 |
| Țăran din Basarabia |
Dare-ar Domnul ca să sece
Să rămâne pietrele
Să le ardă soarele
Să-l trec cu picioarele
Dar pe culmile acelui deal
Văd un cazac și un muscal
Ei la tine or veni
De părinți te-or despărți.”
( versuri din ,,Balada Basarabeană”, sec. al XIX-lea)
;
Măine, se împlinesc 105 de când Republica Moldova a hotărât, prin voința poporului să se unească cu Țara Mamă- România. Așadar, m-am gândit să transcriu câteva rânduri despre încăpățânarea țăranului basarabean de a se rusifică, selectate din cartea lui D.C. Moruzi, ,,Rușii și românii”.
,, La Ocrujnoi Sud (tribunalul), mai întâlnești căciula și minteanul. Căci de. Așa a lăsat Dumnezeu, ca răzeșul să nu poată trăi fără proces, cum nu poate trăi fără mămăligă. Acolo dai de un fapt îmbucurător. Cu tot interesul pe care l-ar avea, Badea Ion nu răspunde la întrebările președintelui de cât prin translator. Abia au trecut 25 de ani de când stăpânim Dobrogea împestrițată de atâtea neamuri, avem și noi acolo translatori atașați pe lângă tribunale, dar foarte rar i-am văzut funcționând în ședințe; după 90 de ani de stăpânire rusească, Badea Ion, tot nu răspunde când predsedatele îl întreabă de nume, sau de vîrstă, și acesta, chiar atunci când știe rusește. Adevărat că Badea Ion, cum trece Nistrul, se înțelege cu lumea și pe rusește; dar cum s-a reîntors uită tot. Badea Ion mai știe rusește ( ba chiar a citi și a scri) cât timp e la ,,polk”, adică în regiment; dar cum scapă de acolo și pune căciula pe ureche, nu mai știa nimica. E stranie memoria lui Badea Ion; să aibă oare vre-o vrajă sau un făcut în căciulă?”
Pe curând,
Earnest
4 comentarii:
Acum 40-45 de ani , majoritatea dintre noi ne spălam pe cap la lighean, beam ceai de tei la micul dejun (cules și uscat de noi înșine) și pâine cu margarină. La prânz, ciorbă cu orice era ea (și ne ținea de foame), iar seara lapte fiert în ceaunul de la mămăligă. Portocale doar la Crăciun și ca pachet la școală, un măr sau ou ochi intre două felii de pâine și gata sandwich-ul! Vacanța de vară era la bunici, la țară, unde ajutam la cules si curățat porumb, la scos fasolea de pe păstaie, dat de mâncare la porci și găini cu bunica și mâncat în curte la umbră cu muștele roind în jurul capului! Umblam cu o singură pereche de ghete toată iarna si ne îmbrăcam de pe piață! Mâncam gogoșile din pâine, să nu mai zic ce bună era pâinea umezită cu zahăr... Noaptea, după ce adormeau părinții, furam cornulețele cu gem sau cozonacii care erau pregătiți pentru zilele de sărbătoare. Pentru scoala cautam diferite plante pt ierbar si fluturi pt ora de zoologie, aveam si ore de atelier in program sau de mers cu colegii la cules pe camp in practica, ne scaldam in cris, în râu si eram sănătoși și vioi.. Azi au farmec si o nostalgie aparte. Duminica mergeam toți la biserică să ne împărtășim! Bâlciul era cea mai mare "fiestă" din acele timpuri. "Distracția" noastră în timpul liber era joaca pe uliță cu frunze ca bani, seturi de ceşti din plastic, imaginându-ne că e cafea... țară, țară vrem ostași, coarda, lapte gros, mâta, ratele si vanatorii, elastic, chems, sah, table, imparate/imparateasă, 1-2-3 la perete stop, matele-ncurcate, o ponia-ponia, an tan-te, intr o calimară, daca vesel se traieste, urss suntem 2 prietene, sotron, moara cu boabe de fasole uneori, pacalici, omul negru n a sosit, pinga, bâzã, trăgeam cu pușca cu alice, cu tuberman, cu prastia, inaltam zmee, ne rugam sa mai stam afara - aveam cheia la gat- iar iarna veneam uzi de zapada si noroi, flori fete filme sau baieti melodii sau cantareti rauri orase ape munti, telefonul fara fir, bunul gospodar, piticot , domino, remy, septică, colectionam timbre , ascultam muzica la magnetofon si casete,nu te supăra frate, hoții si vardistii sau la pregătiri pentru dansuri si cântece patriotice, pionieri si mai apoi in armată, aveam elefantei de apă pt stropit vara, iarna spalam fetele cu zapada sa gasim pretext de a le vorbii, emoția primului sărut emoționant si sincer pe atunci sau stangaciile primelor întâlniri și ce copilărie am avut!
2020... Nu mâncăm ardei umpluți seara că au orez și-s carbohidrați! Viața trece pe lângă noi visând la vacanțe în Malibu, Tenerife, Miami și ore extra de mers la sală sau stat pe facebook! Ne declarăm iubirea pe facebook, iar in realitate abia ne băgăm in seamă, ne mințim suntem falși și interesati...Toți suntem corecți, deștepți si frumoși... doar live-urile frumoase si care ne laudã sunt la modă ! Copiii noștri nu vor avea niciodată amintirile noastre !
Dan Budeanu.
Indirect, că ceea ce spune D.B. este o constatare, spusă indirect, referitoare la pierderea identității naționale și că astăzi, românii nu mai sunt rezistenți la deznaționalizare. Modernismul a distrus, peste tot în lume, tradițiile. Numai că la noi ne-a distrus și limba!
https://www.youtube.com/watch?v=nARBFj5lYQI
Balada motanului
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.
Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.
Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.
"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..." Nichita Stanescu
Trimiteți un comentariu