PARCUL MEMORIEI NAȚIONALE vs SĂRBĂTOAREA OCUPĂRII NORDULUI TRANSILVANIEI DE CĂTRE MAGHIARI

Mărășești, 18 noiembrie 2017, Parcul Memorie Naționale ,
plantarea ștejarilor 

   Mijlocul lunii noiembrie a fost marcat de două evenimente. Primul eveniment a aparținut ungurilor care, îmbrăcați în costumele lor naționale, pe jos, sau călare ori în căruțe ( demonstrându-ne încă o dată originea lor de popor migrator), cu steagurile Ungariei în mână, au sărbătorit, pe 15 noiembrie , 77 de ani de la ocuparea de către Ungaria a unei părți din Transilvania, conform Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. Voiau să arboreze steagul țării -mame pe unele instituții din municipiul Sfântu Gheorghe (  județul Covasna e populat de secui, nu de maghiari și mă întreb, de când secuii sunt maghiari? Parcă se făleau, deunăzi, cu steagul secuiesc. Nici ei nu mai știu ce vor, cu atâtea manipulări din diferite părți.) Oare ungurii știu că 77 este simbolul lui Nemrod și Babel, cele două alegorii ale despotului unic?.

    Al doilea eveniment a fost al românilor, pe 18 noiembrie, când au fost plantați în Parcul Memoriei Naționale, 55.000 de ștejari, de către 8.000 de voluntari, de toate vârstele și din toate părțile țării (despre această inițiativă a postului TV Antena 3 am mai scris pe acest blog). Ștejarul este copacul național al românilor și  este un copac solar, puternic, rezistent ( este cunoscută specia de ștejar moldovenesc, exportat in Evul Mediu, pentru construirea de corăbii), în limba latină, folosindu-se acelasi cuvânt "rabur" pentru ștejar si pentru forță ( cuvântul stejar este de origine traco-getică, conform lingviștilor), el simbolizând atât forța fizică, cât si cea morală si spirituală.

  În concluzie, facem diferența între două evenimente: românii își comemorează eroii, care s-au jertfit pentru apărarea patriei, pe când ungurii sărbătoresc ocuparea unui teritoriu, care n-a fost fost cel de origine, ci cel pe care l-au stăpânit vremelnic, în Evul Mediu,  folosind diferite metode: militare, matrimoniale,  religioase, administrative, etnice, colonizându-i aici pe sași și pe secui.

  Mă întreb: dintre cele două popoare, care este supeior, din punct de vedere moral: cel care își comemorează eroii sau cel care sărbătorește atrocitățile pe care le-a săvârșit în teritoriile ocupate?  Să nu uităm niciodată ce a însemnat pentru români și evrei ocuparea horthistă din Transilvania, tot așa cum să nu uităm niciodată sacrificiul românilor pentru apărarea acestui teritoriu de-a lungul istoriei lor, să nu ne pierdem demnitatea națională și spiritul patriotic!

Pe curând,

Earnest