CARTA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Piscina de la Royal Garden Bacău

     La Congresul de la Moscova din anul 2003, a fost adoptată Carta Patrimoniului Industrial de către TICCIH ( Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial ) şi de către ICOMOS (Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri). Aceasta cuprinde, pe de o parte, un mic glosar de termeni, iar pe de altă parte, clarifică importanţa inventarierii, cercetării patrimoniului industrial, găsirea metodelor de conservare sau de restaurare, de conversie, de educaţie şi de pregătire profesională a specialiştilor în acest domeniu.

 Patrimoniul industrial este constituit din vestigiile culturii industriale, care au valoare istorică, tehnologică, socială, arhitecturală sau ştiinţifică, incluzând: clădiri, maşini şi instalaţii, ateliere, mori, fabrici, mine, situri pentru procesare sau rafinare, antrepozite, depozite, centre de producţie, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de industrie ( locuinţe, locaşuri de cult, clădiri pentru educaţie). 

  Mişcarea de protecţie a patrimoniului industrial îşi are originile în noua revoluţie industrială din Anglia anilor 50 ai secolului trecut, ca urmare a distrugerilor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Odată cu apariţia termenului de arheologie industrială în anul 1955, atribuit istoricului britanic Keneth Hudson, procesul de revalorizare a ruinelor industriale s-a amplificat. Arheologia industrială este o metodă interdisciplinară care studiază toate mărturiile ( documentele, artefactele, strategiile, structurile, aşezările omeneşti, peisajele naturale şi urbane) create pentru sau de către procesele industriale.

 După cum ştim, începând cu anii 90 ai secolului trecut, industria socialistă românească s-a transformat treptat în ruine, ceea ce a determinat-o , în urmă cu 15 ani, pe arhitecta Irina Iamandescu să realizeze diferite proiecte privind conştientizarea valorii patrimoniului industrial românesc şi recuperarea acestuia în Bucureşti, Anina, Petrila, Cluj, Sibiu. De asemenea, se au în vedere morile din Brăila, patrimoniul industrial din Bucovina  etc.

 Spre exemplu, menţionăm un proiect impresionant care prevede regenerarea şi conversia Ansamblului Bursa Mărfurilor, Vama şi Antrepozitele din Bucureşti. O secvenţă a acestui proiect cuprinde depozitele din partea de nord a sitului, care vor fi transformate într-un teatru diferit de cel obişnuit ( precum teatrul lui August Boal), cu spaţii fluide, libere, care facilitează relaţiile interumane, precum teoria lui Bill Hillier-space syntax-, cu trei tipuri diferite de sală de spectacol, care comunică vizual între ele, apoi o şcoală de teatru, cu săli de repetiţie, locuri de lucru pentru scenarişti şi actori, o bibliotecă. 

    M-aş bucura să văd toate ruinele industriale transformate în locaşuri de cultură, locuri de agrement, birouri, înainte ca acestea să fie rase şi terenurile vândute, uitându-se că acolo, cândva oamenii munceau, creând bunuri materiale.

   În Bacău, o parte din fostul CPL a devenit Royal Garden, un complex care cuprinde un restaurant luxos, diferite saloane şi o piscină modernă. Nu ştiu ce era mai bine pentru băcăuani: o fabrică de mobilă, care exporta în toată lumea, unde lucrau câteva sute de oameni sau un loc de agrement, unde lucrează câteva zeci de oameni.

    Pe curând,

    Earnest