UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XI)

 ,,Un om familiarizat cu istoria pare să fi trăit de la începuturile lumii.” ( David Hume)

  În istoria noastră,în luna noiembrie au avut loc evenimente importante, care au vizat existența noastră în acest spațiu. Se ne amintim doar  ce a însemnat victoria lui Basarab I din 9-12 noiembrie 1330 la ,,o Posada” împotriva lui Carol Robert d ̛ Anjou , cel care-i transmitea domnului român că îl ,,va scoate de barbă din viziunea lui” , ce importanță a avut pentru dezvoltarea conștiinței și identității naționale pentru românii din Transilvania izbucnirea  pe 2 noiembrie 1784 a Revoluției Sociale și Naționale condusă de Horea, Cloșca și Crișan sau hotărârea din 28 noiembrie 1918 a Consiliului Național Român din Bucovina, privind Unirea Bucovinei cu România. Prin aceste evenimente s-a constituit statul medieval român independent Țara Românească a Munteniei (  numită în unele izvoare și Valahia sau Ungro-Vlahia), deschiderea drumului românilor din Transilvania pentru independență și unitate,  parcurgere care a durat 134 de ani sau unirea Bucovinei cu România, după 143 de ani de stăpânire austriacă.
Bobul de istorie

 ̓

4 august 1919, Trupele române intrând în Budapesta

Pe 10 noiembrie 1918, cu mai puțin de 24 de ore înainte de Armistițiul de pe Frontul de Vest, România a declarat război Germaniei, încălcând Tratatul de Pace de la Buftea-București, din martie 1918. Încetarea războiului în Vestul Europei nu însemna încetarea războiului și pentru România, pentru că, în contextul celebrului principiu al dreptului de  autodeterminare a popoarelor, în Transilvania se pregătea Adunarea de la Alba Iulia, care urma să declare independența Transilvaniei și unirea cu România ,iar în Ungaria Béla Kun organiza Partidul Comunist Maghiar, care urmărea constituirea unei republici a sfaturilor după modelul republicii sovietice din Rusia și refacerea Ungariei Mari. El a reușit să atragă de partea lui cadrele militare de comandă, care se simțeau umilite de capitularea aliaților, folosindu-se de Declarația de Independenței a Ungariei față de Austria, ceea ce însemna destrămarea dualismului. Așadar, privirea belicoșilor, susținători ai lui Béla Kun, era ațintită spre evenimentele din Transilvania. Astfel, el susținea o campanie teroristă  în Transilvania de Nord-Vest cărei cad victime mii de români. El a reușit să constituie o armată, în Nord-Estul  Ungariei, a ocupat Budapesta, pe 21 martie 1919, a răsturnat Guvernul și a instaurat Republica Sfaturilor, a sprijinit, în aprilie 1919, insurecția de la Viena și pregătea cu mult elan , în aceeași lună, să atace Cehoslovacia, România și unirea cu Rusia Sovietică. În Transilvania, acționa Divizia Secuiască formată din trei brigăzi la care s-au adăugat detașamentele de represiune formate din jandarmi, persoane din administrația nobiliară și indivizi care voiau să se căpătuiască. Pe data de 16 aprilie 1916, Ungaria a declarat război României. În toată această perioadă, în  Nord-Vestul Transilvaniei, s-a instaurat o dictatură comunistă exercitată prin doi comisari, Agoston Péter și Kátz Béla, care a fost întărită militar pe linia artificială Zalău-Zam de către trupele colonelului  Kratokwill. Au fost atacate satele de pe Crișul Repede și Crișul Negru, cel mai mare masacru a fost în Lunca -Vașcăului. Au fost asasinați fruntașii români de la Beiuș, care au votat actul Unirii de la 1 Decembrie, printre care Nicolae Bolcaș ( bunicul regretatului avocat Lucian  Bolcaș, invitat mereu la televiziuni, critic al regimului Băsescu), Ion Ciordaș și alți intelectuali din orașele și satele de pe Crișuri și Barcău. Armata română a reușit să elibereze această regiune la sfârșitul lunii aprilie,  iar  pe 23 mai 1918, Regele Ferdinand împreună cu generalii Mădărescu și Holban, sosiți la Oradea, au trecut în revistă trupele române, care vor acționa împotriva atacului de pe Tisa în iulie-august 1919, obținând o victorie decisivă. Pe 4 august 1919, armată română a intrat în Budapesta, contribuind la înlăturarea regimului comunist a Republicii Sfaturilor, care a codus Ungaria timp de 133 de zile. Operațiunile  României din Ungaria au fost  aprobate de Consiliul Militar al Antantei. Așadar, Unirea de la 1 Decembrie 1918 nu a putut fi acceptată de regimul comunist de la Budapesta. Deși armata comunistă din Transilvania a fost înfrântă, comuniștii care au susținut-o  au continuat să acționeze. Ultima lor zvâcnire a fost sângerosul atac cu două bombe (o bombă artizanală a fost amplasată în spatele tronului regal) din Senatul României, din 8 decembrie 1920. Ținta a fost Octavian Goga, dar  au fost asasinați trei senatori: Ministrul Justiției Dimitrie Greceanu, Episcopul Greco- Catolic de Oradea  Demetriu Radu și  senatorul Spirea Gheorghiu. Printre răniți au fost și Președintele Senatului Generalul Constantin Coandă (tatăl lui Henri Coandă) și doi episcopi ortodocși, Nifon Niculescu și Roman Ciorogariu. Acest act terorist a fost organizat de trei tineri, anarhiști de extremă stângă, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau.

Bobul de cultură

Pe 21 noiembrie 1924, Societatea ,Principele Mircea” a dezvelit statuia ecvestră a  Regelui Ferdinand, din 

Mihail Kara, 
Medalie, Ferdinand I, 1921

centrul Oradei, ca semn de omagiu al vizitei Regelui la Oradea în timpul Războiului Româno-Ungar, din anul 1919. Am ales ca bob de cultură acest eveniment legat de bobul de istorie prezentat, mai sus, pentru a sublinia faptul că  statuia a fost opera unui sculptor orădean Mihail Kara, adept al curentului artistic Art Nouveau, printre puținii sculptori din România, creatori în acest stil. El a fost preferatul Reginei Maria, care era pasionată de Art Nouveau. Aceasta i-a cerut, în anul 1920, să realizeze medaliile dedicate Unirii. În acest scop, el urma să creeze 13 piese din bronz de bună calitate, realizate prin batere, ulterior argintate. Medalioanele trebuiau să-i  reprezinte pe avers pe Regele Ferdinand, pe Regina Maria, pe membrii Casei Regale și pe Generalul Traian Moșoiu, cel care a organizat festivitatea Încoronării de la Alba Iulia. Pe revers, scria ,,Amintire de la Încoronare. Alba Iulia 1921”.

Oradea, Mihail Kara,1924
Statuia ecvestră a lui Ferdinand 

Revenind la Statuia ecvestră a lui Ferdinand din Oradea, aceasta a fost amplasată în locul statuii lui Sfântului Ladislau , costurile ridicându-se la 1.000.000 de lei. La dezvelirea acesteia a participat Regina Maria și moștenitorul tronului, Carol al II-lea, fiind sfințită de către Episcopul Ortodox de Oradea Roman Ciorogariu. Astăzi, statuia nu mai există.  Aceasta și Statuia Reginei Maria, care era  amplasată în fața Teatrului din Oradea, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, au fost retrase pentru a nu fi profanate și duse la Biblioteca Liceului ,,Samuil Micu” din Beiuș. Însă  după anul 1945, când această bibliotecă a fost arsă, cei care au pricinuit  catastrofa le-au tăiat și au făcut din ele scrumiere.Și astfel, încă o creație artistică a dispărut din patrimoniul românesc.

Pe curând, 

Earnest

Bibliografie selectivă:

Sever Dumitrașcu și Laura Ardelean, Realități uitate. Regele Ferdinand și Oradea, în Zargidava,  Nr. VI,  Bacău, 2007;

Călin Ghemiș, Din Medalistica Unirii, Crisia, Nr. LII, Oradea, 2022.