UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (7)

 

,,Adevarata fericire consta în fapte ale spiritului, și nu în cele ale trupului.”( Emily Dickinson)

Bobul de istorie

   2 iulie 1504.Moare Ștefan cel Mare și Sfânt. Fiicele lui Ștefan cel Mare și Sfânt

   

Elena (Olena).n. 1464 la Suceava, 
d. 18 I. 1505 la Moscova

Nu voi scrie despre moartea lui Ștefan cel Mare și nici despre mormântul marelui Domn. Despre acestea voi scrie,  la anul viitor. Ceea ce vă spun, acum, este că luna iulie  a fost plină de evenimente în activitatea Domnului: a încheiat tratate economice, alianțe politice ( uneori, fiind nevoit să se declare vasal până la trecerea pericolului, după  care și-a înfrânt suzeranii), a făcut ,,ordine” în Țara Românească. Pe 25 iulie 1476 a atacat avangarda turcească condusă de Suleiman -Pașa, înfrângând-o și obligând-o să se retragă, dar a doua zi, pe 26 iulie, în confruntarea de la Valea Albă- Războieni a fost nevoit să se retragă, datorită superiorității numerice a armatei turcești ( Ștefan cel Mare nu a primit ajutorul promis de la aliații săi), dar a reușit să facă din această înfrângere un succes. Un martor ocular a spus că marele Sultan Mohamed Cuceritorul ,,a părăsit țara cu cetele sale fără să fi luat o singură cetate și fără altă pagubă pentru Moldova decât prada ce a dus cu sine, iar Ștefan-Vodă a ieșit din munți și călărește viteaz prin toată domnia sa.”

  De ce vreau să scriu câteva rânduri despre fetele lui Ștefan cel Mare, deși, legat de ele, nu a existat niciun eveniment în această lună? Motivul este Oana Țoiu. Am aflat în această lună că Ministresa de la Externe a postat că este mândră de numele ei, Oana, căci este un nume românesc pe care i l-a dat mama ei, find  impresionată de o piesă de teatru radiofonică despre Ștefan cel Mare, unde apărea un personaj, Oana. Înțeleg că doamna cu pricina nu a informat-o pe fiica ei că era vorba de  piesa de teatru ,,Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, dar dumneaei putea să se informeze cine era această Oana din ,,teatrul radiofonic” și ce treabă avea cu marele Domn? Toți cititorii celebrei piese de teatru au înțeles din replici că autorul ne sugerează că personajul Oana era fiica lui Ștefan cel Mare. Istoricii nu au ajuns la nicio concluzie, privind care dintre cele trei fiice ale Domnului l-ar fi influențat pe Delavrancea în crearea personajului Oana. 

 Elena (Olena) este fiica  lui Ștefan cel Mare  cu  Evdochia de Kiev, care era nepoata maternă a lui Dmitri Doskoi, primul cneaz al Moscovei și verișoara lui Ivan al III-lea. Olena s-a căsătorit cu vărul ei al doilea, Ivan cel Tânăr, fiul  și succesorul la tron al lui Ivan  al III-lea.  Ea este cunoscută în istoria Rusiei cu numele de Olena Stefanovna sau Elena  Voloșanka ( Românca). Destinul ei a fost tragic,pentru că Sofia, mama vitregă a lui Ivan cel Tânăr, a uneltit, pe rând, împotriva lui Ivan cel Tânăr, împotriva Olenei și împotriva fiului lor, Dumitru, pentru a fi succesor la tron Vasili,  fiul ei și al lui Ivan al III-lea. Finalul a fost acesta: Ivan cel Tânăr a murit otrăvit, iar pe Olena a acuzat-o de uneltire și a  trimis-o la închisoare împreună cu Dumitru, în anul 1502. Lui Ștefan cel Mare i s-a spus că sunt zvonuri, el neștiind prin ce chinuri a trecut fiica sa. După un an de la moartea Domnului, au murit și Olena cu Dumitru. Unii istorici spun că ar fi murit de foame, alții că ar fi fost otrăviți. Ei au fost înmormântați la Mănăstirea Voznesenskaia.

 Maria zisă Chiajna  este fiica lui Ștefan cel Mare cu Maria Voichița.  Aceasta a rămas nemăritată, pentru că nu s-a găsit un soț pe măsura ei. A murit fată bătrână, la 19 martie 1518 și a fost înmormântată la Mănăstirea Putna.

 Ștefan cel Mare  mai avut o fiica cu una dintre cele trei soții, dar nu i se cunoaște numele și nici cine a fost mama ei. Dintr-o scrisoare a Prințului polonez  Wisnowiecki  aflăm că acesta era căsătorit cu fiica marelui Domn al Moldovei. Alte documente ne informează că  strănepotul sau nepotul lor s-a căsătorit cu Chiajna, fata lui Eremia Movilă, iar ei au fost bunicii Regelui  Mihai Corybut Wisnowiecki. Dacă s-ar cerceta Arhivele Naționale ale Poloniei, poate s-ar găsi mai multe informații despre această fiică a lui Ștefan cel Mare.  În afara celor trei fiice legitime, izvoarele istorice nu pomenesc vreo fiică nelegitimă a Domnului.

  Probabil, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, când a creat personajul Oana s-ar fi gândit la Maria Chiajna, singura fiică care i-a fost Domnului alături până la moarte.

Bobul de cultură

   23 iulie 1859. S-a înființat Observatorul Militar,  prima publicație militară din România. Ziua Națională a Presei Române 

 

În vremea lui Alexandru Ioan Cuza, pe 23 iulie 1859, când încă nu se uniseră cele două armate ale Principatelor Unite, la București  s-a înființat ,,Observatorul Militar”. Acesta era primul periodic militar din România și printre primele din Europa și din Lume. Pe frontispiciul acestuia erau scrise următoarele:

- pe rândul de sus: denumirea țării emitente – ,,Principatele Unite”, anul de apariție a ziarului, ,,1859”, data de tipărire a primului număr – ,, joi 23 iulie”;
- în centrul, pe rândul al doilea,era titulatura ziarului – „Observatorul Militar”, iar sub titlu era scris  conținutul publicației, în următoarea formulare „Diariu Politicu și scientifice” (ziar politic și științific).
Despre scopul publicaţiei, se arată în „Prospectul” apărut în prima pagină a acestui număr al ziarului, semnat de colonelul Ion Voiculescu: „Simțind trebuința unui ziar științific militar, am luat această grea sarcină asupră-ne, crezând de datoria a dezvolta camarazilor noștri de arme conștințele cele întinse ale artei militare, care s-au dezvoltat așa de mult în celelalte state ale Europei (…) Scopul nostru va fi de a ne face trebuincioși tuturor ofițerilor în general, cadeților din școala militară și chiar subofițerilor, dându-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exersează în toate zilele…”. Menționăm că acest număr a avut 8 pagini și a fost redactat cu litere latine, iar în unele cuvinte  erau intercalate și litere chirilice pentru sunete, care nu aveau corespondent în alfabetul latin.
De-a lungul anilor, au apărut numeroase publicații militare cu denumiri diferite : ,,Monitorul oastei”, ,,România militară”, ,, Anuarul militar al Armatei române”, ,,Dorobanțul”, ,,Războiul”, ,,Armata”, ,, Viața militară” etc, iar unele dintre ele erau specifice unei arme ca cele ale artileriștilor, geniștilor sau ale medicilor militari veterinari sau umani. Între anii  1917 și  1918 a apărut și  la Iaşi primul cotidian militar „România”, sub direcţia lui Mihail Sadoveanu, la care au colaborat O. Goga, Barbu Delavrancea, V. Voiculescu.Prima emisiune dedicată armatei la radio s-a difuzat pe 19 decembrie 1937 și s-a numit ,, Ora premilitară”, iar în august 1968 a fost prima emisiune militară de televiziune ,,De strajă patriei”. În anul 1990 s-a înființat Grupul  Mass-Media al Armatei devenit ulterior Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale.Ziua Națională a presei militare din România. În 2002 apare prima pagină web a presei militare, www.presamil.ro. iar în anul 2004 ,, Observatorul Militar” a fost decorat cu Meritul Cultural,  gradul de Cavaler. 
  Nu știm când s-a hotărât ca data de 23 iulie (probabil în anul 1990), ziua când a apărut prima publicație românească dedicată armatei, să fie declarată Ziua Națională a Presei Militare. Nici măcat Inteligența Artificială nu știe acest lucru! Cert este că în această zi, anual, au loc manifestări dedicate ziariștilor militari din toate generațiile, din presa militară scrisă, audio și audio-vizuală.

Pe curând,

Earnest