joi, 23 noiembrie 2017

LOCURI SACRE (VI). SCHITUL IEZERUL VÂLCEI

Biserica "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", 1714
       Schitul Iezerul Vâlcei este unul dintre cele mai izolate locuri sacre, aflându-se într-un cadru natural de pădure, din munții Cheia, pe malul drept al râului Iezer. Este situat la 4-5 km. de comuna Cheia, dincolo de stațiunea Olănești.
         Primii ctitori ai schitului au fost domnitorii Radu I (1377-1383) și fiul său, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Mircea Ciobanul și Doamna Chiajna au refăcut schitul, între anii 1552 și 1553 înzestrându-l cu domenii. Se spune că domnitorul ar fi zidit în pereții bisericii o baniță cu bani, care să fie folosiți la refacerea acesteia, când se va ,,strica".  Aflând despre comoară, ginerele domnitorului , ,, ungur, mare păgân", a dărâmat biserica, pentru a găsi banii și i-a omorât pe cei 300 de călugări ai schitului, prin tăierea capului ( istoricii cred că evenimentul ar fi avut loc, într-o zi de sărbătoare, când la schit se aflau credincioși, astfel explicându-se numărul mare de 300 persoane omorâte). Localnicii, găsind trupurile celor uciși, le-au îngropat într-o groapă comună, locul numindu-se de atunci ,, Crucile Moșilor", iar astăzi, pe locul respectiv, măicuțele schitului au ridicat o troiță.
Iisus Pentacrator, pictor Ieromonahul Nicolae, 1720
   Biserica schitului a fost reclădită de  Episcopul Râmnicului,  Ilarion, cu ajutorul material al localnicilor din Cheia și de Cuviosul Antonie, care și-a donat economiile sale, lucrând el însuși la zidirea bisericii și a chiliilor dinspre apus. Biserica schitului, păstrată până în zilele noastre, este ridicată în stil brâncovenesc, decorată în exterior cu un brâu  și cu nișe cu icoane pictate care împodobesc doar fațada pronaosului. Biserica are  formă de navă , fără turlă,  cu proscomidie, naos cu două ferestre, cu o ușă laterală la nord și altar. Catapeteasma  este din zid, iar naosul este despărțit de pronaos printr-un perete, care are o deschidere pe mijloc, cât o ușă. Biserica a fost pictată în anul 1720 , în vremea Epicopuliui Damaschin , de Ieromonahul Nicolae din Teiuș. Pictura a fost refăcută în secolul al XIX-lea de Zugravul Moise.
Bisericuța Cuviosului Antonie
   Schitul din Iezer poartă numele Cuviosului Antonie, care este prăzmuit în calendarul BOR, din anul 1992, pe data de 23 noiembrie, ziua morții sale. Șfântul Cuvios Antonie era român din Țara Pindului, care s-a stabilit în Țara Românească, ca negustor, în anul 1648. Se spune că era un negustor cinstit , cuvios și la vârsta de 64 de ani s-a hotărât să se retragă la mănăstire. La câțiva kilometri de schit, timp de 3 ani, și-a săpat singur, în stâncă, o bisericuță unde a trăit în rugăciuni și în post între anii 1690 și 1714. Aici a primit de la Dumnezeu darul mai înainte- vederii și vindecării suferințelor omenești, astfel, putându-i ajuta pe cei care-i cereau sprijinul. O parte din trupul său au fost descoperite la intrarea în biserica din stâncă și au fost depuse în Schitul Iezer.
   Schitul Iezer este un loc sacru, sacralitatea acestuia fiind dată și de minunile Cuviosului Antonie dar și de călugării omorâți de ginerele domnitorului Mircea Ciobanul. Anual, au loc accidente pe drumul ce duce spre schit, mașinile probușindu-se în prăpăstii dar toți conducătorii auto și  pasagerii din mașini ies teferi. Se spune că acest lucru se datorează călugărilor omorâți, care-i salvează de la moarte pe cei care produc accidente.
   La vară, dacă vă veți hotărî să mergeți pe Valea Oltului, abăteți-vă de la drum pe Valea Iezerului., spre schit. Chiar dacă drumul e greu până acolo, vă asigur că nimic nu este imposibil dacă vrei să ajungi neapărat la un loc sacru, cu credință și cu inimă curată!
 Pe curând,
 Earnest.




,

Niciun comentariu: