joi, 25 mai 2017

MONUMENTE UITATE (XIII). BISERICA ,,SFÂNTUL NICOLAE " DIN DOZEŞTI, COMUNA FĂRTĂŢEŞTI

Biserica ,,Sfântul Nicolae" Dozeşti
   Comuna Fărtăţeşti din judeţul Vâlcea este una dintre puţinele comune din ţară care se poate lăuda cu 10 biserici declarate monumente, dintre care 2 biserici au pictură exterioară. Numai că edilii acestei comune ne invită doar într-un itinerar turistic pe raza comunei lor, înşiruindu-ne pe o listă cele 10 biserici, cu anul întemeierii lor, care nu corespund anilor de pe lista monumentelor din judeţul Vâlcea. La olteni, este posibil orice.
,,Înfricoşătoarea moarte"
 De fapt, despre biserica pe care mi-am propus să o prezint sunt informaţii contradictorii şi ,probabil, nu vi se va părea spectaculoasă dar eu am un anume motiv pentru care am ales-o: imaginea morţii reprezentată în pictura exterioară a monumentului
Această biserică este ctitoria preotului Stanciu şi a lui Barbu Zugravu, ridicată în anul 1760 ( documentele bisericii arată că pe la anul 1789 era preot Nicolae, fiul lui Barbu Zugravu). Arhitectura, pictura  şi tematica acesteia sunt specifice stilului brâncovenesc. Biserica a fost refăcută de diaconul Anghel, de preotul Radu şi de Ioan Şoavă, în anul 1830. Iniţial a fost pictată în 1842, apoi repictată. Surprinzătoare mi se pare informaţia că biserica a fost pictată abia în anul 1842, când unul dintre ctitori a fost un pictor de biserici, cunoscut în epocă, iar tema thanatos-ului este menţionată de specialişti ca fiind specifică secolului al XVIII-lea . Unii critici de artă atribuie scena ,,Înfricoşătoarea moarte" altui zugrav al epocii: Ilie Teişanu. 
 Umbra lui Thanatos îl însoţea pe om încă de la naştere ( în secolul al XVIII-lea, în spaţiul românesc, 40% dintre decedaţi erau copiii până la vârsta de 5 ani, iar media de viaţă era cuprinsă între 40 şi 50 de ani) . Grisellini scria că ,,românii ajung la o vârstă foarte înaintată" şi că ,,poţi întâlni familii în care trăiesc moşnegi de  peste o sută de ani", bineînţeles dacă nu avea loc vreo calamitate ( inundaţii, cutremure), dacă ciuma nu era epidemică  şi dacă nu era foamete ( acestea din urmă, datorându-se deselor războaie purtate pe teritoriul ţării între austrieci, turci şi ruşi) Insă, cu toate acestea, conform spuselor lui Petru Maior, în general, românii nu se temeau de moarte. Reprezentarea Morţii dovedeşte acest fapt, pentru că acesta nu are înfăţişare de schelet ca în iconografia medievală sau ca în gravurile lui Holbein. Ea este un tânăr cu părul vâlvoi (noi suntem obişnuiţi cu ideea că Moartea este o femeie cu coasă), pe care zugravii o zugrăvesc, după cum se relatează într-un manuscris din anul 1780, ,, nu cu arme ca pre alţi sfinţi , ci cu coasa trăgându-se după dânsa ca să se cosească pe cei de pre pământ, precum vedem că coasa taie rând"( se pare că Moartea era considerată un sfânt). 
Scena ,,Înfricoşătoarea moarte" prezintă Moartea printr-un tânăr călăreţ, cu părul vâlvoi, cu ochi sfredelitori aţintiţi către privitori, cu coasa în mână, care, în goana calului, lasă în urma lui cadavre. Deasupra coasei stă scris: ,,destul v-aţi veselit, aţi mâncat...". Acest ,,destul" , probabil îl face pe români să nu se teamă de moarte, pentru că fiecăruia îi este dat un destul, i se stabileşte încă de la naştere momentul când trebuie să plece. Şi atunci, de ce s-ar teme de ceea ce este inevitabil?. Important este ca omul să ştie cum să trăiască! Să fim un pic epicureici, ca să nu ne temem de moarte şi mai mult creştini, ca să ne pregătim locul de Dincolo!
Pe curând,
Earnest



Niciun comentariu: