vedem astăzi în comediile noastre, dincolo de vulgaritate?. Personaje îmbrăcate cu haine cernirte sau de prost gust, actori bărboși, pletoși, care par nespălați, interioare murdare, dezordonate sau interioare ale bogătașilor parveniți, Acțiunea se petrece, în general, în București, pe străzi murdare, în baruri mizerabile, cluburi gălăgioase, vedem scandaluri, proxeneți, analfabeți, curve, drogați, bețivi  politicieni corupți și idioți, polițiști tâmpiți și creduli etc. Aparatul de filmat insistă asupra ungherelor întunecoase. Nu s-ar plimba personajele prin zonele frumoase ale capitalei, nu ar intra inr-un muzeu sau biserică, nu și-ar petrece un sfârșit de săptămâna la munte , la mare, în deltă sau prin Bucovina, Maramureș, Hațeg. Multe din aceste filme rulează și în străinătate și ar putea fi o reclamă indirectă asupra frumuseții acestei țări, nu a urâtului. Văd filme din multe țări, indiferent de gen și subiect, dar în toate acestea sunt imagini tip reclamă. Nu este film american cu acțiunea în Chicago unde să nu apară BP Bridge, film turcesc fără imaginea Podului Bosfor sau cu imaginele vreunei moschei-monument, film indian unde să nu vezi vreun templu, film franțuzesc cu acțiune la Paris. care să nu prezinte Turnul Eifel sau Notre Dame, ori filme italiene cu plimbări cu gondola la Veneția sau prin diferite piețe ale orașelor italiene, din Siracuza până în Torino filme sud -americane unde să nu apară vreun monument reprezentiv din localitatea unde se desfășoară acțiunea.Văzând filmele lor, dorești să vizitezi țara lor. Cine ar dori să viziteze România, când într-un film artistic văd imagini ,,horror" sau de film documentar despre urățenia unei țari și a oamenilor din aceea țară, despre prostul gust și vulgaritate.

   Acestea au fost motivele pentru care am dorit să scriu despre filmul ,,Dragoste la zero grade". O comedie muzicală, ușoară dar curată și frumoasă. Pentru nostalgici sau pentru tinerii care nu au auzit despre acest film, le spun că îl pot vedea pe youtube. Cei tineri pot afla că  prin anii 64 ai secolului trecut, existau echipe de hockey , că  artiștii proaspăt ieșiți din perioada proletcultistă erau mari artiști, mai buni decât cei din democrația actuală,că dincolo de apelativul ,,tovarășe" se arunca câte o șopârliță, ca de exemplu, studierea moralei socialiste, prin arta fotografică, că tinerii munceau, învățau, făceau sport, se distrau, că România avea păduri , fabrici și era curată, iar femeile și bărbații știau să se îmbrace și să se distreze frumos.

Pe curând,

Earnest