PLIMBĂRI PRIN JUDEȚ(VII). DRUMUL DE LA BACĂU LA BUHUȘI ( 1)

 ,, Oriunde te duci, du-te cu toată inima.” ( Confucius)

Hemeiuș,Castelul Roșu ( 1864-1866)

  Anul acesta nu v-am recomandat nicio plimbare prin județ, pentru că vremea nu a fost pe măsura unei plimbări,unde să mergi cu toată inima. Astă iarnă, nu a fost zăpadă și nu merita să te plimbi și să vezi copacii dezbrăcați. Primăvara a fost rebelă ca și vara:  dacă n-a fost ploaie, a bătut vântul, dacă n-a bătut vântul, au fost temperaturi ridicate, care nu te îmbiau la plimbări. Așadar, deocamdată, văd că luna august și-a intrat în drepturi și , de aceea, vă propun  pentru  un sfârșit de săptămână,  traseul Bacău- Buhuși cu câteva popasuri. Drumul până la Buhuși este frumos, ca întreaga Vale a Bistriței.
   Primul popas, vi-l propun la Hemeiuș, deși cred că ați fost de multe ori în această comună, probabil, la locul de muncă sau  la restaurante, pensiuni și, mai ales, la  Centrul de Echitație ,,Decebal”, care are și două școli: una de echitație și alta de dresaj.  Mai mult ca sigur, nu ați văzut tot ce se putea vedea aici:  un relief variat de deal, șes, luncă,  case noi și vechi ( unele cu arhitectură deosebită), cu grădini și livezi, lacuri de acumulare, biserici și zone naturale protejate: Parcul Dendrologic și Lacul Lilieci.

 Parcul Dendrologic a fost realizat într-o perioadă lungă  de timp, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea odată cu căsătoria Lucicăi Cantacuzino cu Prințul Shomburg-Waldemburg. În prezent, parcul  se întinde pe o suprafață de 49 ha și are 130 de specii de arbori și arbuști și cea mai mare colecție de trandafiri din România ( 280 de soiuri), dintre care un soi a fost creat, aici: este vorba de trandafirul care-și schimbă culoarea de la galben ( bobocul), la roșu ( floarea). În parc, se află Castelul Roșu ( aici au fost filmate câteva secvențe din filmul ,,Dumbrava minunată”), cunoscut cu numele de Conacul  Cantacuzino - Pascanu, care a fost construit din cărămidă roșie, între anii 1864 și 1866,  de către familiile de boieri Grigore Cantacuzino și  Costache Pascanu, în stilul eclectic al Europei Occidentale din acele vremuri.

Casa-Muzeu ,,Grigore Tăbăcaru”
 ( 1851)

 Lacul Lilieci este o altă zonă naturală protejată, care se întinde pe o lungime de 5 Km, fiind un habitat natural pentru cele 159 de specii de păsări, printre care și rața cu moț roșu care nu trăiește în România decît în această zonă. Probabil, copiii sau nepoții dumneavoastră au văzut aceste zone naturale protejate, pentru că  în Săptămâna ,,Școala altfel”, învățătorii,profesorii de geografie și de biologie  organizează, aici, excursii. 

 Nu puteți părăsi comuna fără a vă închina măcar la una dintre bisericile comunei: la Biserica ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ridicată în anul 1851, Biserica ,,Sfinții Voievozi”, ridicată în anul 1756, în curtea căreia se află ruinele fostei biserici din ,,Livada Curții”, datată între secolele al XV-lea  și al XVI-lea și, bineînșeles,  trebuie să vizitați Casa Memorială ,,Grigore Tăbăcaru”. Grigore Tăbăcaru  era fiul preotului din comună și, după cum știm,  a fost un mare pedagog și om de cultură, a fost membru fondator al revistei ,,Ateneu” , care anul acesta și-a sărbătorit centenarul.

Gârleni, Moara de apă (1881)

Următoarea comună prin care treceți spre Buhuși este Gârleni cu o comunitate mare de ortodocși și de  catolici, ceea ce este foarte bine pentru copii și credincioși , pentru că  ele se întrec în activități culturale, educative și caritabile. Alegeți dumneavoastră la care dintre bisericile acestor  două comunități vă veți închina (în funcție de cultul dumneavoastră), dar eu vă sfătuiesc să vă opriți și la Moara de Apă construită în anul 1881, care  funcționa, când am revăzut-o, înainte de celebra pandemie  și la vechea Biserică de Lemn de la Lespezi. De  asemenea, mai sunt câteva clădiri vechi, monumente de interes local : dispensarul care este într-un conac de la sfârșitul secolului al XIX-lea și cele două școli: una în satul Lespezi construită în anul 1906 și alta în Gârleni, construită în anul 1908, ambele în stilul Spiru Haret, ușor modificat,  prin reabilitări.

 Ultimul popas pe care vi-l propun în prima zi de  plimbare la Buhuși este Racova.

Racova, Casa Memorială ,,Ion Borcea”

Dacă Gârleniul este o așezare veche care, conform  cercetărilor arheologice,  a fost locuită încă din neolitic, iar din  documentelor istorice aflăm că locuitorii comunei au fost alături de Ștefan cel Mare în bătăliile de la Orbic ( 1457), Vaslui (1475) și Războieni ( 1476), despre Racova documentele ne informează că, aici, s-au stabilit românii din Transilvania, participanți la Revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan ( 1784), ca să scape de urgia declanșată de puterea austriacă. Urmașii lor au ridicat între anii 1820 și 1829 Biserica de Lemn ,,Sfântul Ioan.” La Racova, neapărat, trebuie să vizitați  Casa Memorială ,, Ion Borcea”, 

Hălmăcioaia, Biserica ,,Adormirea Sfintei Ana”,
 interior

reorganizată, cu o grădină bine întreținută. În această casă, Ion Borcea (1879-1936) a copilărit. El este fondatorul oceanografiei românești, membru fondator al Academiei de Științe din România și fondator al Stațiunii Zoologice Marine din Agigea.

  Nu puteți părăsi comuna, fără a face o deviere de la drum, îndreptându-vă spre Hălmăcioaia unde veți poposi la Biserica  ,,Adormirea Sfintei Ana”, construită în stil bizantin, între anii 1920 și 1923, după proiectul arhitectului  Siovani Petru cu o frumoasă catapeteasmă din brad pictată  de  Bizante Petru.

  Cred că este destul pentru o zi de plimbare, relaxare și bucurie spirituală. Mai trebuie făcut un popas la Blăgești și apoi ajungeți la Buhuși.

Pe curând,

Earnest

ION ILIESCU -SINGURUL PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI CARE A FOST OM DE STAT ȘI A ȘTIUT POLITICĂ

 ,, Nerușinarea este cea mai rea din toate bolile omenești.” ( Euripide)

 

Ion Iliescu, 3.III.1930, Oltenița -5.VIII 2025, București

 Nu-mi vine să cred că este real ceea ce am văzut și am auzit  pe diferite posturi de televiziuni despre Ion Iliescu, din ziua când a fost internat în spital și până astăzi. Indivizi- comentatori politici, jurnaliști ,,independenți”, politicieni - s-au întrecut în a analiza viața și activitatea politică a primului Președinte democrat din România, acuzându-l de cele mai grozave crime. Mulți dintre aceștia erau copii în anul 1989, alții sunt fiii celor care au ocupat funcții în Epoca Ceaușescu și care s-au îmbogățit peste noapte, iar majoritatea dintre ei au profitat cât au putut de mult de cele 10 măsuri ale Programului F.S.N. Mai mult, văd cum Jandarmeria se mobilizează de fiecare dată când domnul Georgescu se duce la Poliție sau la Tribunal, ca și cum cei care îl susțin ar lua cu asalt cele două instituții, dar i-au lăsat pe nerușinați să se manifeste, seara pe 5 august, în cel mai deplorabil mod, total lipsiți de demnitate și de  morală creștină. S-au întâmplat în acest timp atâtea lucruri în România, au fost luate măsuri antiumane și antiromânești, dar pe dragii de ei nu i-au interesat decât  activitatea politică a lui Ion Iliescu. Mai mult, useriștii, conduși de un individ care nu este cetățean român și care nu poate conduce un partid politic în România dacă nu are cetățenie românească, ne îndeamnă la proteste pentru că  au fost organizate funeralii de stat pentru Ion Iliescu și, bineînțeles, nu au fost de acord cu zi de doliu național. Ministrul Apărării Naționale a refuzat să ia parte la ceremonia din această zi, alături de ceilalți membrii ai Guvernului și a anunțat că nu va participa nici la funeraliile de înmormântare. Eu nu înțeleg un lucru:  un ministru important al țării nu respectă hotărârea Guvernului și mai rămâne în funcție? Acest individ nu știe să facă diferența dintr-o hotărâre a partidului său și o hotărâre a unui Guvern din care face parte, pe care trebuie să o respecte obligatoriu? În țara aceasta fiecare ministru face ce vrea? Cam așa,pentru că Ministresa de la Externe nu a deschis condica de condoleanțe la ambasadele românești din străinătate, Ministrul Învățământului face o nouă Lege a Învățământului cu un  ONG.  Ministrul de la M.A.I. îi pune pe jandarmi să  joace cu poporul ,, Hoții și vardiștii”, Ministrul Sănătății vrea să închidă spitalele de urgență că sunt prea multe etc. M-am îndepărtat de la subiect, dar prin exemplele date am vrut să vă amintesc că în această perioadă au  fost atâtea probleme ( printre care și listarea la Bursă a unor bunuri naționale) pe care televiziunile ar fi trebuit să le dezbată, dar pentru ei a  fost mai importantă activitatea politică a lui Ion Iliescu.
  De fapt, eu am vrut să scriu în această postare despre Ion Iliescu, dar m-am înfuriat când am văzut discuțiile total nepotrivite, imediat după ce a fost anunțat decesul său.

  Eu l-am cunoscut pe Ion Iliescu ca student în Iași, când a fost președinte al Consiliului Județean Iași ( 1974-1979). În acea perioada, a fost introdus serviciul studenților în cămine și cantine, un fel de autogospodărire. Așa cum cerea democrația socialistă, trebuia consultată studențimea. Am fost convocați în Aula Universității și am fost informați de către Ion Iliescu în ce constă această măsură, cerându-ne părerea. Probabil, cei care au fost studenți în acea perioadă își amintesc acest eveniment și știu că au fost studenți care și-au spus părerea. La sfârșit, Ion Iliesu ne-a mulțumit și ne-a spus, cu o sinceritate nemaiîntâlnită de mine la un om politic, că măsura a fost deja luată și că acea consultare a fost de formă.

Următoarele întâlniri au fost față în față, pe șantierul arheologic de la Cucuteni, unde ne vizita săptămânal, interesându-se ce am mai descoperit, facilitându-ne aprovizionarea direct de la Ferma de Păsări de la Târgu Frumos ,cu prețul de producție, dar, mai ales, ne-a permis să realizăm săpăturile arheologice pe un teren care, de obicei, era destinat cultivării de  cereale. Într-o duminică, eram singur pe șantier  ( domnii profesori plecaseră la Iași, iar colegiii mei plecaseră după materialele necesare pentru cercetare și să facă aprovizionarea cu alimente) și desenam, când l-am văzut pe Ion Iliescu, venind  prin lanul de grâu cu o sacoșă în mână. M-a întrebat unde sunt ceilalți ( probabil, trecuse pe la școală, unde noi eram cazați), am discutat despre toate și mi-a  dat sacoșa, spunându-mi că ne-a a adus chec făcut de soția sa. Alte întâlniri au fost, după revoluție , în anii când era în opoziție ( 1996-2000), la o conferință  la Mamaia și apoi, la Bacău. 

 Pentru toți ,,măcăitorii de democrație” spun că eu nu l-am simțit  în studenție ca un comunist , ci  ca un socialist și așa a rămas până la sfârșitul vieții. Ceea ce el a făcut pentru România în acele cumplite zile de la sfârșitul anului 1989 și în anii următori a fost salvarea integrității teritoriale a României. A știut să liniștească furia poporului, grăbind condamnarea lui Ceaușescu, să stopeze ocuparea României, în situația în care s-ar fi declanșat un război civil. A început încă din anii 90 discuțiile pentru aderarea României la NATO și la U.E și le-a pus în practică în ultimul său mandat de președinte, după 4 ani de încetare a negocierilor. Așadar, el nu a stopat apropierea României de Occident, ci a folosit toate căile diplomatice pentru a grăbi acest proces. Nimeni nu se întreabă, de ce în perioada guvernării C.D.și a președinției lui Emil Constantinescu au încetat aceste negocieri.

  De aceea, consider că toți- cei care  în loc să se abțină trei zile de a vorbi cu ură despre Ion Iliescu- sunt ei înșiși sau urmașii celor care nu au reușit să pună mâna pe putere în decembrie 1989 și nu au putut să scoată, atunci, România  la vânzare, dar care, după 35 de ani, au reușit acest lucru, manipulând tineretul, dar și pe cei mai în vârstă,vorbindu-le despre înlăturarea  corupției, despre  bunăstarea poporului, asigurarea democrației și a unei justiții corecte.Să fim serioși!

  Dumnezeu să-l ierte pe singurul Președinte al României care a fost un adevărat om de stat și  care știa politică!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pe curând,

Earnest

P.S. Funeraliile de stat au fost organizate tendențios: cei care voiau să aducă un ultim omagiu fostului Președinte să nu o poată face, pentru că le-a permis acestora  o singură zi, între orele 13 și18. adică, în traducere, în perioada când temperatura aerului este foarte ridicată, iar cei în vârstă nu puteau veni și când cei care lucrează nu aveau la dispoziție decât o oră. Este vară,  guvernanților și se întunecă târziu. Puteați să acordați accesul la Palatul Cotroceni până la ora 20.