DE CE SUNT EU EUROSCEPTIC?

Eu, Earnest, sunt unul dintre milioanele de romani care s-au bucurat de caderea lui Ceausescu, pentru ca regimul de austeritate era de nesuportat. Insa, tot eu, cetatean onest, nu m-am bucurat cand s-a desfiintat CAER-ul, pentru ca ma intrebam, daca vom mai putea vinde ceva sau doar vom cumpara, devenind piata de desfacere pentru altii. Stiam ca va dura pana cand vom intra pe piata, pe atunci stapanita de Piata Comuna, devenita Uniunea Europeana, si imi spuneam, pe buna dreptate, ca in viitor nu vom mai avea ce vinde. De aceea, nu am fost un sustinator al intrarii tarii mele in U.E, pentru ca mie nu imi aducea niciun beneficiu si in viziunea mea, nici poporului roman. M-am revoltat si ma revolta inca sintagma " am intrat in Europa", ca si cum am fi fost in Patagonia, nu in Europa a carei civilizatie si cultura au aparut prima data, in spatiul din care face parte si tara mea. Popoarele, creatoare a civilizatiei occidentale, mostenesc inca gena migratiei cuceritoare a stramosilor lor si ciclic pornesc sa cucereasca, in dreapta si in stanga, peste mari, oceane si tari, inoculand tuturor ideea ca ei sunt marii civilizatori si ca ei detin cheia bunastarii si a democratiei ( vezi doctrina Kipling).
Stamosii nostri au intuit spiritul occidentalilor de supravietuire, pe spinarea altora. Primul a fost Stefan cel Mare si Sfant, care le arata Papei si Senatului venetian rolul nostru in apararea crestinatatii, numind Moldova "poarta crestinatatii", urmat de fiul lui, Petru Rares, care intr-o scrisoare, isi striga revolta: "\pe noi, crestinii ne-au dat paganilor"( si o vor mai face occidentalii, a doua oara, la Paris, in anul 1947). In anul 1529, un boier muntean ii spunea unui agent diplomatic austriac: "Sa-i fereasca Dumnezeu pe apuseni de a cadea in acea robie in care am cazut noi". Dumnezeu i-a ferit, tot datorita "fraierilor" care au aparat Occidentul, care acum este "calcat" si in curand va fi "inghitit" de toti cei care au fost jefuiti si marginalizati de Puterea occidentala ( vezi disperarea germanilor, englezilor, dar mai alea a francezilor, care se vad in curand o tara araba si musulmana). Domnitorii nostri si apoi politicienii epocii moderne au fost mai intelepti decat actualii si au stiut sa se fereasca de capcana occidentala sau au constientizat-o si au avut curajul sa se manifeste. In negocieri, au pus conditii: Mihai Viteazul in tratatul cu Rudolf II si Dimitrie Cantemir in acel cu Petru I au pus pe primul loc independenta tarii si apoi succesiunea la tron a urmasilor lor, iar in 1916, prin tratatul de aderare la Antanta, a fost pusa independenta si unirea Transilvaniei cu Romania. Acestea sunt doar cateva exemple. Au fost insa si momente de lasitate, ceea ce il face pe un boier roman sa se intrebe cu naduf, in anul 1821, in fata lui Laurencon: "Cand vom fi oare noi insine?', intrebare valabila si astazi. Valabile sunt si cuvintele pe care i le adresa Costache Negri lui Cuza, in anul 1861, cand acesta, pentru a doua oara, voia sa abdice, prin care il convingea ca sunt firesti, intr-o perioada de tranzitie, nenorocitele patimi, care se vor potoli cu vremea, incheind: "Dar ce sa faci, este nevoie, se pare, sa trecem prin toate etapele tarilor noi si cu ochii inchisi, sa ne dam cu capul de oprelistile din dreapta si din stanga, pana vom deschide ochii, pana vom putea pasi pe drumul drept, Rabdare". Insa mai elocventa si actuala mi se pare atentionarea facuta in anul 1937, de catre S. Roucek, privind satelizarea tarilor balcanice de catre Germania hitlerista, evidenta astazi, in vorbele si faptele Angelei Merkel.

Si ma intreb, ca un cetatean onest, cine a invins revolutia romana de la 1989? Neocriptocomunistii, neputinta noastra de a gestoina noua realitate sau marii democrati ai lumii occidentale? Pana cand nu voi fla raspunsul, voi ramane eurosceptic.

Pe curand,

Earnest