UNDE SE GĂSESC ORIGINILE CONFLICTELOR DINTRE EVREI ŞI PALESTINIENI

 Atunci când oamenii politici se amestecă şi nu lasă istoria să-şi urmeze cursul, aceasta se răzbună. 

  Palestina istorică este ţara sfântă pentru mozaici, creştini şi musulmani. Normal ar fi ca naţiunile din acest spaţiu să trăiască în pace şi armonie.

  În Antichitate, acest teritoriu situat pe ţărmurile vestice ale Mării Mediteranene a fost ocupat de triburile lui Israel şi Iuda ( denumidu-se Israel şi Iudeea; numele de Palestina vine de alt trib semit, filistenii, care au ocupat acest teritoriu în jurul anului 1000 î.e.n.), cunoscând pe rând stăpânirile asiriene, babiloniene, persane, romane, bizantine, ca în anul 641 să fie cucerit de arabi. În anul 1099, cruciaţii au întemeiat aici regatul Latin al Ierusalimului sau Outrener, care a fost controlat de mameluci, iar din anul 1561 a fost ocupat de turci, rămânând provincie otomană până în anul 1919.

  Un chimist evreu stabilit în Anglia Weizmann Chaim (AZRIEL) împreună cu Th. Herzl au pus bazele mişcării politice şi religioase sioniste ( denumirea vine de la Muntele Sion din Ierusalim), care urmărea constituirea unui cămin evreiesc  în Palestina. Weizmann Chaim a lucrat în Laboratorul Amiralităţii de la Londra, unde a contribuit la descoperirea acetonei sintetice utilizată la realizarea explozivilor.  A acţionat ca Guvernul de la Londra să susţină planul sionist. Astfel, ministrul de externe Balfour, cunoscut ca organizator de state, a conceput celebra scrisoare cunoscută sub denumirea de "Declaraţia Balfour", prin care angaja statul britanic în susţinerea planului sionist. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris, teritoriul aflat la vest de Iordan a devenit cunoscut sub denumirea de Palestina, sub mandat britanic, recunoscut oficial în anul 1922 de către Liga Naţiunilor Unite ( în acest teritoriu se aflau atunci cca. 90.000 de evrei). De atunci a început revenirea evreilor în Palestina, aceştia reprezentând cam 30% din populaţie, în anul 1936. Datorită conflictelor dintre evrei şi arabi nemulţumiţi de revenirea evreilor, lordul Peel a intreprins o investigaţie între anii 1936 şi 1937 în Palestina, dar concluziile comisiei, de a se înfiinţa două state, nu au fost luate în considerare de statul britanic, conflictul rămânâd deschis. În anul 1948 s-a încheiat mandatul britanic asupra Palestinei, constituindu-se statul independent Israel ( primul Preşedinte a fost Weizmann Chaim între anii 1948 şi 1954), ceea ce a determinat conflictul arabo-israelian, care pare-se că nu se va termina niciodată, deşi în anul 1993, prin acordul de la Washinghton, palestinienii conduşi de Yasser Arafat recunoşteau statul Israel, iar evreii conduşi de premierul Yityak Rabin recunoştea palestinienilor Fâşia Gaza şi autonomia oraşul Ierihon din Cisordania. În anul 1996, Arafat a devenit Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiene. Astăzi cei doi lideri pacifiştiu nu mai trăiesc, organizaţia paramilitară Hamas provoacă  Israelul şi conflictele continuă. Dacă propunerea lu i Peel era luată în considerare, astăzi ar fi fost 2 state şi linişte în acel teritoriu. În Israel, trăiesc 6.200.000 de evrei iar în Fîşia Gaza 1.300.000 de palestinieni.

Pe curând,

Earnest