 |
| J.M.Coetzee (n. 1940, Cape Town) |
"Viaţă de cărturar scos la pensie, lipsit de speranţă, lipsit de perspective. Este pregătit să se instaleze într-o astfel de existenţă?". (David Laurie, personajul principal din "Dezonoare")
Romanul "Dezonoare" este al cincilea roman al scriitorului sud-african J.M.Coetzee, publicat de Editura Humanitas. Romanul este tradus de Felicia Mardale în anul 2011, după ediţia din anul 1999 apărută la New York.
J.M.Coetzee este al cincilea scriitor african laureat al Premiului Nobel pentru literatură şi al doilea sud-african, după Nadine Gordimer. Într-un interviu acordat în anul 2003 lui David Attwell, după ce a primit Premiul Nobel, spunea că el este loial, din punct de vedere intelectual, Europei, nu Africii, că deşi este privit ca un specimen istoric al vastei mişcări europene cuprinsă între secolele XVI si XX de expansiune, el nu-i aparţine, pentru că aceasta a reuşit în America şi Australia dar foarte puţin în Asia şi Africa."Sunt, de asemenea, un reprezentant al generaţiei din Africa de Sud, pentru care a fost creat apertheid-ul, generaţie care a fost menită să beneficieze cel mai mult de ea". Deşi a scris multe studii despre S. Beckett, spune într-un alt interviu din anul 2011, că el a fost influenţat de W. Wordsworth în gândire, în stilul când scrie despre fiinţele umane în relaţiile lor cu natura.
Revenind la romanul "Dezonare", premiat cu Booker Prize în anul 1999 şi cu Commonwealth Writers Prize în anul 2000 şi ecranizat de Steve Jacobs în anul 2008 cu John Malkovich în rolul principal ( îl puteţi vedea pe You-tube), acesta este un roman al trăirilor unui profesor universitar, aflat la vârsta a treia, care îşi pune probleme de existenţă profesională, sentimentală, paternă, care reuşeşte să privească şi să treacă cu detaşare peste sfârşitul carierei sale universitare. Scriitorul surprinde ipocrizia mediului academic ( vezi atitudinea membrilor consiliului de disciplină al universităţii) şi nu îşi poate ascunde, în vizunea noastră, pornirile şovine : prostituata de lux este musulmană, iar violatorii fetei sale sunt negrii. Celor care vor citi romanul, le sugerez să reflecteze asupra personajului Lucy: este cel mai lucid şi conştient personaj pe care l-am întâlnit în romanele pe care le-am citit, în ultimii ani. Acceptând drama prin care a trecut, ştie că aceasta este consecinţa urii pe care colonialismul şi apertheid-ul a creat-o în rândul băştinaşilor.
Este un roman care trebuie citit la orice vârsta, pentru că mesajul lui este clar: niciodată nu eşti prea bătrân ca să îţi înveţi lecţia şi poţi fi pedepsit oricând pentru orice greşeală. Important este ce şi cât înveţi din lecţie.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu