 |
| Attila Bartis ( 22 ian. 1968, Târgu Mureş) |
,, Uneori e riscant să nu ţii cont de ceva ce puterea spune că nu e obligatoriu, Puterea este în stare să te strivească, pentru ceea ce mai ieri tocmai ea te-a obligat să faci. Iar între timp îţi şi explică logic de ce nu a avut de ales nici azi. Dar nu-ţi va cere socoteală niciodată, nici măcar în faţa plutonului de execuţie, pentru că nu era obligatoriu. Fiindcă are şi ea demnitatea ei. Puterea e ca omul“
( Attila Bartiş, Sfîrşitul)
Attila Bartis este un scriitor, jurnalist, fotograf maghiar născut în România, care trăieşte actualmente la Budapesta. Este cel mai cunoscut prozator maghiar contemporan, atât în Europa, cât şi în afara ei, datorită faptului că operele sale au fost traduse în numeroase limbi. Întrebat de un reporter ce este, acesta a răspuns: „Depinde unde sînt. Dacă sînt de partea cealaltă a lumii, sînt european. Dacă sînt în Europa, sînt maghiar. Dacă sînt în Ungaria, atunci sînt scriitor maghiar din Ardeal.".
Romanul „ Sfîrşitul" a fost publicat de Editura Polirom, în anul 2017, în traducerea lui Marius Tabacu ( la Budapesta a apărut în anul 2015). Menţionăm că această editură a mai publicat două romane ale autorului: ,, Tihna", în anul 2006 şi ,,Plimbare", în anul 2008.
Romanul nu este împărţit în capitole, ci în mici texte ( diferite povestiri şi istorioare), cu anumite titluri ale personajelor ( Mama, Tata, Bunicuandraszabad, Contesa, Kadar, Bătrâna, Zenta, Kornel, Gizelle Eva, Johanna, Lovas etc) sau ale istorioarelor ori povestirilor ( varza, racolarea, lista, îndreptăţirea, Cartea lui Iov, despre muzică, expoziţia, explorarea spaţiului, aselenizarea, păunul etc). Textele nu sunt prezentate în ordine cronologică, romanul cuprinzând evenimente, începând cu Primul Război Mondial, până în zilele noastre. Personajul principal este Andras Szabad, fotograf, al cărui bunic dinspre mamă a fost un arhitect polonez, iar dinspre tată, medic maghiar. Tatăl său, profesor , a fost deţinut politic, revoluţionar al anului 1956. Personajele, istorioarele şi povestirile cuprind întreaga societate maghiară, în care naţionalismul, uneori şi şovinismul (,, jidanul împuţit", aţi fi putut trăi liniştiţi cu toţii fără evrei şi ţigani ") nu s-au stins, indiferent de regim: horthyst, comunist sau democratic. În dreptul maghiarilor de a-i maghiariza pe toţi locuitorii Ungariei, credea şi bunicul său polonez, care şi-a luat nume maghiar, considerând că :,, nu doar maghiarii şi evreii au obligaţia de a deveni buni maghiari, ci şi polonezii". Cât despre Tratatul de Pace de la Paris, după Primul Război Mondial, un personaj relatează: ,, Apoi s-a semnat la Versailles condamnarea la moarte a Europei, ceea ce, după părerea mai multor specialişti, a fost urmarea faptului că pe vremea tratativelor a fost întinsă harta Ungariei Mari, pe care curvele românce, sârbe, cehoslovace au dansat legate la ochi, până ce au marcat cu tocurile de la pantofi, graniţele Ungariei Mici".
Personajele sunt diverse: prieteni sinceri (Kornel), foşti deţinuţi politici ( intelectuali, care nu-şi mai puteau profesa meseria, dar cărora li se dăduseră totuşi posturi de bibliotecari, funcţionari,unii dintre ei fiind turnători), elevi turnători, ca Syucs, care-l provoca mereu pe profesorul de biologie, parveniţi sau foşti nobili aflaţi în pragul sărăciei, fete obsedate de sex, practicând sexul oral, pentru că trebuiau să fie virgine în faţa altarului, ca bune catolice ce se pretindeau, femei curve ( nu ştiu de ce, dar am impresia că scriitorul le consideră pe majoritatea femeilor curve, exceptând-o pe mama personajului principal, pe care acesta o venerează) Să nu o uităm nici pe profesoara de literatură, Adel Seleym, care-l deflorează pe Andras, care-i era elev. Pot considera că scenele erotice, uneori perverse, sunt frecvente în roman, deşi autorul afirmă întru-un interviu despre romanul ,, Tihna", că ,, nu mă interesează sexualitatea în sine, ci rolul ei în viaţa omului, cum apare în diferite relaţii".
În concluzie, vă recomand să citiţi acest roman, indiferent ce părere am eu despre scriitor şi mentalitatea sa.
Pe curând,
Earnest
Romanul „ Sfîrşitul" a fost publicat de Editura Polirom, în anul 2017, în traducerea lui Marius Tabacu ( la Budapesta a apărut în anul 2015). Menţionăm că această editură a mai publicat două romane ale autorului: ,, Tihna", în anul 2006 şi ,,Plimbare", în anul 2008.
 |
| Attila Bartis, Aubrey |
Personajele sunt diverse: prieteni sinceri (Kornel), foşti deţinuţi politici ( intelectuali, care nu-şi mai puteau profesa meseria, dar cărora li se dăduseră totuşi posturi de bibliotecari, funcţionari,unii dintre ei fiind turnători), elevi turnători, ca Syucs, care-l provoca mereu pe profesorul de biologie, parveniţi sau foşti nobili aflaţi în pragul sărăciei, fete obsedate de sex, practicând sexul oral, pentru că trebuiau să fie virgine în faţa altarului, ca bune catolice ce se pretindeau, femei curve ( nu ştiu de ce, dar am impresia că scriitorul le consideră pe majoritatea femeilor curve, exceptând-o pe mama personajului principal, pe care acesta o venerează) Să nu o uităm nici pe profesoara de literatură, Adel Seleym, care-l deflorează pe Andras, care-i era elev. Pot considera că scenele erotice, uneori perverse, sunt frecvente în roman, deşi autorul afirmă întru-un interviu despre romanul ,, Tihna", că ,, nu mă interesează sexualitatea în sine, ci rolul ei în viaţa omului, cum apare în diferite relaţii".
În concluzie, vă recomand să citiţi acest roman, indiferent ce părere am eu despre scriitor şi mentalitatea sa.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu