CREDINȚE ȘI TRADIȚII (VII). SĂRBĂTOAREA ARMINDENULUI



Arminenul

  Puțini dintre noi știu că ziua de 1 Mai, declarată Ziua Muncii în anul 1889, în amintirea manifestațiilor din Chicago de  la 1 mai 1886 și consacrată de Biserica Ortodoxă ,Sfântului Ieremia și de Biserica Catolică Sfântului Iosif Muncitorul, a fost sărbătorită, încă din Antichitate, ca zi a reînnoirii omului, regenerării Cosmosului și a naturii. La români, ziua se numește Armindeni, denumire care își găsește originea în slavonescul Irimii nidenii, adică ziua lui Irimia. Este numită și Ziua Copacului de Mai ( denumire întâlnită și în alte culturi populare europene), Ziua Pomului Vieții, Ziua Bețivului sau Ziua Pelinului.

  In Antichitate, grecii aduceau Afroditei drept ofrandă un ornament din crengi de dafin sau măslin de care atârnau simboluri ale fertilității, turte, smochine, sipuri cu vin sau cu ulei, simbolizând atât regenerarea, cât și fecundarea. Strămoșii noștri romani, în ajunul acestei zile, Ambaralia, obișnuiau să lase vitele să se odihnească, iar ei se odihneau în colibe din crengi verzi, pe care le plasau în fața caselor. De aici, se păstrează credința românească exprimată prin "nici rândunica nu își face cuib de Armindeni" sau " și vitele au Paștele lor". In ziua de 1 Mai, tinerii, cu multă voioșie, plecau în crâng, aduceau crengi verzi pe care le puneau înaintea caselor și ușilor. Obiceiul s-a păstrat și la noi: fete și băieți, în ajun de Armindeni, mergeau cântând la pădure și aduceau crengi de plop, frasin, fag, ștejar sau brad, pe care le puneau la porți sau in fața casei. In unele zone, în special in Transilvania, se aducea un copac, căruia i se lăsau câteva crenguțe în vârf, i se punea o cruce sau o roată făcută din spice de grâu ori o coroniță cu flori, pe care îl puneau în mijlocul satului, în mijlocul stânei sau între hotare. Acesta este Armindenul sau Pomul Vieții sau Copacul de Mai și se lăsa până când cădea singur și se folosea ca lemn, când se cocea prima pâine din grâu nou. Pomul de Mai se întâlnește, după cum am spus, mai sus,  și la alte popoare: bulgarii își împodobeau ferestrele cu ramuri de păr, francezii cu ramuri de prun, pe care le împodobeau cu panglici de diferite culori. In Anglia, Franța, Boemia se alegeau un rege și o regină, care întruchipau perechea primordială. In Austria, se ardea o efigie a morții și se dădea lupte între cei care întruchipau viața și cei care întruchipau moartea. Astfel de lupte se dădeau și în Suedia. In Anglia, fetițele colindau, cu coronițe din rămurele și flori, iar băieții, organizați în cete, conduți de Jack in the Green, un coșar gătit cu frunze și iedera, dansau și primeau daruri de prăjituri și fructe de la cei care doreau să aibă un an bogat in roade.

  Revenind la obiceiurile noastre, în această zi se plantau copaci, iar dacă Armindenul nu cădea in Postul Mare sau în zi de post, se petrecea la iarba verde, cu lăutari, cu grătar din carne de miel și numai cu vin roșu cu pelin ( obicei păstrat de la daci, simbolizând purificarea și mai ales creșterea în spiritualitate). Se admitea, dacă nu era zona producătoare de vin roșu, să se bea țuică, dar musai cu pelin. De aici, denumirea de Ziua Pelinului sau Ziua Bețivului.

   In zilele noastre, după ce s-au renunțat la fastuoasele defilări, s-a păstrat doar obiceiul ieșirii la grătar. Nici pomeneala de plantat copaci sau de lăutari. Manelele date la maximum, care sperie păsările codrului, gunoaiele lăsate la locul distracției sunt caracteristice frumoasei Zile de 1 Mai.

Un 1 Mai prosper și gânduri bune, pline de evlavia așteptării Paștilor!

Pe curând,

Earnest