DE CÂND SUNT EVREII PE TERITORIUL ȚĂRII NOASTRE

Nicolae Grigorescu
 Evreul cu gâsca

     M-am întrebat, deseori, de ce evreii plecați în Israel mai țin legătura cu România și se simt, aici, ca acasă. Vorbesc foarte bine limba română, își învață copiii limba română, trimițându-i la studii în România ( de exemplu, 1/3 din medicii stomatologi din Israel au studiat aici) și au o secție de limba română a Uniunii Scriitorilor din Israel. 

     Pe la începutul anilor 2000, se zvonea că în situația în care va începe un război între Israel și Iran sau Irak, cam un milion de evrei vor migra în România, unde au diferite proprietăți ( statisticile ne arată că doar 400.000 de evrei din Israel provin din România și la noi în țară există 5143 de întreprinderi israelite). În aceste zile, Iranul a anunțat că va începe războiul cu Israel și cu toți aliații SUA.

     Acestea sunt motivele pentru care m-am hotărât să scriu câteva date despre vechimea așezării evreilor, în spațiul nostru; unele dintre informații nu le veți găsi pe Wikipedia.

    Materialele arheologice descoperite până în prezent ne arată prezența evreilor aici, încă din perioada romană, atât în Provincia Dacia Romană cât și în Moesia Inferior. Deși nu există aici prezente auxilia care să poarte numele Iudeea, prezența soldaților evrei este semnală în auxilia Palmyra sau Syria. Nume evreiești se găsesc pe monumente funerare, ca Iacob sau Sabatia, dar și simboluri ale evreilor, ca steaua lui David. De asemenea, au fost descoperite monede evreiești ( pe care, probabil, și le-au luat ca amintire), din timpul războiului antiroman condus de Simeon Bar Kohba și însemnări magice și gnostice pe geme, pe plăcuțele de pe sicrie. Ca majoritatea popoarelor supuse romanilor, și evreii au trecut prin procesul religios al interpretatio romana, când Yahve a luat fie nume grec, fie nume latin, urmat  de apelative biblice, ca de exemplu: Zeus Hypsistos (Prea Înaltul) sau Deus Aeternus, nume pe care le întâlnim în inscripțiile din multe orașe din Dacia Romană.

     Despre evreii din perioada medievală, aflăm din relatările călătorilor străini, din catagrafii, condice, catastife, monumente funerare. De exemplu, cele mai vechi monumente funerare se păstrează la Cetatea Albă , cel din anul 1527, deși cea mai veche mențiune documentară a lor aici, datează din anul 1320; cel mai vechi monument funerar al unui rabin s-a păstrat la Timișoara (1636), urmat de cel de la Iași ( 1678). În județul Bacău, cea mai veche piatră funerară se păstrează la Moinești (1740, anterioară primului hrisov  de întemeiere a localității, din anul 1781). Documentele medievale ne informează despre faptul că unii vorbeau limba română, că aveau diferite meserii: negustori, farmaciști, doctori, profesori. Este menționat chiar și un logofăt evreu la Curtea lui Ștefan cel Mare și Sfânt,  Ițhak fiul lui Beniamin Șor. 

    Însă marea migrație a evreilor spre Țările Române, în special în Moldova, a fost în secolul al XIX-lea. Deși Regulamentele Organice nu acordau cetățenie decât creștinilor, istoricul austriac Zieglauer scria că ,, în nicio țară evreul nu se bucură de atâtea privilegii și drepturi și nu plătește mai puțin decât în Moldova". Programele pașoptiste ca Proclamația de la Islaz sau Dorințele partidei naționale se pronunțau pentru emanciparea israeliților, în perioada în care la Moscova și la Berlin se înființau primele ghetouri pentru evrei.
     Alexandru Ioan Cuza, în Codul Civil, a acordat dreptul de cetățenie evreilor, punând două condiții: rezidență de minimum 10 ani în țară și renunțarea la orice formă de protecție străină. Însă în Constituția lui Carol I din anul 1866, prin articolul 7, se acorda cetățenie română doar creștinilor, astfel evreii pierdeau dreptul acordat de Cuza. Acest articol a fost anulat, în anul 1878, ca o condiție  a  recunoașterii independenței României și a revenirii Dobrogei la țara noastră.
       Ce s-a întâmplat cu evreii în secolul al XX-lea, știm foarte bine: în perioada interbelică, după URSS, în România trăiau cei mai mulți evrei din Europa, mulți dintre ei fiind importante personalități culturale și politice, după care a urmat persecuția lor în Transilvania horthystă și în guvernarea lui Antonescu. În anii 60-70 ai secolului trecut, mulți evrei au plecat din România în Israel, cam 200.000, Israelul, plătind statului român sume uriașe. Actualmente, în România, mai trăiesc în jur de 7.000 de evrei
     În ceea ce privește izbucnirea unui al Treilea Război Mondial, mă rog ca mai marilor Lumii să le intre mințile în cap!
      Pe curând,
      Earnest