Sfântul Antipa a fost născut în anul 1816, în satul Calapodești, astăzi, în comuna Dealul Morii, din județul
Bacîu, într-o familie de clerici: tatăl său, Gheorghe Luchian, era diacon în biserica
satului, iar mama s-a călugărit mai târziu, primind numele de Elisabeta.
( Satul Calapodeşti situat pe Valea Berheciului, pe colinele Tutovei, are o vechime de peste 600 ani. Sătenii ştiu că în preajma anului 1460 domnitorul Moldovei - Stefan cel Mare - a trecut cu oaste prin acest sat, venind de la Borzesti. A ţinut sfat cu sfetnicii săi şi a împroprietărit cu pământ locuitorii acestei zone. Satul s-a dezvoltat economic şi administrativ, luând fiinţă mai târziu o cazarmă de dorobanti).
MANASTIREA SFANTUL ANTIPA DE LA CALAPODESTI |
Despre viata sa, stim din biografia scrisa in anul 1883, de catre un ucenic al sau de la Manastirea Valaam, ieromonahul Pimen, intitulata "Viata Cuviosului Antipa" .
Pimen ne relateaza ca parintii sai au dorit mult sa aiba un copil, care a venit dupa lungi rugaciuni, pe care l-au botezat cu numele de Alexandru. A fost un copil care invata bine, iubea animalele salbatice de care nu se temea (de exemplu, tinea in palmele sale serpi veninosi, care nu-l muscau).
La varsta de 20 de ani, dupa ce a stat o vreme la Manastirea Neamt, a intrat ca frate in obstea Manastirii
Caldarusani si sub povatuirea schimonahului Ghedeon, un pustnic ce petrecea de
aproape 30 de ani in apropierea manastirii, a deprins rugaciunea
mintii. Dupa.doi ani, pleaca la Sfantul Munte Athos, dornic de desavarsire, la Schitul Lacu, unde a fost tuns calugar. Dupa 15 ani de vietuire la acest schit, Cuviosul se muta la Manastirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi manastiri de la Athos. Aici va sta timp de patru ani, perioada in care el va primi marele si
ingerescul chip, sub numele de Antim. Tot in aceasta perioada, Antim este hirotonit diacon. Apoi, a intrat in noua formata obste a Schitului romanesc Prodromu, ce
se zidea atunci prin grija si osardia parintilor Nifon si Nectarie. Astfel,
dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Athos, Antim ajunsese cunoscut ca
un parinte, mare sihastru şi lucrător al rugaciunii
lui Iisus. Se învrednicise inca si de darurile vindecarii bolilor şi al inainte-vederii.In anul 1860, Cuviosul Antipa a părăsit Muntele
Athos și s-a reîntors în Moldova, la mănăstirile din preajma Iașilor. După trei ani, a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la
Pecersca. Apoi a ajuns la manastirile din nord, uimind pe toti cu sfintenia
vietii lui. De aici, auzind de vestita Mănăstire Ortodoxă Valaam, aflată pe o
insula din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), Cuviosul
Antipa, iubind fericita liniste , in anul 1865, s-a asezat în
aceasta manastire inca 17 ani de zile, invrednicindu-se de darul preotiei si "aratand fapte
minunate de traire duhovniceasca, in post, in rugaciune si in desavarsita saracie". Cea mai mare nevointa a lui era rugaciunea cea de foc a inimii,
prin care neincetat slavea pe Dumnezeu, izgonea gandurile cele necurate si
gusta din bucuriile cele negraite ale Duhului Sfant. La aceasta adauga post indelungat, privegheri de toata noaptea, lacrimi, metanii si alte nestiute
osteneli duhovnicesti. Savarsea inca adesea dumnezeiasca Liturghie şi se ruga
mult pentru lume si pentru tara in care s-a nascut. Cunostea gandurile cele ascunse ale oamenilor si
pe multi ii povatuia pe calea mantuirii. Era de asemenea şi un mare parinte
duhovnicescsi dascal iscusit al rugaciunii inimii. Pentru aceea, numele lui
ajunsese cunoscut atat în Carelia cat si în Rusia de nord, incat multi monahi si credinciosi iubitori de Dumnezeu il cautau si îi urmau învățăturile.
La
10 ianuarie 1882, a trecut in eternitate, fiind înmormantat in gropnita Manastirii Valaam. Este
singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita manastire din nordul Europei.
In anul 1906, calugarii de la Sfantul Munte, care-l cunoscusera pe
Cuvios, l-au trecut pe acesta in randurile sfintilor, in cartile lor de
cult. Acest fapt are pentru noi o semnificatie deosebita, deoarece el
este singurul calugar atonit român, care a fost trecut în rândul
sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa
la cele vesnice, ceea ce constituie si un temei pentru recunoasterea
sfinteniei sale de catre biserica stramoșească.
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești în anul 1992, iar în anul 1997 a început la Calapodești să se ridice o mănăstire, pentru cinstirea sa. O parte din moaște au fost aduse in România, pentru a fi depuse la Calapodești, dar se afla la Mănăstirea Cristiana din București.
Anul trecut, s-a vorbit mult despre Sfântul Antipa, în presa bacăuană. Mulți nici nu auzisera de el, de aceea am socotit să vi-l reamintesc, mai ales ca pe 10 ianuarie, biserica noastră îl prăzmuiește. Se spune că vindeca boli nevindecabile de medicină.
Pe curând,Earnest
Un comentariu:
Probabil si rugaciunile lui au contribuit la recunoasterea dublei alegeri a lui Cuza la 24 ianuarie si la recunoasterea independentei. Oare acum, mai avem preoti, care prin rugaciunile lor, sa ajute aceasta tara scapata total de sub control?
Trimiteți un comentariu