marți, 11 martie 2014

IERARHI ERUDIŢI ROMÂNI (III).MITROPOLITUL DOSOFTEI (1624-1693)

" Cel ce grăieşte în limba neînţeleasă de popor, pre sine se zideşte; iar cel ce spune de-nţălăs, biserică zideşte" (Dosoftei)
Casa Dosoftei, Iaşi
Dosoftei, "Viaţa şi petrecerea sfinţilor"

  Pe 13 martie se împlinesc 443 de ani de când Dosoftei, cunoscut drept cea mai importantă personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti din secolul al XVII-lea, a fost înscăunat ca mitropolit pe scaunul Mitropoliei Moldovei.
A fost născut la la 26 octombrie 1624 la Suceava , pe numele de botez Dumitru, în familia de mazili Barilă ( probabil cu origine domneasca sau boierească, destituită din funcţie, originară din sudul Dunării, aromână, după numele părinţilor:Leontari şi Misira), care a emigrat in Moldova, ca urmare a mazilirii şi care se ocupa cu negoţul.
  Se presupune că educaţia a îneput-o la Iaşi la Colegiul "Sfinţii Ierarhi", continuând-o la Liov, la Şcoala "Frăţia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului". Era cunoscător al limbilor greca veche , neogreaca, latina, slavona, polona, ucraineana, rusa, a filosofiei şi retoricii. 
  Când şi-a terminat studiile, întors în Moldova, s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele de Dosoftei. A fost pe rând, stareţ la Mănăstirea Tazlău, episcop de Huşi, apoi episcop de Roman, ajungând de doua ori mitropolit al Moldovei:1671-1674 şi 1675-1686
A fost de două ori exilat în Polonia: prima oară, după bătălia de la Hotin din anul 1574, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, iar a doua oară, după atacul de la Iaşi în anul 1686, cand Jan Sobietski a prădat Iaşul, a luat cu el tezaurul, arhiva mitropoliei, luându-l captiv pe Dosoftei, iar la trecerea prin Suceava a luat odoarele din biserica episcopală şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
   Dosoftei a continuat opera lui Varlaam de a introduce limba română în biserică, urmărind să reînvigoreze activitatea culturală din vremea lui Vasile Lupu, refăcând tipografia, traducând în limba română cărţi bisericeşti, printre care "Liturghierul", "Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul", "Viaţa şi petrecerea sfinţilor" (pe care a completat-o), cărţi de istorie ("Istoriile" lui Herodot, prefaţându-le cu 26 de stihuri, compuse de el, "Cronograful" lui Matei Ciglas), drama "Enofili" scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis. A studiat documentele de cancelarie, inscripţiile din Moldova şi a scris "Poem cronologic despre domnitorii Moldovei", care cuprinde 215 versuri şi o notă de 26 de rânduri, în care a demonstrat continuitatea daco-romană la nord de Dunăre, după retragerea aureliană. Însă capodopera sa rămâne "Psaltirea pre versuri tocmită", Dosoftei realizând o operă complexă şi originală, depăşind marile greutăţi ale versificării, fiind un extraordinar cultivator de rime, care nu au afectat înţelesul textului psalmilor. 
  În timpul exilului în Polonia, a tradus ,la cererea Episcopului Kievului şi a Patriarhului Moscovei, numeroase cărţi religioase din limba greacă în limba slavo-rusă, printre care "Istoria bisericească", "Constituţiile Sfinţilor Apostoli". A murit în Polonia la 13 decembrie 1693, fiind îngropat în biserica din Zolkiew. Pe 14 octombrie 2005, a fost canonizat, fiind pr'ăzmuit pe 13 decembrie.
    Sfântul Ierarh Dosoftei a reprezentat o adevărată revoluţie în cultura românească, pentru că prin operele sale, limba română  a devenit adevărată limbă de cultură.
Pe curând,
Earnest

Niciun comentariu: