joi, 27 octombrie 2016

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XX). ADRIAN NĂSTASE, BĂTĂLIA PENTRU VIITOR


     "Bătălia pentru viitor a României nu este tributară retoricii politice. Prezenul ne așează în fața unei alternative unice: a fi sau nu a fi în istorie! Dacă la dilema hamletiană vom răspunde  "absent", statutul de învinși nu ne va oferi, pentru o lungă și dureroasă perioadă de timp, decât trăirea tragică într-un spațiu pe care l-am numi, încă o dată, Neamul Valah."  
Adrian Năstase,  " Bătălia pentru viitor"


 A venit rândul să vă recomand această carte, dedicată "tinerilor care trebuie să aibă curajul de a spera", acum, când o parte a tineretului român este debusolat de diferite curente și programe de dinaintea alegerilor, pe care le trâmbițează partide constituite ad hoc.
  Cartea "Bătălia pentru viitor, sezonul 2" a apărut la București, la Editura MondoMedia, în anul 2011 și cuprinde 12 capitole, Cuvânt înainte,  În loc de încheiere și Bibliografie ( au fost citate 198 de titluri ai unor analiști politici de pretutindeni și ai unor profesori universitari de studii politice de la universitățile românești și de la universitățile Oxford, Cambridge, Harvard sau de la universitățile din Londra, Paris, Bonn, Berlin, Budapesta, Geneva, NewYork, Ithaca, New Delphi ș.a.).Cartea nu este o pledoarie pentru social-democrație, ci o analiză obiectivă a realității românești postedecembriste, a politicilor pe care statul ar trebui să le abordeze, în contextul globalizării și a locului nostru în Uniunea Europeană.
  Le recomand acelor tineri, care nu prea știu cum funcționează un stat democratic să citească și să reflecteze asupra capitolelor : Drepturile omului-religie a speranței ( nu i-ar strica nici doamnei Ministru al Justiției să reflecteze asupra faptului că drepturile omului recomandate, prin Tratatul de la Lisabona din anul 2010, a fi respectate de toate statele membre UE, ca să înțeleagă și dumneaei că acestea au devenit o "religie", nu "un lux", pentru cetățenii europeni), Prezentul o frontieră mobilă-Calea spre Europa sau subcapitolele: Omul politic-o marfă ca oricare alta, Trecutul uitat și evitat, Mic tratat despre elite sau... de ce intelectualii sunt comozi?, Un pericol și mai mare decât retragerea statului: destructurarea statului ( aici să reflecteze, în special, cei ce sunt antisistem), Discursul ideologic, discurs secundar?,  Pactul politic: o soluție, o șansă, De la războiul ideologic, la războiul civilizațiilor, Fast-foodul informațional, Cauzele crizei economico-financiare, Zece priorități economice pentru România ( autorul ne propune: restructurarea instituțională, dezvoltarea infrastructurii transporturilor, dezvoltarea producției de energie electrică, dezvoltarea serviciilor turistice, modernizarea agriculturii, dezvoltarea rurală, trecerea la eco-economie, valorificarea resurselor umane, creșterea productivității și îmbunătățirea eficienții muncii, siguranța contribuabilui și a proprietății, competivitatea producției), Zece principii pentru o Românie socială ( autorul ne propune: drepturi și responsabilități pentru toți cetățenii, ocuparea deplină-baza viitorului, investiții în cetățeni, societatea solidară și incluzivă, un serviciu public pentru îngrijirea și educarea copiilor de vârstă mică, egalitatea în drepturi pentru femei și bărbați, dialogul social, un element indispensabil, diversitatea în integrare-o forță a României, o societate durabilă, capabilă să facă față schimbărilor climatice, România activă în Europa și în  lume pentru proprii cetățeni), Educație, democrație, dezvoltare, Spre o presă adevărat europeană.
 Vă doresc o lectură plăcută și eficientă pentru înțelegerea vremurilor în care trăim.
Pe curând,
Earnest

marți, 18 octombrie 2016

DISCUȚII BIZANTINE (I)

Dă-i Doamne, românului, lumină!
   Sintagma "Discuții bizantine" își are originea în disputele dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe din Constantinopol, privind limba în care să se oficieze slujbele religioase, în perioada în care Mohamed, numit apoi Cuceritorul, se pregătea să atace Constantinopolul, aceasta semnificând discuţii sterile pentru lucruri mărunte, certuri absurde, fără importanţă, într-un moment când sunt în joc probleme vitale, de prim ordin. Cam în aceeași situație ne aflăm și noi, românii, în prezent.
1. Zilele acestea, în multe localități, ploile au făcut rafagii: zeci de oameni au rămas fără case, izolați, fără posibilitatea de a se aproviziona. Mass-media este îngrijorată și a făcut un caz național, iar Poliția a deschis un dosar penal, pentru împușcarea unui pui de urs, în Sibiu. De o săptămână se vorbește despre acest caz și nu se spune nimic despre măsurile pe care le-a luat Guvernul, pentru sinistrați. Îl vedem doar pe G.Becali, care s-a dus la Cuza Vodă, unde a organizat o acțiune de salvare, de curățare a nămolului din comuna respectivă și acordând  ajutoare pentru refacerea caselor avariate.
2. Iubitorii de animale s-au hotărât să organizeze o demonstrație de susținere a măsurilor de cercetare penală, privnd uciderea ursului, dar nu am văzut nicio fundație care să demonstreze pentru susținerea copiilor abuzați fizic ori violați, pentru înăsprirea pedepselor pentru viol sau pedofilie!
3. Guvernul român s-a hotărât să cumpere pentru a doua oară celebra statuie "Cumințenia Pământului",  și prin subscriție publică. Acțiunea a eșuat și atunci Guvernul a hotărât să plătească integral răscumpărarea statuii, urmând să recupereze, pe parcursul următorilor ani, banii prin subscripție publică. În acest timp, Casa Memorială a lui Brâncuși, de la Hobița este gată să se dărâme!
4. Guvernul tehnocrat nu a reușit să absoarbă niciun euro din fondurile europene, iar PNL organizează un miting de susținere a Guvernului, deși nu am văzut nicio rebeliune în țară sau vreo mișcare amplă care să ceară Jos Guvernul "competent"!
5. Președintele Turciei a încheiat un acord cu Președintele Rusiei privind realizarea proiectului de gazoduct TurkStream, care va transporta gaz rusesc în Europa pe sub Marea Neagră. Între timp, pe noi ne interesează ce candidat susține Putin în SUA, ca și cum aceasta ne-ar ajuta cu ceva. Deocamdată, noi suntem încă țară riverană la Marea Neagră, dar nu ne ia nimeni în seamă!
6. Se zvonește că actualul Guvern ar vrea să vândă străinilor o parte din acțiuni privind exploatarea sării, Hidroelectrica și  Aeroportul Otopeni, dar pe noi ne interesează faptul că nu știu ce primar a plagiat în lucrarea de doctorat. Este și plagiatul o problemă gravă, dar pierderea unei avuții, pe care doar statul ar trebui să o exploateze, cum este sarea, este mai importantă, dar tăcem!
7. Se spune că, pe șestache, Guvernul,contrar Codului Silvic,  ar fi permis celebrei firme austriece, Holzindustrie Schweighofer, să exploateze 40%, nu 30% din producția anuală din fondul forestier, iar noi, în acest timp, batem câmpii cu grație despre câte animale sălbatice ar trebui să se vâneze! Dacă n-or mai fi păduri, ce s-ar vâna?
  Și uite așa, de dimineață până seară, tăiem frunze la câini, pierdem esențialul. Nu vrem să știm ce se petrece cu adevărat în această țară. Suntem cârcotași, ne pierdem în bârfe mondene, pierdem timpul aiurea, ne este ciudă pe cei care sunt mai deștepți decât noi, denigrându-i. În acest timp, cei din jurul nostru își văd de treburile lor naționale, au demnitate națională, pun piciorul în prag.
  Ne-am pierdut înțelepciunea sau poate nu am avut-o niciodată?!
Pe curând,
 Earnest

miercuri, 12 octombrie 2016

IERARHI ERUDIȚI ROMÂNI (V).ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL UNGROVLAHIEI (1650-1716)


„Nu este sărac cel care nu are  tată, ci cel care nu are învăţătură.
                                                    Antim Ivireanul

Anul acesta, pe 27 septembrie, s-au împlinit 300 de ani de la uciderea Mitropolitului Antim Ivireanul, pe drumul exilului spre Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (trupul său a fost aruncat în râul Marița, la Tungea, în apropiere de Adrianopol). 
 Biserica Ordodoxă Română l-a canonizat în anul 1992, pe data de 21 iunie, fiind prăzmuit pe 27 septembrie și a hotărât ca anul 2016 să fie și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.
 După unii biografi ai marelui erudit, acesta ar fi fost de origine română, strămoșii săi, stabilindu-se în Georgia, în Iviria, unde desfășurau activități comerciale. Aceiași biografi susțin că Antim Ivireanul, înainte de a veni în Muntenia a stat câțiva ani la Iași și arta tipografiei ar fi învățat-o de la Mitropolitul Moldovei, Dosoftei. Spre deosebire de acesta și de ceilalți înaintași ai săi, Coresi, Varlaam, Damaschin, care au tradus şi au tipărit în limba română scrierile religioase, Antim Ivireanul a compus opere literare legate de realitatea românească, fiind „ ctitor de limbă”. El a înlocuit în biserică, în zilele marilor sărbători, „Cazaniile” cu predicile în limba română („Didahii”), prin care transmitea credincioşilor valorile creştine şi realiza „o comunicare a sufletelor”, bazându-se, după cum remarcă A. Tănase, „pe adâncimea psihologică, pe darul observaţiei realiste, pe expresia patetică ce muşcă sufletele”. El a fost deopotrivă xilograf, miniaturist, sculptor, arhitect, topograf, traducător, creator de limbaj bisericesc în limba română. În calitate de  egumen al Mănăstirii Snagov, de Episcop de Vâlcea și de Mitropolit al Ungrovlahiei a tipărit 63 de cărți în limbile română, slavonă, greacă, arabă, cărți bilingve. greco-arabă, slavo-română și una slavo-româno-greacă. El a înțeles că predicile și  cărțile sunt căile cele mai sigure de învățătură morală și religioasă, a înțeles că poporul nu poate fi învățat, dacă nu sunt învățați slujitorii bisericii, boierii, domnitorii care trebuie să fie modele pentru oamenii de rând. El a fost un bun cunoscător al societății românești din acele vremuri și prin Didahii, încearcă să înlăture toate metehnele românilor, făcându-i responsabili față de faptele lor, făcându-i să înțeleagă fărădelegile pe care le înfăptuiesc. Nu-i amenință cu chinurile Iadului, ci îi conștientizează (. „Să nu lunecăm cu firea spre lucrurile cele deşarte ale lumii, pentru că sunt toate trecătoare şi mincinoase. Să ne ferim de ucideri, de curvii şi de preacurvii, beţii şi de apucături. Să nu ţinem pizmă rea să ne vindem cu pâra, unul pe altul, cu cruzie de inimă şi cu nemulostivniciia, pentru ca să ne păgubim şi să ne sărăcim unul pe altul.”)
  Antim Ivireanul nu a fost doar un teolog erudit, ci și un cunoscător al istoriei  și filosofiei, după cum reiese din  cronograful (lucrare unică în cultura noastră) „Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură şi în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor ce s-au făcut pe vremea lor ”, care cuprinde 23 de file de text şi 503 de portrete diferenţiate prin fizionomie şi veşminte, realizate de preotul Nicola, tipărit la Târgovişte în anul 1709 şi descoperit, dintr-o întâmplare, la Kiev, de către Ştefan Berechet. Această lucrare este o îmbinare între istoria biblică şi cea profană, prezentându-ne faptele de la Facerea Lumii, la vieţile  profeţilor, regilor, împăraţilor, patriarhilor, relatându-ne despre ocuparea Ierusalimului de către Nabuconosor, despre căderea Troiei, despre Darius, Alexandru Macedon, Cleopatra, Întemeierea Romei, despre Zoroastru, profeţia Sibililor, Euripide, Sofocle, Platon, Aristotel. Toate înfrângerile şi decăderile popoarelor care se considerau nemuritoare sunt explicate prin căderea în păcat, care a atras justiţia divină, ca o măsură nu numai punitivă dar şi pilduitoare. Indirect, Antim Ivireanul ne transmite mesajul că dacă nu învățăm nimic din faptele bune sau rele ale înaintașilor noștri, ne ducem singuri pe calea pierzaniei.Și să nu uităm că a fost un înverșunat luptător antiotoman, un apărător al creștinismului față de toate religiile!
Pe curând,
Earnest


miercuri, 5 octombrie 2016

ROMÂNIA ȘI LEGEA JUNGLEI

 De câte ori m-am înfuriat, am scris pe acest blog,pentru mine, pentru a mă elibera de energii negative dar și pentru cei care mă citesc, despre: "România o țară bananieră?", "Românii și dictatura", "Despre democrație", "Despre patriotism", "Pseudocultura", "România o mahala cu o populatie porno și de tâmpiți", "Aștept vremea când în țara mea...", "Despre identitate", "Lege și fărădelege", "Despre demagogie și demagogi", "Nu învățăm nimic din istorie" etc. Însă, oricât de revoltat am fost, nu am trecut niciodată prin starea actuală, aceea de a mă simți că trăiesc într-o junglă. La școală, am învățat că jungla este o pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. În junglă supraviețuiește cel mai puternic, de aceea și expresia "legea junglei", înseamnă "legea celui mai puternic". Ce ne facem, când cei puternici se schimbă mereu iar când le este luată puterea se sfâșie între ei, când armele lor sunt: denunțul, autodenunțul, dosarele reale ținute în sertare sau fabricate ad hoc și manipularea maselor largi de oameni?. Ne încurcăm în legi, așa cum ne-am încurca în lianele junglei, ne afundăm în denunțuri, intrigi ca și cum am fi înghițiți de mlaștinile junglei. Nu știm de partea cui este dreptatea, pentru că, după ce suntem intoxicați cu știri bombă , aflăm că totul a fost o înscenare, că denunțătorul a fost pus să spună ceva despre cineva, despre care habar nu avea. Aflăm că universitarii, rectorii, cei care pregătesc intelectualitatea românească sunt niște plagiatori, că până și cei care luptă împotriva corupției sunt și ei plagiatori. Toți politicienii sunt corupți, dar de fapt nu ei sunt corupți, ci alții, vinovăția stabilindu-se în funcție de cine deține puterea. Vin alegerile, trebuie eliminați toți cei care mai au habar de politică, în mare parte presupuși corupți. Avem nevoie de oameni noi (vă mai amintiți ideologia ceaușistă a omului nou?), curați. Întrebarea pe care mi-o pun eu este, ce înseamnă să fii curat? Să ai o minte închisă sau o minte deschisă? Să fii puternic sau slab și ușor de manipulat, de cei care stau în spatele tău, ca să te ajute să treci printre lianele și mlaștinile junglei unde vei fi aruncat, în numele unei idei pe care nu o înțelegi.? Să aperi sistemul, adică ordinea creată prin instituții și legi sau să fii antisistem, aplicând legea junglei?. Cine va conduce această țară? Cel în pieptul căruia mai bate o inimă de patriot sau una de trădător snob?. Sunt mai revoltat ca niciodată din cauza mizeriei morale în care ne-am afundat, din cauza incapacității de a judeca singuri  ceea ne este mai bine pentru noi, de faptul că nu vedem că trăim într-o junglă din care nu mai putem ieși, pentru că ne-am rătăcit și nu mai găsim cărarea spre lumină.
  Pe vremea cruciatelor, când nu mai existau curajoși ca să pornească în numele Crucii împotriva Semilunii, au fost organizate două cruciate ale copiilor, care își aveau originea în cultul inocenților, în credința că prin puritatea lor, copiii pot răscumpăra de la Dumnezeu vinovăția maturilor ( se constituise chiar instituția episcopus puerorum). Kipling ne arată clar cum Mowgli, un copilaș isteț face față legii junglei.
Așadar, lideri de partide scăpați o dată pentru totdeauna de obsesia corupției, de teama dosarelor și a denunțurilor și puneți pe listele electorale copii, instituind un Parlament al Copiilor, curat, inocent, care vă va răscumpăra vinovățiile sau presupusele vinovății, care se vor maturiza pe parcursul legislaturii și pe care  voi n-o să-i băgați la închisoare doar pentru vina de a se fi lăsat manipulați.
Pe curând, 
Earnest

duminică, 2 octombrie 2016

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XIX). AUGUSTIN BUZURA, RECVIEM PENTRU NEBUNI ȘI BESTII

"În general, la noi, conducătorii fac ce le dictează alții, deși se dau independenți, puternici, deștepți (...). Unii sunt conștienți de asta, alții-nu(...).Unii sunt un fel de marionete care se dau mari în fața proștilor (...).Uneori este paralizantă lăudăroșenia că sunt slugi, unelte. A conduce, ar însemna, printre altele, a gândi și a răspunde, ori ei, șefii de ieri, de azi și poate de mâine, nu gândesc, nu răspund, din lene, din prostie, din inerție, dar dau vina pe alții. Mereu alții sunt de vină, altora le datorăm toate nenorocirile (...). ... e bine să fii atent la slugi,  cu ele trăim, ele ne urmăresc, ele  taie în carne vie" 
 (Toma din  "Recviem pentru nebuni și bestii ")

 L-am cunoscut pe Augustin Buzura, prin anii 80 ai secolului trecut, la un cenaclu și l-am reîntâlnit la Saloanele Dragosloveni. Era după apariția romanului "Refugii". Am discutat mult despre ce se mai scrie la sud de Dunăre, despre Stanev, Kadare, Selimovic. Era deschis, comunicativ și-l vedeam atunci ca un medic cu talent literar, pe care-l citeam cu multă ușurință. Nici nu mă gândeam în acele vremuri că va deveni unul dintre scriitorii români tradus în multe limbi, că va reprezenta cultura română de pe cea mai înaltă poziție. Dacă în anii antidecembriști nu trezea invidia și interesul sporit al criticilor, astăzi este ținta de atac al unora. Tovarășul Băsescu a reușit să-l înlăture din funcția de președinte I.C.R., când era în concediu medical, după ce suferise o intervenție chirurgicală.
 Romanul pe care vi-l recomand, "Recviem pentru nebuni și bestii", a fost scris în anul 1999  și a cunoscut multe ediții în S.U.A., China, Franța, Spania, Germania, Suedia, Slovenia, Ungaria. Vă recomand ediția de la Editura SemnE, din anul 2008, ilustrată cu lucrări de Corneliu Baba. "Quinzaine litteraire" consemna în anul 2001, despre acest roman că este emoționant, copleșitor, extrem de bulversant.
  Eu consider că "Recviem pentru nebuni și bestii"este  una dintre cele mai complexe creații literare postdecembriste. Este drama jurnalistului anti și postdecembrist, care nu poate face compromisuri, pentru că se pune în slujba adevărului. Dureros este faptul că nimic nu s-a schimbat în România postdecembristă, în privința libertății de exprimare, că foștii sunt unii dintre actualii, care te controlează, care te defaimă, care îți fabrică dosare. Acest roman ne demonstrează că Augustin Buzura este un mare creator de tipologii de personaje și un narator excelent.
Lectură plăcută!
Earnest