EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXLI). SAŠA STANIŠIĆ, ORIGINE

 ,, Familia mea trăiește răsfirată prin toată lumea. Ne-am divizat odată cu Iugoslavia și nu ne-am mai putut reuni niciodată în același loc. Ceea ce aș dori să relatez despre origine are legătură și cu această disparitate, care a determinat, ani de-a rândul, locul unde mă aflam: aproape niciodată în același loc cu familia” ( Saša Stanišić , ,,Origine”)

 

 Saša Stanišić,
n.17 martie 1978, Višegrad

 Saša Stanišić este al doilea scriitor bosniac pe care vi-l recomand. Primul a fost Mesa Selimović cu romanul ,,Dervișul și moartea” pe care l-am citit în timpul studenției ( pe vremea aceea știam că este iugoslav) și l-am recitit, ca pensionar, când am aflat că este bosniac, romanul rămânând, în continuare, unul dintre cele preferate. Înainte de destrămarea Iugoslaviei, toți locuitorii țării erau iugoslavi, așa cum în U.R.S.S. toți erau sovietici, neexistând conflicte etnice. În Iugoslavia, Tito și-a ținut poporul unit: după moartea sa, în națiunile din Iugoslavia ,,s-a trezit” naționalismul , încurajat de către Slobodan Milošević, pe care scriitorul Saša Stanišić îl găsește vinovat  pentru Războiul Iugoslav.

  Saša Stanišić s-a născut la Višegrad, în data de 17 martie 1978. În anul 1992, în timpul Războiului Iugoslav, familia lui s-a refugiat în Germania, stabilindu-se în Heidelberg, unde mama, politolog, a ajuns spălătoreasă, iar tatăl, economist de întreprindere, a lucrat ca săpător pe un șantier de construcție. Au locuit într-o casă, alături de alte șase familii refugiate, așteptând veșnic vești mai bune și o viață mai bună. În romanul său autobiografic ,, Origini””, autorul ne relatează că ,,În Germania ar fi fost dispuși să accepte orice job, numai să nu se ducă la fund. Așa erau toți din cercul nostru de prieteni iugoslavi.Iar patronii au știut să profite de ananghia la care se aflau. Salariile erau mici. Orele suplimentare nu erau prestate de bunăvoie și de cele mai multe ori erau neplătite. Era discriminatoriu așa ceva? Părinții mei n-ar putea să spună. Era jalnic? Asta, în orice caz.”Copilul Saša a învățat limba germană, într-o clasă cu alți imigranți (iugoslavi, olandezi, suedezi, turci), apoi, obținând calificative foarte bune la limba germană, a învățat liceul , alături de cetățeni germani. Părinții săi, după  câțiva ani, neprelungindu-li-se  vizele, au plecat în SUA, unde au trăit mai bine, după care s-au întors în Bosnia. Saša Stanišić a rămas în Germania, obținând prelungirea vizei, pentru studii, absolvind la Universitatea din Heidelberg studii slave și germane, iar după master a urmat Institutul de Literatură Germană din Leipzig.

  Romanul ,, Origini” este conceput în stilul  ,,flash”, dacă acest mod de a scrie a devenit stil. Nu știu, dar am mai scris despre aceasta, pe acest blog. Flash-urile din acest roman sunt momente din viața autorului, prezentate fără o ordine cronologică, trăite în copilărie și la maturitate în Bosnia și în Germania. Autorul simte nevoia să ne spună ce înțelege el prin originea sa, istoria, geografia și obiceiurile din țara sa natală, care sunt trăirile migranților, în a doua, a treia lor patrie, cât de distrugător este un război bazat pe ură națională și religioasă. Persoanele care i-au remarcat copilăria și maturitatea sunt cele două bunici, Cristina (,,nașă a  Mafiei”),  Mejrema ( ghicitoare în bobi de fasole) și bunicul musulman Muhamad. Astfel, familia sa era creștină și musulmană, ceea ce nu reprezenta pentru ei o problemă care să-i împiedice să fie o familie.  Romanul se termină  cu ,, Bârlogul balaurului”. Autorul ne avertizează să nu-l citim în ordine ( sunt reluate unele momente prezentate în flash-uri, probabil ca o concluzie), precizându-ne că ,, Slavii iubesc pericolul”.

   Ceea ce ne spune Saša Stanišić despre el este că ,, Rebeliunea mea a fost adaptarea. Nu la felul cum era de așteptat să fie imigrantul în Germania, dar nici în mod conștient împotriva acestuia. Rezistența mea s-a îndreptat împotriva fetișării originii și împotriva fantasmei identității naționale. Eu eram pentru apartenență. Oriunde eram dorit și oriunde voiam să fiu. Eram pentru găsirea unui monitor comun: era de ajuns.”  Cam progresist și totuși își caută originile în strămoșii săi care nu au migrat niciodată.

  Menționez că lui Saša Stanišić Germania i-a acordat  nouă premii pentru romane și pentru cărțile pentru copii ( ,,Lupul” a fost tradus și în limba română).

 Lectură plăcută!

 Pe curând, 

 Earnest

  Suntem la sfârșit de toamnă și vreau să vă amintesc o poezie de a lui Eminescu mai puțin cunoscută : ,,Afară-i toamnă”, pe care o găsiți recitată pe muzică pe https://www.youtube.com/watch?v=1FVwvg_6vzg

 De asemenea, vreau să vă amintesc că pe 5 noiembrie 2015 a trecut în Eternitate Adrian Păunescu și  poezia sa ,, Analfabeților”, cenzurată în anul 1979, pe care o găsiți pe https://www.youtube.com/watch?v=6GjxZ-05bfc&list=RD6GjxZ-05bfc&start_radio=1

LOCURI SACRE (XIII). MĂNĂSTIREA LAINICI

 ,,Întoarcerea la sacru reprezintă singura noastră cale de salvare. Cale nu înseamnă decât redescoperirea ritmului care ne poate armoniza cu tot ce e concret și unic în afara noastră.”
                                                                                                                                     ( Mircea Eliade)

   

Mănăstirea Lainici
 Biserica Nouă ( stânga) și Biserica Veche ( dreapta)

 Un loc sacru - creat de Dumnezeu ( pe care oamenii l-au descoperit sau urmează a-l descoperi) sau devenit sacru prin sacralizarea lui, ca loc  pentru Casa Domnului- rămâne un loc sacru,  indiferent de câte distrugeri a suferit datorită necredincioșilor, care l-au pângărit. El  va dăinui, în ciuda distrugătorilor. Un bun exemplu, ca argument al celor afirmate, mai sus, este Mănăstirea Lainici, numită de localnici ,, Mireasa din Defileu” .
 Mănăstirea Lainici se află în Parcul Național al  Defileului  Jiului, la 32 km distanță de Târgu Jiu și la 25 km distanță de Petroșani. Majoritatea lingviștilor găsesc originea denumirii mănăstirii în cuvântul grecesc ,,lainos”, care înseamnă ,,piatră”, traducându-se literal ,, trecătoare prin munții de piatră.”

  Începuturile acestui așezământ religios este în secolul al XIV-lea, fiind, alături de Vodița, Tismana, ctitoria  Cuviosului Nicodim.  De la întemeierea ei până în zilele noastre, această mănăstire a fost,  de cinci ori, distrusă sau transformată în altceva,  dar a dăinuit și de fiecare dată, s-a refăcut  mai mare și mai frumoasă.

Biserica Nouă
Pictura din pronaos, partea din N-V

   Prima distrugere a făcut-o, între anii 1750 și 1765,  celebrul general Bucow, deși mănăstirea nu se afla pe teritoriul stăpânit de Imperiul Habsburgic. Vă reamintesc că Bucow, creștin catolic, a distrus în Transilvania peste 300 de biserici și mănăstiri ortodoxe, omorând sute de călugări și preoți, că el a fost omorât de  calul său, care l-a zdrobit, călcându-l în picioare, pe una dintre străzile din Sibiu.

  A doua distrugere au făcut-o turcii, care pe la anul 1817, îl căutau pe Tudor Vladimiresc, care s-a ascuns în mănăstire, îmbrăcat în călugăr. Pentru că nu l-au găsit, au prădat mănăstirea, i-au alungat pe călugări și l-au decapitat pe călugărul Maxim.

 A treia distrugere au făcut-o germanii, în timpul Primului Război Mondial. Au ocupat mănăstirea, au pângărit biserica, intrând  călare în interiorul ei, au distrus, prin ardere, Arhiva care măsura 15 m, au făcut focul, folosind chiar ramele unor icoane. Și ei erau creștini.

În anul 1947, când au început lucrările pentru calea ferată Bumbești-Livezeni, mănăstirea a fost închisă, devenind cartierul general al Armatei și al brigadierilor. Măcar, aceștia nu au pângărit-o: au pus doar lacăt pe biserică.

 În anul 1961, mănăstirea a fost redeschisă, dar ca un fel de ,,Casă de Oaspeți”. În biserică, se făceau slujbe doar în unele duminici și la Marile Sărbători.

  În anul 1970, mănăstirea s-a redeschis.

 În zilele noastre, mănăstirea are 40 de călugări și două biserici. Hramurile mănăstirii sunt : ,,Schimbarea la Față” ( 6 august) și  ,, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ( 21 noiembrie).

 Biserica Veche este aceea a cărei refacere a început în anul 1812. Ea a fost ridicată pe o temelie de piatră,fiind construită din cărămidă, în stilul oltenesc, care îmbină armonios stilurile bizantin, brâncovenesc, baroc românesc și chiar moldovenesc, prin picturile exterioare. Însă specific acestui stil sunt acoperișurile de la intrare, pe care le întâlnim frecvent la bisericile din  județul Dolj și mai puțin în cele din județul Gorj. În interiorul bisericii, se mai păstrează picturile realizate în frescă, în stil bizantin, din anul 1860 și picturile de pe iconostas.

Icoana Făcătoare de Minuni
,,Maica Domnului Gorgoepicuus”

 Biserica Nouă  a fost ridicată între anii 1990 și 1994, tot în stilul oltenesc, dar predomină cel bizantin, care are două planuri : Biserica de la demisol și cea de deasupra ei. Biserica de la demisol  este destinată Catacombelor, având pe pereți pictată viața creștinilor din anul 1 până în anul 313, reprezentându-i pe majoritatea sfinților și martirajele cunoscute din Istoria Bisericii Creștine și din Sfânta Tradiție.  În Biserica de deasupra, sunt pictați sfinții din  perioada de după anul 313, inclusiv cei canonizați în secolul nostru, aparținând, în special, Bisericii Ortodoxe. Pictura a fost realizată în frescă de  Grigore Popescu- Muscel,  cel mai bun pictor mural și restaurator din zilelele noastre. În județul nostru, el a restaurat, împreună cu soția sa, pictorița Mariana Popescu-Dragomir, pictura Bisericii din Borzești.

 În Biserica Nouă a fost adusă, de la Mănăstirea Dohiariu ( Muntele Athos), una dintre cele șapte copii ale Icoanei Făcătoare de Minuni ,,Maica Domnului Gorgoepicuus”(,,Grabnic Ascultătoare”). Această icoană este pictată pe lemn de santal, acoperită cu o mantie de argint aurit.

  La Mănăstirea Lainici sunt moaștele Sfântului Cuvios Irodion Ionescu ( ,,Luceafărul de la  Lainici”) și ale Sfântului Cuvios Visarion de la Lainici.

  Metoc al Mănăstirii  Lainici, la o distanță de 5 km,  este Schitul Locurele, ridicat între anii 1850 și 1852, situat pe  raza orașului Bumbești-Jiu.

  După cum v-am mai relatat, țara noastră are multe locuri sacre, toate aflându-se în locuri mirifice. Probabil, acestea ne-au ajutat să nu dispărem ca nație. Oare cât vom mai fi protejați?

Nu ratați niciodată să poposiți în aceste locuri sacre, nu numai ca turiști,ci ca adevărați creștini, care se roagă pentru strămoși, pentru ei și pentru țară, mulțumindu-i Lui Dumnezeu că ne-a dat această țară și că ne-a apărat existența.

 Pe curând,

 Earnest   

  

ORAȘE DISPĂRUTE (II).TÂRGȘORU VECHI

 ,,Un oraș măreț nu trebuie confundat cu un oraș populat.” ( Aristotel)

 

Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi

 La 10 km vest  de Municipiul Ploiești se află Situl/Rezervația Arheologic(ă) Târgșoru Vechi  întins pe 17 ha, situat în Câmpia Munteniei, la marginea zonei piemontane colinare, între râurile Prahova și Teleajen. Acest sit este numit în literatura de specialitate ,,Mica Troie subcarpatică”, fiind un loc ideal pentru cercetători, pentru că aici există o așezare, cu locuire neîntreruptă din paleoliticul superior, până la începutul secolului al XX-lea. Cercetările arheologice au început în anul 1956 și continuă, în prezent. Este greu să păstrezi straturile de cultură, fără a distruge succesiunea epocilor. Așadar, s-au făcut săpături pe întregul perimetru al sitului, păstrând urmele cele mai importante, și anume, acelea ale orașului medieval.

Necropola birituală, sec.III-IV
Cultura Sântana d Mureș- Cerneahov

Astfel, au fost cercetate, de către renumiți profesori universitari (printre care și Academicianul Mircea Petrescu Dâmbovița), o locuință semiovală din Paleoliticul Superior, complexele Epocii Neolitice ale culturilor Starcevo - Criș, Boian, Gumelnița, complexele culturilor din Epoca Bronzului Glina III-Schnekenberg, Tei, Monteoru, ale culturilor Epocii Fierului Ferigele-Bârsești, ale perioadei geto-dacice Chilia- Militari, ale Epocii Romane, unde au fost descoperite castrul roman și termele, ale perioadei daco-romane, protoromâne și române ale culturilor Sântana de Mureș - Cerneahov ( aici există o conviețuire cu sarmații, conform materialului arheologic, dar și a celei mai mari necropole birituală -incinerație și înhumare - cu cele 470 de morminte cercetate), Ipotești- Cândești, Dridu.

Biserica ,,Sfinții Arhangheli Mihail  și Gavril”,
1671, Antonie -Vodă din Popești 

  Însă interesul arheologilor a rămas și rămâne orașul medieval Târgșoru Vechi, numit ,,orașul lui Mircea cel Bătrân” întemeiat pe o moșie a Domnului Mircea cel Bătrân pe care acesta o dăruise negustorilor și orășenilor, pentru a-și asigura nevoia de lemne, ceea ce demonstrează că exista un târg, înainte de Mircea cel Bătrân, situat în apropierea moșiei. În documentele de la începutul secolului al XV-lea, Târgșoru Vechi apare cu numele de ,,Novum Forum” sau ,,Novo Foro” ( Orașul Nou). Târgșoru Vechi este menționat în documentele medievale printre cele mai importante orașe ale Munteniei, alături de Târgoviște, Câmpulung, Brăila. De exemplu, în registrele vamale din Brașov, între anii 1500 și 1550, sunt menționate  200 de nume de negustori și locuitori ai Târgșorului. Acest oraș nu a fost doar un centru comercial, ci și unul meșteșugăresc al olarilor, fierarilor, țesătorilor. Așezarea geografică îl avantaja, pentru că pe aici treceau drumurile care legau zona dunăreană cu Transilvania, cu zona Carpaților de  Curbură, cu Moldova. De asemenea,Târgșoru Vechi este numit ,,orașul cu biserici”, lucru rar pentru un oraș negustoresc. Existența unor biserici este firească, pentru că acest oraș a fost Curtea Domnească a lui Vladislav al II-lea, care, după cum ne relatează ,,  Letopisețul  Cantacunesc”, ,,au făcut biserica domnească din Târgșor. Și au pierit de sabie, în mijlocul Târgșorului.”,dar și a lui Vlad Țepeș, Antonie - Vodă din Popești, Grigore Ion Ghica, Constantin Brâncoveanu. Aceștia au ridicat biserici, le-au reparat , pictat (Constantin Brâncoveanu, biserica lui Antonie - Vodă din Popești ) ca  și Neagoe Basarab și  Mihnea Turcitul. Antonie -Vodă din Popești a schimbat aspectul Curții Domnești. Astfel, prin Hrisovul din  9 decembrie 1671, Curtea Domnească a fost transformată în mănăstire sub numele de Turnu. A fost  construită o nouă biserică, peste biserica lui Vlad Țepeș, din cărămidă, în formă de navă, cu două cupole și cu o scară interioară cu acces spre clopotniță. Această mănăstire a fost închinată ca metoc, Spitalului Pantelimon din București, în anul 1752. Pe lângă  mănăstire  a funcționat o școală, începând cu anul 1862. Însă pentru că a fost avariată de cutremure, în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost mutată la Târgșoru Nou. Cea mai nouă  construcție ridicată în vechiul oraș este conacul Moruzzi, la N-E de Biserica Roșie a lui Mihnea Turcitul.

 Se pot vedea în Rezervația Târgșoru Vechi: Necropola Birituală a Culturii Sântana de Mureș- Cerneahov,  ruinele bisericii lui Vladislav al II-lea, ruinele Bisericii Roșii ( 1579), Ruinele Bisericii Albe ( 1570), Biserica lui Antonie- Vodă din Popești ( fosta mănăstire Turnu) restaurată integral între ani 1992 și 1997), ruine din diferite etape ale Curții Domnești, Conacul Moruzzi, ridicat în stil neoromânesc, pe care l-au cumpărat călugării Mănăstirii Turnu, în anul 2007,  cu 80.000 de euro, pentru a-l reabilita și pentru a împiedica pe alții să-l cumpere cu scopul de  a-l transforma într-un  restaurant cu numele ,,Dracula” .

  Planurile Institutului de Arheologie ,, Vasile Pârvan” și ale Muzeului de Istorie și Arheologie ,,Prahova” sunt mărețe. Vor să facă în această rezervație un centru important de cercetare, unde să se urmărească interacțiunea dintre comunitățile umane care au trăit în acest spațiu zeci de mii de ani, un sediu unde să se țină conferințe, să  pună rezervația în circuitul turistic, să se finalizeze cercetările orașului medieval, prin săpăturile arheologice, dar și prin căutarea și cercetarea documentelor din diferite perioade,care, cine știe pe unde mai sunt rătăcite. 

  Totuși, părăsit, Târgșoru Vechi rămâne un oraș măreț, chiar dacă, doar ruinele ne mai pot povesti istoria lui.

  Avem un patrimoniu  cultural bogat, care așteaptă să fie valorificat și valorizat, dar pentru aceasta trebuie bani, care, deocamdată, se duc pe arme, ce  distrug, nu construiesc și care niciodată nu ne vor putea apăra. Vă rog, să-mi spuneți, care dintre aliații noștri ne-au apărat, pâna sfârșit, în vreun război? De asemenea, vă rog ,să-mi spuneți, dacă mai există, astăzi, români ca cei din armatele române, care au luptat la Mărășești sau în Vestul Transilvaniei?

 Pe curând, 

 Earnest

 Bibliografie selectivă

     Bogdan Ciupercă, Târgșoru Vechi- Locuri, oameni, identități... 60 de ani de cercetări arheologice”, în Zargidava, nr.XV, 2016, p.76-92

 

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XI)

 ,,Un om familiarizat cu istoria pare să fi trăit de la începuturile lumii.” ( David Hume)

  În istoria noastră,în luna noiembrie au avut loc evenimente importante, care au vizat existența noastră în acest spațiu. Se ne amintim doar  ce a însemnat victoria lui Basarab I din 9-12 noiembrie 1330 la ,,o Posada” împotriva lui Carol Robert d ̛ Anjou , cel care-i transmitea domnului român că îl ,,va scoate de barbă din viziunea lui” , ce importanță a avut pentru dezvoltarea conștiinței și identității naționale pentru românii din Transilvania izbucnirea  pe 2 noiembrie 1784 a Revoluției Sociale și Naționale condusă de Horea, Cloșca și Crișan sau hotărârea din 28 noiembrie 1918 a Consiliului Național Român din Bucovina, privind Unirea Bucovinei cu România. Prin aceste evenimente s-a constituit statul medieval român independent Țara Românească a Munteniei (  numită în unele izvoare și Valahia sau Ungro-Vlahia), deschiderea drumului românilor din Transilvania pentru independență și unitate,  parcurgere care a durat 134 de ani sau unirea Bucovinei cu România, după 143 de ani de stăpânire austriacă.
Bobul de istorie

 ̓

4 august 1919, Trupele române intrând în Budapesta

Pe 10 noiembrie 1918, cu mai puțin de 24 de ore înainte de Armistițiul de pe Frontul de Vest, România a declarat război Germaniei, încălcând Tratatul de Pace de la Buftea-București, din martie 1918. Încetarea războiului în Vestul Europei nu însemna încetarea războiului și pentru România, pentru că, în contextul celebrului principiu al dreptului de  autodeterminare a popoarelor, în Transilvania se pregătea Adunarea de la Alba Iulia, care urma să declare independența Transilvaniei și unirea cu România ,iar în Ungaria Béla Kun organiza Partidul Comunist Maghiar, care urmărea constituirea unei republici a sfaturilor după modelul republicii sovietice din Rusia și refacerea Ungariei Mari. El a reușit să atragă de partea lui cadrele militare de comandă, care se simțeau umilite de capitularea aliaților, folosindu-se de Declarația de Independenței a Ungariei față de Austria, ceea ce însemna destrămarea dualismului. Așadar, privirea belicoșilor, susținători ai lui Béla Kun, era ațintită spre evenimentele din Transilvania. Astfel, el susținea o campanie teroristă  în Transilvania de Nord-Vest cărei cad victime mii de români. El a reușit să constituie o armată, în Nord-Estul  Ungariei, a ocupat Budapesta, pe 21 martie 1919, a răsturnat Guvernul și a instaurat Republica Sfaturilor, a sprijinit, în aprilie 1919, insurecția de la Viena și pregătea cu mult elan , în aceeași lună, să atace Cehoslovacia, România și unirea cu Rusia Sovietică. În Transilvania, acționa Divizia Secuiască formată din trei brigăzi la care s-au adăugat detașamentele de represiune formate din jandarmi, persoane din administrația nobiliară și indivizi care voiau să se căpătuiască. Pe data de 16 aprilie 1916, Ungaria a declarat război României. În toată această perioadă, în  Nord-Vestul Transilvaniei, s-a instaurat o dictatură comunistă exercitată prin doi comisari, Agoston Péter și Kátz Béla, care a fost întărită militar pe linia artificială Zalău-Zam de către trupele colonelului  Kratokwill. Au fost atacate satele de pe Crișul Repede și Crișul Negru, cel mai mare masacru a fost în Lunca -Vașcăului. Au fost asasinați fruntașii români de la Beiuș, care au votat actul Unirii de la 1 Decembrie, printre care Nicolae Bolcaș ( bunicul regretatului avocat Lucian  Bolcaș, invitat mereu la televiziuni, critic al regimului Băsescu), Ion Ciordaș și alți intelectuali din orașele și satele de pe Crișuri și Barcău. Armata română a reușit să elibereze această regiune la sfârșitul lunii aprilie,  iar  pe 23 mai 1918, Regele Ferdinand împreună cu generalii Mădărescu și Holban, sosiți la Oradea, au trecut în revistă trupele române, care vor acționa împotriva atacului de pe Tisa în iulie-august 1919, obținând o victorie decisivă. Pe 4 august 1919, armată română a intrat în Budapesta, contribuind la înlăturarea regimului comunist al Republicii Sfaturilor, care a condus Ungaria timp de 133 de zile. Operațiunile  României din Ungaria au fost  aprobate de Consiliul Militar al Antantei. Așadar, Unirea de la 1 Decembrie 1918 nu a putut fi acceptată de regimul comunist de la Budapesta. Deși armata comunistă din Transilvania a fost înfrântă, comuniștii care au susținut-o  au continuat să acționeze. Ultima lor zvâcnire a fost sângerosul atac cu două bombe (o bombă artizanală a fost amplasată în spatele tronului regal) din Senatul României, din 8 decembrie 1920. Ținta a fost Octavian Goga, dar  au fost asasinați trei senatori: Ministrul Justiției Dimitrie Greceanu, Episcopul Greco- Catolic de Oradea  Demetriu Radu și  senatorul Spirea Gheorghiu. Printre răniți au fost și Președintele Senatului Generalul Constantin Coandă (tatăl lui Henri Coandă) și doi episcopi ortodocși, Nifon Niculescu și Roman Ciorogariu. Acest act terorist a fost organizat de trei tineri, anarhiști de extremă stângă, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau.

Bobul de cultură

Pe 21 noiembrie 1924, Societatea ,Principele Mircea” a dezvelit statuia ecvestră a  Regelui Ferdinand, din 

Mihail Kara, 
Medalie, Ferdinand I, 1921

centrul Oradei, ca semn de omagiu al vizitei Regelui la Oradea în timpul Războiului Româno-Ungar, din anul 1919. Am ales ca bob de cultură acest eveniment legat de bobul de istorie prezentat, mai sus, pentru a sublinia faptul că  statuia a fost opera unui sculptor orădean Mihail Kara, adept al curentului artistic Art Nouveau, printre puținii sculptori din România, creatori în acest stil. El a fost preferatul Reginei Maria, care era pasionată de Art Nouveau. Aceasta i-a cerut, în anul 1920, să realizeze medaliile dedicate Unirii. În acest scop, el urma să creeze 13 piese din bronz de bună calitate, realizate prin batere, ulterior argintate. Medalioanele trebuiau să-i  reprezinte pe avers pe Regele Ferdinand, pe Regina Maria, pe membrii Casei Regale și pe Generalul Traian Moșoiu, cel care a organizat festivitatea Încoronării de la Alba Iulia. Pe revers, scria ,,Amintire de la Încoronare. Alba Iulia 1921”.

Oradea, Mihail Kara,1924
Statuia ecvestră a lui Ferdinand 

Revenind la Statuia ecvestră a lui Ferdinand din Oradea, aceasta a fost amplasată în locul statuii lui Sfântului Ladislau , costurile ridicându-se la 1.000.000 de lei. La dezvelirea acesteia a participat Regina Maria și moștenitorul tronului, Carol al II-lea, fiind sfințită de către Episcopul Ortodox de Oradea Roman Ciorogariu. Astăzi, statuia nu mai există.  Aceasta și Statuia Reginei Maria, care era  amplasată în fața Teatrului din Oradea, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, au fost retrase pentru a nu fi profanate și duse la Biblioteca Liceului ,,Samuil Micu” din Beiuș. Însă  după anul 1945, când această bibliotecă a fost arsă, cei care au pricinuit  catastrofa le-au tăiat și au făcut din ele scrumiere.Și astfel, încă o creație artistică a dispărut din patrimoniul românesc.

Pe curând, 

Earnest

Bibliografie selectivă:

Sever Dumitrașcu și Laura Ardelean, Realități uitate. Regele Ferdinand și Oradea, în Zargidava,  Nr. VI,  Bacău, 2007;

Călin Ghemiș, Din Medalistica Unirii, Crisia, Nr. LII, Oradea, 2022.

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXL).IOANA PÂRVULESCU, AURUL PISICII

 ,,Corpul nostru e, Sonia dragă, un ceas între ceasuri. Ceasuri peste tot în jur: spițele bicicletei care sunt secundare cu pedală, roțile mașinilor care se învârtesc ritmic, betonul care se întărește la fundația  unei noi clădiri  într-un timp limitat, picătura din robinet, picătura din peșteră, sângele care se coagulează in vitro în cinci-zece minute, cele două-cinci săptămâni de fermentare, în prima etapă, a vinului, treapta pe care calci, pas cu pas, calci pe timp, de parcă lumea ar fi pardosită cu secunde, și construită din ceasuri. Și în acest muzeu de ceasuri, ceasul meu s-a dereglat, asta e tot, până la urmă trebuia să accept și să nu mai aștept minuni.”( Monica, personajul principal din ,, Aurul pisicii”)

 

Ioana Pârvulescu
( n. la 1 ianuarie 1960, Brașov)

Ioana Pârvulescu a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București și este, în prezent, profesoară universitară  la Departamentul de Studii Literare la facultatea pe care a absolvit-o. În anul 1999, și-a susținut teza de doctorat intitulată ,, Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române”, sub îndrumarea lui Nicolae Manolescu. A tradus numeroase cărți din literatura universală contemporană, a publicat antologii cu teme diverse, articole și studii de critică literară. Este, de asemenea, o romancieră apreciată de cititori, dar și de critica românească și europeană, fapt demonstrat de premiile primite, dintre care două i-au fost acordate pentru literatură de către  Uniunea Europeană: unul, în anul 2013, pentru romanul ,,Viața începe vineri”, iar celălalt, în anul 2018, pentru proză scurtă ,, O voce”. Operele sale au fost traduse în 18 limbi europene.
   Romanul pe care vi-l recomand, astăzi, a fost lansat la BAC-FEST, din acest an, luna septembrie. Am vrut să particip la lansare, dar, când am ajuns, am constatat că lansarea cărții se ține în Sala de Marmură, nu în Sala de Expoziție a C.C. ,, George Apostu”, unde nu am putut să urc treptele și m-am întors, cuminte, acasă. Însă am primit cartea, cu  dedicația: ,, Pentru Lvia-Liliana, multe bucurii, sănătate, timp! Ioana Pârvulescu”

Aurul pisicii este denumirea populară a piritei ( traducerea cuvântului din  limba germană ,,katzengold”), un mineral din clasa sulfurilor ( se mai numește și ,,aurul nebunilor”) de culoare  gălbui-arămie, cu nuanțe verzui, pe care căutătorii de aur o confundau cu aurul. Cu alte cuvinte, este un aur fals, deși din această pirită se poate obține aur, dar foarte puțin.

  În general, în lectura unei cărți, eu caut să găsesc semnificația titlului, de aceea mă revolt,când traducătorii schimbă titlul original al romanului, nuvelei, poeziei. 

   Scriitoarea  a ținut să ne explice în ,,Câteva precizări auctoriale”,  următoarele: ,,Tot ce am dorit a fost să scriu o poveste de dragoste, ceea ce înseamnă și o poveste despre timp, pentru că dragostea e făcută din timp, din timp limitat, ,,prizonieră în timp”, cum spune Octavio Paz, care și-a scris eseul  pe temă, abia la 79 de ani.” 

  Ioana Pârvulescu ne povestește, în prima parte a romanului, dragostea dintre Monica Mihuț, medic veterinar, și Sebastian Severin, cercetător, cadru didactic  universitar în  specialitatea Morfologie, iar în a doua parte, întoarcerea Monicăi în timp, trăind această dragoste la vârsta de 7 ani , dar și multe amintiri, sărind în timp,  în diferite etape ale vieții ei. Multe pasaje sunt povestirile Monicăi către  Sonia, fiica ei și a lui Sebastian, care a murit, la câteva zile, după naștere.  În roman, găsim multe informații despre  muzică, literatură, despre medicina veterinară și morfologie, pasiuni pe care cei doi și le împărtășesc. Monica își motivează plecarea ei de la Sebastian  și  explică Soniei, șieși și prietenei sale Maya, că aceasta este o formă de a-și manifesta libertatea, ca și întoarcerea, în timp. Însă Monica, femeia matură, nu înțelege că libertatea și timpul pe care crede că i-au fost furate de dragoste, pot duce la ruperea sau desprinderea  ei din realitate, care este primul pas spre nebunie. 

 Fiecare dintre noi, cititorii acestui roman, pot să-și imagineze sfârșitul, după firea și temperamentul lui, pentru că autoarea tace. 

 Eu cred că trebuie citit acest roman și poate cititorii vor prețui cu toții dragostea și timpul, care este neiertător și trece prin noi, îmbătrânindu-ne și, uneori, dacă se îndură de anii noștri, ne face  mai înțelepți.

Lectură plăcută!

Pe curând, 

Earnest

Pentru nostalgici , Gică Petrescu, ,,Am strâns toamnă după toamnă”, muzică și text, Harry Negrin

https://www.youtube.com/results?search_query=c%C3%A2ntecul+Am+str%C3%A2ns+toamn%C4%83+dup%C4%83+toamn%C4%83

DESPRE ,,MĂCĂITORII PATRIOȚI”

 "Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e."
                                                                                                                                         Mihai Eminescu)

 

Catedrala Națională ,,Mântuirea Neamului”

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit 160  de ani de când, în vremea Domnului  Alexandru Ioan Cuza, și-a declarat autocefalia, 140 de ani de când, în vremea Regelui Carol I, Patriarhia Ecumenică a recunoscut autocefalia și 100 de ani, de când , în vremea Regelui Ferdinand, a fost recunoscută ca Patriarhie. Cu această ocazie, a fost sfințită pictura în mozaic a Catedralei Naționale ,, Mântuirea Neamului”, de către Patriarhul Ecumenic de Constantinopol Sanctitatea Sa Bartolomeu I și de către Patriarhul României (B.O.R.) Preafericitul Daniel.

  Pentru ,,măcăitorii patrioți”, care au găsit încă un prilej de a vorbi împotriva B.O.R,vreau să le explic următoarele:

1. Ortodoxie este un cuvânt provenit din limba greacă ( ,,orthos”= corect, drept și ,,doxa”=slăvire,opinie) , care se traduce ,,slăvire corectă” sau ,, opinie, credință corectă”. Creștinismul creștin este ramura răsăriteană a creștinismului care respectă dogma, cultul, organizarea bisericii stabilite de cele șapte sinoade ecumenice.

2. Autocefalia bisericii înseamnă autoguvernare acesteia, adică biserica este,, propriul ei cap”.

3.Catedrala Națională  se numește ,, Mântuirea Neamului”, este sediul Patriarhiei României ( B.O.R.) și are două hramuri, prin care tot românul dreptcredincios înțelege de ce a fost necesară ridicarea acesteia:

a. Prin Hramul ,, Înălțarea Domnului”se arată că această cinstește memoria tuturor  Eroilor Patriei.  Din anul 1920, se sărbătorește la Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, comemorându-se Eroii Patriei care s-au jertfit pentru apărarea ei, dar și Eroii Mărturisitori, știuți sau neștiuți, cei care și-au mărturisit credința creștină ortodoxă, începând cu martirii din secolul al III-lea până la cei din  perioada stalinistă;

Catedrala Națională ,, Mântuirea Neamului”
Catapeteasma, cea mai mare din Lume:28,8 m pe 17,1 m

b. Hramul ,,Sfântul Apostol Andrei” a fost dat pentru a ne aminti că primul misionar al creștinismului , în spațiul nostru, a fost Sfântul Apostol Andrei (de exemplu, Eusebiu  (265-340), citându-l pe Origene  (185-254), ne informează că Sfântul Andrei, în urma tragerii la sorți, a fost trimis să propovăduiască creștinismul în Sciția, adică  Dobrogea), căruia i s-au alăturat Sfântul Apostol Filip, iar în partea vestică, în Panonia, Sfântul Andronic și Sfânta Iunia. Prin acest hram, se arată al doilea mare obiectiv al ridicării acestei Catedrale Naționale, vechimea creștinismului în acest spațiu, care a început să se răspândească, imediat după Înălțarea la Cer a Mântuitorului.

4. Un ,,măcăitor patriot” a pus o întrebare retorică arhitectului nostru, băcăuanul Volodea, (pe numele lui adevărat Constantin Amâiei), dacă a conceput gratis această catedrală. Eu îl întreb pe ,,măcăitorul patriotic”, câte realizări gratuite a făcut el pentru această țară, amintindu-i ( dacă le știe) vorbele lui Iisus: ,, Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra în ea .” ( Ioan, 8:7). Eu îl felicit pe Volodea și pe toți colaboratorii săi, că au știut să îmbine armonios stilurile tradiționale românești cu cele renascentiste, pe proiectanții care au calculat rezistența acestei clădiri, pe constructorii și pe pictorul Daniel Codrescu și pe toți cei care au realizat picturile sale, în mozaic, pe cei care au executat vitraliile, instituțiile care au susținut material ridicarea catedralei și pe sponsori, dar și pe voluntari și pe cei care au susținut-o moral.

5. ,,Măcăitorii patrioți” erau revoltați că s-au cheltuit mulți bani pentru ridicarea acesteia ( tocmai le-am explicat, mai sus, ca să priceapă, de ce a fost necesară), când nu sunt școli și spitale. Voi, ,,măcăitori patrioți”, ați fost prin țară și ați văzut câte școli sunt închise, pentru că nu mai au elevi și câte licee au dispărut nu numai din mediul rural, ci și din mediul urban? Mai bine, întrebați-vă, unde sunt copiii acestei țări și de ce românii au plecat în pribegie? Oare voi știți că existența unui popor stă în conștiința originii sale, exprimată prin limbă și religie? Sigur că aveți dreptate, când spuneți că ne mai trebuie spitale ( vă amintesc, că unele dintre ele au fost închise, din lipsă de doctori, deși statul român pregătește gratuit, anual, mii de cadre medicale) . Problema înființării, dotării școlilor și ale spitalelor este , în primul rând, al statului, conform Constituției. Cu toate acestea, vă informez că în lume, primele școli și spitale au fost pe lângă temple, sinagogi, biserici, mănăstiri. La fel a fost și în spațiul românesc. Vă amintesc de celebra școală de pe lângă Episcopia Tomisului, despre care ne relatează doi mari erudiți sfinți daco-romani, Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, care au învățat în școlile religioase  dobrogene. Sfântul Ioan Cassian (cca. 360-435) și prietenul său Sfântul Gherman l-au avut profesor pe Teotim I ( daco-roman), viitorul episcop al Tomisului . Unele izvoare ne relatează despre Școala Casienilor, în locurile izolate de pe teritoriul care aparținea familiei Casian, unde se învăța și literatura, istoria, științele exacte, cum ne mărturisește Ioan Cassian în ,,Convorbirea XVI”: ,,cunoașterea literaturii, în care atât m-a frământat stăruința profesorilor și citirea fără încetare”, pentru că toate istoriile despre războaie îi veneau în minte când se ruga pentru iertarea păcatelor și cânta psalmi , ,,împiedicându-mi mintea la aspirațiile către cer.” Dionisie Exiguul ( 470-545), în  scrisoarea către Episcopul Tomisului Petra  (Petru), îi  aduce mulțumiri pentru tot ce l-a învățat ,, Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţăturilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită". De asemenea, primele spitale, bolnițele, au fost întemeiate în mănăstiri. Și astăzi, B.O.R a construit spitale, case pentru copiii dezavantajați material și cu C.E.S., cămine pentru  bătrâni și susține familii nevoiașe. Voi ,,măcăitorii patrioți”, cât voluntariat faceți și câte școli, spitale ați întemeiat sau ați sponsorizat, la câte familii nevoiașe ați pregătit cadouri de Crăciun sau de Paști? Eu am fost și nu ,,mâcâi patriotic”, am făcut voluntariat pentru că sunt cu adevărat iubitor al acestei țări, mi-am educat copiii în dragoste de familie și de țară ( și ei fac voluntariat) și trăiesc aici, chiar dacă, probabil,în alte țări ar câștiga mai bine.

26 octombrie 2025
Slujba de Sfințire a picturii în mozaic a Catedralei Naționale 

6. Surprinzător a fost pentru mine că printre acești ,,măcăitori patrioți ”sunt și uniații. Aceștia s-au gândit să atace Ortodoxia, acuzând-o că aceasta s-a opus Unirii, că s-a opus introducerii alfabetului latin. Eu recunosc scopul patriotic al înființării Bisericii Unite Greco - Catolice și rolul pe care l-a avut în acele vremuri la dezvoltarea conștiinței naționale, dar nu înțeleg de ce s-au reînființat, după anul 1989, căci nu  mai  existau austriecii care să nu recunoască  Biserica Ortodoxă. Nu vreau să le amintesc răutăcios cum au susținut, unii dintre ei,în timpul revoluțieii pașoptiste și după aceea politica de federalizare în cadrul Imperiului Habsburgic și apoi al Imperiului Austro- Ungar, din care să facă parte  și Transilvania. Atunci, întrebarea pe care le-o pun: cine nu voia Unirea? Ați uitat de Sfinții Mărturisitori din Transilvania: Visarion Sarai, Sofronie, Oprea Miclăuș, Ioan din Galas, Moise Macinic din Sibiel?  În ceea ce privește introducerea alfabetului latin în scriitura religioasă , știți prea bine că prin aceasta românii voiau să se deosebească de catolici, dar, din nou, ați uitat că ortodocșii au ținut primele slujbe în limba română și au făcut primele traduceri  ale cărților sfinte. De ce nu sunteți corecți? De unde această politică antiortodoxă?

7. Și o informație pentru toți ,,măcăitorii patrioți”: vă aduc la cunoștință că sub esplanada din fața catedralei, la subsol, mai este de lucru la Peștera ,,Sfântului Apostol Andrei”, unde va fi o bibliotecă, un muzeu, săli pentru activități culturale. Aveți două posibilități: să ,,măcăiți patriotic” sau să faceți voluntariat, să căutați fonduri pentru terminarea acestor lucrări, ca să demonstrați că nu sunteți împotriva culturii.Sau , sunteți?

 ,,Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” ( Luca, 23:34)

P curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=f99o6E_xk6o&list=RDToD0Y1Gl4fI&index=8 ( Avem o Țară)

Bibliografie selectivă pentru ,,măcăitorii patrioți”

Livia- Liliana Sibișteanu, ,,Începuturile organizării vieții creștine în spațiul românesc ( secolele I-VIII)”, cu bibliografia aferentă;

Livia- Liliana Sibișteanu , Scurt istoric privind începuturile legăturii între religie și sănătatea oamenilor”, cu bibliografia aferentă;

Livia- Liliana Sibișteanu, Învățământul în spațiul carpato-danubiano-pontic în primul mileniu creștin”, cu bibliografia aferentă;

Aceste articole au fost publicate în revista ,,Diaconia”numerele 16, 20, 21

P.S. O ascult, acum, pe Anca Alexandrescu. Eu cred că are ceva cu  Preafericitul Patriarh Daniel, pentru că ea, ca fost consilier pe la Guvern, Parlament,  știe că protocolul Patriarhiei prevede ca la evenimente speciale să fie invitate și oficialitățile instituțiilor nereligioase , adică membrii Guvernului, Parlamentului, Președinții și foștii, Președinții Academiei Române, Familia Regală, membrii ai Parlamentului UE, conducătorii Armatei, Jandarmeriei, Poliției, SRI, indiferent  de  religie, etnie și de atitudinea lor față de Patriarhie. Dacă ei răspund sau nu invitației este problema lor, dar Patriarhia își respectă protocolul, regulile. Ar fi fost foarte bine, ca în această seară, să se fi abținut și să nu fie la fel ca ,,măcăitorii patrioți”. Probabil, nu a fost invitată și mândria  a făcut-o  pătimașă. Mare manipulare face, în această seară! Acești reprezentanți ai instituțiilor au fost invitați la Slujba de Sfințire a picturii, în mozaic, nu la săvârșirea Liturghiei, pentru că evenimentul special de astăzi, unde se fac invitații, a fost această slujbă, de aceea și cei doi Patriarhi au venit doar la slujirea acesteia. De ce nu a fost invitat Călin Georgescu? Simpliu: pentru că acesta are domiciliul în Buftea și, deocamdată, el este sub control judiciar. Chiar nu știți, acest fapt, despre care vorbiți zilnic? Aceste informații le dau pentru invitații Ancăi Alexandrescu, care-și dau cu părerea ca ,,măcăitorii patrioți”.

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (X). MUZEUL DE ARTĂ ENEOLITICĂ CUCUTENI DIN PIATRA NEAMȚ

 „  România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală a României care  este cuprinsă între 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident, că această străveche civilizaţie europeană, precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.” (Marija Gimbutas)

   

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

   Eu mai sper ca vremea să se îndrepte, căci în luna octombrie codrul arată cel mai frumos, iar copacii, îmbrăcându-și hainele colorate cu nuanțe de la verde- nucăriu  la galben, roșcat, ruginiu, fac o adevărată paradă a modei, inspirându-i pe creatorii de țesături care fac din diferite fibre, covoare, pături, pânzeturi pentru îmbrăcăminte, lenjerii, huse, tapițării etc.
  Așadar, în condiții meteo favorabile, vă invit să mergeți  până la Piatra Neamț. Acolo, vă veți plimba cu telecondolă și de la înălțime  veți admira Dealul Bâtca Doamnei cu ce s-a mai păstrat din cetatea dacică Petrodava ( sec.II î.H - I d.H.), Centrul Vechi cu Curtea Domnească, unde, vizavi de această, veți zări o clădire frumoasă, care adăpostește Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Vă asigur, că veți dori să vedeți ce se află în această clădire, iar eu vă recomand să vizitați muzeul, căci nu o să regretați. 

Cultura Cucuteni

  Muzeul este în fosta clădire a primei bănci private din Piatra Neamț, ,,Banca Petrodava” (1930- 1948), care a fost construită între anii 1928 și 1930 de către antreprenorul Carol Zaiu, după un proiect al arhitectului Roger H. Bolomey ( 1883-  1947). În orașul Piatra Neamț, acestui arhitect îi aparțin proiectele  câtorva clădiri reprezentative , printre care și Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în stilul moldovenesc, considerată cea mai frumoasă biserică din oraș. Menționăm că  Roger H. Bolomey a fost arhitect-șef al orașului,iar apoi al Bucureștiului.

  Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost amenajat între anii 2004 și 2005, din inițiativa lui Gheorghe Dumitroaia, directorul de atunci al Complexului  Muzeal Național Neamț și a primit, în anul 2006, Premiul ,,Iulian Antonescu”. În muzeu, sunt expuse 300 de piese de patrimoniu din categoria ,, Tezaur”, cu valoare artistică și cultică, el  fiind cel mai mare muzeu de cultură eneolitică din  S-E Europei.  Obiectele cucuteniene sunt expuse în 5 săli.

 La parter, în Sala 1 se află  aparatură electronică audio-vizuală pentru  prezentarea unor materialele arheologice descoperite în așezările cucuteniene și aspecte din timpul săpăturilor arheologice, iar în Sala 2 sunt expuse vase ornamentale. Multe dintre acestea vă vor trezi interesul pentru a găsi propriile dumneavoastre păreri, privind utilitatea sau valoarea lor cultică. În studenție, căutam asemănări între ceramica Culturii Cucuteni cu cea a Culturii Mohenjo Daro - Harappa, care este o cultură a Epocii Bronzului, dar ceramica cucuteniană o depășește prin frumusețe, simbolistică și vechime. 

Cultura Cucuteni, ,,Soborul Zeițelor”, Poduri

 La etajul 1, în Sala 3 sunt expuse figurine umane ( majoritatea idoli), animaliere, care, altare, pictate sau cu decoruri incizate ( unele considerate ca literele Scrierii Danubiene)  sau simple. Multe dintre acestea vă vor atrage atenția, dar cred că măcar două dintre ele vă vor trezi interesul ,,Soborul Zeițelor” Poduri ( Bacău) și ,, Sfânta familie” Poduri ( Bacău).  ,,Soborul Zeițelor” a fost descoperit într-un sanctuar ( Vatra 2) de la Poduri datat în jurul anului 4900 î.H.  și este alcătuit  din  statuete în poziție șezând, dintre care 15 statuete mari, pictate cu roşu,  alte şase statuete mai mici nepictate și 13  tronuri de lut ars. O statuetă ne atrage atenția prin mâinile  reprezentate deasupra gurii, conferindu-i o expresie gânditoare și prin două proeminențe conice care marchează brațele. Mâna dreaptă este modelată pe gât, iar mâna stângă este ridicată şi sprijinită pe obraz, în aşa - numitul gest de „gânditor”. ,,Sfânta Familie de la Poduri ( Bacău) a fost descoperită pe Vatra 1 și este alcătuită dintr-un vas antropomorf miniatural și șase statuete etalate în jurul vetrei, dintre care una, mai mare, este numită ,,Matroana”. 

La etajul II, în Sala 4 se organizează expoziții temporare, iar în Sala 5  se află panouri și portretele arheologilor care s-au ocupat cu cercetarea Culturii Cucuteni și multe artifacte descoperite de Dan Monah, în săpăturile arheologice de la Poduri. Menționăm că în muzeu sunt și artifacte, aparținând culturilor Petrești, Gumelnița și Vinca-Turdaș.

La subsol, se află depozitul muzeului și laboratorul de cercetare și restaurare.

  Eu trăiesc cu speranța că nu se vor gândi să trimită la vreo expoziție internațională, obiecte originale din Tezaurul Cucuteni, cu o garanție mică, care vor dispărea.  Cred că replicile acestora și prezentarea virtuală, astăzi, în Epoca Digitalizării, îi va convinge pe iubitorii de artă să vină în România, pentru a le vedea în original.

  Plimbare plăcută la Piatra Neamț și chiar dacă ați văzut acest muzeu, eu cred că merită să-l mai vizitați!

  Pe curând,

  Earnest