160 DE ANI DE LA MICA UNIRE

         ,,Dacă puterea se uneşte cu dreptatea, ce poate fi mai presus de această unire?"( Eschil)

  De ce am ales un citat din Eschil, pentru Unirea Mică? Pentru că, astăzi, unii istorici asociază Puterea cu Dictatura şi pe Alexandru Ioan Cuza cu Dictatura. Sunt acei istorici, care-l pun în umbră pe Cuza, în favoarea lui Carol I, care sunt prin excelenţă adepţii monarhiei străine, filogermani şi care ne învaţă că am mitizat istoria. Oare,  în care ţară din această lume nu se mitizează istoria, nu se elogiază personalităţile , eroii,  pentru a cultiva patriotismul şi demnitatea naţională? 

   Lăsând la o parte disputele, privind cât şi de ce trebuie să mitizăm istoria, să vedem cât de reale sunt afirmaţiile referitoare la autoritatea excesivă  pe care a avut-o Cuza.

   În primul rând, au devenit literă de lege zicerile lu M. Kogălniceanu, în februarie 1863 : ,,Unirea, Naţiunea a făcut-o!". Da, Unirea a fost înfăptuită de reprezentanţii poporului, sub presiunea poporului adunat pe Dealul Mitropoliei, prin dubla alegere a lui Cuza, la 24 ianuarie 1859, profitând de o scăpare a prevederilor Puterilor, în Convenţia de la Paris, art. 3. Dar Unirea reală a fost înfăptuită de Cuza , Kogălniceanu, prin reformele date. Când Kogălniceanu a făcut această afirmaţie, aveau loc dezbaterile pentru reforma agrară, începute încă din anul 1862, între conservatori şi liberali. Deci, nu mai avem ce comenta.

   În al doilea rând, Cuza avea nevoie de puteri depline, pentru a înfăptui reformele, pentru că se ştie că erau mulţi, care se opuneau acestora, considerându-le prea radicale. Însă, puterea pe care o avea Cuza prin Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris nu era cu nimic mai mare decât puterea pe care o avea Carol I, prin Constituţia din 1866. Dau câteva exemple: în ambele constituţii, puterea legislativă era exercitată în mod colectiv de Domnitor şi de Parlament. Ce avea în plus Cuza? Dreptul de veto. Dar îl are şi Preşedintele S.U.A, stat considerat cel mai democratic . Ce drepturi avea în plus, Carol I? De a amâna Adunările, dar nu mai mult de o lună, de a dizolva Parlamentul ( Cuza putea dizolva doar Corpul Ponderator), de a-i acuza pe miniştri şi de a-i trimite în faţă Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, de a numi şi revoca miniştrii, ceea ce i-a permis, ca în primii 5 ani de domnie să schimbe 10 guverne. Una peste alta, ambii domnitori aveau destule puteri. Şi să nu uităm nici de sistemul rotativei guvernamentale , introdus de Carol I, în anul 1895 şi care a durat până la intrarea României în Primul Război Mondial, prin care se roteau la guvernare, la 4 ani,  cele două partide politice, indiferent de rezultatul alegerilor.

  În al treilea rând, datorită puterii pe care o avea Cuza, acesta a reuşit să dea reforme, de pe poziţiile liberalismului moderat, cu caracter naţional, cuprinzând toate domeniile vieţii din România: învăţământ, cultură, religie, fiscalitate, legislativ, electoral, agrar, administrativ, militar, de organizarea unor instituţii, cum ar fi Inspecţia de Stat în Construcţie, Corpul Inginerilor Civili, Serviciul de Statistică, Camerele de Comerţ etc.. Nu a fost domeniu, care să nu fi fost reformat de Cuza: a dat legi care priveau calitatea , a creat un sistem unic de măsurare, un nou regim de navigaţie a început construcţia primei căi ferate Giurgiu-Bucureşti etc..

  Astfel , Cuza a fost cel care a continuat reformele începute timid de domnii pământeni, după 1821, deschizând drumul spre modernism, îndeplinindu-şi misiunea de a da legi noi, la ţară nouă. Cuza îşi merită locul în rândul celor mai mari oameni politici români, cu o viziune modernă de organizare a statului şi a ţării. În acea perioadă, unde mentalităţile feudale erau dominante, nu putea să-şi pună în aplicare programul, decât prin instituirea unui regim autoritar. Spre deosebire de Carol II, dictatura sa nu a fost în folosul său, ci în folosul poporului care l-a ales, pentru care a făcut dreptate. A fost incomod chiar şi pentru liberalul Brătianu, pe de o parte că era moldovean şi pentru că îşi avea rădăcinile în vechile familii boireşti moldovene ( Costineştii) şi în familiile domnitoare ( Muşatinii şi Movileştii), iar pe de altă parte, pentru  că era filofrancez, în timp ce Brătianu era filogerman. Monstruoasa coaliţie nu a fost creată  pentru binele ţării, ci doar pentru a-l înlătura pe Cuza şi pentru a aduce un principe străin german!

   După 160 de ani de zbateri, am ajuns în aceeaşi situaţie!

   Pe curând,

   Earnest