vineri, 31 martie 2023

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XCIX). CĂTĂLIN PAVEL, ANIMALELE CARE NE FAC OAMENI

 ,, În paralel, persoanele umane au creat, în aceste zeci de mii de ani, prietenii tot mai strânse, și reciproce, cu persoane non-umane. În cea mai mare parte, partenerul din această prietenie a fost un animal domestic. Se spune tot mai des că trebuie să acceptăm că și animalele au domesticit omul, că ele au devenit o proprietate care ne posedă, în bine și în rău, care ne schimbă programul mic ( de azi) și programul mare (de viață). ” 
                                                                               ( Cătălin Pavel, ,,Animalele care ne fac oameni”)


Zeița Bast cu pisica oferită ca ofrandă
   Din nou, lectorul universitar -specialitatea Istorie Veche și Arheologie - de la Universitatea ,, Ovidiu” din Constanța, ne surprinde plăcut cu noua sa carte de istorie și arheologie, intitulată ,, Animalele care ne fac oameni-blană, cozi și pene în arheologie”, publicată, în anul 2021, de Editura Humanitas. Pe acest blog, v-am recomandat ,, Arheologia iubirii”, care a trezit interesul publicului cititor, indiferent de pregătirea profesională. Sper că și această carte va place celor care vor avea răbdarea s-o citească.
   Cătălin Pavel ne arată, folosind atât izvoare scrise, cât și nescrise, rolul pe care l-au avut animalele în viața oamenilor, începând cu Epoca Pietrei până în Epoca Modernă, în viața privată-ca animale de companie- și în cultele religioase. Ne sunt prezentate cimitire ale animalelor, depunerile animalelor sacrificate, alături, de defuncți în ritualurile de înmormântare,  templele dedicate animalelor și zeităților protectoare ale unor animalele, mumiile de animale din aceste temple sau din morminte. De asemenea, ne informează despre interesul pe care l-au avut artiștii, din diferite perioade istorice și zone geografice, pentru a reprezenta în creațiile lor aceste animale, prin realizarea unor bijuterii, statuete, stele funerare, basoreliefuri, picturi murale sau pe vase de ceramică. ori în scrierile literare. Cartea cuprinde 8 capitole: 1. Grădina zoologică de buzunar; 2. Balene, delfini și un pește mic, 3. Pisica, 4. Ursul, 5. Câinele, 6. Ariciul, 7. Calul, 8. Păsările.  Călin Pavel a consultat o bibliografie vastă din literatura arheologică engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, română, maghiară, greacă. Am aflat foarte multe lucruri noi, pe care nu le știam, dar sunt aspecte din acest domeniu pe care nu le prezintă, în studiul domniei sale,  consemnate în literatura rusă și poloneză.
   Vă doresc lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest

duminică, 26 martie 2023

REZISTENȚA ROMÂNILOR LA DEZNAȚIONALIZARE

Țăran din Basarabia
                       ,, Foaie verde trei măsline
                          I-auzi, maică, Prutul vine
                          Dare-ar Domnul ca să sece
                          Să rămâne pietrele
                          Să le ardă soarele
                          Să-l trec cu picioarele
                          Dar pe culmile acelui deal
                          Văd un cazac și un muscal
                          Ei la tine or veni
                          De părinți te-or despărți.”
                  ( versuri din ,,Balada Basarabeană”, sec. al XIX-lea)
               

;

   Sute de ani, vremelnicii stăpânitori , care au râvnit la părți din teritoriile românești, s-au străduit să ne deznaționalizeze, ca să aibă mărturia că în acele spații nu au fost și nu sunt români. Ungurii, austriecii, rușii, ucrainenii nu și-au atins acest scop, nereușind să ne maghiarizeze, germanizeze, rusifice sau să ne ucrainizeze.
   Măine, se împlinesc 105 de când Republica Moldova a hotărât, prin voința poporului să se unească cu Țara Mamă- România. Așadar, m-am gândit să transcriu câteva rânduri despre încăpățânarea țăranului basarabean de a se rusifică, selectate din cartea lui D.C. Moruzi, ,,Rușii și românii”.

   ,, La Ocrujnoi Sud (tribunalul), mai întâlnești căciula și minteanul. Căci de. Așa a lăsat Dumnezeu, ca răzeșul să nu poată trăi fără proces, cum nu poate trăi fără mămăligă. Acolo dai de un fapt îmbucurător. Cu tot interesul pe care l-ar avea, Badea Ion nu răspunde la întrebările președintelui de cât prin translator. Abia au trecut 25 de ani de când stăpânim Dobrogea împestrițată de atâtea neamuri, avem și noi acolo translatori atașați pe lângă tribunale, dar foarte rar i-am văzut funcționând în ședințe; după 90 de ani de stăpânire rusească, Badea Ion, tot nu răspunde când predsedatele îl întreabă de nume, sau de vîrstă, și acesta, chiar atunci când știe rusește. Adevărat că Badea Ion, cum trece Nistrul, se înțelege cu lumea și pe rusește; dar cum s-a reîntors uită tot. Badea Ion mai știe rusește ( ba chiar a citi și a scri) cât timp e la ,,polk”, adică în regiment; dar cum scapă de acolo și pune căciula pe ureche, nu mai știa nimica. E stranie memoria lui Badea Ion; să aibă oare vre-o vrajă sau un făcut în căciulă?”

 Pe curând,
 Earnest

vineri, 17 martie 2023

CEA MAI VECHE MĂNĂSTIRE DIN SPAȚIUL ROMÂNESC DESCOPERITĂ PÂNĂ ÎN PREZENT

 

,,Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu.”
                                                         (Definiție clasică de Teofil Părăian în Bucuriile  crdinței -2006)
 
    Documentele antice ne relatează despre viața monahală din Dobrogea ( Sciția Minor) și rolul pe care le-au avut aceste mănăstiri- adevărate școli teologice- în spațiul sud-est european. Unii dintre istoricii ecleziastici români susțin că viața monahală în Sciția Minor ar fi fost întemeiată de către Audios, întemietorul sectei audiene, care și-a petrecut o parte din surghiun în această provincie.  Am scris pe acest blog despre Școala Casienilor. Cercetările arheologice au scos la iveală ruinile  bisericilor episcopale, bazilicile martirice, biserici rupestre.
Planul mănăstirii, sec.IV-VI
   În anul 1987 la Slava Rusă  din juețul Tulcea, a fost cercetat cel mai vechi complex monahal din țara noastră. Localitatea Slava Veche este un sat din comuna Slava Cercheză, situată în  Podișul Babadagului. În Antichitate, această localitate se numea (L)Ibida, fiind , în perioada romannă târzie, mai puternică și mai populată ca Histria. Ruinile  cetății (L)Ibida au fost descoperite la poalele Dealului Harada, intinzându-se pe o suprafață de 24 ha. Cetatea avea  o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2.000 m, cu 24 de turnuri, trei porți,și fortul de observaţie (acest fort romano-bizantin este situat în prelungirea dealului Harada, iar poziția sa, la 158 m altitudine ne arată că era  punct de supraveghere asupra întregii văi). În centrul cetății , se aflau două bazilici, aparținând mănăstirii.
Zid din cetatea(L)Ibida
    Bazilica mare a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al IV,  având lungimea pe axul naosului de 10,40 m, iar lățimea de 6,65 m. Ea  a fost construită din  piatră legată cu pământ, cu plan uninav și cu o absidă mare cu o deschidere de 5 m și o adâncime de 2,5m. Interiorul navei a fost placat cu cărămizi pătrate fixate cu var. În partea de sud a absidei i s-a adăugat o pastophoria, încăpere unde  se depuneau pe mese speciale pâinea și vinul alese de diacon, se scriau numele ofertanților și se  citeau rugăciuni speciale. Transformarea acesteia în mănăstire a avut loc în secolul al VI-lea, așa cum o atestă monedele de la Iustinian I și Iustin II. În această fază, bazilica a fost  mărită prin adăugarea  unei noi abside și o capelă pe latura de nord. De asemenea,  s-a construit  o altă bazilică cu plan uninav și s-a realizat o curte interioară între cele două bazilici.
   La 1,5 km. de cetate a fost ridicat un cavou, numit după numele celui care l-a descoperit, Cavoul Tudorka, unde au fost descoperite osemintele a 39 de persoane de religie creștină.
  Dar, evenimentul despre care  onesta noastră presă nu a făcut vâlvă este distrugerea ruinilor acestei mănăstiri.
Vas lustral descoperit
în incinta mănăstiri
i
 ,, Pe 2 februarie 2007, un buldozer al firmei mixte franco-române Agrifrance intră pe terenul pe care se afla complexul monastic paleocreştin ca sa „niveleze" terenul; facem menţiunea că acel teren are regim de domeniu public, iar monumentul se află înscris în Lista Monumentelor Istorice aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii în 2005 ca monument de categoria A, era menţionat în PUG-ul comunei Slava Cercheză şi marcat grafic...monumentul a fost „nivelat" în proporţie de 75%. În prezent s-a demarat o anchetă a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Tulcea”. Aceasta este comunicarea pe care a făcut-o Mihaela Iocob, responsabila Șantierului Arheologic de la (L)Ibida. Rezultatul anchetei nu a fost publicat.
  
Întrebări, care vor rămâne retorice: suntem colonie sau Țara lui Papură Vodă? Cine răspunde pentru distrugerea dovezii arheologice privind existența timpurie  a  vieții monahale din spațiul românesc?

 Sursa principală: Victor Henrich Baumann, Sângele martirilor, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2004.

   Pe curând,
   Earnest
               

marți, 7 martie 2023

FEMEIA, ETERNA POVESTE

 ,,Cât de frumoasă eşti tu, draga mea!
 Cât de frumoasă eşti! 
Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.”
( Cântarea cântărilor)


Venus de România
Piatra Neamț,
paleolitic, cca 17000
î.e.n. 


  Femeia, eterna poveste! A fost venerată ca Zeița-Mamă, dădătoare de viață, ca Zeița Înțelepciunii, ca Zeița Frumuseții, ca Zeițe-Muze, ca  Preotese, Vestale și Pitiese, ca mamă, soție, amantă, curtezană, gheișă. A fost, pe rând, Penepola, Medeea, Andromaca, Lysistrata, Elena, Ximena, Ofelia, Jeanne d/Arc, Chiajna, Ruxandra. A fost Veneră și Madonă, uneori ,,atât de fragedă” asemuită  ,,cu floarea albă de cireș”, alteori  ,,beau chat”, cu ochi frumoși,  ,,mêlés de métal et d’agate”, o ,,aimable bête”. A fost călugăriță, prostituată, femeie simplă sau savantă, intelectuală, muncitoare, țărancă, demnitară, regină , cerșătoare, criminală, vrăjitoare, iubitoare, sensibilă, dură, rea, bună, răzbunătoare, iertătoare, sinceră, prefăcută, fiind mereu  iubită , dar și umilită  Aceasta este femeia, căreia i s-au ridicat temple, i s-au făcut statui, portrete, i s-au scris poeme, cântece. A fost pusă, la loc de cinste, pe piedestal, dar a fost și scuipată, bătută, arsă pe rug. I s-au recunoscut meritele, dar  a fost  și  condamnată pentru meritele sale.
 I s-au dedicat zile de sărbătoare și de  venerare. De exemplu, romanii i-au dedicat calendele lunii martie, care începeau cu sărbătoarea  Lucinei,zeița care proteja mamele și pe copii. Am putea spune că este prima  Sărbătoare a Mamei, din istorie. La serbările dedicate ei participau femeile, în afara celor  de moravuri ușoare, bărbații, cu excepția celibatarilor. În vechime și la români au existat zile dedicate femeilor , când acestea puteau face tot ce doreau: nu munceau , petreceau , beau și puteau să-și bată bărbații, răzbunându-se pentru toate relele pe care aceștia  le-au făcut de-a lungul anului. Aceste serbări coincideau cu unele  sărbători religioase.  
1. De Sfântul  Ion Botezătorul, sărbătoare numită  popular  Iordănitul  și  Cumetria Femeilor, Ziua Femeilor,  femeile se întâlneau la crâșma satului sau la casa uneia dintre ele, unde făceau chefuri și jocuri fără bărbați. De aceea sărbătoarea se mai numea Țonțoroiul Femeilor;
2. A doua zi de marți de după Paști era Ropotitul Țestelor, când femeilor le era îngăduit să facă țeste. În mitologia străveche, țestul era simbolul Zeului Tată Soare, având forma unui clopot, iar vatra era Zeița Mamă Pământ, ambii constituind o pereche divină ce dă naștere pâinii sfinte. Oamenii considerau că pâinea și lutul  înseamnau fertilitate și abundență și pe femei exponente ale acestor valori.
3. Pe 15 iulie, era Ziua Femeii, Ciuruca, ziua când femeile băteau pe bărbați. Despre această  sărbătoare am scris pe acest blog.
4. Pe 1octombrie, la Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, în vechime, oamenii sărbătoreau un sfânt imaginar, Procoavă, de aceea această zi mai este numită și Sărbătoarea Procoavelor, care era socotită ca Ziua Femeilor. Pe acest sfânt, Dumnezeu l-a trimis să acopere pământul cu un strat subțire de zăpadă ( bruma) , iar fetele și femeile  se închinau lui ca să le acopere capul cu păr bogat, pentru ca să fie plăcute de flăcăi și de bărbați. Această zi se mai numea Sărbătoarea Părului. Era o altă zi dedicată felmeilor, care se rugau și  se aranjau, pentru a fi iubite.
    La începutul secolului al XX-lea,  socialista Clara Zetjkin a propus ca să se stabilească o Zi Internațională a Femeii ( deja în SUA, din anul 1909, pe 28 martie, se sărbătorise Ziua Națională a Femeii). Lenin, după Revoluția Socialistă din Octombrie,în anul 1918, a stabilit ca 8 Martie să fie Ziua Femeii, în amintirea grevei femeilor din Sank Petesburg care au  cerut încheierea Primului Război Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste, folosind sloganul "Pace si pâine". A doua țară care a adoptat această sărbătoare a fost China, în anul 1922. Cele două țări au declarat-o zi liberă. După Al Doilea Război Mondial, 8 Martie  a fost sărbătorit în multe țări ca Ziua  Femeii și ca Ziua Mamei și de aceea, O.N.U , în anul 1975, a declarat 8 Martie Ziua Internațională a Femeii.  În 70 de state se sărbătorește pe 8 Martie și Ziua Mamei. Sunt state care au alte zile dedicate Mamei.

  Doamnelor, vă doresc să vă bucurați de această zi! Să vă faceți frumoase, să zâmbiți, să vă uitați vârsta și să nu munciți și dacă nu are cine să vă sărbătorească, sărbătoriți-vă singure! Să fiți iubite și respectate!
  Domnilor să vă iubiți mamele , iubitele, soțiile, să vă amintiți cu drag de iubirele din tinerețe și să vă bucurați, că ele există!

   Vă reamintesc un cântec compus de  Nelu Mânzatu ( devenit în Italia, Nello Manzati), pe versurile lui Titi Botez, cu care celebrul artist a făcut ,,mare vâlvă ” nu numai în România, ci și în Europa Occidentală. Vă propun spre ascultare acest cântec în înterpretarea lui Tudor Gheorghe.
 https://www.youtube.com/watch?v=qYcg2tjHT2M

Pe curând,
Earnest