luni, 28 iunie 2010

ORASE ALE PERSONALITATILOR (I). TARGOVISTE


Casa Safta Brancoveanu







Sunt in Romania orase mijlocii si orase mici unde s-au nascut, au trait, au creat sau au poposit mari personalitati ale culturii si politicii romanesti.
Un astfel de oras este Targoviste, capitala judetului Dambovita si una din fostele capitale medievale ale Tarii Romanesti a Munteniei. Paul de Alep, insotitorul lui Macarie, mitropolitul Antiohiei la curtea lui Matei Basarab, compara marimea orasului cu aceea a Alepului si Damascului, numindu-l Bagdadul Occidentului.
In acele vremuri, Targoviste era un oras unde poposeau caravanele care veneua dinspre Occident spre Orient si invers, cu multe ateliere mestesugaresti, cu scoli inalte, un oras unde se teseau intrigi, Curtea Domneasca primind emisari atat dinspre lumea occidentala cat si dinspre acea orientala.
Acest oras situat in Subcarpati, in apropierea Bucegilor, intre Dambovita si Ialomita, este inconjurat de locuri sacre, cum sunt manastirile Vaforata si Dealu, iar daca urci in amonte pe Ialomita, intalnesti urme ale templelor dacilor situate in preajma pesterilor, ca o salba care te conduc spre cel mai sacru loc al dacilor, Platoul Bucegilor, unde Marele Preot, Rege si Intelept Deceneu a intemeiat celebra Scoala Energetica.
Astazi dambovitenii se mandresc cu capitala lor si stiu sa conserve ceea ce a mai ramas din vechea glorie a fostei capitale a Munteniei: Manastirea Stelea, Biserica Domneasca, Complexul National Muzeal Curtea Domneasca, Mitropolia, Turnul Chindiei, Muzeul Scriitorilor Damboviteni, Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi (aflat in casa Saftei Brancoveanu, fiica domnitorului, casa unde era biblioteca Stolnicului Cantacuzino, cea mai mare biblioteca particulara din epoca), Muzeul National al Politiei, Casa Memoriala a pictorului G.Petrascu sunt cateva dintre institutiile care pastreaza si valorifica urmele trecutului.
Aici, la Targoviste, s-au nascut majoritatea domnitorilor Basarabesti, o parte dintre ei carturari de mare valoare. Neagoe Basarab a scris invataturile sale catre fiul sau Neagoe, carte care poate sta alaturi de "Principele" lui Machiavelli, iar Petru Cercel, primul inginer roman, domnitor erudit de formatie renascentista, scria prima poezie in limba romana, pastrata in manuscris la Muzeul Scriitorilor Damboviteni, situat in casa scriitorului Alexandru Bratescu Voinesti ( in aceasta casa au fost in ospetie Titu Maiorescu, Garabet Ibraileanu, Emil Garleanu, Ion Luca Caragiale, Ion Radulescu Pogoneanu). La curtea lui Mihai Viteazu, diplomatii se dedicau exercitiului literar (Balthazar Walther ii dedica domnitorului o elegie, in sensul antic de piesa lirica, exprimand admiratia si slava). La Schola Greca e Latina, intemeiata de Matei Basarab, se invata printre altele si notiuni de versificatie.
La Targoviste s-a nascut, de asemenea, diaconul Coresi, care a tradus in limba romana cartile religioase, stabilindu-se la Brasov ca sa dea carti romanesti si romanilor din arcul carpatic, au tiparit carti Macarie, calugarul Moisi, Antim Ivireanul, mitropolitii Luca si Stefan, au scris cronici Teodosie Rudeanu, Radu si Serban Greceanu, Gheorghe Radovici, iar Matei Basarab a scris primul cod de legi in limba romana "Indreptarul legii". Tot aici urmasii dregatorului lui Brancoveanu, Enache Vacarascu, s-au nascut sau au locuit temporar, cultivand limba literara romana. Ion Heliade Radulesu (se mai pastraza casa sa), Grigore Alexandrescu si contemporanii nostri Radu Petrescu, Mircea Horea Simionescu s-au nascut in Targoviste. Dar nu numai domnitori, scriitori si artisti plastici a dat Targoviste, ci si cantareti ai muzicii populare ca Ileana Sararoiu, Rodica Bujor, ai muzicii rock Laura Stoica, sportivi ca Ioan Radu, Cornel Dima sau Sorana Carstea, dar si economistul, devenit politician inconsecvent, Teodor Stolojan.
Va invit sa popositi in acest oras mai multe zile si va asigur ca veti fi cuprinsi de atmosfera gloriosului oras medieval, dupa ce veti vizita muzeele orasului.
Pe curand,
Earnest

luni, 21 iunie 2010

CREDINTE SI TRADITII (II). SARBATORILE LUNII IUNIE

Singura sacapare a poporului roman este credinta, pentru ca de la alesii neamului nu ne putem astepta la nimic bun. Nici acum, cand tara se prabuseste, ei nu vor sa paraseasca guvernarea, pentru ca nu si-au pregatit debarcarea in alte spatii, unde au varsat prin banci straine, averi numai de ei stiute.
De aceea, mi-am zis: mai Earnest, mai imblanzeste si tu suferinta neamului tau, amintindu-le semenilor tai, vechile credinte si traditii!
Luna iunie-Ciresar- are 3 mari sarbatori, respectate cu mare strictete de stramosii nostri:
-10-19 iunie-Zilele Sfintilor Marunti, in traditie Coacerea graului;
-24 iunie- Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, in traditie Sarbatoarea Soarelui, a Sanzienilor (Dragaica);
- 29 iunie- Sfintii Apostoli Petru si Pavel, in traditie Sanpetru de Vara.
Zilele Sfintilor Marunti erau dedicate Sfantului Timotei pe 10 iunie, Sfantului Vartolomeu, pe 11 iunie, cand se spunea ca in padure frunza se rasuceste pe alun, plop si tei, vara privind spre iarna, cand se spunea ca graul incepe sa se usuce, iar porumbul incepe sa creasca ca smuls din pamant: era Sarbatoarea Graului, anuntata pe Cer prin rasaritul Gainusei cu pui (Pleiadele), pe care ciobanii tineau foarte mult sa o vada, crezand ca le va merge bine oilor. Pana pe 19 iunie, fiecare zi avea un sfant, care aveau ca sarcina principala accea de a baga bob spicului de grau si de orz si de a fertiliza holdele semanate. In zilele consacrate acestor sfinti, nu se lucra, pentru ca altfel graul nu se mai cocea, pe oameni ii asteptau furtuni insotite de grindina, iar la secerat vedeau ca graul are spicul sec.
De Sanziene sau Dragaica se savarseau cele mai multe ritualuri, in special premaritale, ele diferind de la o regiune la alta. Una dintre aceste practici, care se mai obisnuieste in nordul Moldovei, este scaldatul ritual in roua. In zori, in locuri necalcate, batranele strang roua sanzienelor intr-o carpa alba, din panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, batranele nu vorbesc deloc si nu au voie sa se intalneasca cu nimeni. Baietii aprind Faclia de Sanziene pe care o dedica Soarelui. Aceasta zi trebuie tinuta de femei, pentru ca, in caz contrar, Sanzienele le pocesc gura, iar barbatii care jurau stamb ii astepta pedepse infricosatoare, pentru ca aceste Zane frumoase si bune sunt mare iubitoare de dreptate.
Inainte sau in Ziua Sanpetru de Vara erau Mosii lui Sanpetru, cand se dadeau de pomana:coliva, miere in faguri, lumanari, nuci, zarzare, mere acre si dulci si haine (pentru ca acum se imbraca mortii). Era interzisa scuturarea merilor pana la Sfantul Petru, iar femeile care aveau copii morti , dupa ce dadeau de pomana mere, puteau si ele sa manace. Batranele aveau voie sa manance mere , doar dupa Sfantul Ilie. Daca tuna de Sfantul Petru, nucile si alunele nu vor prinde miez. Tot acum apar licuricii, care lumineaza calea ratacitilor prin padure. Acestia apar din scanteiele rezultate in urma pocnirii din bici de catre Sfantul Petru. Tot acum se rosteau descantecele de impietrit gura si limba.
As putea sa va povestesc si alte practici, dar stiu ca niciodata un text lung nu este citit pana la capat. Ceea ce vreau eu sa va spun este ca stramosii nostri erau legati de natura, o respectau si credeau ca numai cu ajutorul sfintilor pot sa fie in armonie cu ea si pot sa se bucure de tot ce cu generozitate aceasta ne daruieste.
Pe curand,
Earnest


luni, 14 iunie 2010

VOX POPULI, VOX DEI

“Vox populi, vox Dei”, adagiu rezultat din notiunea de “consensus omnium”, pe care il foloseau in Republica Romana senatorii pentru a obtine ceea ce le conveneau in Senat. S-a intamplat insa, de foarte multe ori, ca sa anuleze ceea ce ei insisi au votat in numele poporului si pentru popor, asa cum s-a intamplat cu reformele Fratilor Gracchi.

Nu stiu daca ati observat, dar astazi in politica romaneasca se iau masuri si se folosesc modele care au mai fost experimentate in alte tinpuri si care, atunci au mers. De pilda, se foloseste din batranul si intrigantul Bizant santajul, de la Stalin si Hitler s-a imprumutat denuntul si autodenuntul, din dictaturile sud-americane, diversiunea, de la fatarnicii hasburgi, divide et impera si de la toate dictaturile s-a luat sfidarea si nepasarea.

Poporul poate trai cu 40 de lei , ne asigura familia Boc sau cu firmituri de paine pastrate in frigider, ne spune doamna Teo ( o sfatuiesc pe ea sa incerce o noua cura de slabire cu firmituri din propriul frigider, care mai mult ca sigur o vor ajuta sa mai slabeasca), dar nu se poate trai fara Legea lustratiei, fara condamnarea lui Iliescu, politician in varsta de 81 de ani, pe care unii il mai considera un pericol lucid in politica, pentru asa cere poporul: Vox populi, vox Dei. Cand tara geme, cand suntem in fata falimentului, niste tineri, care erau prunci la revolutie sau nici nu erau programati ca se nasca, striga “Jos Iliescu”, “Jos comunismul” ( aici le dau dreptate, pentru ca cel care a condamnat comunismul a fost mai comunist decat cei condamnati si a slujit familia dictatorului si regimul comunist cu mult zel si devotament). Aceasta da!, diversiune! Cine ne crede asa de tampiti , incat sa nu observam ca ni se serveste zilnic, cate ceva, ca sa nu observam cat de ticalosi sunt cei care au vandut oamenilor iluzii portocalii!

Cine vor fi sacrificati primii, pe Altarul Tarii?

- Pensionarii, care la revolutie aveau intre 40 si 60 de ani, cei care au construit societatea socialista multilateral dezvoltata, care indeplineau cincinale in 4 ani si jumatate, care nu au avut ragaz ca sa viseze la cheltuirea valutei pe Coasta de Azur sau prin insule exotice, dar care au construit fabrici si uzine, care produceau, vandute de cei care astazi cheltuiesc prin cazinourile din afara tarii, care se plimba cu yahturi si masini luxoase, imbracati si incaltati cu haine mai scumpe de 100 de ori decat pensiile celor de pe urma carora traiesc ei acum bine;

- Profesorii care pregatesc tampiti ca ei, pentru ca nu vor sa fie alti tampiti mai smecheri decat ei, pentru ca ar putea sa le strice afacerile. Asa ca acesti profesori trebuie sa sucombe, ca sa se invete minte, pentru ca le-au vandut iluzii generatiilor intregi de naivi, despre statul de dretpt, adevar, dreptate si justitie!

- Medicii, care omoara oameni prin spitale si care ar face bine sa plece in Occident ca sa-i omoare pe ei;

- Actorii, artistii plastici, scriitorii si ziaristii, care ar trebui sa se invete minte, sa se incoloneze tovaraseste si sa creeze opere in care sa se preamareasca masurile extraordinare ale Guvernului si sacrificiu de sine al guvernatilor!

- Judecatorii care nu mai vor sa raspunda comenzilor politice;

- Politistii care ar trebui sa dea cat mai multe amenzi, pentru ca suntem o tara de infractori si aceast lucru nu se demonstreaza in veniturile Politiei!

In concluizie, se va incepe cu pensionarii si cu intelectualitatea carcotasa, cu politistii carora le-au scazut vigilenta, dupa care se va continua cu oamenii de afaceri care nu au cotizat, cu politicienii corupti din opozitie!

Cine va supravietui? Ghiciti voi, caci eu , s-ar putea, sa plec in Congo!

Pe curand,

Earnest

PS. Am deschis televizorul si ce credeti ca aflu? Doamna Teo voteaza motiunea. A renuntat la cura de slabire?

luni, 7 iunie 2010

MA TEM




Dumitru Staniloaie in “Reflexii despre spiritualitatea poporului roman” facea multe caracterizari romanului. La una dintre acestea ma opresc eu astazi : « Romanul se caracterizeaza printr-o mare fluiditate a starilor sufletesti, in care se succed judecati aspre si iertari, condamnari pripite si elanuri intelegatoare.El nu se pietrifica cataleptic in conformarea cu un principiu, ci traieste toate starile fiintei umane. Nu-si ingusteaza umanitatea printr-un principiu invariabil aplicat. Se spune ca, datorita acestui fapt, nu suntem in stare sa cream o ordine inflexibila, rigid respectata, o uniformitate sigura, un legalism de fier, care sa ne puna la adapost de tot felul de abateri, de acte de incorectitudine ; ca acoperim cu cearceaful iertari si incurajam prin aceasta actele de calcare a legilor si ale moralei. Ironia si batjocora exercita in parte o cenzura si o frana in calea abaterilor, a actelor de incurie, dar cenzura aceasta e atenuata la randul ei de iertare, sau de zambetul iertator al umorului. Caragiale nu indica nici un caz de pedepsire a vreunuia din eroii sai vinovati de abateri de la corectitudinea sociala si morala, si el insusi invaluie totul pana la urma intr-un zambet de umor iertator. Sau poate in tot timpul aluziile la actul de incorectitudine ale eroilor sunt facute intr-un spirit de umor ironic (…). Ce-i de facut fata de aceasta comportare ? Sa se lase totul in grija omeniei noastre ? Sau sa se insiste pentru o incadrare severa a tuturor in toate formele legii, ocolindu-se orice infiltrare a umanului in aplicarea legilor ? Socotim ca primul lucru nu e de recomandat, iar al doilea s-a dovedit mereu ca e greu, daca nu imposibil de realizat numai prin mijloacele sanctionarii oficiale. »
Umanul, ironia si mai ales umorul romanului, trasaturi cunoscute dar mai ales speculate in toate timpurile de politicieni, i-au facut pe acestia sa profite, uneori, intinzand prea mult coarda si uitand astazi macar cateva evenimente cand romanul a uitat de uman, ironie sau umor : 1907, atrocitatile din perioada cooperativizarii si nationalizarii, fenomenul Pitesti si Sighetul Marmatiei, 22 decembrie 1989. Nu din convingeri ideologice, unii romani au devenit fiare in evenimentele de inlaturare a capitalismului si de construire a socialismului, ci din ura exploatatului impotriva explotatorului sau a bogatului, din umilintele, foametea si mizeria in care au trait ei si stramosii lor. Si tot foamea si promisiunea celei 100 de lei la salariu, suma pe care romanii au socotit-o atunci o mita nerusinata pe care o dai cersatorului din coltul strazii ca sa-ti spuna cine ti-a furat patlagele din fundul curtii, nu ideologia anticomunista, i-a scos pe romanasi in strada la 22 decembrie. Si tot ura i-a facut sa se bucure in ziua Nasterii Domnului de uciderea conducatorului iubit, pe care il regreta astazi, nu numai nostalgicii vechiului regim, ci chiar si cei care au suferit in acele vremuri ! Acest lucru mi se pare mie extrem de periculos !. Asadar, dragi politicieni, nu intindeti prea mult coarda ! Gasiti solutii sau acceptati-le macar pe acelea propuse de cei din opozitie, sacrificati-va afacerile subterane, de bunavoie, daca vreti sa mai traiti, pentru ca eu ma tem de ceea ce se poate intampla !
Pe curand,
EARNEST