duminică, 28 februarie 2010

PERSONALITATI NESTIUTE SAU UITATE (V). TOMA DIN SUCEAVA



Intr-un document din anul 1541, Toma se intitula "pictor din Suceava, curtean al slavitului si maritului domn moldovean Petru Voievod". In alt document al epocii, se vorbeste despre scoala de pictura de la Suceava a lui Toma, unde s-au format majoritatea pictorilor care au "zugravit" bisericile din nordul Moldovei din vremea lui Petru Rares.
Ca in atatea alte cazuri din istoria artei medievale romanesti, nu stim despre artist prea multe lucruri decat ce ne destanuie arta sa. Toma si-a semnat picturile bisericii Manastirii Humorului si se presupune ca tot el a coordonat si lucrarile de la Manastirea Moldovita, pictorii Moldovitei fiind formati la scoala sa.
Analizand picturile Humorului, specialistii considera ca Toma era un maestru deosebit de instruit, cunoscator al traditiilor picturii romanesti, dar deopotriva interpret al unor procedee picturale proprii unor centre de arta straine. Probabil, prin calitatea sa de curtean al Petru Rares, l-a insotit pe acesta prin tara sau a fost alaturi de trimisii domnitorilor in misiunile diplomatice din Europa apuseana. Un fapt este neindoielnic: picturile Humorului poarta pecetea unei arte inalte, demne de orice valori ale epocii. S-a vorbit despre asemanarea cu Fra Angelico, cu Andrei Rubliov, cu maestri sienezi. Fiecare dintre aceste comparatii poate sa raspunda unor trasaturi particulare picturilor de la Humor, dar niciuna nu este definitorie, pentru ca arta lui Toma nu poate fi explicata decat in functie de propria-i originalitate raportata la puternicul fond traditional.
Toma pastreaza aproape neschimbata schema iconografica a bisericilor moldovenesti dar el va adanci continutul uman al expresiilor, va cauta efectul de stralucire si de podoabe a vesmintelor. Desi pastreaza traditia bizantina-paleologa, pictura sa se individualizeaza prin tratarea mai libera, mai nuantata a compozitiilor. Calitatea sa de bun portretist se evidentiaza in portretele tabloului votiv, in portretele ctitorilor dar mai ales in autoportretul sau, in care este infatisat in chip de calaret, care strapunge cu lancea un pasa turc. Este primul autoportret de pictor, identificat deocamdata din istoria picturii romanesti.
Coloritul picturilor sale ne ofera o sarbatoreasca orchestratie de culori, care se insotesc si se compun pentru a alcatui o incredibila desfasurare de imagini. Dominanta de rosu caramiziu, de rozuri suave si de alb, gama cromatica este restransa la putine culori:galben, ocru, cafeniu, verde, albastru si este modelata in acorduri calde si luminoase, urmarind atat accentele locale cat si unitatea de ansamblu a marilor suprafete.
Nu pot sa inchei, fara a mentiona sprinteneala eleganta a desenului, tipologia cultivata a personajelor, armonia compozitiilor, acordul desavarsit dintre detaliu si intreg.
Privind cu ochi de simplu turist frescele Manastirii Humorului, nu va puneti intrebarea: oare cu ce sunt mai prejosi creatorii nostri din secolul al XVI-lea decat cei occidentali? De ce stim mai multe desprei ei si atat de putin despre ai nostri? De ce manualele noastre de istorie, nu le pomenesc numele? Cine se face vinovat de ignoranta noastra?
Pe curand,
Earnest

duminică, 14 februarie 2010

MONUMENTE PROTEJATE DE UNESCO (III). MANASTIREA MERA





Doar istoricii stiu ca nu departe de Podgoria Odobestilor, pe Valea Milcovului, la poalele Magurii, se afla singurul monument vrancean inscris pe lista UNESCO si singura constructie voievodala a familiei Cantemir ramasa in picioare. Este vorba despre Manastirea Mera, ctitorie al lui Constantin si Antioh Cantemir. Aceasta manastire a fost construita cu scopul de a fi necropola domneasca a dinastiei Cantemirestilor, insa aici a fost doar reinhumat in anul 1706 de catre Antioh, tatal sau ,Constantin. Trupul sau nu a avut ragaz de odihna in acest locas, deoarece 1716, in urma unui razboi ruso-turco-austriac, manastirea a fost ocupata de austrieci, mormantul a fost batjocorit, iar osemintele domnitorului aruncate in apa Milcovului. Civilizatii de austrieci nu s-au multumit doar cu distrugerea monumentelor din Transilvania, au distrus tot ce au apucat si prin Moldova (despre dezastrele savarsite de ei va voi realita si cu alte ocazii).
Prima biserica din lemn a fost ridicata in anul 1688 de catre Constantin Cantemir, in partea de nord a actualei manastiri. Fiul sau, Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), decide sa ridice o adevarata manastire, zidind actuala biserica din piatra, clopotnita monumentala, ziduri de aparare, turnuri, chilii şi o impresionanta Casa Domneasca, pe trei nivele, cu beciuri si pivnite, ale caror ruine se vad si astazi. Tot in partea de Nord a manastirii se afla un puternic izvor de apa dulce care a fost amenajat, mai tarziu, cu un bazin subteran, din piatra si caramida si chiar un tunel care, conform legendelor, ar iesi la apa Milcovului si un alt tunel ar merge pana in padurile apropiate, spre Magura Odobestilor, langa «drumul nemtilor». Sursa de apa i-a permis, de fiecare data, sa reziste asediilor.
Biserica din piatra este un monumental edificiu , de plan triconic, cu turla scunda si larga pe naos, spre vest fiind incheiata cu un pridvor cu coloane din caramida. Fatadele sunt decorate cu pilastri, amintind de biserica Manastirii Golia, iar ancadramentele, de traditie gotica, au baghete incrucisate. Biserica a fost pictata si ca in majoritatea situatilor, nu se stie autorul picturilor. Din pictura originala, se pastreaza tabloul votiv, reprezentand portretele celor doi dominitori.
Manastirea a avut momente de prosperitate dar si momente de decadere. Dupa dezastrul provocat de austrieci, turcii i-au poruncit domnitorului Mihai Racovita sa-i darame zidurile cu tunurile.Nici tatarii nu au ocolit-o, jefuind-o, nu o data, de odoare şi podoabe. Mera a ajuns un asezamant bogat, cu mari proprietati în Odobesti si Focsani. Sub fanarioti a fost inchinata Manastirii grecesti Vatoped. La inceputul secolului al XIX-lea asezamantul ajunsese sa domine toată Valea Milcovului, avand sate intregi de clacasi (Sindrilari şi Andreiasu). Dupa secularizarea averilor manastiresti, calugarii pleaca si devine bierica parohiala, ceea ce este si astazi , desi functioneaza intr-un ansamblu manastiresc, de curand organizat. Desi biserica a fost restaurata in doua etape: in anii 70 si 90 ai secolului trecut, trebuie remarcat ca multe din elementele complexului sunt în pericol, cum este catapeteazma din lemn de tei, veche de trei secole, care risca sa cada peste credinciosi. Aceasta ar trebui conservata intr-un muzeu, dar in Vrancea nu exista o camera atat de mare in muzeu, unde ar putea fi depusa.
Poate v-am trezit interesul pentru acest monument si veti avea curiozitatea sa-l vizitati, atunci cand veti poposi prin celebrele podgorii odobestene, care inca nu au fost distruse.
Pe curand.
Earnest

luni, 8 februarie 2010

DESPRE PATRIOTISM


--> -->
Prin anii 90, niște glumeți de la un post TV opreau oamenii pe stradă, punaâdu-le diferite întrebări. Odată, au întrebat pe un student african, care este părerea lui despre faptul că Guvernul țării sale nu mai vrea sa importe iglu-uri, ci să le construiască ăn Africa. Africanul, care nu știa ce este un iglu, dar care știa că el a fost trimis să studieze în Europa, pentru ca atunci când se va întoarce în țara sa, va contribui la dezvoltarea ei, a răspuns fără să clipească:"Foarte bine! De ce sa importam iglu-uri? Ce, noi nu putem să facem iglu-uri?” Am râs cu lacrimi, neintelegând în acel moment patriotismul africanului, datorat revoltei celui care reprezenta un popor exploatat, dar mai ales îndobitocit de binefacerile colonialismului european.
Îmi aimaginez, că peste câțiva ani, când vom fi cu adevărat o colonie a U.E și doar o bază militară NATO, când universitățile noastre vor fi transformate în MALL-uri, iar profesorii vor fi căutați cu lupa prin țară, pentru că vor fi specimene rare, când statul îi va trimite pe cei mai buni, cu bani grei, la studii în străinătate, un reporter glumeț de acolo îl va întreba pe studentul român, ce părere are despre faptul că Guvernul României nu mai vrea să importe bambus, ci vrea să cultive bambus. Românul, îndoctrinat, va răspunde:"Foarte bine! Ștejarii, brazii, fagii, ulmii au dispărut de mulți ani. Ce, noi, românii nu putem aclimatiza bambusul? Putem face orice, chiar dacă nu am făcut nimic, când mai puteam face ceva".
Acum ca și în viitor, îl voi cita pa Blaga :”Nici un popor nu e atat de decăzut încât să nu merite să te jetfești pentru el, dacă îi aparții”, permițându-mi să adaug: “chiar dacă a te jetfi înseamnă să faci o muncă de Sisif, construind iglu-uri în Africa sau cultivând bambuși pe crestele munților Carpați”.
Așa aș defini eu patriotismul!
Însă a vorbi astăzi despre patrie și popor înseamnă că esși desuet sau cazi în ridicul ori ai limbaj de lemn, deci ești comunist! Și apoi, pe cine mai intereseaza cine este Eminescu, Blaga, Decebal, Mihai Viteazu, Cantemir, Kogălniceanu, Brâncuși, Enescu, Conta, Poni, Coandă, Iorga și “toată șleahta lor de nebuni”, care au crezut în viitorul acestui popor! Ei nu-ti dau de mâncare, nu te imbraca, nu te distreaza; este greu sa le memorezi numele caci sunt multi si este si mai greu sa-i intelegi!
Asadar, nu este mai bine sa asteptam ziua cand vom cultiva bambus, pentru a ne permite sa fim patrioti?!
Sa auzim de bine,
Earnest