,, Cuvântul ,,Basarabia" trezește în sufletul fiecărui român amintiri istorice de lupte și jertfe, cu care timp de mai multe veacuri a fost apărat acest frumos colț al pământului românesc. Ele au făcut să se nască și să se simtă o legătură indisolubilă între sufletul românesc și această mult încercată provincie"
Rusia, în anul 1812, a încălcat prevederile Tratatului de la Luțk încheiat în anul 1711 între Dimitrie Cantemir și Petru I, prin care se angaja să respecte frontierele Moldovei, luând prin Pacea de la București, teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, în contextul în care statul Moldova era doar tributar și vasal Imperiului Otoman, nicidecum parte integrantă a imperiului. Ca să nu recunoască încălcarea acelui tratat, a numit noua gubernie a Imperiului Țarist, Basarabia, după teritoriul sudic al Moldovei, denumire dată după Basarab I, care a eliberat acest ținut de sub ocupația cumană și tătară.
(A Boldur, ,,Istoria Basarabiei")
Rusia, în anul 1812, a încălcat prevederile Tratatului de la Luțk încheiat în anul 1711 între Dimitrie Cantemir și Petru I, prin care se angaja să respecte frontierele Moldovei, luând prin Pacea de la București, teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, în contextul în care statul Moldova era doar tributar și vasal Imperiului Otoman, nicidecum parte integrantă a imperiului. Ca să nu recunoască încălcarea acelui tratat, a numit noua gubernie a Imperiului Țarist, Basarabia, după teritoriul sudic al Moldovei, denumire dată după Basarab I, care a eliberat acest ținut de sub ocupația cumană și tătară.
Ocupația țaristă a însemnat pentru românii de aici același lucru ce a însemnat ocupația maghiară, și austrică pentru românii din Transilvania, adică deznaționalizare și colonizarea teritoriului cu alte neamuri.
Dacă la început, prin cele 2 legi din anii 1812 și 1836 se permitea folosirea limbii române în administrație și justiție, românilor asigurându-li-se traducători, atunci când se adresau autorităților, începând cu anul 1864 și până în anul 1905, limba română a fost scoasă din liceee și din seminarii, introducându-se obligatoriu limba rusă, iar mai târziu , introducându-se și în școlile primare. Totuși călătorii străini prin Basarabia scriau că peste tot se aude vorbind graiul românesc, iar călătorul german dr. Zucker relata că în interiorul Rusiei, Basarabia ,, se numește câteodată Italia rusească; aceasta n-o împiedică să fie privită aproape ca străină". Documentele vremii vorbesc despre boierimea românească, care, deși era fidelă țarului, era rezistentă la învățarea limbii ruse. Unii tineri ai acestor boieri ca Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alecu Russo au părăsit Basarabia, stabilindu-se dincolo de Prut , unde aveau ca plan politic realizarea unei Românii între Tisa și Nistru. Alții, ca Mateevici, Stamati, frații Codruța, Alexandru și Carol, frații Casso, familia Halippa etc. au rămas în Basarabia, punând bazele jurnalismului românesc ( menționez că în Basarabia, primele ziare, reviste au fost în limba română, după care au apărut cele în limba rusă), au scris cărți didactice, abecedare, cărți bisricești, iar în final au reușit să se unească cu România.
Biserica Ortodoxă Română din Basarabia a avut un rol important în menținerea românismului: din cele 40 de mănăstiri și schituri din Basarabia, doar 3 mănăstiri și 2 schituri se socoteau rusești, pentru că se ținea slujba în slavonește, în toate celelalte, serviciul se făcea numai în ,,moldovenește", după cum ne relatează documentele epocii.
Dacă autoritățile rusești nu au reușit să-i determine pe români să vorbească limba rusă, au încercat să le rusifice numele. Astfel, au devenit: Anastasiu =Anastasiev, Andronache=Andronachevici, Ciobanu=Ceben, Talpă=Talpov etc.
În ceea ce privește colonizarea Basarabiei cu alte neamuri, această acțiune a început imediat după anul 1812, înainte de a fi transformată în gubernie rusească, în anul 1825. Menționez că deja în sudul Basarabiei se aflau diferite minorități ca: turci, tătari, evrei, armeni, ruteni. Pe lângă aceștia, au fost colonizați germani și polonezi aduși din Ducatul Varșovia, apoi bulgari, ucraineni, francezi elvețieni, greci, pe care i-au stabilit nu numai în sudul Basarabiei, ci și în orașe și târguri.
E de mirare, că rușii, cu toată stăruința lor, nu au reușit să-i rusifice pe români, după cum nu au reușit nici ungurii să-i maghiarizeze sau austriecii să-i germanizeze pe românii din Transilvania.
Deosebirea între Basarabia și celelalte gubernii din imperiu rămâne fundamentală, până la sfârșitul dominației rusești,
Pe curând,
Earnest
Biserica Ortodoxă Română din Basarabia a avut un rol important în menținerea românismului: din cele 40 de mănăstiri și schituri din Basarabia, doar 3 mănăstiri și 2 schituri se socoteau rusești, pentru că se ținea slujba în slavonește, în toate celelalte, serviciul se făcea numai în ,,moldovenește", după cum ne relatează documentele epocii.
 |
| Mănăstirea Ciuflea (1858), din Chișinău |
În ceea ce privește colonizarea Basarabiei cu alte neamuri, această acțiune a început imediat după anul 1812, înainte de a fi transformată în gubernie rusească, în anul 1825. Menționez că deja în sudul Basarabiei se aflau diferite minorități ca: turci, tătari, evrei, armeni, ruteni. Pe lângă aceștia, au fost colonizați germani și polonezi aduși din Ducatul Varșovia, apoi bulgari, ucraineni, francezi elvețieni, greci, pe care i-au stabilit nu numai în sudul Basarabiei, ci și în orașe și târguri.
E de mirare, că rușii, cu toată stăruința lor, nu au reușit să-i rusifice pe români, după cum nu au reușit nici ungurii să-i maghiarizeze sau austriecii să-i germanizeze pe românii din Transilvania.
Deosebirea între Basarabia și celelalte gubernii din imperiu rămâne fundamentală, până la sfârșitul dominației rusești,
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu