Gavriil Uric (1390-1442) a fost fiul gramaticului Petru Uric, scriitor de acte (urice) domnesti de la curtea lui Roman Musat si Alexandru cel Bun. Dupa ce a invatat la scoala de gramatici de la Manastirea Bistrita, ajunge cel dintai scriitor si gramatic la cancelaria Moldovei. Dupa ce tatal sau s-a facut monah cu numele de "Paisie Uricul" la Manastirea Bistrita, s-a calugarit in obstea Manastirii Neamt, dorind sa slujeasca din tinerete lui Hristos. Monahul Gavriil Uric este considerat cel dintai dascal, caligraf si scriitor de opere filocalice din Moldova. El a intemeiat la Neamt si Bistrita vestite scoli de caligrafi si miniaturisti, formand numerosi dascali, gramatici si scriitori de carti patristice si de cult. Ucenicii lui s-au raspandit, mai ales sub domnia lui Stefan cel Mare, in toate manastirile din Moldova, ca: Putna, Moldovita, Voronet, Probota, Tazlau si la cancelariile domnesti. El este, de asemenea, creatorul in Moldova a artei numite tetraevanglelie, arta a scrisului, in care continutul Evangheliilor este prezentat in forme de arta decorativa si portretistica. El si ucenicii lui au dat acestei arte un caracter original, imbinand elemente bizantine cu cele grecesti si elenistice, pe un suport traditional romanesc. Astfel, A.I. Sobolevski (membru al Academiei Ruse) considera ca: "Nimeni in Rusia nu a cunoscut maiestria mâinii caligrafului moldovean sau muntean, care ne-a lasat pe noi rusii, cu mult in urma din punct de vedere al artei caligrafice. Acum putem vedea ce importanta au avut românii, neam de origine latina, pentru cultura slava in general".
De la Gavriil Uric s-au pastrat 13 manuscrise din care 2 se pastreaza in bibliotecile din afara Romaniei, si anume "Sbornic" (1413) la Moscova si "Tetraevanghelul" (1429) la Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Acesta din urma este cel mai valoros manuscris al lui Gavriil Uric, executat la cererea domnitei Marina, sotia lui Alexandru cel Bun si a fost conceput ca un exemplar de lux. Prin acest manuscris, Gavriil Uric a dovedit ca nu este un simplu copiator, ci un adevarat artist, creator al unui stil specific romanilor. Miniaturile lui ii reprezinta pe cei 4 evanghelisti, in culori pastelate, intruchipand sintetic trei componente:greco-elenistice, bizantine si traditionale romanesti. Influenta antica se vede in elementele decorative: coloane, portice, frontoane, bolti, cea bizantina in proportiile corpului, atitudini statuare, iar aceea traditionala in umanizarea evanghelistilor, acestia pierzandu-si in infatisare asprimea si severitatea ascetica, fiind mai relaxati si inseninati. Aceasta prezentare a sfintilor va constitui nu doar un model pentru discipolii miniaturisti ai lui Gavriil Uric, ci si pentru intreaga pleiada de pictori bisericesti ai stilului moldovenesc.
Dintre ucenicii lui, cel mai important a fost Theodor Marisescul, care a a trait in vremea lui Stefan cel Mare, creator de manuscrise valoroase, dintre care, unele, se pastreaza in bibliotecile de la Munchen, Moscova si Viena (ele este creatorul Tetraevanghelului Precistei din Bacau)
Bibliotecile amintite mai sus considera manunuscrisele romanesti achizitii valoroase, iar noi nici nu am auzit de creatorii lor. De aceea, mi-am propus ca pe acest blog sa reamintesc romanilor iubitori de cultura, valorile culturale romanesti.
Dragii mei cititori onesti, va doresc un an nou cu impliniri si vedeti daca lista pe care v-ati facut-o anul trecut a fost incheiata cu succes. A mea, publicata acum un an pe acest blog, este inca deschisa si sper ca in acest an sa reusesc s- o inchei.
Pe curand,
Erarnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu